Singles Happy Travel. Club de socializare
Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: anamama13 din Marți, 30 Martie 2010, 13:09
-
Ma gandeam ca poate ar fi bun un coltisor unde sa ne revarsam micile nadufuri cotidiene .... cine te-a mai suparat azi, de ce, cum ai reactionat, cum s-a terminat.... pana la urma, daca nu te asculta prietenii, cine sa te asculte ? aici te descarci pe umarul unui prieten... daca nu sunteti de acord, il rog pe admin sa stearga topicul... ???
-
sunt furioasa... necajita... suparata... indignata.... nu pot accepta sa mi se fure ceva... de ce ? eu am muncit, m-am zbatut, am incercat sa supravietuiesc... si vine cineva cu atata nonsalanta sa-ti ia un lucru care e al tau, nu-i apartine... si ce daca e vb doar de pubela ptr gunoi sau de telefon ? poate fi si un fir de pai, sau de par.... e vb ca este dreptul tau sa nu fii de acord cu furtul... si ce daca? cu asta ce-am rezolvat ? ce daca vecinul vede cum pleaca tiganul cu cazanul dupa el si nu-i zice nimic ? ce daca trece pe langa masina politiei si se saluta galant ? tu, pagubasul, romanul simplu, cu bun simt, nu ai decat dreptul sa te infurii, dar, atentie, inspatele usii inchise... ca nu cumva sa te vada.....
-
ma grabesc spre o taraba sa cumpar niste ceapa... deodata aud in spatele meu, mult prea aproape, un horcait scarbos si ma gandesc cu groaza ca urmeaza scuipatul... as vrea sa ma teleportez in aceeasi secunda, dar ce sa fac, nu au mai avut astia loc si ptr mine in star treck (asa o fi corect ??!!) ... si tragedia are loc, flegma nesimtitului poposeste pe asfaltul deja prea murdar langa pantofii mei ca de, era odihnit si avea viteza.... ma abtin de la senzatia de voma pe care o simt gandindu-ma ca am niste metoclopramid in geanta si-mi stapanesc cu greu impulsul de fiara incoltita de a ma intoarce sa-i sterg un dos de palma peste bot.... in ce lume animalica traim ?... unde sunt batistele ? chiar, ati mai vazut sa cumpere cineva ?... ma regrupez gandindu-ma ca voi ajunge acasa si voi da cu capul la coltul potrivit... oricum, sunt cucuiele mele... mai doare pe cine ????
-
nu pot ramane totusi inchisa in casa toata viata care mi-a mai ramas...si iata, azi pornesc la drum... ingrozitor... imi place foarte mult sa conduc, dar nu chiar ca melcul, care se mai si odihneste din 2 in 2... pasi... bucurestiul e paralizat de greva celor de la ratb (nici nu merita sa scrii RATB).... greva " spontana" cica....
nu li se mai maresc salariile alea de 18 - 20 milioane, e adevarat vechi, dar tot vechi sunt si cele 2-3 milioane ale unui pensionar sau cele 8-9 milioane ale unui doctoras de-abia iesit de pe bancile facultatii, chiar dc are copii.... in ce tara traim ?... parca incepe sa semene cu "aialalti " 50.... directorul de la posta ia 300 milioane stand pe un scaun, e-adevarat, directorial, in timp ce profa ia vreo 10 milioane, e-adevarat, cu un adaos mare de batjocura infantila ridicata la rang de vitejie... valoare ? ce-i aia? ce mai conteaza ?
ce fa, n-ai vazut ca vreau sa intru eu in fata ta dupa ce am depasit toata coloana si vreau sa fac la dreapta de pe linia de tramvai ? nu vezi ca sunt baiatu lu' tata si masina am ??? valoarea mea, valoarea mea, e masina mea, si nu-i treaba ta.... ar trebui sa mai pun si piu-piu-rile acustice dar nu am butonul la mine...
vreau sa intru si eu pe dreapta, nu ca sa-l urmaresc pe mojic, dar "nu se cade sa tai fata cuiva "... si ma uit la ei, incerc sa le atrag atentia... destul de greu, preocupati fiind 99% cu telefonul.... mai nene, ei, eu asta n-o mai inteleg... nu mai au pe acasa vreun unchi, vreo matusa ceva care sa le cumpere si niste urechelnite ??? de ce trebuie sa-mi dovedeasca mie ca ei pot manevra volanul doar cu o mana ? ... o masina nu are numai volan, are, pe langa multe altele, pana si semnalizatoare... nici ptr alea n-or fi avut bani, saracii....
deci, in concluzie, am venit sa-mi fac un cucui proaspat ptr ca nu sunt in stare sa ma bag in fata lor, ptr ca nu am alta masina acasa si nici nu am timp si nervi de pierdut, si atunci uneori sunt nevoita sa merg pana la alta strada la drapta pana se miluieste vreunul de mine... si caruia ii multumesc frumos...
-
pana la urma, a fost inchis topicul cu gramatica.... buturuga mica rastoarna carul mare.... mai ales cand e o buturuga licentiata....
(http://i41.tinypic.com/xcbwg.jpg)
-
Mesaj deformat
Cănd violenţa verbală işi face loc intre colegi sau prieteni, avem de-a face cu o situaţie in care comunicarea este deficitară. "Fie că persoanele implicate se exprimă lacunar, fie că utilizează termeni inadecvaţi, mesajul transmis este de cele mai multe ori deformat şi capătă un alt inţeles pentru cel căruia ii este adresat. Bineinţeles, cea mai potrivită atitudine la ceea ce percepem ca fiind agresivitate ar fi iniţierea unei discuţii de clarificare a mesajului", ne spune Alina Milcu, psihoterapeut la centrul Gold-Psy Solutions. Lucrurile se complică atunci cănd ieşirile violente sunt foarte dese şi comunicarea cu persoana agresivă este anevoiasă sau chiar imposibilă. Cel care iniţiază o atitudine violentă faţă de colegi şi/sau prieteni are toate şansele să devină un inadaptat, să fie exclus de colectivitate. Acest lucru ar putea să ii intărească sentimentul că ceilalţi sunt vinovaţi, ca un mecanism de apărare impotriva propriilor complexe. Trăind cu o asemenea convingere, el va repeta din ce in ce mai des comportamentul violent. Este un cerc vicios.
In trafic, in autobuz
Parcă din ce in ce mai des avem experienţa conflictelor verbale şi chiar a violenţei fizice in trafic, intre şoferi, in mijloace de transport in comun sau pur şi simplu pe stradă. Oameni obosiţi, stresaţi, nervoşi, cu care este imposibil de iniţiat o discuţie de clarificare...
Cum să reacţionăm cănd avem de-a face cu persoane străine? "Intr-un asemenea caz, cel mai potrivit este să nu dăm curs provocării, pentru că singurul lucru pe care il putem obţine este o «inflamare» a spiritelor, atăt a celor direct implicate, căt şi a altora din jur", explică psihoterapeutul Alina Milcu. Psihologii consideră că a răspunde unui comportament agresiv cu un comportament agresiv dovedeşte lipsa increderii in sine şi a capacităţii de autocontrol.
Un răspuns calm şi civilizat, insoţit eventual şi de scuze, dezamorsează instantaneu orice situaţie tensionată. Cănd avem dispute verbale cu necunoscuţii, orgoliul şi măndria trebuie lăsate deoparte, chiar dacă am fost provocaţi. Nu este deloc recomandată antrenarea in astfel de conflicte, căci nu putem anticipa niciodată in ce fel vom mai putea ieşi din ele, ne avertizează psihoterapeutul Alina Milcu. Un răspuns violent, cu injurii declanşează deseori conflicte ce pot degenera in violenţe. "Cuvintele nu dor şi nu costă, iar un individ superior poate trece peste orgolii", este de părere psihoterapeutul nostru. Căt despre decizia de a ne face singuri dreptate lovind "adversarul", trebuie să ne găndim că violenţa poate avea consecinţe nefaste. De la o palmă sau o imbrănceală, victima se poate dezechilibra şi lovi in cădere, ceea ce ne creează complicaţii grave.
De regulă, persoanele care sunt violente şi conştientizează că au o problemă (acceptă faptul că problema le aparţine şi că nu e vina celor din jur că sunt aşa) ajung să urmeze o psihoterapie in vederea eliminării sau reorientării acelei energii pe care o concentrează in comportamente violente. De exemplu, in loc să işi incordeze pumnul, ajung să işi incordeze un muşchi al piciorului. Sau pot incepe să practice un sport care să le permită să işi elibereze pornirile violente (sacul de box este o soluţie). Inlocuirea comportamentelor violente cu măncatul sau băutul este o greşeală, pentru că şi acestea sunt comportamente compulsive violente, de data aceasta indreptate impotriva propriei fiinţe, atrage atenţia psihoterapeutul Alina Milcu. De aici se poate ajunge la forme de violenţă extremă: neglijarea propriei sănătăţi, automutilarea şi chiar sinuciderea. Unii psihologi au catalogat piercingul drept un comportament autoagresiv.
-
DRAMĂ.
Familia este cea care trebuie să confere siguranţă şi protecţie copiilor. Numai că, in momentul in care cei doi soţi lasă pe plan secund creşterea şi educarea copiilor, situaţia poate deveni de-a dreptul dramatică cu consecinţe severe in viitor. "Trauma copiilor care cresc intr-o atmosferă violentă, chiar dacă nu ei sunt victimele directe, este mai intensă şi cu consecinţe mai de durată decăt in cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor şi neglijării din partea părinţilor", subliniază psihoterapeutul francez Catheline Marcelli. Intr-o familie băntuită de violenţă se neglijează nevoia copiilor de siguranţă, de viaţă ordonată sau de iubire.
MANIFESTĂRI.
Ţipătul, răcnitul, injuratul, vorbele jignitoare, batjocura sunt manifestări ale momentelor de criză, de furie. Blestemele reprezintă o formă de agresiune verbală extremă. Iar la nivelul poporului romăn există o gamă folclorică extrem de variată in domeniul blestemelor, ceea ce demonstrează că suntem un popor destul de agresiv. Dar agresivitate verbală inseamnă şi a-l ironiza pe celălalt. Tăcerea ostentativă, ignoranţa provocatoare sunt alte forme de agresivitate.
Sfatul psihologului
Cănd unul dintre parteneri este nervos, celălalt este bine să-şi păstreze pe căt posibil calmul. Dacă amăndoi sunt vulcani care erup in acelaşi timp, dezamorsarea este aproape imposibilă. Cănd unul este vulcan pasiv, iar celălalt activ, cel pasiv va reuşi să menţină calmul. Psihologul Ştefania Niţă recomandă insă să nu se intervină in momentele de criză. Conflictul are şanse de a se dezamorsa de-abia după ce apele se liniştesc intre cei doi, cănd ochii lor nu mai sunt arcuri cu săgeţi, cănd mintea nu mai este in flăcări, cănd starea lor sufletească este liniştită.
FEMEI VS BĂRBAŢI.
Faptul că femeia ar fi mai rea de gură decăt bărbatul este o prejudecată, susţine psihologul Ştefania Niţă. Atăt femeia, căt şi bărbatul reacţionează agresiv in momentul in care se confruntă cu o tensiune interioară, cu un conflict pe care nu il pot rezolva. Şi femeile, şi bărbaţii au momentele lor de agresivitate. Cănd emoţia este prea puternică, cănd tensiunea depăşeşte gradul de toleranţă, cănd nu inţelegem ce se intămplă cu trăirile noastre apar aceste izbucniri verbale agresive, furioase, care ne aruncă intr-un cerc vicios. Pentru că nici nu ne ajută să inţelegem ce se intămplă in interiorul nostru, nici pe partener nu il ajută să inţeleagă ce simţim.
SPIRIT DE ECHIPĂ.
Copiii trebuie antrenaţi in diverse activităţi recreative in pauze şi in timpul liber, nu doar "lăsaţi să-şi consume energiile". Dacă sunt implicaţi in activităţi de grup care să le stărnească interesul, sunt mai puţin inclinaţi spre violenţă, spre căştigarea unei poziţii de lider, de autoritate. Activităţile de grup cresc coeziunea intre colegi, spiritul de echipă, cooperarea, respectul reciproc. Aşa invaţă că impreună fac lucruri interesante, se simt bine, se distrează şi nu mai simt nevoia să se remarce individual printr-un comportament negativ. Implicarea elevilor in acţiuni de voluntariat le dezvoltă mult abilităţile de cooperare.
-
ma enerveaza incompetenta functionarilor publici, mergi la un ghiseu si habar n-au sa te indrume in demersurile tale, te intorci, te plimba pe drumuri, revii, apoi o iei de la capat... ??? >:( :o :-\
-
asa e... si unde mai pui ca se simt... superiori....tie, tu fiind cel care-i plateste...
-
Stop violenţei verbale!
Violenţa este omniprezentă in societatea noastră. Stres la serviciu, conflicte in sănul familiei, altercaţii pe stradă… Toţi ne confruntăm cu agresivitatea verbală. Specialiştii noştri ne oferă soluţii pentru a spune stop violenţei. Violenţa verbală apare de obicei din nevoia unei persoane de a da afară prin cuvinte toată furia pe care o resimte. Agresivitatea verbală reprezintă expresia unor stări de neputinţă interioară. Cănd ne simţim neputincioşi, cănd simţim că furia, supărarea, dezamăgirea pun stăpănire de noi incepem să fim agresivi, in incercarea de a ne elibera. Agresivitatea verbală acţionează ca un fel de supapă prin care evacuăm "răutăţile" pe care nu le putem ţine inăuntru, explică psihologul Ştefania Niţă, de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie din Bucureşti.
Agresivitatea in cuplu
In cuplu, agresivitatea verbală vine deseori din nemulţumirea şi dezamăgirea unuia dintre parteneri. Spre exemplu, cănd unul dintre cei doi realizează că partenerul nu este aşa cum şi-a imaginat sau cum şi-ar fi dorit, cel dezamăgit işi exprimă sentimentele in mod agresiv. Cum? Prin reproşuri, certuri, critici la adresa partenerului care nu se ridică la nivelul aşteptărilor. De pildă, unul dintre parteneri in loc să spună: "Mă deranjează că a fost ziua mea şi nici măcar nu mi-ai spus la mulţi ani, iar asta mă face să cred că nu te mai interesează de mine", el transformă dezamăgirea in vorbe cu care il biciuieşte pe celălalt: "Nu ai pic de bun-simţ, ai uitat că e ziua mea, nici nu vreau să mai aud de tine…", iar jignirile şi reproşurile pot continua. Evident că partenerul care aude astfel de cuvinte agresive răspunde pe măsură. Şi aşa iau naştere certurile violente, care se pot repeta la cea mai mică neinţelegere. Certurile apar in cuplurile in care nemulţumirile, supărările, dezamăgirile, dorinţele sunt comunicate numai intr-o manieră agresivă, remarcă psihologul Ştefania Niţă. Cănd se exprimă agresiv, cei doi parteneri de cuplu nu comunică. Ei işi spun diverse lucruri, dar fiecare vorbeşte pentru el. Vorbele dure nu fac decăt să intreţină vălvătaia, cei doi se stărnesc prin fiecare cuvănt aruncat ca un par asupra celuilalt.
Care sunt consecinţele violenţei verbale in cuplu? Pentru a inţelege mai bine acest lucru, psihologul Ştefania Niţă ne sugerează să ne imaginăm o foaie de hărtie pe care o mototolim, apoi o indreptăm. Ea işi revine la forma dinainte ca dimensiune, dar ca şi conţinut foaia nu va mai fi aceeaşi. Rămăn urmele mototolirii. La fel se intămplă şi cu vorbele grele spuse in cuplu. Certurile lasă urme asupra vieţii de cuplu. Din păcate, fiecare vorbă rea, fiecare jignire, fiecare ceartă violentă lasă urme ireversibile. De aceea nu trebuie să ne mirăm de ce in cuplurile unde există frecvent certuri se strecoară răceala intre cei doi parteneri. Se indepărtează unul de altul ca o reacţie firească de apărare impotriva agresivităţii. Cu fiecare ceartă, distanţa dintre cei doi se măreşte. Este ca şi cum ar face căte un pas inapoi indepărtăndu-se unul de altul. Astfel doi oameni care au pornit impreună pe acelaşi drum ajung pe căi paralele chiar dacă nu divorţează. Trăiesc sub acelaşi acoperiş, dar nu mai au nimic in comun.
Copilul işi imită părinţii
In familiile unde există agresivitate, copilul poate imita comportamentul părinţilor. Astfel se explică de ce copilul foloseşte un limbaj inadecvat in prezenţa altor copii sau reacţionează violent in discuţiile purtate cu mama sau cu tata. "Limbajul violent este extrem de descurajator pentru copil. Tonul ridicat, etichetele, jignirile, ameninţările ii afectează grav personalitatea. Un astfel de copil fie va fi extrem de interiorizat, timid, va face tot posibilul să fie «invizibil», va face mereu pe plac adulţilor şi işi va neglija propriile nevoi, fie, dimpotrivă, va deveni un copil rebel, agresiv, antisocial. Va crede că se impune prin limbaj şi ton, va imita comportamentul adulţilor. Incurajările verbale, exprimarea increderii in forţele şi abilităţile lui sunt gesturi esenţiale in dezvoltarea personalităţii copilului. Violenţa verbală ajunge să fie insuşită de copil şi tratată ca normalitate. Va crede că certurile fac parte din rutina unei familii", semnalează Anda Păcurar, psihoterapeut, membru al Asociaţiei pentru Psihologie şi Psihoterapie Individuală şi al Federaţiei Romăne de Psihoterapie.
O altă problemă care a luat amploare in ultimii ani este violenţa in şcoli. Au fost semnalate numeroase cazuri in care elevii reacţionau violent la adresa profesorilor sau, invers, cazuri de violenţă avăndu-i drept protagonişti doar pe elevi. Violenţa şcolară este un fenomen extrem de complex, cu cauze multiple, care ţin de şcoală, de familie, de societate, dar şi de personalitatea fiecărui elev. Ce este de făcut in astfel de cazuri aflăm de la psihoterapeutul Anda Păcurar: "Responsabilitatea privind siguranţa copiilor aparţine şcolii nu doar in orele de curs sau in incinta instituţiei. Trebuie să existe o preocupare faţă de copii şi in pauze, in timpul petrecut pe drum şi chiar in timpul liber. De multe ori, in pauze, copiii foarte mici, din clasele primare, sunt nesupravegheaţi şi nu fac altceva decăt să exerseze scheme de luptă văzute in desene animate. Desigur, aici intervine şi responsabilitatea părinţilor privind supravegherea programelor vizionate de copii. De aceea trebuie să existe un parteneriat intre şcoală şi părinţi, nu doar o delegare de responsabilităţi".
-
ai avut vreodata senzatia ca toate ti se intampla numai tie ???... zi de zi? ... credeam ca, dupa ce am rezolvat problemele cu masina in ultima clipa cum se zice, acestea vor fi ultimele inaintea mult visatei mini-vacantei... dar pe ultima suta de metri incap muuulte.... de-abia ce reusii sa adorm si eu pe la doua, trezindu-ma cam la fiecare ceas, pe 5 de dimineata, nici nu cantara cocosii, ca fusei trezita brusc de realitatea ucigatoare prin puhoiul ce se revarsa din peretele baii... si fierbinte.... si cauta nene, copacel-copacel, robinetul de inchidere, nu e... asta e, la baie nu e... au plecat cu el in buzunar instalatorii lu' peste, sa-l monteze in balta lor proprie... si uite-ma cum fac si eu ca astia de la apa nova, inchid apa in toata casa ... bine ca l-am gasit pe ala de la centrala ca zau nu stiu cum coboram eu in groapa intunecata in care sade distinsul hidrofor.... mda, uite, astea sunt momente in care te simti taaare singura... si mai trebuie sa si plec... nu stiu cum se va descurca fiica-mea, e bine sa vada si ea ce inseamna sa fii barbatul in casa, dar telefoanele si milogeala, tot eu.... ei, dar din vacanta..... cu ce fel de inima... asta e alta vorba in alta traista... s-o pricepe ceva de aici?... sau poate iar am baut... sunt necajita, nene, sunt necajita, asta e.....
-
Ziua cucuielor!
Cand a propus @anamama13 acest topic , am simtit o usoara intepatura, gandindu-ma ca era suficient atat si nici un alt topic .
Aici trebuia sa intram cu toti si sa dam cu capul pana ne ieseau toate cucuiele trecutului si prezentului. Numai dupa ce se vindecau toate, aveam dreptul sa intram la alte discutii pe alte teme. Pentru acest gand merit un cucui.
Am stat cateva ore sa se vindece.
Apoi merit urmatorul cucui pentru faptul ca am intrat cu entuziasm, crezand ca sunt vindecata de trecut si ca, mi-am insusit singuratatea si nu mai am nimic de zis decat ca sunt singura si atat . Ghinion, aici s-au pus in discutie aproape toate acele intamplari pe care eu vroiam sa le las in urma ; vroiam sa trag cortina si sa incep sa-mi traiesc singuratatea intr-un alt mod, impreuna cu altii ca si mine. Fara reprosuri de ce am ajuns, de ce sunt si de ce nu schimb singuratatea intr-un parteneriat pe care nu mi-l doresc.
Cucui, da, nu ma obliga nimeni.. Nu ma obliga nimeni sa schimb ceva, dar ma obliga citindu-le pe aici sa-mi reamintesc, ma obliga sa retraiesc intamplari pe care eu le vreau lasate un urma. Sunt evenimente si fapte frumoase traite o data , de care m-am despartit foarte greu ( credeam eu ca m-am despartit ) Un nou cucui, nu m-am despartit de loc de trecut doar incerc sa nu-l trag zilnic dupa mine . Incerc sa-mi traiesc ziua de astazi fara a ma gandi la ieri si fara a ma gandii prea mult la maine, pentru ca maine… e departe .
Cucui, poate mai multe, pemtru ca, nu pot sa-mi dau seama de ce am crezut la inceput, ca oameni singuri au un anumit comportament, - seriosi, lipsiti de ranchiuna, amabili, politicosi… aici se incerca pe alocuri ,a se demonstra cine pe cine domina, nici nu are importanta cu ce si in ce mod. Parca am fi pe un site de matrimoniale si incercam sa castigam atentia masculului sau a femelei dominante.
Cucui, pentru ca vreau sa intru pe S.C. detasata de subiectele care incita la polemica.
Cucui, nu pot, nu vreau sa ma cert cu nimeni, chiar daca pentru asta am fost onorata cu titlul de proasta de catre unul dintre confrati/ intrale/ singuratati.
Cucui, pentru ca mai sper ca si in Timisoara sa se infinteze un astfel de club sau sa ma anunte cineva pe M.P. daca exista .
Cucui, pentru ca, mai sper ca ce scrie pe prima pagina sa ramana valabil :
- Aici veti gasi oameni ca voi, care se simt singuri, retrasi si timizi dar a caror dorinta este aceea de a socializa, de a lega prietenii, de a face excursii si vacante minunate…
Spre seara, cand la Sibiel se incepe distractia, eu imi oblojesc cucuiele ::)
Dragelor, dragilor , va doresc o zi minunata , care sa ne indemne la repetarea ei macar o data pe an !
-
Cita dreptate ai, Caterina! Imi pare rau ca nu sintem in acelasi oras, se pare ca ne dorim acelasi lucru: sa traim frumos si linistit, sa avem cu cine iesi la o prajitura sau intr-o excursie (mi-e dor de o vacanta de citeva zile intr-o companie placuta), toate necazurile vietii mele m-au invatat sa ignor orgoliile, vanitatile, dorinta de a domina si celelalte insusiri care nu duc la nimic bun. Pentru mine ele nu exista. Comunitatea asta care s-a vrut ceva frumos degenereaza in certuri fara rost, copilaresti....Am speranta ca minti intelepte, cum am vazut citeva pe forum, vor putea indrepta repede totul. Altfel, cei citiva barbati care au avut curajul sa se inscrie alaturi de noi vor spune ca meritam sa fim singure, pentru ca sintem asa cum sintem......
-
Fara pretentii de minte luminata dar cu aceeasi dorinta de a SOCIALIZA,pot sa te intreb Eugenia,din ce oras esti? Eu sunt din Cluj
-
Buna seara, Crista! Acum locuiesc in Bucuresti.
-
Deci te poti intalni cu cei de acolo,sunt mai organizati,mai activi.Eu ramane sa mai astept formarea unui grup ,cat de mic,pe aici.
-
Sau sa vii in taberele organizate. :)
-
Doamnelor, va rog aveti grija la tema topicului , suntem pe aratura si aici ::)
-
Cucui, poate mai multe, pemtru ca, nu pot sa-mi dau seama de ce am crezut la inceput, ca oameni singuri au un anumit comportament, - seriosi, lipsiti de ranchiuna, amabili, politicosi…
Cucui, nu pot, nu vreau sa ma cert cu nimeni, chiar daca pentru asta am fost onorata cu titlul de proasta de catre unul dintre confrati/ intrale/ singuratati.
Cathy, un anume statut social sau stare sufletească a cuiva nu este o garanţie că omul ăla este aşa cum credem noi că ar trebui să fie. Pe unii suferinţa de orice fel îi face mai înţelegători, pe alţii, din contră. Alţii n-au fost şi nu vor fi niciodată înţelegători, respectuoşi, amabili, indiferent ce li s-a întîmplat sau li se va întîmpla.
Cît despre confratele care te-a considerat proastă pentru că nu te cerţi, ingnoră-l. Părerea lui nu e musai să fie şi părerea generală. Nici mie nu-mi place să mă cert. Crezi că sunt prost din cauza asta? Da, pentru unii cu siguranţă sunt. Chiar oameni cu care interacţionez în realitate mă consideră altfel. Şi chiar mi s-a reproşat, mai în glumă, mai în serios, că "nu ştiu să mă cert". Puţin îmi pasă. Astfel de oameni am gijă să fie doar nişte indivizi cu care interacţionez din necesitate.
Ranchiunoşi, nesimţiţi etc. vei găsi oriunde, indiferent că sunt singuri, deştepţi, talentaţi, intelectuali etc.
-
@Saturnianul, am castigat si astazi un cucui incercand o conversatie ... au ce ma doare, am dat fix la vinclu... da, las ca trece ;)
-
Fii sigură că trece! Vezi tu, nu te cucuie mi-e teamă. Ci de rănile sufleteşti. Alea trec cel mai greu. Şi chiar după ce au trecut, se mai găseşte cîte una să "supureze" în cele mai nepotrivite momente :)
-
Da.... uneori depinde si peste ce persoana dai!! Daca dai peste o persoana asemanatoare cu cea care ti-a facut rau inainte.... iti recidiveaza instantaneu ...rana.
-
Fii sigură că trece! Vezi tu, nu te cucuie mi-e teamă. Ci de rănile sufleteşti. Alea trec cel mai greu. Şi chiar după ce au trecut, se mai găseşte cîte una să "supureze" în cele mai nepotrivite momente :)
Nu pot sa zic altceva, decat ca-ti dau dreptate
S-a vindecat cucuiul, am vizionat" Secretul " ::)
-
S-a vindecat cucuiul, am vizionat" Secretul " ::)
Mă bucur atunci. Dacă găseşti, vizionează şi The Celestine Prophecy. Se vor mai vindeca şi altele :)
-
S-a vindecat cucuiul, am vizionat" Secretul " ::)
Mă bucur atunci. Dacă găseşti, vizionează şi The Celestine Prophecy. Se vor mai vindeca şi altele :)
Am inteles !
-
@Catherinna, mi-a placut foarte mult ce ai scris aici. Pentru ca si eu gandesc la fel. De la bun inceput nu mi-am dorit si nici nu m-am gandit ca acest site ar putea sa fie unul de matrimoniale (nu ca s-ar exclude...). Ci de oameni care prin nu stiu ce circumstante au ajuns sa fie singuri, sau se simt singuri. Si eu am multe cucuie sufletesti dar stiu deja ca unele nu se vor vindeca niciodata, nu voi scapa niciodata de ele. Si nu este pesimism, este doar o cunoastere si recunoastere a realitatii. Sunt o persoana foarte optimista si foarte vesela dar asta nu inseamna ca nu pot vedea anumite lucruri la adevarata lor valoare si in lumina lor adevarata. Cand am aflat de acest site, am intrat cu un entuziasm nebun, ca berbec ce ma aflu. Ca berbec iti dai seama cate cucuie am! Dar am fost martora la anumite aspecte mai putin fericite ale comunicarii de aici care m-au facut sa ma retrag un pic si sa caut o alta perspectiva. Pe de alta parte a fost si este foarte bine ca acele situatii mi-au taiat din elan pentru ca doar asa poti sa-ti dai seama unde sunt afinitatile. Am citit intr-o carte de curand (Sorrell si fiul) ca "Unul din lucrurile importante in viata este sa te feresti de oamenii cu care nu te potrivesti” . Este un adevar asa de simplu si care ne-ar scuti de multa suferinta daca l-am urma. Deci mi-am facut si eu un nou cucui aproape chiar la inceput de site... si am asteptat cateva zile sa se vindece (astfel de cucuie trec mult mai usor). Am meditat si mi-am zis ca in acelasi timp am avut ocazia sa intrezaresc persoane minunate cu care se pot impartasi lucruri simple, calde, frumoase. Si ca merita continuat. Nici eu nu vreau sa ma cert, si la fel ca si tine, nici nu pot. Dar, atunci cand e absoluta nevoie si comportamentul sau cuvintele cuiva ma intristeaza, o replica doua pot sa scot si eu. Ca doar nu sunt tablou pe perete! Asa ca mergem mai departe, cu zambetul pe buze. O seara buna!
-
Ayouni,adica ai avut un fel de blocaj? Asta mi se intampla mie cateodata,ma retrag,apoi mi se pare inutil sa revin,nu imi gasesc portita.Mi s-a intamplat si pe site,e posibil sa fi fost din cauza mea,a felului meu - singuraticii nu sunt chiar degeaba asa - si apoi e aceeasi melodie : cant te simti exclus din motive obiective-subiective.Ma si intreb daca nu e de fapt, cursul firesc.Ce am,parca suna prea amar!
-
@Ayouni, scoate toate cuiele, trebuie lasate sa se vindece, altfel cum au loc altele noi ??? :-\
zilnic mai trag cate un cap la colt dupa ce fac cate o gafa ;)
Oameni suntem, expusi greselilor de tot felul ::)
-
de multe ori se pornesc discutii Off-topic... si nu mai avem voie... dar discutiile sunt antrenante, placute, amuzante si, mai ales, converg catre o cunoastere mai profunda si catre o adevarata socializare... asa ca, m-am gandit eu, de cate ori se incepe asa ceva, hop - sarim aici si continuam... daca vreti, bine... daca nu, se sterge....
-
Aha ...sa spunem: ...."hai sa discutam pe aratura ! " :D
-
ihi... chiar asa... hi,hi,hi.... ;)
-
Nu ma prea descurc in siteul asta. Poate ma ajuta cineva sa-l inteleg. Incercam sa spun ceva sa cer un sfat celor ce au trecut poate prin aceeasi experienta ca mine dar m-am oprit aici, bine sau rau nu stiu cum sa o iau.
Singuratatea este o boala tare grea. Uneori singuri suntem si intr-un cuplu. Eu am ajuns dupa 20 de ani de la casatorie sa-mi doresc pacea, nu singuratatea, nu libertatea caci acum este derizoriu sa vorbesc despre asa ceva. Sunt incarcerata intr-o casatorie in care clachez. El, o persoana dominanta si egoista care m-a mai parasit si a mai avut tentative. Daca m-a inselat? Nu-mi mai pasa, imi este indiferent. Dar stiti de ce imi este teama dupa? De sinistra singuratate.
Acum am facut pasul eu si i-am cerut o despartire amiabila in care sa ramanem in continuare prieteni, asta pentru singurul nostru copil. Acum sunt tare nefericita.
Nu stiu si nu pot face comparatie cu nefericirea de acum in cuplu in care nu am voie sa gandesc sau dupa ,cand voi gusta din abundenta din singuratate????
Ce sa fac?
Acum ca am avut eu curajul sa cer divortul, el refuza.
Ce sa fac?
-
Eu cred ca singuratatea e mult, mult mai buna decat o "incarcerare" intr-o casatorie.
Evident ca iti va trebui timp pentru a ajunge la un echilibru, dar vei avea un echilibru, ceea ce in situatia ta nucred ca se va putea intampla vreodata.
-
e important totusi sa ai unde locui dupa divort si te poti si sustine financiar .. daca aceste lucruri se aplica, singuratatea nu e sinistra deloc, @nico.. dimpotriva, ea poate fi o sansa pe care o capeti dintr-o data
... sansa de a avea ce ai vrea tu de fapt sa ai in viata ta.. stii deja ce ai vrea pentru tine? :-*
-
Nico bine ai venit printre noi. Eu nu sunt in masura sa te ajut cu un sfat, cele mai nimerite sunt fetele de pe-aici care au ales sa fie singure, chiar si cu un copi, decit sa fie incarcerate intr-o casatorie ca cea de care spui tu.
Ce pot sa spun e ca trebuie rabdare si ca trebuie sa faci ceva. Important zic eu ca este sa ai alaturi de tine o prietena care sa te sustina si moral in acest demers. Eu personal nu stiu cum este, dar am o prietena care s-a aflat in situatia ta si stiu de la ea ca nu e usor, dar eliberarea este vindecatoare.
E important insa si aspectul de care vorbeste @pe_jumate. Fara sustinere financiara e greu.
Cit priveste singuratatea... Poate ca e ceva ce te sperie mai ales ca, odata iesita din acea casatorie, probabil vei fi mult mai reticenta in a lega o alta relatie. Va trece si aceasta teama cu timpul dupa ce te vei linisti. Eu iti urez mult succes si curaj in actiunea ta.
-
singuratatea e buna dintr-o singura perspectiva.. te obliga sa-ti bagi mintile in cap si sa actionezi mai sistematic si mai precaut decat in timpul casatoriei..
.. sau poate iti mareste cumva perspectiva viziunii .. de unde inainte, la adapostul gandirii intelepte a barbatului.. singura mea grija era sa dau banii pe pantofi si margele cu nemiluita, acum ma uit de sapte ori pana imi iau o margica.. si mai pun si bani deoparte.. :-*
o fi bine, o fi rau? :-\
-
Am gasit aratura. Deci, ia zi. De unde stii care e placul meu la fomei? Sau ca macar am un plac? ;D
-
ai gust..
placul tau trebuie sa fie ceva cu gust sau vocatie usor artistica, subtilitate, spirit si eternul feminin-fragil-din-otel-inox pe care il doreste sexul ala.. tarele, uratul, etc, etc..
am i wrong?
-
Are you a long range mind reader ??? ;D Cred ca la intilnire tre sa vin cu casca de plumb pe cap sa nu-mi citesti undele cerebrale :D :D
-
eu am intrebat deja.. venim cu pijamale casual sau cu fracul?? da' nu-mi raspunde nimeni..
tu vii cu casca si armura inteleg..
sa-mi pun si eu trena? ;)
-
Jumatatico, la intilnire nu cred ca e cazul sa ne formalizam. Ar fi un formalism sa venim la patru ace. Putem fi... eleganti si in haine casual. Nu stiu, asta parerea mea. Sa mai zica si din cei care vin ce parere au
-
whaaaaaaat? sa zica... "din cei care vin?" adicatelea te gandesti sa nu .. vii? vrei sa bocesc? :'(
-
Giiiizaz! Am zis eu ca nu vin? Uof, m-am exprimat si eu un pic mai... eliptic si gata. Trebuia sa zic "dintre ceilalti care mai vin"
-
uatariliffffffffffffffff!
-
Much meaning can be conveyed, clearly, with our eyes, so it is often said that eyes can speak.
world of warcraft power leveling (http://www.saleveling.com/buy-wow-power-leveling.asp),
Do you have such kind of experience? In a bus you may look at stranger, but not too long. And if he is sensing world of warcraft power levelingthat he is being stared at, he may feel uncomfortable.
world of warcraft gold (http://www.ugamewow.com),
The same in daily life. If you are looked at for more than necessary, you will look at yourself up and down, to see if there is anything wrong with you. If nothing goes wrong, you will feelworld of warcraft gold angry toward other’s stare with you that way. Eyes do speak, right?
Looking too long at someone may seem to be rude and aggressive. But things are different when it comes to stare at the opposite sex. If a man glances at a woman for more than 10 seconds and refuses to avert his gaze, his intentions are obvious, that is, he wishes to attract her attention, to make her understand that he is admiring her.
However, the normal eye contact for two people engaged in conversation is that the speaker will only look at the listener from time to time, in order to make sure that the listener does pay attention to what the former is speaking, to tell him that he is attentive.
maple story mesos (http://www.guy4mesos.com),
If a speaker looks at you continuously when speaking, as if he tries to dominate you, you will feel disconcerted. A poor liar usually exposes himself by looking too long at the victim, maple story mesossince he believes in the false idea that to look straight in the eye is a sign of honest communication. Quite the contrary.
world of warcraft gold (http://www.wlkgold.net/conditions.asp),
In fact, continuous eye contact is confined to lovers only, who will enjoy looking at each other tenderly forconditions.asp]world of warcraft
wedding dresses (http://www.uweddingdress.com/list.asp), goldwedding dresses a long time, to show affection that words cannot express.
World of warcraft gold (http://www.wotlkgold.net/faq.asp),
Evidently, eye contact should be done World of warcraft goldaccording to the relationship between two people and the specific situation.
-
aratura, aratura, da' aratura neaosa.... ce, ne-au cotropit in sfarsit americanii ? ni s-a schimbat limba oficiala ?... admy, moderemy, help us !!!!
-
aoleu, qiao90!
-
Nu ma prea descurc in siteul asta. Poate ma ajuta cineva sa-l inteleg. Incercam sa spun ceva sa cer un sfat celor ce au trecut poate prin aceeasi experienta ca mine dar m-am oprit aici, bine sau rau nu stiu cum sa o iau.
Singuratatea este o boala tare grea. Uneori singuri suntem si intr-un cuplu. Eu am ajuns dupa 20 de ani de la casatorie sa-mi doresc pacea, nu singuratatea, nu libertatea caci acum este derizoriu sa vorbesc despre asa ceva. Sunt incarcerata intr-o casatorie in care clachez. El, o persoana dominanta si egoista care m-a mai parasit si a mai avut tentative. Daca m-a inselat? Nu-mi mai pasa, imi este indiferent. Dar stiti de ce imi este teama dupa? De sinistra singuratate.
Acum am facut pasul eu si i-am cerut o despartire amiabila in care sa ramanem in continuare prieteni, asta pentru singurul nostru copil. Acum sunt tare nefericita.
Nu stiu si nu pot face comparatie cu nefericirea de acum in cuplu in care nu am voie sa gandesc sau dupa ,cand voi gusta din abundenta din singuratate????
Ce sa fac?
Acum ca am avut eu curajul sa cer divortul, el refuza.
Ce sa fac?
Deaga nico, incerc sa punctez cateva framantari ale tale :
Nu ma prea descurc in siteul asta.
Cu multa rabdare, vei ajunge sa cunosti toate topicele care te intereseaza, dar aici pe aratura putem vorbi despre orice, asa ca , incepem cu inceputul.
Incercam sa spun ceva sa cer un sfat celor ce au trecut poate prin aceeasi experienta ca mine
Situatii asemanatoare se gasesc la tot pasul, dar fiecare om le percepe altfel , asa ca sfaturile nu sunt sablon care sa corespunda tuturor. Incearca sa fi propriul tau sfatuitor , pentru ca doar tu iti cunosti situatia cu lux de amanunte
Singuratatea este o boala tare grea.
Singuratatea nu este o boala si nu trebuie sa te simti bolnava din cauza spaimei de singuratate, din contra, situatia incerta in care ai trait pana acum te poate duce la boala reala
dupa 20 de ani de la casatorie sa-mi doresc pacea,
Daca tu consideri, ca ceea ce ti doresti se poate indeplini doar pe aceasta cale, nu ezita si urmeazati instinctul, chiar daca acesta se numeste singuratate
Nu stiu si nu pot face comparatie cu nefericirea de acum in cuplu in care nu am voie sa gandesc sau dupa ,cand voi gusta din abundenta din singuratate????
Nu e simplu sa traiesti singura, trebuie sa fi sigura pe tine sau mai corect sa-ti asumi eventualele neplaceri de alta natura, aduse de singuratate. Trebuie sa-ti gasesti puterea si increderea in tine, mai mult decat in cei de langa tine, pe care poti conta numai in situati extreme
Acum ca am avut eu curajul sa cer divortul, el refuza.
Domnul isi permite sa se joace cu sufletl tau bland, din moment ce ai zis mai sus ca a mai plecat si s-a intors dupa o vreme. El te cunoaste mai bine decat te cunosti tu. Mizeaza pe slabiciunea ta, de care ai dat dovada pana acum, iertandu l mereu.
Nico, balanta vieti tale e in mana ta, cantareste bine si nu asculta sfaturi de la cei care cunosc sau li se pare ca stiu cum ai trait. Desigur unii vor zice divorteaza, altii vor zice iarta, uita si continua.
Fiind vorba de viitorul tau, numai tu trebuie sa alegi si sa-ti asumi alegerea facuta .
Daca ne aduci mai multe amanunte vei primii si alte sfaturi dar alegerea iti apartine :)
Iti doresc multa putere si sanatate . Nu uita - singuratatea nu este o boala , este o etapa din existenta nostra efemera :-*
-
[size=12pt]Ghid de sfaturi practice despre cum să ieşi viu dintr-un spital din Romania [/size]
(Acest articol a aparut si in Academia Caţavencu din 17 Mar 2010. )
A dat boala în tine şi te-a mîncat undeva să te duci la spital în loc să iei un pumn de antibiotice ori să-ţi storci singur coşul de pe fund? Ei bine, moşule, s-ar putea s-o mierleşti. Ca să scapi viu dintr-un spital românesc, care, culmea, se poate chema, cinic, Filantropia, şi nu, onest, IML, îţi trebuie nu doar noroc de jucător rusnac de ruletă, ci şi un pic de şcoală a vieţii. Aşa că ia aici şi citeşte, cît încă mai vezi cu ochiul liber, cîteva sfaturi practice culese de pe patul de suferinţă!
Şpaga
Tehnica înfiptului la buzunarul de la halat e primul lucru care îţi asigură supravieţuirea.
E o mişcare pe care trebuie s-o exersezi dinainte, dacă vrei să-ţi iasă din prima şi să nu bagi banii pe lîngă. „Palmat“ se cheamă tehnica şi e împrumutată din practicile hoţilor de portofele, care lucrează fin, fără să atingă haina în buzunarul căreia îşi strecoară mîna. Diferenţa e că ei scot, pe cînd tu bagi. Decisivă e aici mişcarea de învăluire, felul discret în care te apropii de obiectiv, îl ţinteşti cu coada ochiului, palmezi suma cu degetul mare şi profiţi de cele cîteva secunde în care victima îţi indică buzunarul corect printr-o uşoară mlădiere a coapsei. Introduci, apoi retragi mîna discret. Atenţie: nu te uita niciodată fix la buzunar. E semn de proastă creştere şi poate genera suspiciuni.
Cearşafurile
Singura chestie care lipseşte de pe un cearşaf de spital românesc e „Ghiţă was here“ scris cu carioca. În rest, găseşti de toate: sînge închegat (care nici măcar nu e al tău), pete zgrunţuroase de apret turnat cu căldarea în cazanul în care s-au fiert albiturile şi care te zgîrie la cur, pete de ketchup nu, că nu se dă ketchup în spital, muci şi – de ce nu? – ulei de motor de la un fost mecanic auto decedat, internat înaintea ta. A doua chestie nasoală e că cearşaful de spital e conceput, de regulă, pentru bolnavi pigmei, aşa că, oricît te-ai strădui, n-o să reuşeşti în veci să ai cearşaf şi sub cap, şi sub cur, şi sub picioare. Alege să ai sub picioare, nu de alta, dar dacă stai fără ciorapi rişti să te pricopseşti cu o micoză pe viaţă de la saltea.
WC-urile şi, mai ales, duşul
Ideal ar fi să-ţi propui ca pe perioada internării să nu mergi la budă şi să nu te speli. Au fost cazuri de pacienţi cărora le-a ieşit. Dar ei au fost excepţii. Prin urmare, e absolut necesar să dispui de folii de unică folosinţă, pentru colac (mă rog, dacă există colac). Cu cît aveţi mai multe, cu atît mai bine, căci puteţi face oricînd afaceri cu ele printre colegii de salon. Se vor vinde ca pîinea caldă. Cu duşul e mai greu, fiindcă sînt ori încuiate, ori stricate, ori tre’ să-l ştii pe directorul spitalului sau pe ministrul Sănătăţii ca să ai acces la ele. Recomandarea noastră: faceţi duş cu şerveţelele umede.
Asistentele & Reanimarea
Două lucruri sînt aici esenţiale. În primul rînd, înainte de a te interna, încearcă să ai cît mai multe bancnote de 5 şi 10 lei. Asistentele sînt nişte tonomate care nu dau rest. Acum să nu te aştepţi să şi facă ceva pentru banii ăştia sau măcar să zîmbească. Nţţ, no way. Ei reprezintă un fel de taxă de protecţie; dai banu’ ca să nu te omoare cînd îţi fac o injecţie, ca să-ţi nimerească vena din prima cînd îţi iau sînge, ca să nu te sugrume cu garoul. În cazul în care ajungeţi la reanimare şi tre’ să vă umezească cineva buzele cu apă: asiguraţi-vă că asistenta căreia îi daţi taxa (aproximativ 100 ron) nu iese din tură fix cînd ieşiţi voi din operaţie. Nu pentru că arunci cu banii degeaba pe asta, care se cară, ci că aia care vine după ea, nefiind plătită, s-ar putea să te omoare prin însetare.
Haleala
Ideal e să primeşti de-acasă. Totuşi, dacă mănînci la oficial, cel mai indicat e să o miroşi înainte şi, eventual, să aştepţi s-o guste un coleg de salon aflat în fază terminală, deşi umblă vorba printre bolnavii cu experienţă că la „Fundeni“, „Bagdasar“ sau Universitar nu e chiar atît de naşpa. În anumite cazuri însă, aceste zvonuri au fost infirmate. Oricum, nu te duci la spital că să mănînci, nu? Dacă voiai asta alegeai un restaurant.
Marean Menghelie
-
TARA FARA ROST !!!!!
Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi renunţi.
Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum.
La fel se întâmplă şi atunci când te desparţi de ţara ta.
Dezamăgit, înşelat, mânios, îndurerat. Nu ţi-e uşor s-o laşi. Ţara şi mama nu ţi le alegi. Te aşezi pe celălalt mal al lumii şi cauţi răspunsul: ce s-a întâmplat cu ţara mea de-am fost nevoit s-o părăsesc ?.....
României i-a dispărut rostul.
E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi.
O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.
Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare:
familia, pământul şi credinţa.
Bătrânii.
România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, ca vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.
Pământul.
Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susţine un program care se intitulează "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările "prietene".
La noi chestia asta se numeşte "agricultură de subzistenţă" şi lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem UE. Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme barbare. Să dispară!
Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, ca nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaţa şi plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturoşii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.
Credinţa.
O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţă, cu fermoar şi arici, prin care ţi se vâd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi, botezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă şi cu un "Tatăl nostru" spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu părinte, e urgent.
Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada.
Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân şi cu bani, cu care se mărită. Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează până găsesc un italian bătrân cu care se mărită. Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri.
Sună-ţi bunicii, pune o sămânţă într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi.
Să trăieşti bine!
-
@anamama, mersi mult pentru acest articol dureros de adevarat, de la primul pana la ultimul cuvant.
-
@anamama, mersi mult pentru acest articol dureros de adevarat, de la primul pana la ultimul cuvant.
Si ce ne mai ramane de facut??? Ca in afara de confirmare si de subscriere nu avem alta atitudine, decat asa... la nivel micro.... sa ne sunam bunicii mai des, sa ne respectam noi insine credinta... indiferent in ce...., dar altceva nu putem schimba! Ultimul stinge lumina, cum se spune!!!
-
e adevarat ca avem impresia ca nu putem face mai nimica... dar eu refuz cu tarie sa cred ca nu mai exista oameni de caracter in tara asta, ca dovada este acest SC, astfel incat unindu-se, sa nu ia atitudine, sau macar sa ajute intr-un fel.... partea proasta este ca nu exista uniune, unitate si incredere.... suntem atat de zdruncinati de toate relele ce ni se intampla, incat nu mai avem incredere nici macar in noi insine... sau cel putin eu.... atunci cand mai intalnesc un OM, nu-mi vine sa cred ca Pamantul este totusi populat....
si inca ceva : comoditatea.... e mai comod sa semnezi o petitie on-line, si e foarte buna si aceea, decat sa stai cateva ore in soare sau in ploaie la un miting sau sa marsaluiesti pe strazi ..... sau orice altceva ce implica o rupere a rutinei zilnice si a vietii asa-zise, tihnite, desi e doar o amagire....
va rog sa ma scuzati, dar sunt inca socata de uciderea dragilor si scumpilor mei delfini si a planului oribil de omorare a cainilor.... ar mai urma caii .... ca de oameni au inceput mai de mult, dar cine vede ???????/
-
http://www.descopera.ro/dnews/6088447-imagini-socante-cu-consecintele-actiunilor-umane-foto
http://madcat.ro/masacrul-delfinului-calderon/
http://mihai.cochinescu.com/2008/11/18/masacrarea-delfinilor-calderon/
-
am terminat de citit cartea "jurnalul lui bryney jones".mi-a placut cartea mult.azi sunt libera , nu lucrez.afara este superb.as fi vrut sa ma plimb dar n-am cu cine.as vrea sa ma plimb cu rolele. mda am 30 de ani dar as vrea sa fac ceva sport.
-
buzz, daca ai 30 de ani cine te impiedica sa faci ceea ce iti doresti?, daca vrei sa te plimbi cu rolele fa-o , nu trebuie sa te jenezi de nimeni, daca asta te face sa te simti bine nu trebuie sa iti pese de parerile celorlalti.
-
O sa incerc dar imi este cam greu .Ies impreuna cu fetita si si imi este greu pe role sa fug cu ea prin parc.Acum este la bunici la tara si ma gandeam ca as putea da o tura.
-
as vrea sa ma plimb cu rolele. mda am 30 de ani dar as vrea sa fac ceva sport.
esti pustoaica :D
-
semi-pustoaica ;)
Se poate sa traiesc acum o adolescenta intarziata
-
off topic - cine la inventat - ??? :'(
-
vreau sa ... dorm !!!!!
-
Cred ca lumea ar fi mai buna daca, la nivel de individ sau de societate, am avea o deschidere mai larga pentru dialog si mai multa toleranta pentru ideile si gindurile celorlalti, daca nu ne-ar macina orgoliul si vanitatea, daca ar exista respect si acceptare pentru cei care sint altfel decit noi: daca sint de alta religie, daca au alta orientare sexuala, daca agreaza un alt gen de filme si muzica, daca-si petrec altfel timpul liber, daca au preferinte diferite de stil de viata, daca au ochii albastri si nu caprui ;D .....si multe altele, atita timp cit nu aduc prejudicii prin comportamentul lor legilor societatii in care traim. Din pacate, nu esta asa.... >:(.........
-
Parerea mea e ca este loc pentru toti sub soare! Avem liberul arbitru, nu ne obliga nimeni sa facem ceva din ceea ce nu ne place! Pentru mass-media avem posibilitatea sa nu cumparam ziare gen tabloide, sau sa folosim telecomanda cand nu ne convine ceva la tv, sa nu accesam un site, un forum sau un topic, daca nu suntem de acord cu ceea ce vedem acolo... si tot asa! Iar printr-un schimb de idei, ca cele de aici, care s-au inflamat, poate, la un moment dat, sa trecem fara ranchiuna, sa acceptam ca oamenii sunt perfectibili, ca nu e obligatoriu sa ne impunem "cu forta" ideile si sa ne sustinem punctul de vedere pe un ton mai moderat! Si eu am gresit mult, chiar si pe aici, nu de putine ori, dar mi-am invatat lectia si acum imi place sa cred ca nu mai e nimeni agasat, ca la inceput, de prezenta mea, aproape non stop pe forum si de postarile mele! Eu asta imi doresc: sa ma simt bine alaturi de voi, chiar daca nu v-am vazut vreodata pe majoritatea! Cu siguranta in timp se va intampla si asta, cunoasterea in lumea reala, dar pana atunci putem fi apropiati aici (atat cat permite virtualul!), ca niste oameni maturi, cu acelasi statut social: acela de singles!
-
Corect, Carmen, asa gindesc si eu, iti multumesc pentru ceea ce ai scris, percep mesajul tau ca pe o continuare la cele scrise de mine anterior. :-*
-
Corect, Carmen, asa gindesc si eu, iti multumesc pentru ceea ce ai scris, percep mesajul tau ca pe o continuare la cele scrise de mine anterior. :-*
Asta s-a si dorit a fi! Consens!!
-
In vremurile in care traiesc acum, realizez, in urma a ceea ce se petrece zi de zi, cit de contorsionata ni se prezenta istoria la cursurile scolare, cu cite neadevaruri eram indoctrinati de profesorii nostri - ipocriti de nevoie pentru a putea supravietui in acel regim sau convinsi ca au dreptate in ceea ce predau. Nu vreau decit sa amintesc de ceea ce ni se spunea referitor la birurile puse de mosieri pentru a lua si pielea de pe bietul taran. Unul din acestea era birul pus pe fum; noua, celor care eram atunci copii in clasele primare, ni se parea o absurditate sa platesti pentru fumul iesit pe hornul casei, nimeni nu se obosea sa ne explice ca e vorba de un impozit pus pe casa omului, dupa modelul: cite case ai, tot atitea hornuri cu fum, deci tot atitea impozite. Ma intreb, acum de ce nu se mai spune la fel, mai ales ca am inteles ca va fi asa : cu cit ai mai multe proprietati, cu atit impozitele vor fi mai mari; daca ai nenorocul( ca nu se mai poate numi noroc, in conditiile in care te saracesc impozitele ) sa ai sapte case (ca Nastase! ;D), ele vor fi impozitate cu sume din ce in ce mai mari. Care e diferenta dintre atunci si acum? ??? Macar din acest punct de vedere , eu sint o mare norocoasa..... nu am mai multe proprietati.
-
Nu stiu daca neaparat birurile sint cu adevarat problema din ziua de azi, ci cati dintre noi le platesc! Eu cred ca sunt, raportat la numarul total de locuitori, prea putini contribuabili si prea multa evaziune! Sa nu mai pomenesc de toate "pomenile" date pentru a obtine capital electoral (asazisele facilitati), de toti orbii cu carnet de conducere, de toti pensionarii pe caz de boala care muncesc in strainatate, de toate ajutoarele sociale date fara discernamant, s.a.m.d! Sa nu mai zic de tzepele date la inceputul anilor 90, pe fondul vidului legislativ de atunci, au dus si la aparitia marilor averi care au monopolizat azi Romania! Cei care au trait pe afara stiu, dupa cum zice americanul, " de fisc si de moarte nu scapa nimeni!" Acolo nu exista sa consumi fara sa platesti, dar nu o faci fortat sau controlat ci constient ca asa ajuti la mentinerea unor conditii decente in sanatate, invatamant, etc! Pentru mine stiu ca nu mai pot face nimic aici, in Romania, dar sper din tot sufletul ca fiul meu sa plece cat mai repede intr-o tara civilizata, cat mai departe de aici!!
-
(http://www.tu.ro/i/cado/f/ceas-cu-tinta-1017.jpg)
loc de dat cu capul, cand te doare --- "mintea"--- ;D
-
unde e manfred, l-ati vazut pe aici? :'(
trebuie sa ii cer scuze lui maaaaaaaaaaaaaanfreeeeed!
am dat cu capul, ce sa mai fac?!?
manfred si ayouni, minunati siegfried si kriemhilde.. bagati-va inapoi in curcubeul vostru globular ca promit sa nu imi mai bag coada niciodata in bula voastra de fericire..
am cuvant, sa stiti!
-
o fi ceva cu forumul in dimineata asta sau net-ul meu face .... "nazbatii" ? ;D
-
si la mine merge ff greu forumul.
-
Si la mine la fel. Ce s-o fi intimplat? :(
-
Nu prea e un năduf cotidian sau o supărare de zi ce am să vă spun, fiindcă e ceva ce simt că se găseşte adînc în fiinţa mea şi iese la suprafaţă cu diverse ocazii cînd e zgîndărit. Ultima oară s-a manifestat marţi seara în timp ce vizionam un film. E vorba de un SF cu unele scene destul de dure dar pe care vi-l recomand dacă puteţi digera genul, pentru că dincolo de componenta sefistică are şi o puternică componentă socială, referindu-se la societatea umană în ansamblul ei, la anumite trăsături, mai puţin plăcute, ale noastre ca rasă.
Pe scurt, acţiunea se petrece în Africa de Sud unde, deasupra Johannesburg-ului, în urmă cu 28 de ani a apărut o navă extraterestă gigantică care de atunci nu se mişcase niciodată. Ocupanţii ei, o rasă inteligentă asemănătoare cu nişte crustacei uriaşi (botezaţi de oameni "creveţi"), fuseseră cazaţi într-o zonă delimitată lîngă oraş, denumită Districtul 9. Conflictele dese dintre oameni şi cei aproximativ 2 milioane de alieni nedoriţi, determină MNU (Multi Nations United, un fel de ONU cu autoritate în problema respectivă) să mute populaţia extraterestră la 200 km de oraş într-o zonă nepopulată.
Nimeni nu ştia de ce aceştia nu plecau dar în realitate erau reţinuţi de autorităţi pentru un singur scop: studierea şi încercarea de utilizare a armamentului lor (mult mai performant decît al umanităţii) precum şi încecarea de combinare a ADN-ului celor două specii pentru a obţine hibrizi superiori. Rezultatele, desigur, urmînd a fi folosite în industria de război.
Cînd şeful MNU se contaminează cu un lichid biologic extraterestru şi începe transformarea sa fizică, devine cobaiul principal al studiilor specialiştilor, cu torturile de rigoare, mergîndu-se pînă la decizia de a fi ucis pentru a i se recolta tot felul de celule. Tipul scapă şi se dă de parte extratereştrilor ajutîndu-i să poată pleca acasă.
Şi aici voiam să ajung. M-am surprins fiind şi eu de partea extratereştrilor, spunîndu-mi că exact la fel aş fi făcut şi, mai mult, m-am surprins detestînd rasa umană. M-am surprins zicîndu-mi că dacă aş avea puterea să eradichez rasa umană, aş face-o. Nu o naţie, o etnie sau o cultură, ci rasa umană în ansamblul ei. Creaturile alea urîte mi-au părut mai simpatice, mai inteligente şi cu mai multă compasiune decît oamenii. Şeful acela, deşi pe trei sferturi încă om, era urmărit de semenii săi pentru a fi supus experimentelor şi apoi ucis, iar "creveţii" îl protejau.
Ştiu e doar un film. Dar cît e de în regula ca, fie şi fictiv, să nu fi de partea semenilor într-o confruntare? Mi-am pus întrebarea: oare nu ar trebui să fie înscris în codul genetic apartenenţa la specie şi instinctul de a-ţi proteja semenii, de a fi de partea lor? Ce e în neregulă cu mine de simt diferit? După care tot eu mi-am răspuns: din moment ce oamenii se ucid şi se urăsc între ei se pare că nu este înscrisă în codul genetic această apartenenţă. Sau ceva s-a întîmplat cu acel cod de s-a alterat.
Însă eu tot aiurea mă simt atunci cînd mă surprind detestînd rasa umană, un om ne-om, un tot mai veritabil extraterestru rătăcit pe Terra. Şi sentimentul de detestare a rasei umane se amplifică atunci cînd văd ÎN REALITATE şi nu în vreo ficţiune că oamenii se tratează între ca şi cum ar fi extratereştrii unii pentru ceilalţi.
Iertare dacă v-am plictisit dar trebuia să dau undeva cu capul ;D Mai jos aveţi şi trailer-ul filmului.
http://www.youtube.com/watch?v=VjihaK7HfGs
-
Bogdane, n-ai avut somn si ti-au trecut prin minte ginduri rele? Lasa rasa umana in pace ca oricum e nedreptatita de Creator, dintre toate vietuitoarele fiind rasa cea mai putin adaptata conditiilor de trai. Daca n-ar fi fost dotata cu inteligenta care s-o ajute sa se foloseasca de ceilalti, ar fi disparut de mult.
In fine, adu-mi aminte sa nu te votez cind vei candida la presedintia celei mai puternice tari din lume, ca cine stie ce ai de gind cu umanitatea........ ;D
-
@saturn.. intr-adevar, ma uitam la tine aseara pe geam, si mi-am dat seama ca s-au strecurat cativa meteoriti uriciosi si nelinistitori prin cateva parti ale inelului matale.. probabil de aia visezi urat..
(http://i879.photobucket.com/albums/ab354/crisarchangel/thumbbig-Sci-Fi-Planets-37473.jpg)
totusi, despre senzatia ta cum ca crevetii ar fi mai ok decat umanoizii, uite, iti impartasesc ca acelasi lucru l-am simtit si eu atunci cand am vazut de cinsh'pe milioane de ori Avatar :-\
-
Bogdane, n-ai avut somn si ti-au trecut prin minte ginduri rele? Lasa rasa umana in pace ca oricum e nedreptatita de Creator, dintre toate vietuitoarele fiind rasa cea mai putin adaptata conditiilor de trai.
Mulţumesc Eugenia, sunt mai liniştit acum cînd am aflat că suntem paria Universrului :D :D Prin urmare, de ce să-ţi fie teamă să votezi cu mine? E vreo pagubă dacă eradichez umanitatea? ;D
ma uitam la tine aseara pe geam, si mi-am dat seama ca s-au strecurat cativa meteoriti uriciosi si nelinistitori prin cateva parti ale inelului matale.. probabil de aia visezi urat..
Carmen, tocmai că n-am visat asta e treaba. Iar ăia din Avatar erau cu adevarat frumoşi faţă de creveţii ăştia. Dar mie tot mi s-au părut simpatici ;D