Singles Happy Travel. Club de socializare
Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: Ayouni din Luni, 29 Martie 2010, 15:47
-
Printre numeroasele mesaje retrimise, am primit unul azi care mi se pare foarte interesant si pe care as dori sa-l impartasesc cu voi. Se spune ca este discursul de 30 de secunde al unui fost CEO ale unei marci foarte cunoscute de bauturi carbogazoase. Si zice asa:
"Imagine life as a game in which you are juggling some five balls in the air. They are WORK, FAMILY, HEALTH, FRIENDS and SPIRIT and you are keeping all of these in the air. You will soon understand that WORK is a rubber ball. If you drop it, it will bounce back. But the other four balls - Family, Health, Friends and Spirit- are made of glass. If you drop one of these, they will be irrevocably scuffed, marked, nicked, damaged or even shattered. They will never be the same. You must understand that and strive for it.
Work efficiently during office hours and leave on time. Give the required time to your family, friends and have proper rest. Value has a value only if its value is valued."
"Imagineaza-ti viata ca un joc in care jonglezi cu 5 mingi in aer. Mingile acestea sunt MUNCA, FAMILIE, SANATATE, PRIETENI si SPIRIT si le mentii pe toate in aer. Vei intelege foarte curand ca MUNCA este o minge de cauciuc. Daca-i dai drumul, sare inapoi. Dare celelalte patru mingi – Familia, Sanatatea, Prietenii si Spiritul- sunt facute din sticla. Daca scapi pe jos unul dintre ele, vor fi in mod irevocabil zgariate, taiate, ciobite, stricate sau chiar facute tandari. Nu vor mai fi niciodata la fel. Trebuie sa intelegi acest lucru si sa lupti in acest sens. Munceste in mod eficient in timpul orelor de munca si pleaca la timp de la birou. Acorda timpul necesar familiei, prietenilor si odihneste-te in mod corespunzator. VALOAREA ARE VALOARE NUMAI DACA VALOAREA EI ESTE APRECIATA."
Mi-am permis sa incropesc si o traducere, in caz de nevoie. E posibil ca in acest mic text sa gasim niste raspunsuri la intrebarile noastre. Mai ales la una care ne-a adus pe toti pe acest forum. Si care ne poate ajuta de-acum incolo. Cand l-am citit m-a dus cu gandul imediat la doua fete tinere care au parasit lumea aceasta diin cauza efortului excesiv de a tine in aer, in permanenta, mingea Muncii. In detrimentul celorlalte. Ireversibil.
-
Eu ma descurc acceptabil:
1. munca: fara numar, dar nu ma vait, ci dimpotriva!
2. familie: mica, numeric: eu si fiul meu! Mai mult decat suficient!
3. sanatate: este, (nu ma plang, desi nu pot sa spun ca e 100%!)
4. prieteni: noroc cu forumul ca am inceput sa imi reamintesc ce inseamna termenul!
5. spirit: tanar si pozitiv! Sunt o optimista incurabila!
-
Interesanta imaginea celor 5 mingii. La mine pe primul loc cred ca este spiritul. Apoi urmeaza munca ( de necrezut) si abia celelalte.
-
1 sanatatea; fara ea n-am putea restul
2 spiritul: e cel care intretine sanatatea sanatoasa
3 munca: partea financiara ajuta sanatatea, familia chiar si spiritul
4.familia: e o insumare a spiritului, muncii, sanatatii
5. prietenii: ii poti avea sau nu, iti pot fi sau nu prieteni
asta in ceea ce ma priveste.
-
da, plastica imagine.... dar cred ca nu ordinea este importanta daca tot le arunci prin aer... ci mai degraba care sunt mai ciobite si cat de mult... in definitiv, mai poti jongla si cu migi ciobite... totul este sa nu ajunga cioburi definitive....
-
Cele din urma trei dorinte ale lui Alexandru cel Mare (al-Iskandar al-Akbar)
Pe patul de moarte, Alexandru cel Mare si-a convocat generalii si le-a comunicat ultimile lui trei dorinte:
1. Sicriul sa-i fie purtat pe umeri de catre cei mai buni medici ai epocii respective.
2. Toate comorile cucerite, aur, argint, pietre pretioase, sa fie raspandite pe drumul care duce aspre mormantul lui.
3. Mainile sa-i fie lasate afara din sicriu, pentru ca toata lumea sa le vada.
Unul dintre generali l-a intrebat care era semnificatia in spatele acelor trei dorinte. La care Alexandru le-a explicat:
1. Vreau ca medicii cei mai eminenti sa-mi poarte sicriul pe umeri pentru a demostra astfel ca ei nu au puterea de a vindeca in fata mortii.
2. Vreau ca drumul sa fie acoperit de bunurile materiale cucerite pentru a demostra ca ele raman aici.
3. Vreau ca mainile sa-mi fluture in vant, pentru ca toti sa vedeti ca am venit pe lumea asta cu mainile goale si plecam la fel, atunci cand ni se termina comoara cea mai de pret, care este timpul.
TIMPUL este comoara cea mai de pret, pentru ca este limitat. Putem sa producem mai multi bani dar nu mai mult timp.
Cand dedicam timp unei persoane, ii daruim o portiune din viata noastra pe care nu o vom putea recupera niciodata.
Timpul nostru este viata noastra. Cadoul cel mai important pe care i-l poti darui cuiva este timpul tau.
-
Cu ceva ani in urma, as fi putut face o insiruire intr-o anumita ordine a celor cinci, acum insa, ce pot sa spun? Prietenii au disparut cind am divortat, familia s-a destramat si s-a imprastiat, sanatatea s-a cam subrezit odata cu anii, de munca nu-mi mai ofera nimeni cind marturisesc ce virsta am, iar spiritul....poate el a mai ramas.....
-
dacă-ţi cultivi Spiritul...
vei avea mai mult de cât ...ai pierdut....
-
Asa este, Steliana, multumesc.
-
:-*
-
din ceasca cu lumina a colegei mele mona:
Cleobul - (sec VI i.e.n.) – unul din cei 7 intelepti ai Greciei Antice
Când cineva pleacă de acasă, mai întâi el să cerceteze ce are de gând să facă; şi la întoarcere, să se întrebe singur ce-a făcut. Dădea sfatul ca omul să-şi exercite trupul; să-i fie mai drag ascultatul decât vorbitul; să prefere învăţătura, nu neştiinţa; să aibă cuvinte de bun augur; să fie prieten al virtuţii şi duşman al viciului. Învaţă să înduri cu bărbăţie schimbările sorţii
Primul gand de la trezire sa fie : “Multumesc” ! ( Multumesc pentru ca respir, pentru ca am un job …. Etc )
Viata mea este cu fiecare zi din ce in ce mai buna ( asumarea cu blandete asupra actiunilor si reactiilor tale in acea zi care duc la formarea vietii tale de fiecare zi )
Promite-ti ca te vei purta cu cei din jur asa cum vrei ca cei din jur sa se poarte cu tine . ( bunatate , onestitate , intelegere , ajutor ) ( indiferent daca cel din fata ta nu se poarta asa, fa-o tu ! Inseamna ca are mai mare nevoie decat tine , inseamna ca de aceea tu esti in fata lui atunci ; Nu uita ca nu ii esti superior prin acest lucru, esti tot egalul sau si alegi sa faci un bine neconditionat ) .
Asculta oamenii . Invata sa asculti cu adevarat. In general ne pregatim replica , mergem cu incapatanare pe idea noastra , pt. ca a nostra este cea mai buna , noi avem dreptate , noi stim …! “Nu” , nu este chiar asa . Comunicarea reprezinta impartasirea ideilor , apoi din cele doua perspective , unite , intelese , rezulta solutia . Calea de mijloc, agreata de amabele parti . “A te pune in pantofii celuilalt “. Cand incepe sa vorbeasca un om , preia mesajul si incepi sa descoperi cum se simte , pune-te in locul mai intai …asculta , asculta , asculta … ( ca este un copil de 3 ani , ca este un om in diferite functii, suntem toti oameni si nimic altceva ! )
Invatam . Intotdeauna invatam . Si cand ajungem la 90 de ani tot invatam .
Acceptata schimbarile ; nimic nu se pierde – TOTUL SI TOATE se transforma.
-
Multumesc pentru ca respir, pentru ca
mama mea a suferit anul trecut o operatie dificila
acum, dupa ce a trecut prin ce a trecut, si-a schimbat sistemul de valori
are alte lucruri pe care pune pret
in primul rand pe lumina pe care o vede la fereastra in fiecare dimineata
-
Ai mare dreptate , maria171!! Ne-am obisnuit sa luam "de-a gata" si sanatatea si toate celelalte lucruri care ne fac viata mai comoda ... in generat tot ce avem si, nelipsindu-ne, le consideram rutina! Dar numai o data daca viata ne da putin cu capul de pragul de sus ne intoarcem cu disperare, cu revolta uneori sau, dupa ce cumpana a trecut, cu recunostinta si reusim sa vedem tot ce pierdusem din vedere, ne reorganizam prioritatile si scara de valori! De ce o fi nevoie de shocuri sa facem asta... nu stiu!
-
Sistemul de valori si prioritatile sufera schimbari in fiecare zi din viata noastra, in functie de greutatile prin care trecem, bolile care ne macina sau odata cu virsta. Astazi, uitindu-ma la televizor la o mica demonstratie a pensionarilor, mi-am amintit de o doamna in virsta pe care am cunoscut-o cind eu eram inca la virsta sperantelor si planurilor de viitor. Era in 1982, cind am venit din Timisoara in Bucuresti cu toata familia si am obtinut o locuinta in sectorul 5. M-am angajat la o farmacie nu departe de locuinta, intr-o zona de case vechi, mici, darapanate, zona care mai exista si azi, nu a fost demolata, facind contrast cu blocurile colorate ale lui Vanghelie. Farmacia , situata in plina intersectie, era tot timpul aglomerata - atunci nu erau farmacii din 10 in 10 m. ca acum. Iarna se faceau focuri in sobele afumate de teracota , mai mult cu carbuni decit cu lemne. Batrinii mai saraci ai cartierului, probabil neavind cu ce face focul, veneau la noi si se incalzeau rezemati de soba minute in sir. Eu eram tinara si mai putin toleranta cu disconfortul dat de galagia pe care o faceau si cu mirosul de haine umede, de mucegai, de naftalina si de batrinete, dar colegele mele erau intelegatoare si ii ingaduiau pe acesti oameni acolo. Asa am cunoscut-o pe EA. Colegele ii spuneau "coana Victoria", nu in sens peiorativ, ci intr-un mod glumet si usor ironic de recunoastere a obirsiei ei aristocratice. Era o femeie trecuta de 70 de ani, micuta, cu oase delicate si pielea alba, cu par scurt, rar si cret, cu ochii probabil de culoarea cerului, acoperiti acum de albul cataractei. Nu vedea, se ajuta de un baston, se rezema de soba si raminea acolo ore in sir, soptind incet si rar cuvinte stiute numai de mintea ei incetosata de batrinete si boala. Se supara si ridica vocea, pronuntind injuraturi de mahala de Bucuresti, numai daca cineva ii amintea ca meteorologii anuntasera vreme proasta. Ii ura pe meteorologi, ca din cauza lor ii este frig. Pe noi ne simpatiza sau nu , cunoscindu-ne dupa voce; nu ni se adresa direct, cind o intrebam ceva ne raspundea intr-un fel impersonal ca si cum ar fi vorbit doar pentru ea. Seara pleca acasa sa stea in camaruta ei neincalzita pina a doua zi. Am lucrat acolo doi ani, apoi m-am mutat intr-o farmacie de parter de bloc. Dupa ceva timp, m-am dus sa lucrez detasata pentru trei luni la vechiul loc de munca si n-am mai gasit-o pe coana Victoria.
O viata, cu bune si rele, a unui om care a trait si a murit singur, de care nu prea mai are cine sa-si aduca aminte. Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca in pace!
-
intr-o ocazie eram foarte suparata pe ceea ce mi se intampla, pentru ca vroiam altceva, vroiam mai mult de la viata si de la cei din jur; ma lamentam catre seful meu din acea perioada care a avut un raspuns de foarte mult bun simt: "considera-te mai mult decat fericita, pentru ca in comparatie cu adevaratii nefericiti ai acestei lumi, tu totusi ai realizat ceva..." in schimb, raspunsul meu nu a fost asa intelept, pentru ca i-am spus ca nu vreau sa ma raportez la cei care sunt mai rau decat mine, ca vreau sa ma raportez la ceilalti "de mai sus"! foarte arogant din partea mea... a ras si el si a zis ca e si acela un punct de vedere. si atunci aveam lumea la picioare, imi trebuia doar mai multa incredere in mine ca sa o cuceresc; acum in schimb, dupa ce au trecut ceva ani de la acel episod, ma bucura mai mult sa vad verdele copacilor, cerul, florile, fetele si baietii de pe strada, sa admir florile. si spun de multe ori in gand "multumesc" pentru ca am sanatate, pentru ca am un job, pentru prietenii care, chiar daca sunt departe fizic, se gandesc la mine, si stiu ca pot conta pe ei si ca oricand ma pot intoarce la ei; " multumesc" pentru noile prietenii pe care le pot infiripa in continuare. atata timp cat este viata, totul este posibil. si "multumesc" mult si voua care ma cititi si ma rabdati, fara sa-mi dati cu tastatura in cap (poate doar in gand si voi ;))
doamne, viata este nespus de frumoasa! saru' mana!
-
:-* :-* :-*
-
"multumesc" mult si voua care ma cititi si ma rabdati, fara sa-mi dati cu tastatura in cap (poate doar in gand si voi ;))
Nu stiu daca exista chiar si o singura persoana care sa "iti dea cu tastatura in cap" pe aici, ayouni! Nu am nici cea mai mica intentie sa te perii, dar faci parte din simpatiile mele de pe forum, nemaiamintind de faptul ca m-ai impresionat absolut placut cand am avut privilegiul de a te cunoaste si in lumea reala! De unde ti-a venit ideea asta, chiar nu stiu! Imi place ca poti sustine orice subiect, ca ai puncte de vedere bine argumentate, ca ai avut nenumarate ocazii de a evada si spre alte civilizatii, mult mai avansate decat a noastra si ne impartasesti experientele tale fara sa "te dai mare" , cum se zice! Si acestea sunt doar cateva din motivele pentru care te consider o persoana aparte! Cat priveste viata si pretuirea ei la adevarata valoare, poate de asta e nevoie, de sinuozitati, pentru a ne bucura de fiecare clipa din ea!
-
eugenia, flori, carmen
scrieti f frumos
ma impresioneaza mai mereu mesajele voastre
cat despre tastaura, nu am de gand sa mi-o stric mai ayouni draga
:)
-
multumesc marujita draga de complimente... ai dreptate, la cat de tare mi-e capul, mai bine sa nu riscam sa ramai fara tastatura!
-
"multumesc" mult si voua care ma cititi si ma rabdati, fara sa-mi dati cu tastatura in cap (poate doar in gand si voi ;))
Nu stiu daca exista chiar si o singura persoana care sa "iti dea cu tastatura in cap" pe aici, ayouni! Nu am nici cea mai mica intentie sa te perii, dar faci parte din simpatiile mele de pe forum, nemaiamintind de faptul ca m-ai impresionat absolut placut cand am avut privilegiul de a te cunoaste si in lumea reala! De unde ti-a venit ideea asta, chiar nu stiu! Imi place ca poti sustine orice subiect, ca ai puncte de vedere bine argumentate, ca ai avut nenumarate ocazii de a evada si spre alte civilizatii, mult mai avansate decat a noastra si ne impartasesti experientele tale fara sa "te dai mare" , cum se zice! Si acestea sunt doar cateva din motivele pentru care te consider o persoana aparte! Cat priveste viata si pretuirea ei la adevarata valoare, poate de asta e nevoie, de sinuozitati, pentru a ne bucura de fiecare clipa din ea!
sar'mana, frumoasa carmentoma, pentru vorbele tale bune. in legatura cu acele sinuozitati despre care vorbesti, poate ele m-au facut sa iubesc si mai mult viata... de la atatea cazaturi cate am luat, mi-e sufletul plin de vanatai! sincer, nici nu stiu cum am rezistat la unele lovituri foarte dure si nemiloase: poate m-a ajutat mult gandul la cea fetita cu ciorapii cazuti, cu pampon in cap, neagra, slaba, urata dar cu un zambet frumos, careia bunicul din partea mamei ii spunea "cioruska" (da, eram cam bruneta de mica, m-am deschis la culoare mai tarziu); o fetita care neavand papusi cu care sa se joace, citea toate cartile din biblioteca scolii, care la 12 ani vroia se devina aviator si altele... ca sa nu dezamagesc acea fetita, de cate ori dadeam de buculuc si cadeam de suuuuuuus tare, ma luam de guler si ma ridicam din nou. ea era motivatia mea, adica eu, ati inteles desigur. de aceea cred ca e bine sa ne pretuim pe noi insine in primul rand, chiar daca altii nu o fac. imi pare rau ca nu am inteles acest lucru mai devreme, a fost un pic tarziu dar mai bine mai tarziu decat niciodata. asa ca, dragele, iubiti-va, aveti grija de voi in primul rand si inainte de toate si de toti. la vita e bella!
-
da si eu am ajuns la concluzia asta acum la batranete
;D
referitor la " la vita e bella" un film EXTRAODRINAR
-
ayouni, ai perfecta dreptate
mi-am dat seama de chestia asta de ceva vreme si ma conformez
trebuie sa te iubesti, sa te intelegi, sa te simti, asa cum nimeni nu te poate percepe
nu-ti incalca unele principii, ca atunci vei suferi
am zis eu intr-un topic ca sunt egoista, dar cred ca intelegeti exact ce am vrut sa spun
-
va rog sa ma iertati
azi toata ziua am tastat aiurea
ma grabesc si fac greseli
nu stiu cum puteti sa intelegeti ce spun
inca o data scuze
-
totu-i ok, maria
se intelege perfect
-
va rog sa ma iertati
azi toata ziua am tastat aiurea
ma grabesc si fac greseli
nu stiu cum puteti sa intelegeti ce spun
inca o data scuze
nu cumva a fost tastatura aceea care s-a spart in capul meu?! vezi, atunci nu ai de ce sa te miri hihihihihi
-
:D :D :D
-
Sistemul de valori si prioritatile sufera schimbari in fiecare zi din viata noastra, in functie de greutatile prin care trecem, bolile care ne macina sau odata cu virsta. Astazi, uitindu-ma la televizor la o mica demonstratie a pensionarilor, mi-am amintit de o doamna in virsta pe care am cunoscut-o cind eu eram inca la virsta sperantelor si planurilor de viitor. .................... Dupa ceva timp, m-am dus sa lucrez detasata pentru trei luni la vechiul loc de munca si n-am mai gasit-o pe coana Victoria.
O viata, cu bune si rele, a unui om care a trait si a murit singur, de care nu prea mai are cine sa-si aduca aminte. Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca in pace!
o poveste frumos spusa, despre coana victoria! in bucuresti am observat ca sunt foarte multe coana victoria. "un om care a trait si a murit singur", suna foarte dureros. in plimbarile mele prin parcuri, de multe ori cand vad femei sau barbati intr-o stare destul de proasta, incerc sa mi-i inchipui cand erau copii sau mai apoi adolescenti; cate visuri prabusite, cate sperante naruite, unde s-a intrerupt jocul frumos? unde s-a produs fisura? nu mai imi vine sa intreb care este fericirea suprema ci de ce exista atata suferinta pentru unii? in zonele de razboi, unde multi mor fara sa fi trait mai nimic, fara sa fi simtit nimic din viata asta in afara de lipsuri si necazuri; in zonele supra populate, unde nimic nu este suficient pentru unii, unde copiii muncesc de mici... in satele din romania unde mor batrani fara ca cineva sa-si mai aminteasca de ei; unde tinere sunt pacalite de fata morgana a unei vieti mai imbelsugate si sunt date pe mainile proxenetilor. imagini triste care fac parte tot din viata. din viata asta care este doar una, aici si acum.
-
poate ca d-zeu ne-a dat viata asta asa grea ca sa o apreciem pe cealalta, sa traim cu speranta la la el ne va fi bine
-
cred că viaţa nu are valoare....
adik.... nu i se poate atribui o unitate de măsură...
cred că este ceva unic pentru fiecare, indiferent de cum şi-a preţuit-o...
-
va mai aduc ceva care mi se pare interesant din ceasca de lumina a prietenei mele mona:
“ Toti oameni insotiti de success in viata au recunoscut ca sunt cauzalisti” – Ralph Waldo Emerson
Ei credeau ca nimic nu este lasat la voia intamplarii, ci ca orice eveniment are la baza o lege definite. ( lantuL cauza – effect) Oamenii superficiali nu cred in cauza si effect.
Legea vietii este legea credintei . A crede ! Tot ceea ce se impregneaza in spiritual tau , tot ceea ce crezi cu adevarat se va realiza intr-o buna zi. Invata sa crezi in functiunile subconstientului tau , convinge-te ca tot ceea ce se impregneaza in subconstientul tau se va materializa in final.
Crede in noroc si vei avea noroc” . Mark Twain spune: “ Norocul bate la usa fiecarui om dar in multe situatii omul este plecat in vecini si nu aude ciocanitul “ . Omul e bines a fie treaz , mobil – dupa cum spune francezul “ qui vive.
Aforismul “Omul este asa precum gandeste in profunzimea sa” reflecta toate conditiile vietii umane . Omul este exact ceea ce gandeste si simte intreaga zi si caracterul sau este suma gandurilor sale .” – Joseph Murphy ( Puterea extraordinara a subconstientului tau )
Cauta binele, frumosul , succesul din jurul tau. Din toti oameni cauta binele si adu un + in viata fiecaruia si nu un minus – aceasta sa fie provocarea ta cu tine . Intotdeauna cauta binele din om si vei fi surprins ce intorsatura va avea destinul tau !
Arata binele din oameni celorlati din jurul tau si incearca sa intelegi ceea ce nu poti intelege la un om . “ Iarta pe cel ce nu il poti ierta si iubeste pe cel ce crezi ca nu il poti iubi “
-
ai spus totul foarte bine!
ideea principală.... pe care am verificat-o... este credinţa!
nu are importanţă în ce crezi (fiecare crede în ce consideră că-i este mai bine)..... credinţa devine devotament
-
Multi oameni nu vor avea absolut nimic de a face cu valorile spirituale. Se spune despre perfectionisti ca fie sunt plini de ingamfare pentru ca isi imagineaza ca au atins teluri imposibil de realizat, fie sunt impotmoliti in autocondamnare pentru ca nu le-au facut pe acestea.
Totusi nu cred ca ar trebui sa fim de aceasta parere. Nu este vina marilor idealuri ca sunt folosite uneori gresit, ca devin scuze superficiale pentru vinovatie, revolta sau mandrie. Din contra, nu putem creste foarte mult decat incercand permanent sa ne formam o imagine despre ce anume sunt valorile spirituale eterne.
-
de la colega si prietena mea, mona, care in fiecare zi ne trimite " o cescuta cu lumina":
Un om mare îşi demonstrează măreţia prin felul în care îi tratează pe cei mici
Geniul unei furnici
Acum ceva timp m-am apucat să observ viaţa furnicilor şi mărturisesc că m-a uimit să văd cu cătă ordine şi dăruire muncesc ele.
Dar o furnică anume mi-a atras atenţia. Neagră, de dimensiune medie, furnica ducea cu ea un pai de şase ori mai mare decât ea. După ce a avansat cam un metru cu vizibile dificultăţi, a ajuns la un fel de şanţ, îngust dar adânc, format între două pietre mari. A încercat să traverseze într-un fel sau altul dar toate eforturile ei au fost zadarnice. În final furnicuţa a facut ceva cu totul insolit. Cu multă abilitate a sprijinit capetele paiului de o parte şi de alta a crăpăturii construind astfel un pod pe care apoi a putut traversa "abisul". Când a ajuns pe cealaltă parte şi-a luat din nou povara în spate şi şi-a continuat călătoria. Furnica a ştiut să-si transforme povara într-o punte şi astfel şi-a putut continua drumul. Dacă nu ar fi avut acea povară, aşa grea pentru ea cum era, nu şi-ar fi putut continua călătoria.
Aţi prins morala?
De câte ori noi ne plângem de problemele, poverile şi încercările pe care trebuie să le suportam?! Dar, fără să ne dăm seama, aceste poveri, dacă ştim să le ducem, se pot transforma în punţi care ne ajută să mergem mai departe şi în final sa triumfăm!
Toate ne demonstrează acelaşi adevăr: că de multe ori trebuie să trecem prin momente grele pentru a ne bucura apoi de cele mai bune momente…Că trebuie să ne acceptăm cu curaj poverile şi încercările pentru a le putea transforma în succese şi prosperitate.
Treci în aceste momente prin probleme sau adversităţi? Aminteşte-ţi că îngrijorându-te şi speriindu-te nu reuşeşti nimic. Ai incredere în Dumnezeu. El nu va permite ca încercările să te strivească, ci îţi va da forţa să le depăşeşti cu curaj, pentru a merge înainte şi a ajunge tot mai sus.
dar fa si tu ceva, cumpara macar biletul!
-
o floare frumoasa de tot, aproape intergalactica, pentru @saturnian:
(http://i202.photobucket.com/albums/aa297/CLEinPhx/Desert%20Botanical%20Gardens/PR09151122214.jpg)
-
acum ceva timp, am promis awanei o poveste despre iazul margaretei. este din cartea lui jose silva despre metoda silva de control mintal. un excercitiu de meditatie, imaginativ, care te va ajuta sa te indepartezi de ganduri negative si iti va aduce pace si liniste. ajuta foarte mult inaine de a dormi. de asemenea, il poti schimba dupa cum doresti,poti sa adaugi toate elementele care crezi ca-ti vor face bine. poti sa recurgi la acest exercitiu si intr-o zi mai grea la munca sau in oricare alt moment de stres. te indepartezi un moment, cauti un loc mai izolat, inchizi ochii, iti imaginezi povestea si apoi te reintorci cu bateriile incarcate.
Imagineaza-ti ca te afli intr-un vestibul in a carui extremitate se afla o usa foarte frumos sculptata din stejar. Mergi incet catre usa si imagineaza-ti ca se deschide incetisor. Dincolo de usa se afla iazul Margaretei.
Concentreaza-ti toata atentia in usa care se deschide. O data deschisa, vei vedea un iaz incantator. Pe suprafata lui de ape clare si stralucitoare, intr-o tonalitate verde-albastra, plutesc peste tot nuferi mari. In jurul iazului se gaseste o verdeata exuberanta, copaci si flori, mii de flori pe care nici nu le poti numara… galbene, rosii, mov, verzi, albastre, toate culorile care-ti plac. Tot felul de animale pasc in liniste si pace. Un leu insetat se apropie de apa iazului si incepe sa bea cu pofta. Isi ridica imensul cap si se uita la tine cateva secunde, apoi se intoarce si se indeparteaza incet in padurea care inconjura iazul. Intr-o margine a iazului, un animal se uita la tine : este un unicorn. Acum te uiti tu la el cu multa atentie, contemplandu-l. Dupa un moment unicornul scoate un zgomot, isi scutura coama si se ridica pe picioarele din spate, miscand in aer pe cele din fata, ca si cand ar vrea sa te salute.
Dupa aceasta scena, te uiti si vezi ca in mijlocul iazului creste o margareta. Este imensa… asa de mare ca te poti intinde comod pe ea, ca si cand ar fi o imensa perna moale, galbena si pufoasa, ca de catifea. Te odihnesti intins pe ea, respirand aerul parfumat de miile de flori. Te uiti la cerul extraordinar de albastru, unde plutesc cativa nori albi si pufosi. Te simti linistit si multumit. Te uiti de jur imprejur ca si cand ai vrea sa zambesti din tot corpul. Un iepuras isi face culcusul iar o caprioara vine sa se adape. Se uita la tine cu ochii ei mari si catifelati. Apoi vine un urs greoi si se aseaza pe marginea iazului, stropindu-se cu apa. Cativa elefanti se joaca si ei in apa, in timp ce un elefantel mic alearga in jurul lor, cu trompa in sus, lansand tipete de bucurie. Dupa ce te odihnesti asa, un timp, te lasi sa aluneci pe o petala alba in apa. Temperatura este perfecta si plutesti pe suprafata apei, apoi inoti un timp de colo colo.
Acesta este adevaratul izvor al tineretii si sanatatii. Bea o portie zdravana din apa iazului si incepi sa te simti din ce in ce mai bine, puternic si plin de sanantate. Apoi inoata pe sub apa si joaca-te tu sutele de pestisori multicolori si prietenosi. Apare un delfin si te saluta jucaus, ca si cand ai fi un vechi prieten, apoi inoata langa tine. Apa din iazul margaretei este ca aerul, poti respira in ea. Vei simti cum alearga prin tot corpul tau, prin toate vasele de sange, curatandu-l si purificandu-l. Tulpina margaretei pare diferita din perspectiva subacvatica, ca o secoya giganta. Inoata in jurul ei impreuna cu delfinul.
Dupa ce ai terminat de explorat lumea subacvatica, intoarce-te din nou in centrul margaretei. Poti vedea in zare varfurile a trei munti, unul dinre ele acoperite de zapada. Aici, in iazul margaretei, mintea ta poate face minuni si vei vedea ca poti sa levitezi in sus, mai sus, ca Peter Pan. Fa cateva ture in zbor deasupra iazului, zambeste tuturor animalelor care mananca, beau apa sau se joaca. Flora se vede diferit de aici, la fel ca si margareta si iazul. Incepi sa urci spre varful muntilor, uitandu-te din cand in cand la campiile de dedesubt. La un moment data pare o cireada de bivoli si dupa ei un condor se apropie si zboara un timp langa tine. Cand ajungi in varful muntelui acoperit de zapada, aterizezi cu picioarele in zapada si te joci aici un pic, respirand aerul proaspat si curat. Iti dai drumul sa aluneci in jos pe panta muntelui si cand ajungi jos, il urci din nou in zbor, descriind un cerc in jurul varfului. Dupa aceea te intorci in zbor inapoi in centrul margaretei si te bucuri de ambianta calma si calda. Te simti linistit. In acest moment, te poti ridica si poti sa te apropii incet incet de usa de stejar. Usa se inchide usor in spatele tau.
-
am tradus-o chiar acum, pe nerasuflate, asa ca daca intalniti expresii care va suna mai ciudat, sa stiti ca este din aceasta cauza. pentru ca daca nu o faceam acum, iarasi o amanam... si ma asteapta cateva zile grele. :)
-
un fost coleg de facultate, un algerian pe nume Kader, mi-a scis o data pe un caiet de curs "la vie ne vaut rien mais rien ne vaut la vie". ceva de genul " viata nu valoreaza nimic dar nimic nu are valoarea vietii"
-
valoarea vietii noastre este data de noi insine
-
unele lucruri bune vin la noi din intamplare... asa si in seara asta cand am dat peste o ilustratie neasteptata la iazul margaretei... ei, un altfel de iaz si o altfel de margareta, dar la fel, pline de viata! cu o muzica calma si linistitoare. pentru ca viata dorim si el hob el khabeer (marea dragoste) pe langa.
http://www.youtube.com/watch?v=DGH4WMef4BY
-
superb, ayouni
nu inteleg eu ce spune, dar, cred ca e de bine dupa cum arata si-si traieste sentimentele
-
valoarea vietii noastre este data de noi insine
afirmatia adriei mi-a dat foarte mult de gandit zilele acestea... Oare este asa cum zici tu?! si da si nu...
Care este valoarea vietii? Cine sau ce face ca viata sa aiba valoare? Si cata? Cine da voie ca viata sa merite sa fi traita? Si unde? In unele parti ale lumii, unde exista liberul arbitru si fiecare este intr-o mai mica sau mai mare masura, stapanul vietii sale, se poate vorbi despre acest lucru in termeni de viata si valoare.
Dar daca ne gandim la viata femeilor din Afganistan, de exemplu, lucrurile se schimba radical. Acolo viata chiar ca nu are valoare, la vie ne vaut rien, cum spunea prietenul meu Kader…
Ieri, dupa ce am citit articolul despre valurile islamice care-i nefericesc pe europeni, am stat si m-am gandit si mi-am adus aminte de filmul OSAMA. Osama este nume si de fata si de baiat in araba. Este vorba aici despre o fetita de 12 ani care incearca sa salveze viata mamei ei si intrinsec a ei intr-o lume dominata de talibani si unde femeia nu inseamna nimic, este doar un obiect; existenta ei este permisa atata timp cat este folositoare lui, barbatului. ea nu poate iesi nici macar pe strada daca nu este insotita de un barbat ruda de sange. iar daca nu mai are nici un barbat in familie, atunci existenta ei este pecetluita, nu-i mai ramane decat sa moara.
In linii mari: Osama se deghizeaza in baiat pentru a putea lucra ceva si a-si ajuta mama. Intr-un raid al talibanilor este luata impreuna cu alti baieti de varsta ei si dusi intr-o tabara unde sunt antrenati sa devina soldati. Va dati seama cat de usor a putut fi descoperita, din cauza ritualului de curatire inainte de rugaciune… si cum copiii sunt asa de curiosi...
Este judecata si condamnata la moarte prin lapidare dar este salvata de batranul judecator care se hotaraste sa o ia ca a patra sotie.
Este o poveste de viata, foarte trista. Nu exista nici un pic de culoare, nici un pic de speranta si al carei final este departe de a fi fericit. Fetita speriata este pregatita de celelalte sotii pentru noaptea nuntii, in timp ce batranul isi face ablutiile de rigoare.
Si atunci, noi celelalte, oare nu am putea gasi mii de motive in fiecare zi pentru a ne bucura de acest dar unic, viata?! Gandindu-ne la surorile noastre Osama, mai putin favorizate de soarta decat noi.
daca vreti sa vedeti trailerul intepati linkul de mai jos:
http://www.youtube.com/watch?v=cLMnB6OeJgU&feature=related
-
am uitat sa inserez o poza foarte graitoare pentru ceea ce inseamna viata dincolo de burqa: inchisoare pe viata!
(http://i250.photobucket.com/albums/gg250/Maigua/burka.jpg)
-
Ieri, dupa ce am citit articolul despre valurile islamice care-i nefericesc pe europeni
Apropo de asta, cum găseşti reacţia ţărilor europene care interzic vălurile islamice în special cele care acoperă chipul în totalitate? Ţi se pare normală sau deplasată.
Şi, tot legat de cultura şi legile islamice: clipul de mai sus al Mariei despre iubire, crezi că e filmat într-o ţară islamică sau a fost difuzat la o televiziune islamică? Fiindcă ea este îmbrăcată "nepotrivit" iar el are o ţinută nu tocmai decentă şi părul lung (ca să ating şi aspectul cu catalogul tunsorilor permise în Iran). Ce vreau eu sa întreb: există şi ţări islamice unde gradul de libertate individuală e ceva mai mare?
-
Noi suntem in acesta lume pentru a trai, asa ca as inclina spre parerea Adriei, ca valoarea vietii e data de noi insine.
Au fost sfinti care au avut o viata foarte grea, comparativ cu a lor, a noastra e miere, dar asta nu i-a impiedicat sa simta perfectiunea lumii si sa dea valoare vietii. Puterea noastra este cea pentru care suntem nascuti, ceea ce ne este dat. Putem fi oameni indiferent de circumstante, timp, tara, loc.
Valoare vietii, fondul ei de aur sunt anii, orele si clipele vietii noastre. In viata trebuie sa platim pentru orice, dar macar sa facem platile in casieria existentei, sa fim vii si sa traim fiecare moment spontan, natural, asa cum suntem noi.
Cine se descopera pe sine, descopera totul. Nimeni, niciodata, nu va face nimic in locul tau, te poti baza doar pe tine, deci traieste viata din plin, asa cum ti-a fost data.
-
Nimeni, niciodata, nu va face nimic in locul tau, te poti baza doar pe tine...
Eu aş vrea să fie cineva care să doarmă, să mănînce în locul meu şi să lucreze în locul meu. Aş aş avea mai mai mult timp să-mi trăiesc viaţa :D :D
-
ce bine spus: viata care ne traieste..
am citit acest lucru, cred, prima oara, intr-unul din romanele lui marin preda.. "intrusul" formularea aproximativa era cam asa..
"sunt unii care isi traiesc viata .. si la altii .. viata ii traieste pe ei.. "
a fost si un film regizat de constantin vaeni " imposibila iubire" dupa cartea asta fenomenala.. ce vremuri.. mergeam la film si veneam stralucind iluminata de noile teme de gandire.. acum, imi stralucesc ochii de la exploziile de carburant si bataile intre monstri sf..
-
acum, imi stralucesc ochii de la exploziile de carburant si bataile intre monstri sf..
Păi cine te pune să te uiţi la ele? ;D Există şi filme precum Sweet November sau Before Sunrise :)
-
Păi cine te pune să te uiţi la ele?
pai chiar! eu m-am uitat la "alba ca zapada si cei 7 pitici perversi". am stralucit de iluminarea noilor teme de gandire si imediat am gasit o "alba ca zapada" usor bronzata 8) ne-am trait viata la max! scurta, da' intensa ;D
-
Bravo Silviu, esti un forumist "viu", tine-o tot asa!
-
traieste-ti viata! acum!
-
am stralucit de iluminarea noilor teme de gandire *** scurta, da' intensa
ai incetat sa stralucesti? :-\
-
traieste-ti viata! acum!
@silviu: ce e aia "sa-ti traiesti viata acum", la matale??
-
ai incetat sa stralucesti? :-\
langa alba ca zapada? da.ce e aia "sa-ti traiesti viata acum", la matale??
sa-mi cumpar citroen :D
http://www.youtube.com/watch?v=18pLuNT9P4A
-
Ieri, dupa ce am citit articolul despre valurile islamice care-i nefericesc pe europeni
Apropo de asta, cum găseşti reacţia ţărilor europene care interzic vălurile islamice în special cele care acoperă chipul în totalitate? Ţi se pare normală sau deplasată.
Şi, tot legat de cultura şi legile islamice: clipul de mai sus al Mariei despre iubire, crezi că e filmat într-o ţară islamică sau a fost difuzat la o televiziune islamică? Fiindcă ea este îmbrăcată "nepotrivit" iar el are o ţinută nu tocmai decentă şi părul lung (ca să ating şi aspectul cu catalogul tunsorilor permise în Iran). Ce vreau eu sa întreb: există şi ţări islamice unde gradul de libertate individuală e ceva mai mare?
draga saturnis, voi incerca sa raspund intrebarilor tale:
1. mi se pare normala reactia tarilor europene de a interzice valul care acopera fata in intregime, este chiar indicat; mai ales ca aceslasi lucru este pe punctul de a fi aprobat in tari din golf, pe motive de siguranta, de doua feluri: acolo femeile au voie sa conduca chiar si singure dar vizibilitatea este destul de redusa si se pot produce accidente. un al doilea motiv este pentru a combate teroristii si traficantii de droguri, pentru ca au fost cazuri in care barbati s-au imbracat asa, tocmai pentru a trece neobservati.
2. clipul Mariei: este absolut normal ca o tanara libaneza sa se imbrace asa, sa faca clipuri, sa dea spectacole...in liban situatia este total diferita, acolo exista si coexista toate religiile; unele dintre musulmane se imbraca potrivit cutumelor lor, ei, unele mai mult altele mai putin; am cunoscut multe musulmane libaneze care se imbraca la fel ca noi, si acolo si peste tot. iar cele de religie crestina, se imbraca si ele la fel ca aici. sa nu uitam ca libanul a fost considerat parisul orientului mijlociu, ca limba franceza se invata in toate scolile; din pacate extremismul religios a dus la razboaie, la dezbinare, la distrugere. Acum cativa ani cand Rafiq al-Hariri a pierit intr-un atentat terorist, a fost un doliu nemasurat in liban: toate confesiunile religioase au deplans moartea lui deoarece el era speranta unui nou liban renascut din cenusa atator razboie.
3. exista, asadar, si tari unde gradul de libertate individuala este mare: liban de ex, indiscutabil, femeile merg la scoala, la facultate, au profesii; in liban se tin concerte, exista discoteci, interrelationarea tinerilor este posibila la fel ca in orice alta tara.
despre celelalte tari din golf, altadata! pentru ca acolo situatia este mult mai complexa.
-
Ayouni, multumesc pentru raspunsuri. Stiam si eu trebuie sa fie unele tari arabe unde exista o libertate individuala mai mare. Nu stiam insa care anume.
Pacat de curentul asta negativ al oamenilor cind aud de tarile arabe. Pentru ca multi cind aud de arabi se gindesc numai la terorism si restricii absurde.
-
@saturn... din pacate sunt niste clisee, nascute cele mai multe ori din ignoranta, din orgolii. alimentate si de catre o accentuare a extremismului relgios; extremism care nu este acceptat nici de ei, sa stii. islamul nu inseamna terorism iar ceea ce se intampla in Afganistan este foarte departe de adevaratul islam. este vorba de ignoranta crasa, obscurantism al unor barbati care astfel doresc sa-si mentina ei suprematia si privilegiile.
-
Si mai am ceva food for thought in legatura cu viata altora mult mai nefericiti decat noi…tot in legatura cu aceasta "it is a man’s world" care este Afganistanul… acum cateva luni am citit o carte foarte interesanta, se numeste "piatra rabadarii" (syngue sabur – Pierre de patience) scrisa de Atiq Rahimi. Pleaca de la un mit persan: o persoana ia o piatra si-i spune tot ce-o doare, tot ce are pe suflet, necazuri, dureri samd… i se spune tot ceea ce nu ai curajul sa spui altcuiva (sau pe forum SC de ex :)). Se spune ca piatra asculta si absoarbe toate necazurile tale pana cand intr-o zi nu mai poate si crapa. In acea zi te eliberezi de povara problemelor tale.
In carte, o femeie afgana trebuie sa aiba grija de sotul ei taliban, ranit grav, paralizat. Doar aude si-si poate misca ochii. Femeia il ingrijeste cu devotament in fiecare zi, il spala, ii da sa manance. Si sta de vorba cu el. Adica face ceea ce nu avusese curajul niciodata inainte, cand el era intreg. Profita de faptul ca el un-i mai poate face nimic si-i impartaseste absolut toate gandurile ei, chiar cele mai intime, fara rezerve. Ii povesteste viata ei nestiuta alaturi de el. Toate suferintele si toate frustrarile. Intr.-o zi, cand un alt taliban fugar intra in casa ei, ea accepta sa mearga sa faca dragoste cu el in alta camera, sub privirile ingrozite ale sotului ei care intelege ceea ce se intampla.
Ideea este ca in aceasta poveste sotul devine acea piatra a rabdarii.
-
in timp ce scriam lucrurile ceva mai sumbre dinainte, mi-am amintit de dragul de pierre de ronsard si de intemnul lui si mi-am zis sa-l impartasesc cu voi aici, intr-o nota un pic mai vesela:
Traiti acum , credeti-ma, nu asteptati pe maine:
culegeti de pe-acum trandafirii vietii!
Vivez, si m’en croyez, n’attendez à demain :
Cueillez dès aujourd’hui les roses de la vie.
-
Ideea este ca in aceasta poveste sotul devine acea piatra a rabdarii.
Pina crapa, nu? :D
PS: No offence, dar umorul meu negru nu s-a putut abtine ;D
-
Ayouni, cred ca as sta si te-as asculta la nesfirsit povestind despre locuri in care eu n-am fost si nu voi fi niciodata si despre oameni pe care nu i-am cunoscut si nici nu-i voi putea cunoaste. Sint fericita ca forumul SC mi-a dat posibilitatea sa te intilnesc pe tine si pe multi altii ca tine care-mi insenineaza serile. Va pup pe toti. :-*
-
Va pup pe toti. :-*
Si pe mine, cu tot cu umorul negru? ;D
-
Da, Bogdan, si pe tine, pentru ca si eu am un umor mai "special", pe care multi din jurul meu nu prea l-au inteles, s-au simtit ironizati si mi-au intors spatele. Si?!? Oricum, nu-mi plac oamenii fara simtul umorului. :-*
-
:-*
-
Ideea este ca in aceasta poveste sotul devine acea piatra a rabdarii.
Pina crapa, nu? :D
PS: No offence, dar umorul meu negru nu s-a putut abtine ;D
dear dear saturnis, nu e umor negru, este o observatie justa pentru o realitate neagra. pai asta era si ideea: sa crape!
-
Ayouni, cred ca as sta si te-as asculta la nesfirsit povestind despre locuri in care eu n-am fost si nu voi fi niciodata si despre oameni pe care nu i-am cunoscut si nici nu-i voi putea cunoaste. Sint fericita ca forumul SC mi-a dat posibilitatea sa te intilnesc pe tine si pe multi altii ca tine care-mi insenineaza serile. Va pup pe toti. :-*
eugenia draga mea, iti multumesc pentru aceste cuvinte bune. ma bucur enorm ca umilele mele notite iti aduc o raza de visare. Life is a journey, and love is what makes that journey worthwhile... viata este o calatorie si iubirea este ceea care-i da valoare, nu-mi vine o alta traducere in acest moment. si eu am avut parte de amandoua. in fiecare moment al zilei traiesc cu un sentiment foarte puternic de recunostinta fata de tot ceea ce ma inconjoara, parte din creatia divina... si implicit s mie insami. pentru ca lucrurile bune sa ni se intample avem nevoie de un imbold interior, de o scanteie. trebuie sa le gandim si sa le atragem. vezi, sunt recunoscatoare si acestui forum pentru ca ne-a dat ocazia sa ne intalnim, sa stabilim niste curente, niste fire de argint virtuale care circula de la unul la altul si ne aduc impreuna. :-* tie si tuturor.
-
Ce este viata cand planeta a luat-o razna? Faptul că o tara e sub apa, alta in flacari, ca un uragan alunga un milion de oameni de la casele lor, nu mai mira pe nimeni. Desigur, lumea e in continua schimbare, tanara generatie e crescuta cu computer si uneori, in fum de cannabis, in loc de carti de povesti si bilete la Teatrul Ţăndărica. Ne schimbam si noi, si vremea, si vremurile... Totul are un inceput si un sfarsit, nu-i asa?
-
tandarica inlocuit de cannabis? groaznic! >:(
-
Silviu, tu vorbesti in numele copiilor sau in numele tau?
-
si-n numele meu, ca parinte >:(
-
Silviu, ma bucur ca esti parinte, sa-ti traiasca copilul sau copiii!
-
ayouni, raman la parerea mea in legatura cu tine, chiar s-a adancit
o stii si tu, ti-am spus-o
subscriu celor spuse de eugenia, sunt bucuroasa ca te-am cunoscut
-
Ayouni, subscriu celor scrise de Adria si Eugenia si spun din tot sufletul: ma bucur ca te-am cunoscut!
-
Silviu, ma bucur ca esti parinte, sa-ti traiasca copilul sau copiii!
multumesc. cu ceva ani in urma, am intrat in dormitorul fiului si m-a izbit un puternic miros de iarba. am ramas consternat! fumase toata tigara, fara sa-mi dea si mie sa trag cateva fumuri :( >:(
-
Nu stiu ce sa spun, Silviu, poate a fost o simpla curiozitate si atat, nu mai mult...
-
Ce este viata cand planeta a luat-o razna? Faptul că o tara e sub apa, alta in flacari, ca un uragan alunga un milion de oameni de la casele lor, nu mai mira pe nimeni. Desigur, lumea e in continua schimbare, tanara generatie e crescuta cu computer si uneori, in fum de cannabis, in loc de carti de povesti si bilete la Teatrul Ţăndărica. Ne schimbam si noi, si vremea, si vremurile... Totul are un inceput si un sfarsit, nu-i asa?
Eu cred ca intotdeauna au fost calamitati si evenimente nefericite! Deosebirea e ca nu erau atatea modalitati de mediatizare live ca azi! Si pe urma noi suntem cosumatori de stiri gen tabloid! Cui ii pasa de stirile asazis "bune"?!? Trec neobservate si nu "vand"! Cat priveste scaparea din mana a tinerei generatii, nu e vina lor, ci a noastra, a parintilor , ca nu am inteles cum sa ii educam in spiritul unor valori reale si i-am lasat la voia mass media si a anturajului, pentru care banul si distractiile extreme inseamna un mod de viata "modern", in spirit "democratic"!!!! De schimbat nu stiu in ce masura ne pot schimba vremurile, daca avem un sisterm de valori bine pus la punct si un optimism care nu poate fi daramat de nici o nenorocire din lume! Iar martor la inceput nu am fost, deci nu voi fi nici la sfarsit!!! Decat la ale mele!
-
Cum trebuie sa fie femeia ideala la romani? Grasa, frumoasa si devreme acasa? Dar barbatul roman? Cica trebuie sa fie putin mai frumos decat dracu' si daca nu are burtica, chelie si pantalonii prinsi cu, cureaua sub "mingea de fotbal" pitita sub camasa, atunci nu-i de-adevaratelea... e taiat cu o foarfeca dintr-un jurnal de moda!!!
-
Lucia draga, din cind in cind tu mai aduci in discutie cite ceva si ne indemni sa ne spunem parerea. Dar nu inteleg de ce atunci cind te referi la femeia sau barbatul ideal faci trimitere numai la partea fizica; altceva nu conteaza? E mult de vorbit pe tema asta. Eu am citit odata ce a spus o femeie inteleapta: " pentru mine barbatul ideal e acela pentru care eu reprezint femeia ideala" si inclin sa-i dau dreptate.
-
sufletul conteaza, nu partea fizica :D
-
Cum trebuie sa fie femeia ideala la romani?
În primul rînd tre' să fie! ;D
-
Eugenia, Silviu si Saturnis, sufletul conteaza cel mai mult intr-o relatie. Chiar daca nu esti atras din punct de vedere fizic de cineva, in timp, prin comportament, stare de spirit, prin frumusetea sufleteasca, ajungi sa il iubesti pe acel cineva si constaţi că este o iubire puternică. Eu vorbesc din punctul meu de vedere. Ceea ce ma apropie cel mai mult de un posibil partener de viata este comunicarea, sinceritatea si implicarea in relatie, in adevaratul sens al cuvantulului.
-
sufletul conteaza, nu partea fizica :D
Nu incerca sa fii ironic, nu-ti iese .......
Am uitat ca tu ai un ideal al oamenilor doar d p d v al sexului, noi discutam despre omul ideal din toate punctele de vedere. :P
-
din pacate, tind sa ii dau dreptate lui @silviu.. daca cel cu care ma intalnesc prima oara pica la "testul de chimie" la prima vedere.. adio curiozitate de a-i intelege sufletul, care, nu de putine ori, e unul sensibil si delicat iar omul probabil are inca multe de spus ..
.. vorbesc din propria experienta.. am comunicat exceptional cu cativa oameni pe internet, iar cand ne-am vazut in sfarsit pentru o cafea, intr-un loc public .. mi-a disparut brusc entuziasmul, s-a rupt visarea si aveam o nevoie ingrozitoare sa merg acasa urgent.. :-\
-
nu inteleg de ce mi-a disparut un mesaj, fara nicio explicatie :-\
daca asta-i obiceiul moderatorilor, eu ma retrag.
va doresc toate cele bune.
-
@silviu dear, nu fi atat de nefericit pentru lipsa explicatiei pe tema mesajului disparut .. ... nu era nevoie de nici o explicatie pentru ca mesajul ala era el insusi prea explicit, ma-ntelegi...
..hai inapoi sa combatem, don't give up atat de copilareste, ca suntem copii mari, ce naiba?!?! :-* :-*
-
Silviu, si mie mi-au disparut niste mesaje prin arhivarea unor topic-uri care nu mai erau folosite. Poate e unul din acele mesaje.
Daca era un mesaj (prea) explicit, cum zice Carmen, atunci explicatia exista cel mai probabil in regulamentul forumului. Daca incalca unul din punctele de-acolo legate de conduita, atunci nu mai era nevoie de nici o explicatie suplimentara :)
Acum, nu stiu in ce situatie te afli tu dar, oricare ar fi, ma asteptam la o abordare mai matura din partea ta. Asta daca nu cumva te joci cu noi, sa vezi cit de mult te iubim ;)
-
@silviu: daca iubirea era the issue aici, ok, hai s-o zic si pe asta: hai inapoi, ca te iubesc! :-*
-
Silviu, mie din peste 2250 de mesaje mi-au mai ramas putin peste 1600! Unul dintre motive este faptul ca s-au mutat topicuri intregi in arhiva! Iar celalalt este faptul ca anumita mesaje degenerasera intr-o discutie care nu facea bine nimanui, cu atat mai putin forumului! Eu una chiar ma bucur ca adminul m-a ajutat in acest fel! Cat priveste renuntarea ta, eu ca mama a ta aici pe forum te sfatuiesc sa te mai gandesti! Daca tii cat de putin la noi, cei cu care ti-ai petrecut ultimele luni, nu ar trebui sa ne abandonezi!
-
Silviu, fii barbat! Sa stii ca aduci acestui forum, sarea si piperul de care are nevoie. De multe ori m-am amuzat si chiar m-am entuziasmat de jocul cuvintelor tale, de mesajele tale directe, sincere. Nu este pacat sa ne parasesti astfel? Nici macar nu ne-ai pupat inainte de a ne spune "la revedere". Uite, si mie mi-au disparut o serie de mesaje cu ocazia regandirii organizatorice a forumului. Foarte bine.Te astept sa revii. Da? Sa nu ma dezamagesti. Astept mereu,sa stii...Cu drag si dor, a ta confidenta
-
Silviu, nu pleca!!!!! :-*
-
Ok dragilor, hai sa revenim totusi la tema acestui topic. Am divagat, inclusiv eu, ca de, oameni suntem, dar sa intram pe linia de plutire. Daca se vrea totusi continuarea discutiei, s-o mutam va rog pe alt topic. Cel de Anunturi ale userilor (http://forum.singlescamp.ro/index.php/topic,237.0.html) e cel mai potrivit.
Va rog asta, fiindca nu pot fi mutate mesajele fiecaruia in parte la topicul potrivit. Si vreau sa cred ca nici nu e cazul sa se faca asta, chiar daca s-ar putea :)
-
Saturn, acum ca ai devenit admin, (apropos: felicitari pentru asta, din tot sufletul!) poti sa stergi toate aceste mesaje, dar te rog sa astepti sa vedem o reactie de la silviu si dupa aceea sa o faci! E bine sa stie ca suntem alaturi de el si de oricine altcineva care ar fi deranjat oarecum sau dezamagit! Vrem sa ramanem o mare familie, care tinde sa creasca in continuare, nu sa se micsoreze! Sunt convinsa ca ai inteles ceea ce am vrut sa zic!
-
a zis cineva carmen? iacata-ma-s!
la inflatia de carmene de pe forum, ma gandesc ca, la fel ca mine, sunt o multime de ochisori care se gandesc, personalizat, la toleranta si la familia SC..
si cu toatele, si eu si toate celelalte iubitoare de toreadori cu sau fara spada de pe aici, nu vrem fundamental decat binele chiar daca putem fi citite in felurite moduri .. asa ca, hai sa traiasca si toreadorul si taurul si publicul si cu totii sa cantam iubirea si binele (uneori inexplicabil) pe care ea il aduce .. :-* :-* :-*
hai la habanera..
http://www.youtube.com/watch?v=axvhEUyVfX0
-
nu inteleg de ce mi-a disparut un mesaj, fara nicio explicatie :-\
daca asta-i obiceiul moderatorilor, eu ma retrag.
va doresc toate cele bune.
Silviu, eu am şters mesajul tău. Nu mi s-a părut necesar să dau explicaţii pentru că mesajul tău era destul de explicit! :)
Membri ai acestui forum au fost deranjaţi mi-au reclamat mesajul tău si am considerat ca au dreptate. Asta e tot.
Nu mi s-a părut necesar să-ţi fac morală, să te cert, să-ţi dau vreo sancţiune, etc., l-am considerat ca pe o simplă scăpare din partea ta, aşa cum putem avea oricare dintre noi, aşa că l-am şters.
Poate că ştii că nu îmi place să şterg mesajele nimănui, în toată “cariera” mea de moderator pe acest forum am mai şters doar 2 (două) mesaje, dintre care unul era al meu! :)
Deci nu am vrut să dau amploare unui lucru minor, mă mir că o faci tu. Am venit cu aceste precizări publice ca să fie totul clar să nu creadă nimeni că e ceva ascuns, tenebros sau complicat.
În locul tău aş vedea partea pozitivă a evenimentului, şi anume că există membri ai acestei comunităţi care îţi duc lipsa. Desigur, tu faci cum vrei, it’s a free world.
-
Despre viata cu Dr. Faust!
"Nur der verdient sich Freiheit wie das Leben, der taeglich sie erobern muss" care
s-ar traduce in felul urmator: "doar cine-si cucereste in fiecare zi libertatea si viata, doar acela le merita cu adevarat".
Am putea sa ne intrebam ce facem in acest sens ? ce actiune am luat astazi, ce am facut in concret pentru ca viata mea sa fie mai buna ? mai frumoasa ? nu ma refer la lucruri extrordinar de mari, dimpotriva, lucruri simple, mici, care sa ne dea o stare de bine interioara, sa ne faca sa simtim ca traim cu adevarat.
Experienta lui Faust m-a fascinat din totdeauna, dorinta lui de a cunoaste si a se bucura de un moment de fericire unica. Pentru asta a facut un pact cu Mephistopheles, am mai scris pe un topic despre acest lucru, mai demult...
Doar cand Fausta avea sa cunoasca acel moment unic de fericire absoluta, doar atunci Mephistopheles va putea sa-i ia sufletul.
Stiti unde a gasit Faust fericirea maxima si a rostit magicele cuvinte, opreste-te clipa, esti asa de frumoasa ?
-
cateva picaturi de viata din ceasca cu lumina a prietenei mele, mona: sub forma de intrebari, le-am citit cu atentie si am avut un raspuns pozitiv la fiecare dintre ele.
este una insa care mi-a dat mult de gandit "iti iubesti viata?"... pentru ca imi dau seama ca din cand in cand fac anumite lucruri de parca nu as mai iubi-o, desi am fost pana nu demult foarte pasionata de ea.
"Ai ascultat vreodata sunetul ploii cu adevarat? Sunt clipe ce iti spala gandurile lasandu-le curate.
Te-ai inclinat vantului calator ce poarta pretutindeni farmecul frunzelor ce ating pamantul in primul lor sarut? Sunt clipe ale amorului candid , atat de pur.
Ai inteles iubirea din acea singura privire? Fara cuvinte si miraje ci doar un suflu , un fluid , inodor si insipid insa pe care sa il simti , sa-l gusti , sa il privesti.
Te-ai trezit candva langa trupul proaspat al celui iubit , oferindu-i mangaierea dragostei doar privind-ul , topindu-va in dezmierdarea atingerilor fara a-i cere nimic inapoi?
Te-ai abandonat momente in sir in bratele ierbii , acoperit de valul ca de matase calda al razelor de soare , traind intens realizand ca si tu esti acea picatura unica si totusi aceeasi , din marele ocean al universului?
Ai inteles oamenii din jurul tau , intelegandu-ti propriile defecte , multumindu-le pentru lectiile oferite gratuit , purtandu-te cum tu ai dori sa fii tratat, bucurandu-te de calitatile lor , rezolvandu-ti slabiciunile tale ?
Te-ai bucurat de ceea ce traiesti , de ceea ce intalnesti, de ceea ce ai ? Iti iubesti viata ?
Inca nu este timpul pierdut … poate ca nici eu inca nu stiu nimic dar continui sa invat - a trai."
-
tot prietena mea, mona, mi-a scris urmatoarele randuri astazi, in legatura cu terapia iertarii in care ea crede si pe care o practica:
IARTA-MA! TE IERT! MULTUMESC! TE IUBESC!
Lectiile vin intotdeauna atunci cand esti pregatit, iar daca vei fi atent la semne, vei afla mereu ce-ti trebuie pentru pasul urmator - Paulo Coelho
In ultima vreme am fost nevoita sa aplic aceasta terapie, pentru ca altfel nu ma vindecam, s-ti spun cu certitudine ca la mine a functionat perfect.
Eu am folosit numai prima parte a frazei, si anume iarta-ma ca te tin prizonierul gandurilor mele, si am spus-o oricui care imi venea in gand mai mult de cateva ori, intrucat asta insemna ca acolo aveam o problema. A functionat perfect si pot spune ca ma simt extrem de usoara si cu multa pace in suflet. Voi continua sa o spun si de acum inainte, pentru ca am inteles ca iertarea este singura modalitate de a aduce lumina si iubire in viata noastra, este singura stare compatibila cu noua energie in care ne aflam acum.
voi incerca sa o pun si eu in practica, sa vedem daca functioneaza si la mine.
-
Ayouni, ma uimesti pe zi ce trece. Ma bucur ca te-am cunoscut.
-
Ayouni, ma uimesti pe zi ce trece. Ma bucur ca te-am cunoscut.
mai luci mai, ma coplesesti :-* tu esti cea care ne uimesti, pentru ca ai atatea de facut, ai atata grija de parintii tai... alergi tot timpul de colo colo! si totusi duminica, in loc sa te odihnesti, ai mers sa vizitezi acea doamna de 94 de ani! asta da fapta buna, tu esti demna mai curand de toata admiratia. si eu ma bucur ca te-am cunoscut si sper ca in curand vom avea ocazia sa ne si vedem. in curand incepe stagiunea la teatru, la opera, opereta... concertele la radio! si excursiile de o zi doua! vom avea "things to do, places to go, people to meet" vorba unei expresii (aprox. "lucruri de facut, locuri de vizitat, oameni de cunoscut").
-
Teatrul intotdeauna m-a fascinat! Teatrul ma face fericita! Ce as dori insa cel mai mult in viata, ar fi sanatate si timp! Cat mai mult timp!
-
am vrut sa postez aceste poze la topicul "raiul pe pamant" dar am vazut ca nu se mai poate. deoarece sunt foarte frumoase si vreau sa le impartasesc cu voi, le voi posta aici:
este vorba despre insula thassos din grecia, la marea egee, un adevarat colt de paradis.
prima serie:
Thassos plaja marea egee
(http://i36.tinypic.com/2lkqyie.jpg)
thassos apa marii
(http://i33.tinypic.com/ekqjgo.jpg)
thassos tavern
(http://i33.tinypic.com/2urmjv9.jpg)
-
si a doua serie, cu un copac care imi place extraordinar de mult: maslinul. mi-au povestit ca maslinii nu sunt taiati decat atunci cand au murit de tot, si nu mai inverzesc nici un pic. mi-au povestit...
livada de maslini
(http://i36.tinypic.com/seydlt.jpg)
masline
(http://i35.tinypic.com/iqe81u.jpg)
trunchi de maslin
(http://i36.tinypic.com/14sytk9.jpg)
-
thassos, miere pentru toata lumea, de toate aromele, cu fructe, cu alune, cu nuci...
luati si va indulciti! cate un borcan pentru fiecare si mai si ramane!
(http://i1016.photobucket.com/albums/af288/mariflor1/honey.jpg)
-
thassos: si ca sa nu ma indepartez de acest topic prea mult, uite o poza care ne arata ca un maslin, chiar si foarte batran, tot hraneste viata si da ramuri noi; daca din trunchiul lui nu a mai ramas decat o scoarta groasa, fara interior, si desigur radacinile din pamant. pe partea cealalta se vede o scorbura foarte mare pe care dimitris (proprietarul peniunii) o foloseste ca un mic depozit. acest maslin batran parca ne indeamna pe toti sa cream viata atata timp cat facem umbra pamantului, chiar si atunci cand credem ca nu mai avem resurse.
-
Ieri cand m-am intors de la busteni, am folosit cuvantul feed-back, ca sa va pun la curent cu ce s-a intamplat acolo si sa-mi exprim aprecierea fata de intalnirea noastra. Si acest lucru mi-a dat o idee...
Este un fenomen foarte frecvent sa dam feed-back, retroalimentare. Despre situatii, despre persoane si comportamentul acestora. Si cum feed-back-ul poate fi pozitiv sau negativ in principiu, de asemenea si felul de a-l aduce la cunostinte, imbraca aspecte diverse. Este foarte frumos, placut sa dam si sa primim feed-back pozitiv. Ne place, ne face viata mai frumoasa si contribuie la mentinerea sau ridicarea autostimei noastre. Dar asa cum un feed-back pozitiv ne face viata frumoasa, un feed-back negativ prost dat, ne poate afecta foarte mult si in loc de a obtine ceva bun din el, obtinem o reactie si mai dura sau negativa.
Din pacate sunt momente in care e nevoie sa aducem la cunostina, fie angajatilor cu care lucram, fie persoanelor mai mult sau mai putin apropiate, nu numai lucruri bune ci si anumite lucruri nu tocmai placute.
Atunci trebuie sa fim extrem de atenti deoarece este o chestiune foarte delicata care poate rani susceptibilitati –atunci cand nu este facuta cum trebuie – sau chiar poate afecta autostima unei persoane.
Asa ca, legat de feed-back-ul pozitiv de ieri, am zis ca ar fi bine sa impartasec cu voi cateva ganduri. Fara sa intru in detalii pera mari. Mie personal imi place foarte mult sa spun lucruri frumoase celor din jurul meu, sa-i motivez in fel si chip. Desigur, nu la orice ora din zi si nin noapte ;) In general ne este mai greu atunci cand trebuie sa atingem lucruri negative. Si am observat ca sunt unele persoane care pur si simplu nu prea stiu cum sa procedeze cand este vorba de a da un feed-back negativ.
In primul rand, e nevoie de un spatiu privat. Observatiile negative nu se fac in public, de fata cu martori. Si de asemenea nici prin e-mail sau pe messenger. In cel mai rau caz, prin telefon, daca intalnirea nu poate fi programata din motive obiective. De ce nu prin e-mail, va veti intreba ? Pentru ca la urma urmei, oricum am da-o, internetul este lipsit de suflet, nu are voce, nici expresii faciale si nici limbaj corporal. Oricat de bine am scrie un mail de acest gen, va fi imposibil sa prevedem si sa masuram reactia interlocutorului nostru, daca l-a primit si s-a aratat multumit sau daca a creat in el o durere sau resentimente foarte mari. Un mesaj trimis prin mail poate fi foarte usor interpretat in functie de tonul de voce pe care i-l atribuie persoana care-l citeste, si poate sa faca sa para mai dur chiar decat in realitate. Noi putem sa trimitem un mail cu informatie negativa, sa apasam pe butonul "trimite" si sa rasuflam usurati. E ca si cand am arunca o grenada si am fugi repede repede : pe noi nu ne ajunge explozia de moment, ci doar pe cel/cei care o vor simti in inimioara lor. Inca un detaliu : un mail traieste atata timp cat vrem noi si poate fi retrimis la un moment dat altcuiva, din greseala sau cu intentie. Si atunci se poate intoarce chiar impotriva celui care l-a trimis.
Desigur, este nemaipomenit atunci cand laudam pe cineva sau ii dam feedback pozitiv, pentru o fapta sau rezultate bune. Cand nu mai este vorba de laude, e bine sa mentinem un dialog "intre patru ochi ". A face observatie cuiva in public, poate duce la umilirea persoanei respective si in acelasi timp sa creeze in ceilalti prezenti sentimente negative fata de tine (fie ca esti sef sau prieten) si sa faca sa fii evitat pe viitor.
Se recomanda inceperea dialogului pe o nota pozitiva, pentru a construi un cadru amiabil si destins pentru ceea ce va urma. Arata respect si de asemenea empatie, adica pune-te in pantofii celuilalt, incercand sa simti ce simte celalalt, in asa fel incat vestea nu prea buna sa fie transmisa cu cea mai mare delicatete si diplomatie.
E bine sa evitam sa dam feed back negativ in ziua de vineri, adica inainte de weekend : riscam ca zilele care ar trebui sa fie destinate odihnei, sa fie complet stricate, persoana in cauza gandindu-se si intorcand pe toate partile problema respectiva. Sa fim concisi si sa exprimam cu claritate aspectul / aspectele negative, avand grija sa mentinem tot timpul dialogul cu celalalt, sa confirmam ca persoana respectiva a inteles punctul nostru de vedere. Fara amenintari! Sa hotaram impreuna ce vom face din acel moment inainte. Si sa incercam sa ne concentram spre viitor din acel moment, lasand in urma o experienta din care am mai invatat ceva.
-
Ayouni, este interesant si bine venit subiectul deschis de tine. Dar nu stiu cum de ti-a venit idee abordarii acestui subiect tocmai cand te-ai intors de la Busteni... Excursia voastra la Busteni mi-a adus miros de toamna, covor de frunze ruginii, aer curat si picaturi de ploaie rece pe frunte... Sper ca a fost f.frumos la Busteni şi ca ai cunoscut persoane agreabile si ca ti-ai incarcat bateriile... Pupici
-
Ce sunt de fapt, lectiile vietii? Lectiile sunt de fapt situatii pe care uneori le resimtim dureros, in realitate ele sunt rezultatul actiunilor noastre trecute. Nimic din ceea ce traim nu este intamplator. Atunci cand simtim ca gresim, sa ne straduim sa nu mai repetam gresala. Atunci cand facem bine, sa-l recunoastem si sa il sporim in noi, in jurul nostru. Lectiile vietii, cred eu, ne ajuta sa intelegem adevarul profund a ceea ce ni se intampla.
-
'Vreme trece, vreme vine/Toate-s vechi si nouă toate", scria Eminescu. Nu ne putem sustrage timpului nemilos, si multe evenimente, fapte din trecut, se reactualizează, lăsând urme, in primul rând în noi. Este o dovada ca "nimic nu-i nou sub soare", cum spune proverbul. Fiti va rog putin atenti acum. Desi parea definitiv depasit, comunismul se reintoarce azi sub o alta forma: "consumismul" zilelor noastre. Consumismul e comunism mascat. Egalitarismul exista azi sub o alta forma. Autoritatea suprema nu mai e partidul unic, ci BANUL, puterea lui uriasa. Europa unita incearca acum sa aduca pe scena istoriei o noua forma de egalitarism. Termenul de "capitalism" vine de la capital, totul este deci, subsumat banului si lumea intreaga se invarte in jurul lui. El detine puterea unica, rolul partidului unic. Globalizarea tinde catre acest egalitarism fortat, in care unicitatea dispare si natiunile se dizolva incet-incet intr-o masa uniformă, dominată de interese materiale.
Consumismul este este o "civilizatie" a lipsei de gust, a disparitiei valorilor adevarate.
Avem o libertate totala, dar care nu e subsumata unor valori, unor repere, este anarhie.
Consumismul ne indeprteaza de natura si ne apropie de artificial. Totul devine artificial, inclusiv hrana.
Comunism si consumism - iata cum deci doua ideologii aparent atat de diferite, se pot dovedi pana la urma, atat de apropiate.
-
Ce este un barbat? Barbatii nu seamana deloc cu femeile, cu toate ca si ei pot fi sexi si ispititori! Brabatii iubesc femeile si vorbesc despre ele in majoritatea timpului. Barbatii adora sa fie ingrijiti si femeilor le place sa aiba barbatul lor. Dar ce este un barbat? Un om care iubeste si pretuieste, in primul rand, posesiunile sale, iar dragostea pentru femeia lui este pe planul doi?
-
Dar daca barbatul considera ca femeia e una din proprietatile lui, asa cum se intimpla de obicei, inseamna ca ea nu e pe planul doi, ci in prim plan, alaturi de masina, casa, firma si alte bunuri. Nu?!? :-\
-
Eugenia, rationamentul tau este bun. Multi barbati considera femeia iubita, ca fiind proprietatea lor si devin posesivi, egoisti, intoleranti, de cele mai multe ori. Cred ca eu nu inteleg barbatii,nu inteleg prioritatile lor, dar o sa incerc sa devin mai atenta la cei din jurul meu, mai sensibila la nevoile lor.
-
Lucia, eu sint nascuta ceva mai devreme decit tine si tot nu-i inteleg pe barbati, ba chiar am incetat sa mai fac efortul de a incerca sa-i inteleg. Se pare ca se simt puternici si stapini ai lumii daca de bratul lor atirna un exemplar feminin pe care au grija sa-l impodobeasca cu haine si bijuterii pentru "a rupe gura tirgului", daca au o casa cu multe dormitoare ( de parca ar putea dormi in toate in acelasi timp), daca au un garaj cu nu stiu cite masini, daca fac petreceri cu prietenii (de fapt, niste ipocriti care fug ca sobolanii de pe o corabie in incendiu, atunci cind apar primele semne ale falimentului ) si care sint atit de aroganti si lipsiti de credinta incit considera ca iubirea, loialitatea, devotamentul, prietenia adevarata nu le sint necesare, ca ei sint multumiti cu viata lor. Din pacate, in ziua de azi intilnesti tot mai multi astfel de barbati si tot mai multe femei de tip accesoriu.
-
cu toate acestea, cred ca exista o lege a atractiei, un magnetism pe care unii oameni il au si care ii ajuta sa ii atraga pe ceilalti spre ei. Sau, putem spune ca sunt si suflete norocoase.
-
Fetelor....... joc de imagine!
Aş putea fi eu accesoriu? ;D
-
cu toate acestea, cred ca exista o lege a atractiei, un magnetism pe care unii oameni il au si care ii ajuta sa ii atraga pe ceilalti spre ei. Sau, putem spune ca sunt si suflete norocoase.
Eu am considerat intotdeauna ca a atrage oamenii spre tine nu inseamna neaparat ca esti un suflet norocos. Oamenii pot fi atrasi de tine pentru felul cum esti sau cum arati, pentru o stare materiala buna, pentru relatiile pe care le ai sau pentru alte avantaje; daca nu vine spre tine cel pe care sa-l simti ca iti este potrivit, degeaba, restul nu inseamna nimic.
-
Eugenia, e multe ori, omul pe care il crezi "potrivit", te dezamageste. Ici si colo, - vorbesc de persoana mea - s-au infiripat scurte episoade romantice, dar care s-au transformat in scrum la fel ca toate celelalte legaturi amoroase din trecut. Deci, persoana pe care o credeam eu a fi ideala, a devenit incompatibila. Si atunci as pune intrebarea: "exista posibilitatea de a atrage sufletul pereche?"
-
din ceasca de lumina a pretenei mele mona, am mai gasit ceva care mi se pare nu numai frumos dar aduce un mesaj special, care ne poate da hrana pentru spirit (daca vrem)... mersi mona!
Astazi am primit un cadou – un prieten sincer. Un moment in care a dorit, asumandu-si riscul reactiei mele, sa imi spuna ca la un moment dat , sentimentele sale nu erau pe deplin luminoase si candva a existat chiar gelozia in ceea ce ma priveste. Priveam acest om si ii vedeam frumusetea si puritatea date de puterea sinceritatii. Nu stia cum voi reactioana insa vroia sa imi ceara iertare pentru acele ganduri indreptate spre mine , in trecut. Nimic nu este intamplator , pentru ca aceleasi sentimente erau atunci si in mine iar clipa aceasta de adevar neconditionat ne-a oferit perspectiva unui nou drum, presarat cu flori ale sinceritatii.
Este teribil de dificil sa poti exprima anumite trairi ce teoretic te pun in vertijul ego-ului . Este dureros si totodata un act de curaj si de tarie!
Nu multi oameni isi pot vedea autoportretul din momentele in care judecam, suntem gelosi, invidiosi , uram , dispretuim…
Eu , cu toate aceste cescute de lumina si dorinta de a fi lumina , inca ma confrunt cu toate starile evidentiate mai sus. Ma bucur insa ca le constientizez si am invatat sa ma intorc la mine. Intelegand cauza se transforma efectul si ramane iubirea…Suntem oameni si invatam a trai , uneri da, este greu dar nu este imposibil , alteori este atat de usor iar totul devine posibil .
Ce am invatat astazi ?
Sa continui sa fiu sincera cu mine si cu cei din jurul meu.
Fiind sincer intotdeauna castigi un loc in inima cuiva si iti va fi in adevaratul sens al cuvantului, aproape!
Am invatat cat de liber te simti cand spui adevarul , cerandu-ti iertare , nu ca sa fie acel om langa tine , nu din dependenta sau din frica de a-l pierde ci doar din simplitate , puritate , respect si dorinta de a-i transmite acelui om trairea ta plina de lumina.
Sa iert cu imensa bucurie si cu zambetul pe buze.
Sa cer iertare
Sa multumesc pentru oamenii din jurul meu !
Sa continui sa invat
-
stii, ayouni, ma gandesc de multe ori daca mona chiar exista
-
bineinteles ca prietena mea mona (mai sus am mancat litera i :)); altminteri nu mi-ar trimite cate o cescuta de lumina aproape in fiecare zi. si nu numai ca scrie sau simte frumos dar asa este ea in viata de zi cu zi... si incearca chiar si atunci cand nu-i reuseste pe deplin, o ia de la capat in fiecare zi.
-
Servus la toata lumea
Sunt nou pe acest forum si am inceput sa rasfoiesc subiectele de aici. Mi-a atras atentia in mod special acest topic.
Am observat ca fiecare a facut un clasament cu ceea ce i se pare mai important din cele 5 lucruri enumerate la primul mesaj. Din punctul meu de vedere nu cred ca trebuie facut un clasament pentru ca toate sunt importante si de toate trebuie sa avem grije.
Spre exemplu:
1. Familia - Ea este cea care iti aduce bucurii si te sustine. Fara familie nu ai bucurii si nu ai sentimentul de implinire.
2. Sanatate - Fara Sanatate nu te poti bucura de familie, prieteni si nu poti sa muncesti eficient.
3. Munca - Fara munca nu-ti poti sustine sanatatea, familia si spiritul.
4. Prietenii - fara prieteni nu poti socializa si vei avea o viata monotona.
5. Spirit - daca nu iti intretii spiritul tanar inseamna ca unul din cele 4 lucruri enumerate mai sus a disparut.
Concluzia este ca toate trebuie considerate ca niste bile de sticla si sa avem grije ca nici una sa nu se sparga.
-
din ceasca de lumina a pretenei mele mona, am mai gasit ceva care mi se pare nu numai frumos dar aduce un mesaj special, care ne poate da hrana pentru spirit (daca vrem)... mersi mona!
Astazi am primit un cadou – un prieten sincer. Un moment in care a dorit, asumandu-si riscul reactiei mele, sa imi spuna ca la un moment dat , sentimentele sale nu erau pe deplin luminoase si candva a existat chiar gelozia in ceea ce ma priveste. Priveam acest om si ii vedeam frumusetea si puritatea date de puterea sinceritatii. Nu stia cum voi reactioana insa vroia sa imi ceara iertare pentru acele ganduri indreptate spre mine , in trecut. Nimic nu este intamplator , pentru ca aceleasi sentimente erau atunci si in mine iar clipa aceasta de adevar neconditionat ne-a oferit perspectiva unui nou drum, presarat cu flori ale sinceritatii.
Este teribil de dificil sa poti exprima anumite trairi ce teoretic te pun in vertijul ego-ului . Este dureros si totodata un act de curaj si de tarie!
Nu multi oameni isi pot vedea autoportretul din momentele in care judecam, suntem gelosi, invidiosi , uram , dispretuim…
Eu , cu toate aceste cescute de lumina si dorinta de a fi lumina , inca ma confrunt cu toate starile evidentiate mai sus. Ma bucur insa ca le constientizez si am invatat sa ma intorc la mine. Intelegand cauza se transforma efectul si ramane iubirea…Suntem oameni si invatam a trai , uneri da, este greu dar nu este imposibil , alteori este atat de usor iar totul devine posibil .
Ce am invatat astazi ?
Sa continui sa fiu sincera cu mine si cu cei din jurul meu.
Fiind sincer intotdeauna castigi un loc in inima cuiva si iti va fi in adevaratul sens al cuvantului, aproape!
Am invatat cat de liber te simti cand spui adevarul , cerandu-ti iertare , nu ca sa fie acel om langa tine , nu din dependenta sau din frica de a-l pierde ci doar din simplitate , puritate , respect si dorinta de a-i transmite acelui om trairea ta plina de lumina.
Sa iert cu imensa bucurie si cu zambetul pe buze.
Sa cer iertare
Sa multumesc pentru oamenii din jurul meu !
Sa continui sa invat
Cat adevar in cescuta Monei... sunt perfect de acord cu ea si-i trimit un gand_bun. :)
-
http://www.formula-as.ro/2011/956/asul-de-inima-45/amazoanele-mileniului-trei-la-40-de-ani-a-doua-adolescenta-13395
un articol despre o realitate pe care unele dintre noi o traim sau am trait-o, numai ca eu nu sunt atat de sigura ca e intru-totul pozitiva aceasta tumultoasa dorinta de schimbare, care apare in jurul varstei de 40 de ani...
-
Citez din articol : "In toata lumea, femeile de 40 de ani se simt ca niste adolescente. Un fapt vizibil cu ochiul liber, dar confirmat si de specialisti. Se intreaba despre sensul vietii, daca poate fi gasit acum sau poate fi amanat, merg la cursuri de dans, isi cumpara lenjerie intima de la "Victoria's secret", au pofta de aventura, dar si teama de un nou inceput. Ce se intampla, de fapt?"
Mi se pare interesant articoul micaela, si chiar imi puneam problema daca e ok ca acum la 43 de ani ma simt ca la 20. Si chiar fac o multime de "prostioare" care im dau un sentiment placut de tinerete. ;D
-
almi_gabi e foarte ok sa ne simtim de 20 si la 80, numai ca, din pacate, nu ne si putem purta ca la 20, caci evolutia exteriorului (carcasei) ne-ar duce spre zona penibilului. :D dar da, e bine, e foarte bine sa ne pastram tineretea interioara. eu puneam sub semnul intrebarii teribila dorinta de a schimba ceea ce ne frustreaza, dupa bilantul interior lung si intens, prin care trecem in jurul varstei de 40 (i se mai zice si middle-age crisis). in urma unei astfel de introspectii, am raspuns la intrebarea "mai pot continua astfel"? cu "nu" si am divortat. Nici acum nu stiu daca am facut sau nu bine, stiu doar ca nu am mai putut merge inainte in acel mod... de bine e ca m-am apucat de pictura, o foarte veche dorinta a mea, de care n-am avut niciodata timp. asta imi da o imensa bucurie (din pacate, tot in functie de disponibilitatile lui Cronos). stranie varsta asta la femei! :D :D
-
almi_gabi e foarte ok sa ne simtim de 20 si la 80
wow! mama are 83 si nu se simte deloc ca la 23 :'( stii tu ceva? ai vreun secret, ceva de prin visele alea focalizate? ???
-
Si chiar fac o multime de "prostioare" care im dau un sentiment placut de tinerete.
m-ai facut curios. stiu, curiosii mor repede, dar imi asum riscul. ce prostioare faci? daca-mi spui, promit sa-ti zic si io ce prostioare fac :) da' o sa te crucesti, pen ca io fac prostioare si mai mari :D
-
almi_gabi e foarte ok sa ne simtim de 20 si la 80
wow! mama are 83 si nu se simte deloc ca la 23 :'( stii tu ceva? ai vreun secret, ceva de prin visele alea focalizate? ???
am avut ocazia in ultima vreme sa cunosc persoare de varsta inaintata (86, 94 etc) ~persoane cu o vitalitate extraordinara si o dorinta de viata si cunoastere care depaseste pe a multor tineri ~ cea ce m-a facut sa cred ca varsta sta in mentalul nostru si nu in fizic.
-
Si chiar fac o multime de "prostioare" care im dau un sentiment placut de tinerete.
m-ai facut curios. stiu, curiosii mor repede, dar imi asum riscul. ce prostioare faci? daca-mi spui, promit sa-ti zic si io ce prostioare fac :) da' o sa te crucesti, pen ca io fac prostioare si mai mari :D
stiu , ca la pesimismul tau nu te temi de moarte ~ asa ca nu te opresc sa fii curios ;)
-
cea ce m-a facut sa cred ca varsta sta in mentalul nostru si nu in fizic.
e clar! nu ai cunoscut-o pe mama :(
-
apropo silviu - de ce stai logat ca ascuns - ti-e frica de curiozitatea noastra !!! :D
-
stiu , ca la pesimismul tau nu te temi de moarte ~ asa ca nu te opresc sa fii curios ;)
voi spune precum vlahutza: nu de moarte ma cutremur, ci de veshnicia ei :( dar tot nu ai raspuns la intrebare...m-ai driblat rau de tot.apropo silviu - de ce stai logat ca ascuns - ti-e frica de curiozitatea noastra !!!
pentru ca nu ma mai pot face "vizibil".
-
cred si eu ca te-am driblat ~ ce te ai asteptai "omule invizibil"??
-
cred si eu ca te-am driblat
si e corect? ??? :( >:(
-
e haios....
-
Si chiar fac o multime de "prostioare" care im dau un sentiment placut de tinerete.
m-ai facut curios. stiu, curiosii mor repede, dar imi asum riscul. ce prostioare faci? daca-mi spui, promit sa-ti zic si io ce prostioare fac :) da' o sa te crucesti, pen ca io fac prostioare si mai mari :D
n-am eu niciun secret. tine de om, de structura fiecaruia, de rezistenta la blazare. si eu, ca si almi-gabi, stiu persoane sarite bine de 70 (prieteni de familie de-ai mamei) care sunt incredibil de tinere in interior, care stiu sa se bucure de orice, care calatoresc cu o imensa sete si incantare de a vedea mereu altceva, cu o curiozitate uimitoare pentru ceea ce e nou (inclusiv pentru tehnologie!), care merg la schi, cot la cot cu cei tineri.... si eu stau si ma uit, uneori, la ei, cu gura casacata... ii vad mai cu chef de viata decat noi, cei "tineri"... sunt de admirat si de luat ca model. "varsta" e o chestiune de atitudine, de evolutie interioara si mai putin de interval cronologic al existentei. traieste mult mai frumos un "batran" ca acesta decat un tanar deja obosit, blazat si lipsit de chef de viata.
-
"In toata lumea, femeile de 40 de ani se simt ca niste adolescente. Un fapt vizibil cu ochiul liber, dar confirmat si de specialisti. Se intreaba despre sensul vietii, daca poate fi gasit acum sau poate fi amanat, merg la cursuri de dans, isi cumpara lenjerie intima de la "Victoria's secret", au pofta de aventura, dar si teama de un nou inceput. Ce se intampla, de fapt?"
da, sunt momente in care ma simt ca o adolescenta si mi-e bine, ma bucura puterea asta dar nu voi avea niciodata teama de un nou inceput.
ma doare cand vad tineri statici sau care fff greu ii urnesti, ii determini sa fie dinamici, mobili si dornici de aventura.
"traieste mult mai frumos un "batran" ca acesta decat un tanar deja obosit, blazat si lipsit de chef de viata." trist dar foarte adevarat, @silviu...
-
stiu persoane sarite bine de 70 (prieteni de familie de-ai mamei) care sunt incredibil de tinere in interior
abia astept sa trec si eu de 70, sa ma simt asa de tanar :)
-
[/quote]
Cat adevar in cescuta Monei... sunt perfect de acord cu ea si-i trimit un gand_bun. :)
[/quote]
multumesc micaela - in numele monei- pentru gandul cel bun! i l-am transmis deja :) ceasca ei cu lumina este mereu plina!
-
cand ma uit in jur, imi dau seama ca viata are valoarea unui "cah", sa ma scuzati de expresie. vad copii a caror viata se frange in mod bizar si, pe de alta parte, vad oameni care cu greu pot fi numiti oameni, dar care traiesc bine-merci.
si-atunci, "oare totul nu e nebunie?" nu cumva hazardul ne dicteaza intr-o masura coplesitoare "viata si valoare ei?" :-\
-
@silviu azi esri suparat, pesimist samd :)
tot de noi depinde sa ii acceptam in societate, sa luam atitudine dar, romanul se plange numai atunci cand cutitul a ajuns deja la os, pana atunci vb ta e "bine-merci".
-
cand ma uit in jur, imi dau seama ca viata are valoarea unui "cah", sa ma scuzati de expresie. vad copii a caror viata se frange in mod bizar si, pe de alta parte, vad oameni care cu greu pot fi numiti oameni, dar care traiesc bine-merci.
si-atunci, "oare totul nu e nebunie?" nu cumva hazardul ne dicteaza intr-o masura coplesitoare "viata si valoare ei?" :-\
ai perfecta dreptate, silviu
ma intreb, draga silviu, daca vom avea vreodata curajul sa recunoastem ca suntem o natie "bolnava"?
-
de ce sa ne recunoastem invinsi de hazard sau vreo boala cand putem lua atitudine si gasi antidotul bolii sau reversul pozitiv al hazardului :) ?
-
draga marcutza, sunt 20 ani de cand tot cred ca se poate intampla ceva bun
uita-te putin in jur si, spune-mi, ce vezi tu bun in ceea ce ne inconjoara?
sa nu crezi ca sunt pesimista, nu, sunt doar realista
oameni de valoare sunt dati de-o parte, totu-i in paragina, milionari de carton, cat cuprinde, fate ce se autointitulesc "vedete", etc.
sa fim seriosi, cred ca vom depasi aceasta anormalitate, dar, poate peste vreo 50 ani
-
DA, pup cu drag DA !
eu sunt o realista optimista :-*
-
si eu poop :-* :-* :-*
-
si eu poop :-*
are mare valoare!
-
draga marcutza, sunt 20 ani de cand tot cred ca se poate intampla ceva bun
uita-te putin in jur si, spune-mi, ce vezi tu bun in ceea ce ne inconjoara?
si mai specific ceva draga @adria :-* - in jurul meu vad oameni extraordinari, "ceva bun": copilul meu, parintii mei, colegele mele de birou, cei de pe SC si YCB, gigi si echipa sa de la sibiel samd :)
-
Citate despre viata
Oamenii se impart in doua categorii: cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca, si cei care l-au gasit fara sa-l caute. – Emil Cioran
Invata din greselile altora, nu poti trai destul pentru a le face pe toate. – Anna Eleanor Roosevelt
A-ti fi frica de dragoste inseamna a-ti fi frica de viata, iar cand iti este frica de viata esti pe trei sferturi mort. – Bertrand Russell
Viata nu e sentimentala, nu e nici rea, nici buna. Viata e dreapta: recompenseaza pe cei merituosi, pedepseste pe cei lenesi, loveste pe cei care ii incalca legile. – Pavel Corut
Iubesti viata? Atunci nu risipi ca un nesabuit timpul, caci din timp este facuta viata! – Benjamin Franklin
Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata. – Octavian Paler
Trebuie sa stii cand se incheie o etapa din viata ta. Daca te incapatanezi sa ramai mai mult decat e necesar, pierzi bucuria de a trai si sensul vietii. – Paulo Coelho
-
almi_gabi e foarte ok sa ne simtim de 20 si la 80, numai ca, din pacate, nu ne si putem purta ca la 20, caci evolutia exteriorului (carcasei) ne-ar duce spre zona penibilului.
Ceva tot n-a reusit inca chirurgia estetica chiar daca iti schimba sanii, fata, fesele. N-a reusit sa schimbe carcasa in ansamblul ei. Adica cuiva de 80 de ani care se simte de 30 sa-i dea o carcasa de aceeasi varsta :) Dar timpurile nu-s departe. Terapia genetica va rezolva asta. Sau, cine stie, chiar transplantul de carcasa ;D
dupa bilantul interior lung si intens, prin care trecem in jurul varstei de 40 (i se mai zice si middle-age crisis)
Sa inteleg ca esti in jurul la middle-age? (don't worry, be happy si eu sunt) ;D Pari mai tanara. Si spiritual (ma rog, atat cat am reusit sa observ), si fizic :)
-
Mi se pare interesant articoul micaela, si chiar imi puneam problema daca e ok ca acum la 43 de ani ma simt ca la 20.
Io zic ca e ok. De fapt, chiar normal. Ba mai mult, necesar :D Pana mea, cand ai 20 de ani pe bune nu prea apuci sa te simti ca la varsta aia. Admitere, facultate, sesiuni, restante... Urat! :D
-
Sa inteleg ca esti in jurul la middle-age? (don't worry, be happy si eu sunt) ;D Pari mai tanara. Si spiritual (ma rog, atat cat am reusit sa observ), si fizic :)
sa intelegem, cu maaare tristete, ca am trecut de ea. :). "tinara spiritual" e ca esti tu dragut, mi-e mi-e teama de cvasi-sinonime ca infantila si imatura. :D ca despre fizic...mi se spune mereu ca par mai tanara cu 10 ani, dar realitatea din buletin e cruda, cruda rau....ramane intre noi (nu spui nimanui, da?) am 44, deci tocmai ce-am pasit din middl-age spre startul senectutii. :D :D
-
sa intelegem, cu maaare tristete, ca am trecut de ea. :). "tinara spiritual" e ca esti tu dragut, mi-e mi-e teama de cvasi-sinonime ca infantila si imatura. :D ca despre fizic...mi se spune mereu ca par mai tanara cu 10 ani, dar realitatea din buletin e cruda, cruda rau....ramane intre noi (nu spui nimanui, da?) am 44, deci tocmai ce-am pasit din middl-age spre startul senectutii. :D :D
Multumesc de compliment. Cred ca doar am zis atat cat am putut sa observ.
Off, nemultumite mai sunt femeile! Nicicum nu va convine! :D Mai devreme spuneai de spiritul tanar pe care-l da de gol carcasa expirata. Cand tu ai o carcasa cu 10 ani mai tanara te mai legi de varsta din buletin!? Asta e carcoteala! Ce mai conteaza aia? Nu-ti cere nimeni buletinul cand te invita la o cafea :) Apoi, aia din buletin e varsta temporala. De interes e varsta spirituala si aia biologica. Iar pe tine si aia biologica te arata mai tanara. Asa ca nu stiu ce mai vrei ;D
Cat despre imaturitate. Ce intelegi tu prin asta? Ca e relativa treaba. Asa cum sunt persoane care se supraapreciaza, sunt si persoane care se subapreciaza :) Ce faci/gandesti de te consideri ca esti imatura? Si ce crezi c-ar trebui sa faci/gandesti ca sa nu mai fii? Daca nu e ok aici, imi poti raspunde pe mesaje personale.
-
mi se spune mereu ca par mai tanara cu 10 ani, dar realitatea din buletin e cruda, cruda rau....ramane intre noi (nu spui nimanui, da?) am 44
multi inainte cu sanatate si bafta! poate esti suparata ca nu ti se spune ca pari mai tanara cu 20 de ani :-\
-
pai cica de la 29 ani femeile incep sa numere anii inapoi. daca ma gindesc bine eu sunt deja minora…!!
-
si eu! adolecenta! :D
-
eheee, maica ce vremuri in liceu ~ si cate traznai mai faceam ~ cum ne prindeau profesorii fumand in toaleta, chiulind de la ore ~ asata da viata cu valoare ... a tineretii !!
-
viata asta-i bun pierdut cand n-o traiesti cum ai fi vrut :(
-
imi place cosbuc asa si asa; insa arghezi e mai pe sufletul meu:
Cu ochi-inchisi in zimbet, copil abia-nflorit,
Cu fruntea rasturnată, cu visul risipit,
Ca o dantela scumpa pe trupu-ti adormit,
Dar spune-mi, la crepuscul, incet, sunt fericit?…
-
parca oamenii din Bucovina au o viziune diferita de viata si ii dau valoare prin felul lor de a fi.
-
sa intelegem, cu maaare tristete, ca am trecut de ea. :). "tinara spiritual" e ca esti tu dragut, mi-e mi-e teama de cvasi-sinonime ca infantila si imatura. :D ca despre fizic...mi se spune mereu ca par mai tanara cu 10 ani, dar realitatea din buletin e cruda, cruda rau....ramane intre noi (nu spui nimanui, da?) am 44, deci tocmai ce-am pasit din middl-age spre startul senectutii. :D :D
Multumesc de compliment. Cred ca doar am zis atat cat am putut sa observ.
Off, nemultumite mai sunt femeile! Nicicum nu va convine! :D Mai devreme spuneai de spiritul tanar pe care-l da de gol carcasa expirata. Cand tu ai o carcasa cu 10 ani mai tanara te mai legi de varsta din buletin!? Asta e carcoteala! Ce mai conteaza aia? Nu-ti cere nimeni buletinul cand te invita la o cafea :) Apoi, aia din buletin e varsta temporala. De interes e varsta spirituala si aia biologica. Iar pe tine si aia biologica te arata mai tanara. Asa ca nu stiu ce mai vrei ;D
Cat despre imaturitate. Ce intelegi tu prin asta? Ca e relativa treaba. Asa cum sunt persoane care se supraapreciaza, sunt si persoane care se subapreciaza :) Ce faci/gandesti de te consideri ca esti imatura? Si ce crezi c-ar trebui sa faci/gandesti ca sa nu mai fii? Daca nu e ok aici, imi poti raspunde pe mesaje personale.
acum am vazut interogatia ta, tinere de pe Saturn. :)
ei, glumeam... nu sunt chiar asa imatura cum pot parea, uneori... doar ca n-am si nu pot afisa blazarea si "seriozitatea" la care societatea se asteapta de la o fiinta "biologic avansata". :D :D :D sunt prizoniera sufletului de copil si ma chinuie spiritul ludic. ;):D
P.S. erata: middle-age
-
mi se spune mereu ca par mai tanara cu 10 ani, dar realitatea din buletin e cruda, cruda rau....ramane intre noi (nu spui nimanui, da?) am 44
multi inainte cu sanatate si bafta! poate esti suparata ca nu ti se spune ca pari mai tanara cu 20 de ani :-\
multam de urare, cu reciprocitate. ;) nu-s suparata ca nu mi se spune, sunt suparata ca nu SUNT cu 20 de ani mai tanara. :D desi...daca e sa fac o analiza serioasa, nu mi-as mai dori sa ma-ntorc, in timp.
-
si eu as vrea sa fiu cu 20 de ani mai tanar ;D iar daca e sa fac o analiza serioasa, mi-as dori sa ma intorc in timp.
-
as vrea sa fiu mai tanara ~ vreo 15 ani ~ dar nu as dori sa dau timpul inapoi sa mai trec o data prin ce a fost ~ as vrea sa merg de aici mai departe cu tineretea de atunci si viata de acum
-
Eu as vrea sa recuperez timpul pierdut!
-
niciodata nu e timpul pierdut ~ incepi chiar de acum
-
Raman asa cum sunt!
Conteaza doar ce poti trai, astfel ca viata sa nu doreasca o intoarcere ...
Cat voi trai, ii voi darui vietii tot ceea ce ... avem nevoie!
-
si viata ce iti daruieste? :-\
-
uite!
pentru Ziua de Azi ... mi-a oferit o invitatie la un concert Flok is A,live by Puiu Cretu si Mircea Vintila, desigur cu alti invitati ai muzicii
concertul, maine desigur!
doreste cineva sa ma insoteasca?
-
daca era o excursie la pattaya, mai ziceam...
vorba poetului: vedi pattaya e poi muori. m-as risca ;D
-
uite!
pentru Ziua de Azi ... mi-a oferit o invitatie la un concert Flok is A,live by Puiu Cretu si Mircea Vintila, desigur cu alti invitati ai muzicii
concertul, maine desigur!
doreste cineva sa ma insoteasca?
steliana, imi dai voie sa postez invitatia si pe topicul Eu merg la... (http://forum.singlescamp.ro/index.php/topic,644.0.html) ?
-
desigur, iulia!
nu ai chef de o seara in compania unor oameni deosebiti?
biletul costa doar 15 ron, poti consuma ce doresti ...
iar puiu ne face rezervarea
daca sunteti amatori ma anuntati pentru rezervare
-
Viata are valoare prin simplul fapt ca traim si actionam in aceasta lume. Ceea ce intalnim si se desfasoara in jurul nostru ~ fie bun sau rau ~ ne face sa progresam.
-
valoare prin insasi existenta ei.
-
Daca ar fi sa aleg o alta viata, as alege-o tot pe a mea. Andre Malraux
-
sa va povestesc ce s-a intamplat la mine la servici cu un coleg.
avea ceva credite la banci . sotia lui fusese de curand operata de cancer la san si el nu a mai avut bani sa plateasca ratele. avea si 3 copii (unul dintre ei - o fetita - infiata de curand ~ deci el tipul de om sufletist) a primit un telefon de la un recuperator care l-a chemat la poarta ~ la noi nu este permis accesul in incinta institutiei ~ si care i-a inmanat citatie pentru recuperarea banilor (girase cu casa).
recuperatorul si-a vazut linistiti de drum ~ colegul meu a facut stop cardiac si a murit pe loc ~ acolo la poarta.
avea 46 de ani!
care este valoarea unei vieti? o rata la banca? amenintarea ca pierzi casa? atitudinea impertinenta a unui recuperator?
poate parea lipsit de importanta si izolat un astfel de caz dar ele exista si uneori ni se intampla sa le intalnim.
nu mai conteaza toata tevatura - ambulanta, politie, cercetari ~ ci atmosfera trista din jurul meu.
-
sa avem timp ...
sa radem, pentru ca este cea mai frumoasa muzica a sufletului,
sa citim, pentru ca este piatra de temelie a intelepciunii,
sa muncim, pentru ca este pretul succesului,
sa ne jucam, pentru secretul tineretii eterne,
sa daruim iubire, pentru ca il vindeca pe cel care o daruieste si pe cel care o primeste,
sa zambim o clipa, pentru ca este cea mai frumoasa podoaba a fetei,
sa avem cateva cuvinte dragi ... pentru ca ne usuram reciproc viata ...
-
“Intr-un sat trăiau doi fraţi, fiecare cu familia lui săracă. Unul dintre ei şi-a luat lumea în cap şi a plecat în căutarea unui loc în care să trudească cu spor şi să se întoarcă acasă cu o sumă bunicică de bani. După câţiva ani de absenţă, soţia celui plecat a aflat că omul ei a murit pe meleaguri străine. Ea s-a aşteptat ca măcar banii agonisiţi de el să-i fie trimişi, dar spre surprinderea tuturor, banii au sosit pe adresa fratelui celui mort. Impreună cu banii, a sosit şi o scurtă scrisoare: “Dragul meu frate, dă-i soţiei mele cât vrei tu, iar restul opreşte-ţi -i ţie”. Omul acela era rău şi zgârcit şi n-a dat văduvei decât câţiva bănuţi, oprindu-şi aproape întreaga sumă pentru el şi familia lui. Fapta lui scandaloasă a revoltat toată comunitatea, dar ce era scris era scris. Văduva a simţit însă că trebuie să fie şi o altă cale şi a cerut ca problema lor să fie rezolvată de rabinul cel bătrân. Zis şi făcut, s-au dus cu toţii la rabin. Bătrânul i-a privit cu blândeţe şi le-a zis: “Problema nu-i grea, dar trebuie mai întâi să-mi promiteţi că veţi face întocmai cum vă voi spune, altfel n-are rost să-mi răcesc gura degeaba.” Sigur de el, fratele hrăpăreţ s-a grabit să promită înaintea tuturor că vor asculta întocmai. Atunci rabinul le-a cerut să aducă fiecare partea pe care şi-au luat-o din moştenirea celui plecat. Când banii au fost aşezaţi iarăşi în două părţi înaintea lui, rabinul a mai citit o dată nota, adaugând şi un comentariu: “Dragul meu, dă-i soţiei mele cât vrei tu, iar restul opreşte-ţi-i ţie”. Eu propun ca să facem întocmai cum a spus el: cât ai vrut tu, să dăm acum femeii, iar restul, adică ce-i dăduseşi ei, să-ţi rămână ţie”. Si rabinul a luat suma mare de bani, a dat-o văduvei, iar pe cei câţiva bănuţi i-a dat celui lacom.”
Intr-o bună zi, vom vedea toţi că ce-am dat altora, va fi într-adevăr al nostru, iar ceea ce ne-am oprit în mod abuziv şi egoist va fi luat de la noi. Atunci vom vedea într-adevăr dacă suntem bogaţi sau săraci….
-
“Viata este ceea ce ti se intampla in timp ce tu esti ocupat sa faci alte planuri.” J. Lennon
aveam si eu obiceiul asta pe vremuri, sa las lucrurile in stand-by pina rezolv aia sau ailalta, dar mereu aparea cite ceva care sa ma deturneze de la planul initial. am realizat intr-un tirziu ca de fapt asta e viata, ce se intimpla azi, acum, chiar in acest moment…de aia am ajuns sa dau valoare fiecarei clipe, fiindca pentru viitor n-am nicio garantie
-
Se numea Constanta si era mai tinara decit mine cu trei luni. Inca nu implinise doi ani de la pensionare. Citiva ani am fost colege de munca. Era o leoaica luptatoare: la 50 de ani a pus capat unei casnicii in care nu se mai simtea confortabil, tot atunci a terminat o facultate si si-a luat permisul de conducere. Era credincioasa, cumpatata in toate si optimista. Nu a fumat niciodata, dar a aparut un cancer pulmonar care a transformat-o in doar citeva luni in amintire. Imi spunea ca nu crede in acest diagnostic si era convinsa ca trupul ei, pe care l-a ingrijit atit de mult, nu o va trada si va mai trai inca treizeci de ani. Va povestesc despre ea pentru ca in urma cu citeva saptamini, cind ne-am auzit la telefon pentru ultima oara, am insistat sa-si faca tratamentul cu citostatice pe care il refuzase initial. Mi-a spus ceva ce nu cred sa pot uita usor: "Ca sa faci un astfel de tratament, trebuie sa ai pe cineva care sa te iubeasca". Am inteles bine ce a vrut sa spuna si mi-am inghitit lacrimile. Din cind in cind intru pe citeva site-uri de socializare pe care ea are cont, ma uit la pozele ei si ma gindesc ca poate vor mai fi oameni care ii vor cere sa-i fie prieteni si care vor astepta in zadar un raspuns.........Dumnezeu sa te odihneasca si sa-ti gasesti linistea, Constanta! :'(
-
imi pare rau @EUGENIA110 >:( Dumnezeu s-o odihneasca...
"Ca sa faci un astfel de tratament, trebuie sa ai pe cineva care sa te iubeasca".
cat adevar...dureros...
-
RIP :(
poti zidi o lume-ntreaga, poti s-o sfarami... orice-ai spune,
peste toate o lopata de tzarana se depune. (m. eminescu)
-
... si pana la urma valoarea vietii noastre este data de ceea ce lasam celor care vin dupa noi
-
si a ceea ce faci ... ca revenirea sa fie mai placuta ...
-
asta cu revenirea mai dezbatem ca ii de discutat
mi-ar place sa cred ca cei pe care i-am pierduti mai revin .....
-
mi-ar place sa cred ca cei pe care i-am pierduti mai revin .....
crezi oare c-ar fi bine ?
-
asta cu revenirea mai dezbatem ca ii de discutat
mi-ar place sa cred ca cei pe care i-am pierduti mai revin .....
pana discutam ...
vad ca deja doresti revenirea ...
asta nu-ti spune nimic? :-*
-
crezi oare c-ar fi bine ?
nu stiu daca ar fi bine
e doar impresia ca ar umple un gol
-
pana discutam ...
vad ca deja doresti revenirea ...
asta nu-ti spune nimic? :-*
doar dorinta nu-mi spune nimic
-
putea sa nu existe
-
si eu simt gol insa consider ca asta-i oranduirea, rostul, viata ....
ma hranesc cu amintirile chiar daca ei sunt dusi...
-
... si pana la urma valoarea vietii noastre este data de ceea ce lasam celor care vin dupa noi
crezi?
Sunt crai ce schimb-a lumii sorţi,
Dar dacă mor, ce grijă porţi?
Mai simte-n urmă cineva
Că ei sunt morţi?
-
poate nu se mai gandeste nimeni la "crai" care au schimbat istoria lumii dar traim in lumea pe care ei au modelat-o
-
si noi participam la acest modelaj cu valorile noastre, cu actiunile noastre, mai mult sau mai putin.
cineva se gandeste si la cei dusi, silviu.
-
si eu simt gol insa consider ca asta-i oranduirea, rostul, viata ....
ma hranesc cu amintirile chiar daca ei sunt dusi...
puteau trai in asa fel incat ... nici sa nu-ti lase gol ... nici sa te poti hrani cu amintiri ...
faptul ca poti simti asa, inseamna ca viata lor a avut puterea de a darui regretul ...
-
....... inseamna ca viata lor a avut puterea de a darui regretul ...
"greu" cadou - cu tot ce implica el
-
nu avem de unde sti daca lor le este chiar ... mai bine
regretul pierderii este firesc si ... ciclic
-
"Ce e scris si pentru noi,
Bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi."
M.Eminescu - Satira III
-
de atunci si pana acum ...
putem induce ... ducerea ...
-
putem induce ... ducerea ...
vroiai sa spui " deducerea" ?? ;D
-
cu inducere ai ... deducere
dar ... le duci altfel ... decat atunci cand accepti "lasa sa fie" ca oricum este "sa suntem"
-
nashaaaaaa, stai putin sa fac traducerea :D :D :D :-*
e luuniii :D
-
nu te mai obosi. e un geniu neinteles :D
-
:'( si euuu ... si euu ... care credeam ca doar tu ma intelegi ... chiar daca este luni ...
-
cu inducere ai ... deducere
dar ... le duci altfel ... decat atunci cand accepti "lasa sa fie" ca oricum este "sa suntem"
la o deducere ... indexabila... si apoi impozabila
se stabileste un minim garantat
al intuitiei ... deduse ;D
-
am intuit ca ai sa uiti de accize! :P
-
steliana, tu ce impozitezi? ca la vise am eu monopolul
-
monopolul :D
-
unde te uiti pe forumul asta numai ai loc de impozite, taxe, deduceri, accize ....incep sa simt ca viata are valoare ;D
-
calculam si TVA-ul? :D
-
calculam si TVA-ul? :D
de necrezut .... ;D ;D ;D
-
cu mine ai intotdeauna solutii ;D ;D ;D
-
sa crezi!
chiar si atunci cand esti cel mai sigura!
-
sa crezi!
chiar si atunci cand esti cel mai sigura!
la sigur ca mai aplicam vreo .....rovigneta???? ;D ceva ~ oricat de mic
-
incepi sa intelegi ...
nimic nu este perfect ...
totul trebuie imbunatatit ... si daca ai credinta ...
-
diamantul se naste neslefuit :)
-
diamantul si carbunele ~ tot carbon sunt - si totusi atat de diferite
-
savante lu, nasha, dragi!
-
si asta e doar inceputul ;D
-
se vede si ... sunt convinsa!
-
extraordinar ... nimic de tarifat la " inceput" ... pentru savante???
-
blokaj!
nimic din semetiile a tot ceea ce putea insemna aceasta ...
in schimb ...
pregatiti-va sa deveniti genii!
am avut ocazia - in seara trecuta - sa ma gandesc la felul in care omanemii pot da valoare vietii ...
iar altii ... iau valoarea, aceleiasi vieti
daca timpul imi va permite, voi avea foarte multe de spus ...
-
este foarte usor sa spui, VREAU!
dar, TU sa nu faci nimic!
este foarte usor, sa spui ca insemni ceva ...
fara ca macar sa incerci sa demonstrezi ... ca VREI!
este foarte usor, sa traiesti usor ...
dorind altceva... decat usor!
-
pregatiti-va sa deveniti genii!
sunt pregatit! trebe sa depun vreo cerere undeva? :-\
am avut ocazia - in seara trecuta - sa ma gandesc la felul in care omanemii pot da valoare vietii ...
ce sunt aia? ;D este foarte usor sa spui, VREAU!
dar, TU sa nu faci nimic!
corect!
-
Viata are valoare in sine sau are valoarea pe care i-o dau eu? Sau pe care o atribuie ceilalti?
-
viata nu are valoare ...daca ne referim strict la "viata" ca la viata cuiva anume si mai ales la "a i se lua sau a-si pierde , viata ", atunci valoarea care o are acea viata depinde de personalitatea proprietarului. daca ma refer spre exemplu la viata mea, pentru mine are o valoare inestimabila in timp ce pentru seful guvernului tarii mele nu inseamna nimic si o poate trece la "pierderi colaterale " oricand . mai mult conteaza pentru vecinul meu viata pisicii lui decat viata mea... in fine, esential este ca viata nu are valoare sau valoarea vietii nu poate fi cuantificata.
-
pai nu la nivel macro, ci individual: cine hotaraste daca am vreo valoare - eu insami sau ceilalti ?
-
pai nu la nivel macro, ci individual: cine hotaraste daca am vreo valoare - eu insami sau ceilalti ?
ambele categorii ~ si eu insami si ceilalti ~ doar ca cele 2 valori sunt diferite pentru ca fiecare categorie are alt sistem de evaluare
-
Un batran indian statea impreuna cu nepotul sau si-l invata despre tainele sinelui si vietii:
In viata fiecarui om se da o lupta formidabila - o lupta intre doi lupi. Unul rau care intruchipeaza frica, ura, mania, invidia, lacomia, aroganta, viclenia.
Si unul bun care aduce bucuria, linistea, smerenia, increderea, darnicia, adevarul, blandetea, mila.
Copilul intreaba : Si care dintre ei va invinge? Cel pe care il vei hrani.
-
pai nu la nivel macro, ci individual: cine hotaraste daca am vreo valoare - eu insami sau ceilalti ?
esti ceea ce gandesti !
din start daca te evaluezi negativ = ceilalti la fel vor proceda
-
adicatelea , marcii draga, reclama e sufletul comertului , nu ? si cu "lauda de sine nu miroase cool " ce facem ?
-
daca-ti poti cunoaste (in primul rand tu, ca individ) calitatile si capacitatile, efectele si defectele = lauda de sine/reclama ? :)
-
Viata are valoare in sine sau are valoarea pe care i-o dau eu? Sau pe care o atribuie ceilalti?
valoarea se naste din principii. daca pana acum nu le-ai identificat, nu este niciodata timpul pierdut ;)
cand renunti la cele cu care te identifici si care au devenit parte din starea\actiunea ta ... nu mai discutam de valoare ...
-
valoarea o dam noi apoi ceilalti.
-
daca-ti poti cunoaste (in primul rand tu, ca individ) calitatile si capacitatile, efectele si defectele = lauda de sine/reclama ? :)
niciodata nu poti fi obiectiv cu privire la tine insuti...deci mergem pe reclama mincinoasa ? asa zici tu ?
-
ba pot si urasc minciuna, prostia si ipocrizia,
-
asta o face toata lumea , nu ? cel putin la nivel declarativ... ce ne facem cu noi insine cand suntem un pic prosti, mincinosi si ipocriti ? ne uram si pe noi ? :o ;D
parca da... unii se urasc pe ei mai mult , altii mai putin ...cand invatam ca e ok sa ne iubim (nu ca Narcis) , pe noi insina ca si altii sa ne poata iubi ?
-
ce ne facem cu noi insine cand suntem un pic prosti, mincinosi si ipocriti ? ne uram si pe noi ? :o ;D
parca da... unii se urasc pe ei mai mult , altii mai putin ...cand invatam ca e ok sa ne iubim (nu ca Narcis) , pe noi insina ca si altii sa ne poata iubi ?
atata timp cat exista, clar ca le avem si noi dar nu vorbesc de extreme si ai inteles ce-am spus.
invatatura, aici trebuie mai multa valoare investita in ea.
-
Daca te accepti pe tine, incepi sa accepti totul. Daca te respingi, respingi universul, respingi existenta. Daca te accepti, accepti existenta; atunci nu mai ai nimic de facut decat sa sarbatoresti. Atunci nu te mai plangi de nimic, nu mai pizmuiesti pe nimeni, te simti recunoscator. Atunci viata e buna si moartea e buna, atunci bucuria e buna si tristetea e buna, atunci e bine sa fii cu persoana iubita si e bine sa fii si singur. Atunci tot ce se intampla e bine, pentru ca se intampla din intreg. Dar de secole intregi omul este conditionat sa nu accepte.
Toate culturile din lume otravesc mintea omului, pentru ca toate se bazeaza pe o singura idee: ideea de imbunatatire, de perfectionare. Ele toate creeaza in om o stare de neliniste - o stare de tensiune intre ceea ce este omul si ceea ce ar trebui sa fie. Orice ar trebui creeaza neliniste.Daca exista un ideal care trebuie infaptuit, cum sa fii in largul tau? Cum sa te simti acasa? Nu poti trai nimic total, pentru ca mintea se gandeste la viitor. Iar acel viitor nu vine, nu poate sa vina, pentru ca insasi natura dorintei il face imposibil - cand vine, iti imaginezi alte lucruri, iti doresti alte lucruri. Intotdeauna iti imaginezi o stare de lucruri mai buna. Si astfel esti vesnic nelinistit, incordat, ingrijorat. Asa traieste omenirea de secole intregi.
-
valoarea se naste din principii. daca pana acum nu le-ai identificat, nu este niciodata timpul pierdut ;)
cand renunti la cele cu care te identifici si care au devenit parte din starea\actiunea ta ... nu mai discutam de valoare ...
da, dar pe principii transpuse in practica. degeaba are cineva principii daca nu le si respecta in viata de zi cu zi. actiunile vorbesc despre noi mai bine decat vorbele.
-
like this ;)
-
caror principii acorzi atentie zilnic?
am mai spus-o aici, am astfel de opt principii ... stau cu ele pe birou si zilnic identific bucuria realizarii a cel putin trei dintre ele
-
caror principii acorzi atentie zilnic?
am mai spus-o aici, am astfel de opt principii ... stau cu ele pe birou si zilnic identific bucuria realizarii a cel putin trei dintre ele
off, steli acum sa citesc din urma atata ca sa vad principiile
-
da, dar pe principii transpuse in practica. degeaba are cineva principii daca nu le si respecta in viata de zi cu zi. actiunile vorbesc despre noi mai bine decat vorbele.
in viata se intampla sa-ti calci anumite principii din diverse motive, asta nu inseamna ca restul nu-i valoros.
-
Cred că viaţa este o luptă continuă cu tine însuţi...
-
Orice principiu reprezinta o constrangere pentru umanul din noi. Orice dogma, invatatura, morala sau in general orice informatie care nu e informativa strict, reprezinta doar inca o incorsetare a spritului cu care suntem inzestrati...
-
Cred că viaţa este o luptă continuă cu tine însuţi...
exact, lupta se da in noi, in invataturile si valorile noastre, a vietii de zi cu zi.
esenta trebuie sa ramana de calitate caci poti picura din ea in momentele de incorsetare a spritului.
-
si as completa marci, daca imbini lupta cu dorinta de a cauta ce e placut si a-ti imbogati spiritul vei vedea cum lucrurile se transforma in bine
-
Mărcutza şi Gabi, aş mai adăuga şi faptul că ajungem să semănăm cu realitatea înspre care ne îndreptăm spiritul.
-
Iata istorioara din primul post al acestui topic, dar intr-o alta varianta:
Un profesor de filozofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui. Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost cu totii de acord ca este plin.
Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Din nou i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost de acord ca este plin. Si au rîs!
Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l continuu. Desigur nisipul a umplut tot spatiul ramas liber.
-Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sanatatea si copiii vostri, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa, masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul. Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietre si pietricele.
La fel se desfasoara si viata voastra; daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans. Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar “nisip”.
Acum urmeaza partea comica a povestirii: un student a luat borcanul - care cu toti erau de acord ca este plin - si a turnat in el o sticla de bere. Berea a udat nisipul si a umplut cu adevarat borcanul !
Morala: Nu conteaza cat de plina iti este viata, mereu ramane loc pentru o bere !
-
nu cred ca viata este o lupta , asa cum nu cred nici ca viata este o perpetua fericire . viata pur si simplu ESTE . mai cred ca felul in care traim reprezinta un cumul al alegerilor noastre cu bune si cu rele , alegeri pe care ar trebui sa ni le asumam .
de prea multe ori am spus si eu si am auzit si de la altii : "n-am avut noroc " in nu stiu care imprejurare , uitand sa privesc si eu ( si ceilalti ) in urma pentru a vedea ce a generat acea lipsa de noroc . surpriza a fost ca de fiecare data ( si acum vorbesc doar in numele meu ) am fost singura responsabila de esec . a existat un punct "0" al fiecarei situatii in care alegerea facuta de mine a generat esecul de mai tarziu .
mai cred , de asemenea , ca valoarea vietii rezida exact in pretul pe care noi il punem pe ea . din punctul meu de vedere cred ca avem acest drept ( in niciun caz indatorire ) de a hotara noi insine ce facem cu viata noastra , daca vrem sa o mai traim sau nu si in ce mod alegem sa facem asta .
nu i-am judecat niciodata pe sinucigasi si am condamnat intotdeauna pe cei care ii puneau la zid pentru gestul lor pentru simplul fapt ca NIMENI nu are dreptul sa judece pe Nimeni pentru alegerea facuta .
teoria " eu daca eram in locul lui nu faceam asa " este , din punctul meu de vedere cea mai idioata teorie . nu poti fi niciodata in locul nimanui , pentru ca daca ar fi asa tu ai fi acea persoana , nu tu insati , drept urmare ai fi facut exact ceea ce a facut cel cu care nu esti de acord .
mai cred , de asemenea , ca pe lumea asta exista spatiu suficient pentru toti , in asa fel incat sa nu ne sufocam unii pe altii , sa nu incercam sa impunem punctul nostru de vedere nimanui si sa incercam ca in limitele timpului pe care il avem de trait sa facem acele alegeri care sa faca din existenta noastra o perioada acceptabila macar , daca nu una chiar placuta .
inca ceva ce am observat de-alungul nu foartei scurte mele vieti a fost faptul ca regretele nu ajuta absolut deloc ( desigur , vorbesc strict in numele meu ) . evocarea acelei stari , situatii sau fapte la care am fost eroul principal si de care ori imi este rusine , ori imi provoaca durere , seamana cu zgandarirea unei rani careia nu-i permiti sa se vindece si care se poate transforma pana la urma in tumora daca tot ii rup coaja . cel mult , ma pot gandi o data si bine la ce s-a intamplat si sa trag de acolo concluzia ca am facut ceva ce mi-a produs rau ( mie sau altuia ) si sa nu mai repet acea experienta pe viitor .
cam asta este parerea mea despre viata si , pe cat ma duce mintea ( acum , cand in sfarsit am inteles toate astea , pt ca daca le intelegeam cu mai mult timp in urma as fi avut o viata mult mai scutita de neplaceri ) incerc sa traiesc conform celor care tocmai vi le spusei .
-
Si eu am aceleasi dificultati in a intelege de ce suntem uneori asa limitati si nu putem sa vedem lucrurile si din alta perspectiva. Genul asta de persoane “nu, eu nu as fi procedat asa” sunt chiar orbiti de-a dreptul sau inchisi in propria lor realitate si nu concep ca altul poate are alte conceptii de viata sau situatii cu care se confrunta. Culmea e ca tot ei sunt primii care-si cauta scuze si justificari atunci cind procedeaza exact asa cum au spus ca nu ar proceda.
-
Mă învărt de dimineata pănă seara intre oameni care se bucură de părinţi şi chiar de bunici... sau de copii, sau de nepoti. Eu am incă părinti! Sa fie sanatosi si mulţumiţi şi cât mai multă vreme alături de mine. Să mă bucur de ei, dragii mei părinţi de aur....Ciudat sentiment ca in spatele meu nu mai este nimeni care sa calce pe pamântul ăsta...
-
exact @janeta, "viata pur si simplu ESTE" :-*
fara judecata, analiza, sectiuni si presupuneri !
-
foarte frumos janeta. :)..daca majoritatea ar gandi ca tine, lumea asta ar fi mult mai buna :)...ne-am obisnuit sa judecam, sa criticam, sa dam sfaturi si sa ne credem atotstiutori...
-
sa stii , forti , ca asta este si singurul scop care mi-a mai ramas ( din pacate ) de atins : sa incerc sa fiu un om bun . bun , nu prost de bun :D
-
gresesti janeta ...e una dintre putine greseli pe care ti le semnalez... iti tolerez autoironia, ma amuz alaturi de tine , dar cand te vad blazata ma infurii...esti o femeie inca frumoasa , si care are multe de oferit, si nu ma refer numaidecat la sex... eu te vad admirand un peisaj de iarna , cu gutui in fereastra si patura moale pe genunchi...dar in doi ... asa sa-ti dea dumnezeu :P
-
mai, eu n-o vad cu patura moale pe genunchi ci facand traznai in fata semineului, ca n-are astampar. minunat neastampar.
da, da, asa sa-ti dea Dumnezeu.
-
sa stii , forti , ca asta este si singurul scop care mi-a mai ramas ( din pacate ) de atins : sa incerc sa fiu un om bun . bun , nu prost de bun :D
cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa avem scopul asta ...e pacat ca ne lasam angrenati in tot felul de interese egoiste si marunte si din pacate uitam sa fim oameni. :)..cred ca e mare lucru sa poti sa fii om, iar daca reusesti sa mai fii si un om bun e cu adevarat un mare castig in viata asta...si tu cred ca reusesti foarte bine lucrul asta :)...am eu asa un feeling care de regula nu ma inseala :D
-
multam , dragelor si...n-am nimic impotriva daca se va ivi si posibilitatea astea ( partea aia cu semineul mi se pare , totusi , mai atragatoare decat paturica , sry forti ) totul e sa am norocul sa mai simt o data fluturi in stomac ( si sa nu fie de la gastrita :D ;D )
-
vezi ca te-am ghicit? nu esti genul cu paturici. mai degraba cu pasarici. :D esti din acelasi folder cu mine. :D
pai ziceai ceva de pocnituri in urechi... grija la tensiune. :D
sa cerem universului un domn fain pentru jeannette. :-*
-
nu , nu e nevoie si nici indicat sa cereti pentru mine . Universul are prostul obicei sa ofere strict celui ce a cerut , asa ca cine stie cu ce va puteti pricopsi in incercarea generoasa de a-mi veni in ajutor ( timpane sparte , aparate auditive , etc ) :D
dar oare am cerut eu vreun ajutor , mai draga ?
-
pai nici nu cred ca ai nevoie... :o :o :o
mai o vorba janeta draga ...
mutu nu's ce face cu pantu'... ;D
-
ce sa inteleg din asta ? ca in baza mea pamantul va fi perpetuu violat ? arat eu a muta ? sau s-a voit a fi un compliment , opti draga ?
-
i-au ca pe un compliment janeta... ma refeream la o buna doza de discretie pe care o ai in posesie pe langa celelalte calitati...:P
-
erata :ia-o
-
i-au ca pe un compliment janeta... ma refeream la o buna doza de discretie pe care o ai in posesie pe langa celelalte calitati...:P
vrea sa zica, dar n-are curaju', ca tu ai avea pe cineva, da' taci ca mutu', :D si ca d-aia n-aveai nevoie de ajutor.
am zis bine?
-
trebuie sa vii tu cu analiza si cu ochii aia mari si nevinovati ...offf
::) ::) ::) ::)
-
lasa abureala. am zis bine? :D
-
nu stiu... janeta stie ...
-
pai tu ai zis cu mutu' care nush ce face cu pantu' :D. ce-ai vrut sa insinuezi? :D
-
in 45 de ani am invatat sa citesc zambetul unei femei...nu sunt infailibil dar zambetul janetei ascunde multe... si atat ...n-am vrut sa insinuez nimic si nu e treaba mea ...:P
-
si daca ramuri bat in geam ,
pen`ce nu tai copaciu ?
cum lipsii o tara de pe-aici , cum plang campii de la bataia voastra ...dragi ochi nevinovati si draga monitor de muti...
-
nu tai copacul pentru ca el ma ascunde soarelui... si aripile mi-s de ceara ...
-
ia uite unde era Icar-ul forumului. :P
-
Pai ce credeai! NU stim noi ce zace in el!
-
aoleu. ca ma si sperii :D
-
stiu ca ma detesti prin ceea ce sunt ,
dar nu poti sa nu ma iubesti, nu-i asa ?
-
Pupa-te!
-
cu drag as incerca , dar asta chiar nu pot...
-
Te invat eu cum sa faci data viitoare cand ne vedem! ;D :o ::)
-
incearca pe mana. :D
-
cu drag as incerca , dar asta chiar nu pot...
ia de colea model :D
(http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSNXjKYuYjSSFgoaEOUL7tgLX7Dv9uaj872K5FLXgl97IB-UFDhpw)
-
doamne, Jane, unde gasesti toate monstruozitatile astea? :o
-
la academie, draga , unde altundeva ? :D :D :D
-
Citind si rascitind titlul acestui topic in incercarea de a zice ceva pertinent legat de el, mi-am dat seama ca nu am cum. E generalist si iti intinde capcana infatuarii. Ca sa poti stabili o valoare a ceva, trebuie sa ai niste criterii. Si nu stiu daca exista cineva care sa fie indreptatit a emite criterii general valabile pentru valoarea vietii.
-
pai de ce general valabiel? mai bine individual valabile
-
viata e viata ...scara de valori dupa care se poate judeca valoarea vietii este relativa la fiecare individ... asa cum a zis si saturnianul, nu se poate face decat o dizertatie ca sa fie ceva acolo ...
-
ba eu pot sa ma evaluez in raport de ce sunt si de ce vreau sa fac. ma raportez intotdeauna la mine, nu la altii ca asta e de fapt boala romanului, sa se uite peste gard la alalaltul. daca iti iei ca termen de comparatie tu pe tine insuti atunci poti sa gasesti niste criterii de evaluare solide.
-
am gasit ceva spus tare bine de Nicolae Steinhardt . dar mai bine postez zicerea lui :
DESPRE JUDECAREA APROAPELUI
"Acum stiu, am aflat si eu... "
Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare aorgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.
Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart ... este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea,oricecautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu...
(http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSrfrh4xQCFVi0TPIk4ZfVTjDEAlKqAFI8_cihKDI5dzACnUJLo)
-
fara cuvinte...in fata cuvintelor lui Steinhardt.
(daca n-as fi modesta ca o floare :D as indrazni sa afirm ca gandesc exact ca el...)
-
subscriu si eu...cu ceva mai putina modestie :D
-
fortuna, io tare ma mir de cate gandim la fel. :D
-
la ceea ce ne-ai reprodus, janet`, eu am o vorba: TACI SI FACI
-
a surprins frumos transformarea oamenilor in rau de catre faptele bune , implinirile din viata... realitatea e reala si doare , dar ramane realitate... din pacate , transformarile in rau nu sunt limitate la cele enumerate ci si la deceptii si neimpliniri... evolum in rau sau mai bine spus involuam cu fiecare experienta de viata .. asa e in trend...:(
-
mai miha,...cine stie ce-o fi fost cu noi in alta viata :D
-
DESPRE JUDECAREA APROAPELUI
"Acum stiu, am aflat si eu... "
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.
mai multe paragrafe mi-au atras atentia - dar ca sa nu fac o analiza pe text ma opresc la acesta cu o nelamurire - oare valoarea noastra ca fiinte umane nu este cel mai bine pusa in evidenta tocmai de impartasirea catre cei din jurul nostru a experientelor noastre de viata ( fara trufie si orgoliu si critica ) , tocmai in ideea de ai ajuta pe ceilalti macar cu experienta noastra - ceea ce ni s-a intamplat si cum am facut sa trecem prin momentele vietii si sa incercam astfel sa-l sensibilizam fata de ceea ce e frumos si bun ?
-
parerea mea este ca, in general oamenii au tendinta de a judeca ...aceasta tendinta este cu atat mai mare cu cat ei nu intra in categoria celor pe care ii judeca...eu cred ca in general sfaturile ar trebui date atunci cand sunt cerute...niciodata nu te poti pune in situatia cuiva pentru a fi in masura sa dai sfaturi...nu poti sti niciodata care sunt motivele care stau la baza unui anumit comportament...suntem atat de diferiti si ceea ce mi se potriveste mie, nu inseamna ca se potriveste si altuia... :)
-
cred ca articolul de mai sus nu suporta comentarii pe baza lui ... il citim , retinem ce este de retinut pentru fiecare dintre noi, si atat ...nu ?
-
.suntem atat de diferiti si ceea ce mi se potriveste mie, nu inseamna ca se potriveste si altuia... Smiley
ai perfecta dreptate , forti ... nu pot spune : " daca eram in locul tau eu as fi facut altfel " pentru simplul motiv ca , daca eram in locul tau , as fi fost TU si as fi gandit si actionat IN TOTALITATE exact ca tine .
deci este total gresit ( si cu oarece tendinte de supraapreciere fata de propria-ti inteligenta ) sa gandim ca stim noi mai bine...
in privinta oferiri sfaturilor , iar suntem de acord . pot cel mult sa-mi impartasesc o experienta de viata si modalitatea in care am actionat in cadrul acelei experiente ( da , gabitz si tu ai dreptate , e bine sa ne impartasim experientele de viata ) si daca cineva are ceva de invatat din asta , foarte bine . dar nu putem recomanda solutia gasita de noi drept ideala pentru toata lumea .
cum bine spunea opti , retinem ceea ce ni se potriveste .
iaca , mie mi s-ar potrivi acum o experienta de viata in Tahiti , dar nu prea stiu cum , cu ce si cand sa ajung acolo...
(http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcS4JGlBimpoPIag1_a1CQNj1zeazUAU-4sZDmZeHGoTqgNkcg3BMA)
-
cu avionul poti ajunge ..stiu sigur asta ... ;D ;D ;D
http://www.turistik.ro/tahiti-polinezia-franceza/tahiti (http://www.turistik.ro/tahiti-polinezia-franceza/tahiti)
-
ce ma enervezi...
-
cred ca articolul de mai sus nu suporta comentarii pe baza lui ... il citim , retinem ce este de retinut pentru fiecare dintre noi, si atat ...nu ?
nu.
eu cind am citit jurnalul fericirii am facut-o cu pixul in mina. atitea idei, atitea opinii, atita deschidere...
-
mai miha,...cine stie ce-o fi fost cu noi in alta viata :D
ceva rude cu Steinhardt? :D
-
Pai era evreu …
Dar cine stie voi poate ati fost suflete pereche.
Stiti ca eu chiar m-am gindit deseori ca viata iti ofera uneori oportunitatea de a cunoaste pe cineva de care te simti legat, conectat, cu care ai o legatura si rezonezi, dar nu e persoana sortita sa-ti fie alaturi. Poate ca suntem “pereche” de mai multe ori cu cite cineva diferit in diferite etape din viata noastra dar nu in sensul de iubire romantica, ci de comuniune si comunicare, prietenie si devotament.
-
asa e jul , ai perfecta dreptate cu presupunerea asta si , daca esti un om cu un dram de noroc chiar ai parte sa gasesti macar o persoana care sa te faca sa simti ca este geamanul tau in "cuget si simtiri " . marile prietenii sunt rezultatul unei astfel de afinitati si te poti considera un om norocos daca ai parte de asta in viata .
-
da ai dreptate. am constatat ca oamenii care mi s-au lipit de suflet de-a lungul timpului sunt si acum linga mine.
cred ca daca reusesti sa vezi dincolo de aparente, gasesti in fiecare om ceva de valoare.
sistemul de masurare a valorii insa ... cred ca e diferit de la om la om.
-
cred ca daca reusesti sa vezi dincolo de aparente, gasesti in fiecare om ceva de valoare.
la mine ai incercat ?
sau la tine ?
-
pai de ce sa incerc la tine, vrei sa mi te lipesti de suflet??/?
-
io vreau , io vreau ...
-
nu tu nu. ti-am facut si declaratii, ti-am zis ca mi-e dor de tine, si tu nimic, nimic...
ce mai vrei, sa cint serenade? nu stiu, dar il puneam aseara pe eugen avram daca veneai...
-
:'( :'( :'( :'(
-
...si nici nu stiu unde si cand ai zis ca ti-e dor de mineeeeee
(http://t3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTo56En2oYWQsbbSNWr8zt5Ll9A4qW4lD4F2v417_sz-nXce7k7)
-
na, uita aici ultimu mesaj: http://forum.singlescamp.ro/index.php/topic,525.60.html
-
sorry , sorry ...in ultimile zile am fost cam superficiala ( am motive , te rog sa ma crezi ) :(
acu` am sa te citez , ca tu ai spus tare frumos asta : "citeam undeva ca nu trebuie sa plingi ca ceva frumos s-a terminat, ci sa zimbesti ca s-a petrecut" .
asa ca , daca ti s-a terminat dorul de mine nu am sa ( mai ) plang ci am sa zambesc pentru ca el a existat :D :-*
-
nu tu nu. ti-am facut si declaratii, ti-am zis ca mi-e dor de tine, si tu nimic, nimic...
ce mai vrei, sa cint serenade? nu stiu, dar il puneam aseara pe eugen avram daca veneai...
oi fi eu intr-o stare sau omul asta chiar canta minunat? ca i-am ascultat CD-ul toata ziua si nu numai ca nu m-am plicti, da' nici macar nu ma satur...
-
o sintagma care mie mi se pare ca reda valoarea in viata :
"Idealurile sunt ca stelele: s-ar putea sa nu le atingem, dar ne pot calauzi in viata."
-
Viata este frumoasa cu toate "culisele" ei. Si depinde si de tine unde te uiti. In adancimea prăpastiei ori la stelele care strălucesc.
-
Vine o vreme cand simti ca "imbatranesti", cum spunea un prieten azi. Simti ca nu mai poti...
De fapt, nu cred ca este vorba despre imbatranire, e vorba doar de maturizare. Intelegi ca te-ai bagat in prea multe si ca nu mai poti sa le faci pe toate. Cel putin nu perfect, asa cum erai obisnuit sa o faci. Si intelegi ca, de fapt, nici nu merita sa incerci sa le faci chiar pe toate... :-\
Problema oamenilor este in extreme, intotdeauna a fost. Unii, mare parte dintre noi, nu cerem suficient de la noi. Avem asteptari mici de la noi si, in consecinta, obtinem putin. Ne subevaluam si ne autosabotam iar mediul din jurul nostru reactioneaza la asta, oferindu-ne fix nimicul pe care ne asteptam sa il primim...
Altii cer prea mult de la noi. Uitam ca doar parem supraoameni cateodata, nu suntem. In 99% din timp suntem doar iluzionisti care fac pe magicienii. Si imi amintesc acum ce sentiment misto am avut atunci cand mi-am dat pentru prima data seama ca puterile mele sunt limitate. Da, m-a speriat putin, fiindca simteam ca pierd controlul ceea ce, la momentul ala, era inacceptabil. :)
Insa mi-a si placut. Fiindca, brusc, pentru prima data nu imi mai eram suficient, aveam nevoie si de altii. Si am inteles ca, desi fusese brutal, tocmai luasem Level Up.
Pierdusem abilitatea de a fi perfect, o castigasem pe cea de a fi fericit.
;D ;D ;D ;D ;D
-
@optimus: adica?? ce naiba se intamplase de fapt? esti fericit si nu stiu eu? ::)
-
e fericit ca nu imbatraneste. se maturizeaza ;D exact asa zicea si alain delon cand il interpreta pe cezar in comedia cu asterix si obelix :D
-
tx, @silviu! dar de ce nu zice el asta? e o maturizare confi? ;)
-
e imbatranire :(
-
atatia pasi m-au dus
de tot ce-am fost, departe
si-atata drum pe mine,
de mine ma desparte
ca nu mai pot pricepe
al inocentei glassssssssssssssssss...
;)
-
Mie imi plac oamenii cu potential si imi plac si ideile destepte care au sanse mari sa prinda. Dar parca mai mult imi plac oamenii care au demonstrat deja ceva si ideile care s-au materializat. :-\
da carmen, sunt si fericit... :)
Nu zic sa nu mai visam, nu zic sa nu mai incercam, ba din contra. Zic doar ca desi eu stiu cine sunt si cred in potentialul ideilor mele de a se materializa, ceilalti n-au de unde sa stie. Si odata ce intelegi asta, singura varianta care nu va provoca rasul tuturor este sa te straduiesti sa fii intimidant de bun in ceea ce faci. Speech-urile motivationale si povestile despre ce ai putea sa fii nu valoreaza ceva decat pentru tine. Atat...
-
Bucura-te si multumeste pentru faptul ca ai un sef intelept, NU TOATA LUMEA BENEFICIAZA DE ASA CEVA........................
-
oare? stii tu ceva ce nu stiu eu?
Am invatat sa nu mai cred nimic, sa nu mai cred in nimeni, doar in lenea mea si in dragostea mamei pentru mine...:)
-
Iubirea materna-singura iubire sincera, totala si definitiva.
-
si iubirea paterna? :-\
-
Iubirea materna-singura iubire sincera, totala si definitiva.
asta-i iubirea pe care o primesti. dar iubirea pe care o daruiesti nu da si ea valoare vietii?
-
"The only people you need in your life are the ones that prove they need you in theirs."
Singurele persoane de care ai nevoie in viata sunt cele care au nevoie de tine in viata lor.
-
si ce te faci , jul , cand esti atat de afurisit incat nu te doreste nimeni primprejur ? ;D
-
Atunci a aflat deja raspunsul la intrebarea din titlu, care e valoarea vietii tale.
-
Te intrebi cu sinceritate daca vrei sa-ti fie cineva prin preajma si in functie de raspuns, vei sti ce sa faci Jean
-
eu vreau, dar nu oricine. si atunci fac "curatenie".
-
Recent o batranica de 98 de ani pe nume Irene a murit. Dar dincolo de banalitatea acestei morti, Irene in timpul celui de al doilea razboi mondial, fiind de etnie germana, a cerut permisiunea sa lucreze in Lagarul de concentrare pt evrei din Varsovia ca si croitoreasca sau femeie de servici.
Mai tarziu s-a dovedit a avea un motiv bine intemeiat: aflase ce intentii marsave aveau nazistii cu copiii evreilor. Asa ca zilnic ea scotea copiii supusi pieirii intr-o cutie de unelte sau un sac de panza groasa (pt copii mai mari) pe care le cara cu ea intr-un carucior!
De asemenea mai avea un caine dresat sa latre ori de cate ori era nevoie sa intre si sa iasa din lagar, dar mai ales pt a latra ca sa acopere scancetele copiilor ascunsi in carucior!
Soldatii nu banuiau nimic pt ca era germanca si nu aveau nimic importriva cainelului! In tot acest timp ea a reusit sa smulga din gheara mortii 2500 de copii sau bebelusi.
Totusi ea a fost prinsa si a fost batuta cu bestialitate de compatriotii sai, fiindu-i rupte in bataie si bratele si picioarele.
Irene a tinut o evidenta a tuturor copiilor salvati de ea, carora le scrisese numele intr-un jurnal inchis intr-un borcan si igropat in spatele casei ei. Cu ajutorul acestuia ea a incercat sa localizeze parintii copiilor care au supravietuit la sfarstiul razboiului si sa le reuneasca familiile, dar majoritatea fusesera ucisi in camerele de gazare naziste. Astfel ca toti copiii care au fost salvati de ea au fost plasati in familii adoptive sau case de copii.
Anul trecut Irene a fost nominalizata pt Premiul Nobel pt Pace pt anul 2007. Dar nu a fost aleasa castigatoare!
Fiecare copil salvat cu ajutorul meu este o justificare a existentei mele pe Pamint si nu un titlu de glorie. Irena Sendler
-
Este ciudat faptul că de ori câte ori părăsesc Bucureştiul şi ajung în alte oraşe lucrurile parcă se întâmplă şi se "leagă" mult mai repede... Lucrurile, faptele, evenimentele acţionează prin acumulare parcă, în timp de acasă am sentimentul construcţiei pe nisip... Dar poate este doar o impresie.
-
de aceea s-o spune "schimbi locul, schimbi norocul"?
-
Fiecare copil salvat cu ajutorul meu este o justificare a existentei mele pe Pamint si nu un titlu de glorie. Irena Sendler
ce minunat exemplu despre cum ar trebui fiecare din noi sa trecem pe lumea asta ...
daca in sufletul nostru ar salasui macar o mica particica din sufletul acelei minunate Irena , lumea ar fi cu mult mai buna .
-
dragii mei , dupa cum ati observat ( unii dintre voi , adica cei mai vechi ) am cam facut pauze in forum . de ce ? pentru ca , asa cum v-am spus acu` cateva zile sunt la casuta mea de la tara , intrun deal din arges .
ei bine , ce vreau sa va spun este ca viata mea aici este total diferita de cea din bucuresti si nu in favoarea orasului .
viata aici are alte valori si traiul se simplifica teribil atunci cand esti ca mine , pensionara adica si nu ai niciun motiv sa te mai zbati in nebunia urbana . si asta va spune o fiica a asfaltului , nascuta si crescuta in bucuresti si , din pacate , fara bunici cu case pierdute prin sate .
locul asta l-am cumparat doar de 3 ani , dar pentru mine deja inseamna acasa . toata lumea din deal stie ca nu stau aici , dar desi am un gard de 1,20m niciodata nu mi-a disparut ceva din curte iar din casa nici atat . cand plec pe la vreo vecina las usa larg deschisa si poarta neancuiata si stau foarte linistita chiar daca lipsesc 1-2 ore , lucru de neimaginat in bucuresti .
cand am venit , imediat au inceput sa vina si vecinele mele in vizita fiecare aducand cate ceva : cas , lapte , oua , pentru ca ma stiu poftitoare la bunatatile astea . aici o vizita "scurta" inseamna minim o ora si cum sunt in bune relatii cu vecinii , inca de dimineata incep vizitele acestea care se termina mai inspre dupa amiaza , asa ca nu am cand sa ma plictisesc de fel .
pana si cainii vin in vizita si stau cam pana pe la 12 noaptea pe scarile de la casa asteptand o vorba buna ori , de ce nu , ceva bun de ros .
de ce va spun toate astea ? pentru ca este cat se poate de clar ca viata si valoarea pe care noi i-o atribuim are stransa legatura cu locul in care ea se desfasoara .
cand sunt aici proritatile imi sunt total diferite de cele din bucuresti , iar somnul mult mai odihnitor si mult mai iute decat cel din oras .
am venit aici ca o oala sub presiune , cu nervii intinsi la maxim si dupa numai cateva zile am in mine o relaxare careia ii cam duceam dorul destul de multisor , chiar daca se mai "ia" curentul ori n-am conexiune la net ori tv daca ploua afara .
in concluzie ? aici incep sa-i atribui valoare vietii , valoare pe care nu prea mai dadeam multi bani in ultimul timp :D
-
noroc ca ai prins conexiunea la net, ca asa ne luminam si noi cum e cu valoarea vietii in varful dealului. :)
ai aflat ca noi te invidiem de aici, de la nivelul topografic al asfaltului Bucurestean? :))
-
ce intelesei eu de aici: fiindca n-avem cas si oua, jeanette ne-a inlocuit cu alte prietene mai valoroase. pling
-
io nu cred asta. se joaca si ea, o vreme, cocotata mai aproape de stele si, cum da firul toamnei, o vezi aparand cu bazooka in usa forumului, blanda si timida cum o stim. :))
-
cand am venit , imediat au inceput sa vina si vecinele mele in vizita fiecare aducand cate ceva : cas , lapte , oua , pentru ca ma stiu poftitoare la bunatatile astea . aici o vizita "scurta" inseamna minim o ora si cum sunt in bune relatii cu vecinii , inca de dimineata incep vizitele acestea care se termina mai inspre dupa amiaza , asa ca nu am cand sa ma plictisesc de fel .
pana si cainii vin in vizita si stau cam pana pe la 12 noaptea pe scarile de la casa asteptand o vorba buna ori , de ce nu , ceva bun de ros .
sa ne traiesti, jane! am luat paragraful care imi place cel mai mult si il consider cel mai adevarat dpdv al argesenilor. si eu am o casa de vacanta tot in arges. ritualul este acelasi. din momentul cand ajung, imi trebuie o saptamana doar sa pot primi oaspetii. este de ajuns sa afle unul, restul ... si cainii si pisicile vecinilor :D
si totusi, in arges am prins cel mai frumos rasarit si apus; cea mai fascinanta roua; cele mai vorbitoare stele; cei mai statici nori; cel mai puternic parfum de fan; cel mai dulce somn; cea mai puternica dorinta de ... a reveni!
-
asa zici? in seamna ca in week-end-ul asta voi avea discutii mute cu cele mai vorbitoare stele. :) immm...o sa incerc si-un fan parfumat. iaca-sa, ce, numai voi? :) :P
-
....
si totusi, in arges am prins cel mai frumos rasarit si apus; cea mai fascinanta roua; cele mai vorbitoare stele; cei mai statici nori; cel mai puternic parfum de fan; cel mai dulce somn; cea mai puternica dorinta de ... a reveni!
ehe, ce nuante au prins valorile vietii - locul si oamenii - sau - oamenii si locul ......
-
asa zici? in seamna ca in week-end-ul asta voi avea discutii mute cu cele mai vorbitoare stele. :) immm...o sa incerc si-un fan parfumat. iaca-sa, ce, numai voi? :) :P
gresit! bag dansul ploii si invoc netii :D :D :D basca cablurile vecinilor
ai grija cu fanul! are fazele lui de betie ... depinde cand este cosit :D
-
ehe, ce nuante au prins valorile vietii - locul si oamenii - sau - oamenii si locul ......
doar noi ... la timpul si la locul potrivit
-
....si in armonie cu noi , cu locul , cu ceilalti
-
fara armonie nu am putea simtii, nici viata ... nici puterea de a-i da valoare
-
Imi place topicul acesta extraordinar de mult. Este vorba despre viata noastra, despre noi, despre supravietuire...
Intre timp, adica de cand nu am mai scris pe forum, s-au intamplat multe si bune, mai ales bune.
Delegatie la Busteni... Obositor si frumos...
Am luat bilete de avion pentru saptamana viitoare. De luni voi fi in delagatie. Voi merge in Arad, Oradea si Cluj.
In rest, program incarcat la serviciu, sedinte, multe lucrari, multe dosare, ore suplimentare...
Astazi, dupa rugaciune si dupa ce multumesc Domnului ca am putut sa daruiesc si sa primesc si astazi ceva, realizez ca, cu cât înaintez în vârstă, mi se pare că viata e îngrozitor de scurtă. Câtă profunzime si câtă maturitate! Sunt uimită de mine si mai bine rămân aşa uimită - si mai ales tăcută!!!!!
-
Viata are valoarea pe care i-o da fiecare. Voi ce considerati de valoare la voi?
-
draga mea jul , chiar daca n-ai fost in stare sa produci niscaiva cas ori ceva oua proaspete cu galbenusul auriu ca soarele la amiaz` , eu tot am sa-ti dezvalui ce consider eu ca am valoros in mine : eu insami sunt o valoare ! pentru ca exist , pentru ca sunt unica si pentru ca mi-a harazit dumnezeu darul de a putea iubi . si pentru asta mi-s asa de draga uneori ca-mi vine sa ma pup singura :D.
numa` ca am norocul sa nu raman la tandrul acces de solitudine pentru ca valoarea din mine a reusit sa atraga si alte suflete-valori care sa-mi fie alaturi si cand mi-s draga si cand imi vine sa-mi folosesc bazooka pe ce vad in oglinda . si tu stii sigur despre ce vorbesc :-*
-
(http://media.myspacepimper.com/content/clip/funny/funny_43.gif)
-
" Cu multi ani in urma, am lucrat ca voluntar in sud-vest. Acolo, am cunoscut un batran care indurase mult suferinte in viata. Intro seara batuta de vant s-a hotarat sa se urce pe varful unui deal ca sa priveasca apusul. L-am intalnit in timp cema grbeam sa cobor acelasi deal ca sa nu ma prinda furtuna care se apropia. Am privit cerul ce se intuneca din ce in ce mai tare si i-am sugerat sa fugim impreuna din calea furtunii. El clatina din cap si isi continua drumul.
Putin mai tarziu, incepura sa cada picaturi mari de ploaie si se facu frig. Bombanind in sinea mea , m-am oprit din drum si am pornit dupa batran. L-am gasit pe marginea unei stanci , leganandu-si picioarele in aer. Picaturile de ploaie ne loveau cu putere din toate partile, batranul tremura de frig dar privirea lui trada o liniste si o admiratie ciudata. Eu nu intelegeam nimic.
-De ce ai facut asta? l-am intrebat. De ce n-ai vrut sa ne adapostim impreuna undeva si sa te intorci aici alta data?
El isi atinti privirea spre orizont, delectandu-se cu frumusetea cerului.
-N-am vrut sa pierd o priveliste unica." - Robert K Cooper
Cand am dat peste acest pasaj mi-am amintit de ce spunea jani, cum se schimba ideea noastra despre ce este valoros in viata.
Mi-a placut intelepciunea acestor cuvinte "Nu vreau sa pierd o priveliste unica" - in care privelistea este de fapt viata noastra.
-
daca am putea sa fim si noi asa de detasati cind e furtuna in viata noastra...
-
N-am vrut sa pierd o priveliste unica."
pai da gabitz, asta inseamna sa culegi frumosul din existenta indiferent cat de inconfortabil este . numa` ca , vorba lui jul , cati pot face asta ? si iaca asa ne pierdem in neajunsuri si frustrari si lasam sa treaca pe langa noi momente cu adevarat valoroase care , daca nu aduc un profit material ( de preferat imediat ) sunt ignorate fara sa constientizam ca traista sufletului ramane seaca . si , se pare ca e singurul bagaj pe care ar trebui sa ne straduim a-l incarca .
off , ce maimuta filozoafa am devenit de cand am pus in traista aia de mai sus o farama de frumoasa liniste :D
-
Sunt foarte putini aceia care vad cu proprii lor ochi si simt cu propria lor inima.
(http://data.whicdn.com/images/12585948/insp,quote,best,eva,quotes,albert,einstein,feel-3b63ff154e4c899b680098249351b182_h_large.jpg?1311877336)
-
Cred ca mergea foarte bine si la "Timpul se scurge prea repede"
Praful
Sterge praful, daca trebuie...
(Rose Milligan)
Sterge praful, daca trebuie, dar oare n-ar fi mai bine
Sa pictezi un tablou sau sa scrii o scrisoare,
Sa coci o prajitura sau sa plantezi o samanta,
Cantarind diferenta intre a vrea si a avea nevoie?
Sterge praful, daca trebuie, dar vezi ca nu prea e timp,
Cand sunt rauri in care sa inoti si munti pe care sa te cateri,
Muzica de ascultat si carti de citit,
Prieteni de iubit si viata de trait.
Sterge praful, daca trebuie, dar lumea e acolo, afara,
Cu soarele in ochii tai, cu vantul prin parul tau,
O fulguiala de zapada, o rapaiala de ploaie.
Aceasta zi nu se va mai intoarce niciodata.
Sterge praful, daca trebuie, dar tine bine minte:
Batranetea va veni si ea nu e intotdeauna blanda.
Iar cand va fi sa te duci, si va trebui sa te duci o data si-o data,
Tu, chiar tu insuti, vei lasa in urma ta mult praf.
Nici nu pot sa va spun cat de multe ore, nenumarate, mi-am petrecut
facand curatenie!..
Obisnuiam sa petrec 8-12 ore pe zi in fiecare weekend, ca sa ma asigur
ca totul este perfect "in caz ca vine cineva".
Apoi mi-am dat seama intr-o buna zi ca nimeni nu mai avea sa vina.
Erau cu totii afara, traindu-si viata si distrandu-se!
Acum, cand vin oameni la mine in vizita, nu simt deloc nevoia sa
justific "starea" in care se prezinta casa mea.
Ei sunt mult mai interesati sa afle ce am mai facut pe cand eram plecat, traindu-mi viata si distrandu-ma.
Daca inca nu v-ati dat seama, va rog sa fiti atenti la acest sfat:
“Viata e scurta. Bucurati-va din plin de ea!”
O casa devine un camin atunci cand poti scrie "Te iubesc!" ... pe fiecare mobila...
-
si fisierul power-point care era atasat textului asta, pe care mi l-ai trimis si mie, Forti, este interesant. pacat ca nu poate fi postat aici.
-
Despre lipsa de amabilitate, agresivitate, mitocanie, in societatea romaneasca.
"Sentimentul romanesc al isteriei"
text de Mircea Cartarescu
Daca traiesti numai in Romania , e posibil sa nu-ti dai seama ca e ceva in neregula cu lumea din jur. Ai culoarea mediului si te misti o data cu el. Esti una cu toti ceilalti. Dar daca te intorci, dupa o vreme indelungata, in tara e cu neputinta sa nu fii izbit de
cat de anormala e umanitatea de aici. De cat de chinuiti sunt oamenii si de cat de rai devin din cauza asta. Nu se poate sa nu fii uluit de faptul, de pilda, ca una dintre cele mai raspandite strategii de supravietuire e mitocania agresiva.
In orice tara civilizata oamenii incearca sa-si menajeze nervii cat se poate de mult. Sunt prevenitori unii fata de altii in forme duse aproape pana la caricatura. Si-au dezvoltat zambete sociale si ritualuri de contact care sa elimine, practic, posibilitatea oricaror conflicte. Cand cineva te contrazice, ii zambesti si spui: "We agree to disagree" ("am cazut de acord ca nu suntem de
acord"). Cand cineva te calca pe picior, te grabesti sa-ti ceri tu scuze. O ipocrizie blanda si surazatoare te intampina peste tot, ca un balsam care alina toate ranile si satisface toate susceptibilitatile. Aceasta ipocrizie poarta numele de politete si e esentiala pentru fluidizarea substantei sociale.
Romanul nu este asa pentru ca nu poate fi, obiectiv, asa. Pentru ca la noi, daca esti bun, esti calcat in picioare. Sa ne imaginam o tanara care devine vanzatoare. Isi iubeste meseria si isi propune sa fie cat mai draguta si mai serviabila cu clientii.
Zambetul profesional, acel zambet care vinde marfa, i se va sterge insa curand de pe fata dupa ce vreo cinci-sase insi ii vor tranti cate-o badaranie sau vor incepe sa urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate sansele ca dupa o luna de zile zambetul sa-i dispara complet, iar dupa un an sa avem vanzatoarea noastra standard, acra si scarbita, care te repede de nu te vezi.
Badaranii de care-am vorbit nu sunt nici ei badarani din nastere. Si ei sunt bieti oameni la care s-a urlat si care-au fost umiliti de cand se stiu. Au devenit scarbosi pentru ca au simtit pe pielea lor ca nu tine sa fii dragut cu ceilalti. Pentru ca, la toate ghiseele, au rezolvat numai urland. Pentru ca doar fiind mitocani au avansat social, calcand peste cei blanzi.
In armata, soldatii sunt extrem de chinuiti "in perioada" de sergentii lor. Cand ajung ei insisi sergenti, ii chinuiesc pe noii recruti si mai abitir. Si tot asa, in toate straturile sociale si la toate nivelurile, romanii sunt proprii calai si propriile victime intr-o societate profund alienata psihic, o societate isterica.
Cred ca asta ne distinge, ca romani, in lume, la ora actuala: tensiunea continua la nivelul vietii cotidiene. Starea continua de explozie, care ne provoaca ulcere si atacuri cerebrale. Conflictul generalizat al fiecaruia cu fiecare. Nu vreau sa spun prin asta ca suntem fundamental rai. Fireste, ne-au impins spre asta saracia si lipsa de orizont, carentele de educatie, perplexitatea maselor taranesti dezradacinate si aduse in ghetourile marilor orase. Pot fi si alte explicatii obiective.
Dar e inca ceva, mai subtil, mai intunecat in tot acest chimism social. Inraiti de lumea in mijlocul careia traim, cu timpul incepe sa ne placa sa fim rai.
Sadismul nostru rabufneste atunci in insulta si obscenitate. Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului. Curand, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rau ca tarfele si noii imbogatiti.
Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastra sociala e marele premiu castigat cu pretul mitocaniei. Iar cercul acestei nevroze nationale nu ar putea fi spart decat printr-o lunga terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lunga, scumpa si cu un rezultat incert. Nu cred ca ne-o putem permite deocamdata.
-
Am postat acest text, pe care l-am primit astazi pe mail, pentru ca vine sa spuna o durere veche de a mea care, intamplator, a fost de actualitate zilele astea. cineva pe care o vreme l-am considerat amic(a), se mira de aversiunea mea (zicea ea) "subita" la mitocanie. ei bine, nu... aversiunea mea e foarte veche, atat de veche incat a devenit fobie. Exact cum spune si Cartarescu, te lovesti de ea pretutindeni, nu poti supravietui frumos din cauza ei... nu poti "urca" social daca nu o imbraci, decat extrem de rar si extrem de greu, nu poti respira fara sa o simti intrandu-ti pe nari....
daca esti amabil, deschis si dragut, ori esti luat de prost, ori celorlati li se pare ca pot sa se bata pe umar cu tine, indiferent daca tu vrei sau nu, indiferent daca tu le sugerezi o anumita distanta sau ba. De la femeia de serviciu pana la nush' ce mare director, odata ce i-ai zambit sau te-ai purtat amabil, se simte dator sa te tutuiasca, familiar, ba si sa te priveasca de sus, chiar daca tu il tii la distanta cu pluralul de maiestate. Clientii, secretarele, vanzatoarele nu te respecta decat daca arborezi o mina superioara sau un ton impersonal, rece, eventual superior. Daca esti natural si prietenos, isi iau orice libertate, incepand cu acel "tu" versus "dvs".
Din pacate, in Romania, respectul majoritatii este moneda numai pentru agresivitate, ingamfare, tupeu, smechereala.
A fi bun, bland, amabil e echivalent cu a fi prost. cu mici exceptii.
de aceea am alergie la mitocania romaneasca, de cand am inceput sa fac primii pasi in viata.
-
Eu una nu suport mitocania, mârlănia; urăţesc oamenii, îi deformează, iar eu, in aceste condiţii, nu îi mai pot aprecia şi înţelege.
-
da, Lucia, si nu e vorba neaparat de mitocania aparenta, aceea care tine de cuvinte, injuraturi (cati dintre noi nu scapam macar "una mica" in trafic? azi s-a bagat unul in fata mea atat de din scurt, tocmai cand eram pierduta intr-o melodie frumoasa, ca era sa-i incerc anduranta spatelui. mi-a scapat porumbelul; recunosc :)) ). mult mai grava e mitocania "de profunzime" aceea care nu se vede in manierele "imediate", dar care e generalizata in atitudini... cate ar fi de spus... merg cu metroul si... sufar, vazand cat de raspanita e :))
si urologul acela se incadra la "Incepem sa ne mandrim cu grobianismul nostru si, exhibitionisti ai moralei, ne dezbracam voluptuos de caracter in aplauzele excitate ale publicului". :)
-
Am citit cu destul de mult timp in urma acel text al lui Cartarescu, cred ca are citiva ani, e foarte frumos micaela ca l-ai postat si ne-ai adus aminte de el. Nu pot sa contrazic nici azi niciuna din afirmatiile facute acolo, are din pacate dreptate de la inceput pina la sfirsit. Singura observatie ar fi ca vad citeva insule de normalitate, oameni carora nu le mai place acest mediu. Unii l-au evitat prin emigrare dar multi din cei ramasi nu mai sint dispusi sa-l accepte si vor sa-l schimbe. Sint oameni care isi impun sa ramina civilizati chiar si atunci cind grosolania inconjuratoare e coplesitoare. Vad zilnic astfel de exemple, din ce in ce mai multi soferi care iti semnalizeaza cu farurile ca poti sa treci, oameni care iti fac loc in magazine si alte locuri publice. Mitocania nu va disparea niciodata dar e suficient ca ponderea oamenilor civilizati sa creasca si acestia sa se impuna.
-
Doamne ajuta!
-
nu inteleg mitocania, spiritul asta al romanilor de a iesi in "frunte" prin aroganta si ceea ce spuneai tu, mia - o oarecare familiaritate imediat afisata daca iti permiti sa fii amabil si dragut, ca si cum ar incerca sa spuna celorlati ce destept este el ca isi permite sa se tutuiasca cu toti
ieri imi spunea cineva ( nu este de nationalitate romana) - voua romanilor va place sa va auziti vorbind - faptul de a asculta ce spune celalat nu exista la voi - probabil ca face parte din acel sentiment de isterie al romanilor de care vorbea Cartarescu
si imi pun intrebarea - ce are valoare pentru noi in viata ca popor?
-
desi prima intentie era sa-l contrazic pe antevorbitorul meu, postind:
se vede ca nu locuiesti in bucuresti !!!
trebuie sa recunosc ca asta e in esenta principiul dupa care ma ghidez si eu si care da valoare vietii pentru mine. cred ca am mai postat pe aici pe undeva povestea cu batrnul care stringea stelutele de mare de pe plaja si le arunca inapoi in apa. cineva il intreaba incercin sa-l opreasca: de ce faci asta, sunt mii de stelute, nu ai cum sa le stringi pe toate, e inutil, efortul tau nu conteaza
si batrinul culegind o noua steluta ii raspunde: pentru ea conteaza!
-
Asa e almi_gabi, de multe ori agresivitatea si mitocania mascheaza frica. Frica izvorita dintr-un stres, din neputinta, ca nu vei reusi sa apuci primul la promotie, sa treci de semafor, etc. Vinzatoarei ii e frica mereu ca urmatorul client va fi un mitocan agresiv, cumparatorului ii e frica de potentiala nesimtire a vinzatoarei pentru ca stie el ca "asa sint toate", e un neitrerupt cerc vicios, o agresivitate continua si reciproca ce intretin o stare de isterie sociala continua. E mediul nostru inconjurator. Nu exista decit o singura solutie, inainte de a pretinde de la celalalt ceva impune-ti tie insuti sa fii calm, destins, surizator, de regula asta are rezultat, tensiunea celuilalt se va diminua vei obtine un raspuns pozitiv si ii vei face si lui un mare bine. Daca nu da rezultat nu poti decit sa-l compatimesti pentru ca are mare nevoie. Invectivele, scandalul nu ajuta, iti poti mentine mai bine pozitia ferma atunci cind e absolut necesara, daca de ex. iti ceri un drept, raminind politicos si bine crescut pina la capat.
Pare greu dar trebui sa inceapa cineva (si au si inceput) chiar daca pare inutil. E ca in parabola lui Jul: pentru steluta respectiva conteaza.
Apoi felul in care e organizat (sau dezorganizat :) ) mediul in care traim are o mare importanta, am vazut un test pe niste sobolani care traiau in mare armonie, chiar cooperau. Asta pina cind li s-a redus drastic spatiul in care locuiau. Desi de mincare nu au dus lipsa au inceput sa se atace, sa se muste si sa se omoare intre ei. Suna cunoscut? :)
-
ai mare dreptate @Manfred. tot perpetuum-mobile asta al agresivitatii si lipsei de amabilitate are o componenta de teama sau de "stiu cum va reactiona, ca toti sunt la fel". E si un soi de defensiva. Imi amintesc ca, acum multi ani, dupa revolutie, am avut o lunga perioada in care a trebuit sa ma perind prin diverse institutii publice, primarii, circi financiare, judecatorii, arhive etc. functionarii de atunci erau de o obraznicie si de o aroganta excesiva. nu puteai rezolva absout nimic fara "ciubuc" si multa umilinta, caci ei se purtau ca pe mosia proprie, facandu-ti, numai daca voiau ei, un mare favor. Azi asa, maine asa... pana cand am prins o reala aversiune fata de functionarul public roman, asa incat, daca aveam treaba la vreun ghiseu, ajungeam acolo deja "montata", adica setata pe manusi de box. :)) chiar si acum ma surprind indreptandu-ma spre vreo institutie cu acel soi de "frica" , de disconfort, la gandul ca voi avea (iar si iar) de infruntat lipsa de bun simt a vreunuia. insa, trebuie sa recunosc, chiar daca nu total...ceva s-a schimbat in bine. :)
-
da, gabitza, din pacate, la noi, delicatetea e luata drept slabiciune.
imi amintesc ca atunci cand am terminat facultatea, si am intrat in primul meu serviciu, am avut o secretara nu cu mult mai mare decat noi, doua tinere proaspat absolvente. Eu, amabila si dornica sa nu o fac sa se simta cumva prost, ii vorbeam acelei secretare foarte politicos si amabil, aproape temandu-ma sa nu se simta jignita, in vreun fel, de faptul ca ii dadeam de facut cate ceva. Cealalta colega a mea, fire mai putin "dragalasa" (asa e si acum, dupa multi ani :) ), o trata de sus, o executa, facand-o sa simta, de fiecare data, ca se afla intr-o pozitie de inferioritate. Ei bine, pe cine credeti ca secretara aceea respecta mai mult? Pe colega mea, fireste. Amabilitatea mea nu numai ca n-a fost apreciata, dar treptat secretara incepuse sa se simta chiar indreptatita a ma pune ea pe mine sa fac cate ceva... o vreme m-am abtinut, si destul de timida fiind pe atunci si fara "prestanta" fizica (aratam cam ca o eleva de liceu, e drept :) ) ... dar cand am vazut ca intinde coarda mult peste limita bunei cuviinte, am executat-o scurt si dureros. Ce credeti? de a doua zi a devenit evident mult mai respectuoasa si "la locul ei".
Aceasta situatie este aproape emblematica pentru Romania. Cat timp te porti frumos, cu grija fata de trairile celuilalt, esti considerat "slab". cand te porti urat, arogant, opresiv, devii "respectabil".
pe mine, una, aceasta inversare a normalitatii ma intoarce pe dos... ???
-
uneori insa las sperantele sa moara pentru ca nu mai cred in schimbare.
-
Nu stiu de ce, dar acum, nu as mai dori sa ma casatoresc. Poate as dori o relatie care sa nu ma constranga. Nu as mai dori sa imi invadeze nimeni casa si intimitatea, nu as dori sa imi schimb obiceiurile si tabieturile mele...Oare viata te schimba ori tu schimbi viata, dai o alta traiectorie vietii? O traiectorie convenabila, confortabila...
-
http://vimeo.com/27678730 (http://vimeo.com/27678730)
faceti-va un pic de timp si vedeti filmuletul asta . merita !
-
... Poate as dori o relatie care sa nu ma constranga...Nu as mai dori sa imi invadeze nimeni casa si intimitatea, nu as dori sa imi schimb obiceiurile si tabieturile mele...
La mine asta a fost doar o etapă. Am trecut în alta, mai spinoasă, dar "bucuroşi le-om duce toate"! Acum îmi doresc exact opusul :) Cine ştie ce va mai urma?! Uneori aş vrea să mai ard din etapele astea - dacă aş putea, aş începe cu cele în care "m-am greşit" în trecut...
("Dă-i, Doamne, românului mintea cea de pe urmă" :D Pfui, ce "filozofală" sunt azi! Ca o piatră ;D Aş putea să-mi transform toată viaţa-mi de tinichea în aur ;D )
Am deschis filmul pus mai sus şi o să-l urmăresc pe tot (mai pe seară, ca să am timp să-l "rumeg" ;D . Până acum am văzut vreo 5 minute şi sunt absolut de acord cu ce zice. Aşa e! E exact ca în viaţă. Dar există un "dar": de teorie sunt doldora, când ajung la practică...
-
Nu stiu de ce, dar acum, nu as mai dori sa ma casatoresc. Poate as dori o relatie care sa nu ma constranga. Nu as mai dori sa imi invadeze nimeni casa si intimitatea, nu as dori sa imi schimb obiceiurile si tabieturile mele...Oare viata te schimba ori tu schimbi viata, dai o alta traiectorie vietii?
varsta te schimba. tabieturile, mania de a avea toate lucrurile asezate asa cum vrei tu (aoleo! ai asezat capacul de la oala in zona capacelor de cratite >:( ) sunt semne de batranete :(
-
[url]http://vimeo.com/27678730[/url] ([url]http://vimeo.com/27678730[/url])
faceti-va un pic de timp si vedeti filmuletul asta . merita !
da, chiar merita vazut. lucrurile chiar asa functioneaza. stiu ca unora, care n-au citit mai mult in "zona" asta si mai ales nu au incercat, nu au experimentat teoria expusa in filmulet, ar putea fi circumspecti sau chiar ironici. nimeni nu cere altora sa "creada" neconditionat... dar daca aveti curiozitatea si perseverenta de a incerca acest gen de schimbare, va puteti convinge singuri ca asa este. :)
eu sunt din ce in ce mai lamurita ca da, avem "puterea" de a ne modela existenta, prin capacitatea creatoare de care nu suntem constienti, din pacate, prin felul in care gandim, simtim, ne raportam la adevarurile noastre interioare si nu la exterior... n-aveti decat sa zambiti, dar incercati... :) cum se face acest gen de schimbare... se invata in timp, daca se doreste cu adevarat... nu e usor. :)
-
[url]http://vimeo.com/27678730[/url] ([url]http://vimeo.com/27678730[/url])
faceti-va un pic de timp si vedeti filmuletul asta . merita !
Foarte interesant filmuletul, Janeta. Filmuletul iti conferă perepectivele bune ale vieţii, te ajută să fii pozitiv, sa îţi îmbunătăţesti viaţa. Viaţa poate lua o întorsătură favorabilă, minunată, dacă ştii ce vrei cu adevărat şi dacă ai un spirit puternic. Resursele cele mai sigure şi solide sunt în interiorul nostru. Te pup, Janeta si iti multumesc pentru acest filmuleţ.
-
varsta te schimba. tabieturile, mania de a avea toate lucrurile asezate asa cum vrei tu (aoleo! ai asezat capacul de la oala in zona capacelor de cratite >:( ) sunt semne de batranete :(
Eu una nu am nicio manie. Imi place să beau o cafea la ibric dimineata si să merg mult pe jos. Ador plimbările. Nu cicălesc pe nimeni si nu sunt fixistă.
-
ehe... tu esti tanara si ai toata viata inainte.
-
Nu sunt nici tanara, nici batrana. Sunt un om care se bucura de viata. Un om sufletist si sincer, un om cu o sensibilitate aparte. Pentru mine drumul este important. Drumul spiritual, drumul interior al meu către mine. Atât contează.
-
Nu sunt nici tanara, nici batrana. Sunt un om care se bucura de viata. Un om sufletist si sincer, un om cu o sensibilitate aparte. Pentru mine drumul este important. Drumul spiritual, drumul interior al meu către mine. Atât contează.
oare cand oi ajunge si eu sa spun ca, conteaza drumul meu interior , spiritual....
sincer daca asta mi-ar aduce liniste in suflet atunci ,care e reteta ca o vreau si eu, ca acum sufletul meu e franjuri si se pare ca nici nu vrea sa-si revina..... >:(
-
oare cand oi ajunge si eu sa spun ca, conteaza drumul meu interior , spiritual....
sincer daca asta mi-ar aduce liniste in suflet atunci ,care e reteta ca o vreau si eu, ca acum sufletul meu e franjuri si se pare ca nici nu vrea sa-si revina..... >:(
nu cred ca exista o reteta
atunci cand te impaci cu tine insuti, o sa-ti gasesti si drumul interior....
nu stiu, zic si eu, eu asta incerc sa fac :)
-
oare cand oi ajunge si eu sa spun ca, conteaza drumul meu interior , spiritual....
sincer daca asta mi-ar aduce liniste in suflet atunci ,care e reteta ca o vreau si eu, ca acum sufletul meu e franjuri si se pare ca nici nu vrea sa-si revina..... >:(
Pacea, pacea este cheia. Pacea cu Dumnezeu, pacea cu oamenii si cea cu tine.
Pentru a avea pacea adevarata trebuie sa ne acceptam si sa ne iubim intr-o oarecare masura si pe noi insine. As scrie mai multe lucruri, dar sunt in mare graba, deoarece trebuie sa plec la Targoviste. Cu bine! :) :-*
-
Pacea, pacea este cheia. Pacea cu Dumnezeu, pacea cu oamenii si cea cu tine.
Pentru a avea pacea adevarata trebuie sa ne acceptam si sa ne iubim intr-o oarecare masura si pe noi insine. As scrie mai multe lucruri, dar sunt in mare graba, deoarece trebuie sa plec la Targoviste. Cu bine! :) :-*
apai eu cu mine sunt in razboi deci de unde atata pace? cat despre iubirea de sine, lipsa totala
:(
mersi oricum ptr vorbele frumoase
-
te pune putin pe ganduri filmul asta, Janet...
Pana la urma cred ca e foarte importanta relatia pe care o avem cu noi insine. Cu cat stima de sine este mai ridicata...cu atat suntem mai increzatori si vom reusi sa practicam o atitudine pozitiva si sa luptam cu mai mult aplomb pentru a obtine ceea ce dorim. Reversul bineinteles este ca, daca respectul de sine este scazut, atunci si expectantele noastre sunt destul de reduse si limitate calitativ, tocmai pentru ca alegerile noastre sunt modeste si tematoare... si urmate de cele mai multe ori de esecuri si nemultumiri...Incepem un razboi cu noi insine, iar iertarea pe care ar trebui sa ne-o acordam, pentru a putea merge mai departe, nu mai vine...
Cred ca totul pleaca de la a face pace cu tine insuti, iar linistea interioara nu o poti gasi daca nu poti ierta ceea ce a fost gresit in trecutul tau.
Ajungem astfel, sa repetam la nesfarsit relatii paguboase, joburi nesatisfacatoare si ne complacem intr-o placida automultumire, tocmai pentru ca nu ne pretuim suficient si pentru ca de-a lungul timpului, am adaugat fiecare neimplinire la neimplinirile anterioare si ne-am intarit convingerea ca de fapt nu meritam mai mult.
Pana la urma e foarte adevarat ca nu putem culege decat ceea ce semanam...
-
ma bucur ca v-a placut filmul si , mai ales , ca a ajuns la sufletele voastre . si , cum nimic nu este intamplator , cine stie... poate ca taman filmuletul asta reprezinta motorasul de care ati putea avea nevoie .
-
imi spunea cineva odata ca incercarea de a fi perfecti ne face sa ne razboim zilnic cu noi insine.
eu nu incerc deloc. ma plac asa imperfecta cum sunt.
si culmea e ca ma plac si altii...
-
Încerc să le explic părinţilor mei că viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi.
La cei o sută de ani ai mei pot spune că ştiu despre ce vorbesc. Cu cât îmbătrâneşti mai mult, cu atâta se cade să ai bunul gust de a aprecia viaţa. Trebuie să devii rafinat, artist. La douăzeci de ani, orice cretin ştie să se bucure de viaţă, dar la o sută, când nici măcar să te mişti nu mai eşti în stare, trebuie să ştii să-ţi pui inteligenţa la lucru.
Oscar şi Tanti Roz Eric-Emmanuel Schmitt
-
"Mama, ce e mai important, oala sau copilul?!?" - M-a intrebat la un moment dat baiatul meu de 8 ani cand de zor spalam vase in bucatarie si eram cu gandul la atatea alte treburi gospodaresti. Iar copilul meu tinea neaparat sa-mi arate ceva iar eu il amanam pentru a nu stiu cata oara.
Si brusc, am avut o revelatie. Cine/ce mai putea sa astepte, cine avea nevoie de privirea, aprecierea mea, pentru cine timpul nu statea in loc, cine avea cu adevarat nevoie de mine: copilul sau oala?
De atunci, cand trebuie sa fac o alegere, cand ma simt presata din mai multe parti, imi pun aceasta intrebare aparent atat de banala: ce e mai important pentru mine acum?
Si dintr-o data, lucrurile se lumineaza, raspunsul vine simplu, nefortat si ce e esential, actionez in consecinta, in congruenta cu mine. Stiu ca alegerea pe care am facut-o e cea mai buna, nu mai privesc inapoi gandindu-ma "dar daca era mai bine sa ...". Intrebarea potrivita imi da siguranta unui raspuns potrivit.
http://www.nlpexplorer.eu/articole-dezvoltare-personala/copilul-sau--oala.html?utm_source=MailingList&utm_medium=email&utm_campaign=Prioritati...
-
pornind de la titlu"viata si valoarea ei",din experienta spun ca realizam valoarea vietii doar in momentul cand suntem "cu un picior in groapa",fiind pe marginea prapastiei,ne promitem noua insine ca daca reusim sa ajungem pe cealalta parte a prapastiei,vom sti cum sa ne traim viata si ce conteaza cu adevarat...din pacate uneori,poate de prea multe ori,prapastia este asa de adanca si marginile ei asa de departate,ca nu reusim sa trecem dincolo.
fiecare avem momente in viata cand realizam valoarea ei!
-
Asa este, fiecare dintre noi realizeaza la un moment dat pretul vietii si tocmai de aceea, nu este bine sa ne irosim viata alaturi de oameni de nimic, fatarnici, profitori, fara caracter, egoisti....
-
asa e,dar pana ajungem sa cunostem oamenii cat timp irosim!?
daca ar exista un instrument cu ajutorul caruia sa scanam oamenii de langa noi si sa putem alege doar pe aceeia cu care sa ne asemanam ca si caracter,cu care doza de egoism sa fie compatibila{fiecare avem doza noastra,mai mica sau mai mare}etc.
-
Am luat multe lectii de la viata si cred ca am invatat care sunt lucrurile importante pentru mine si ce fel de oameni trebuie sa am alaturi. Cunosti un om, cel mai bine, dupa faptele sale. Faptele vorbesc cel mai lucid si impartial despre un om.
-
da Lucia,ai dreptate faptele vorbesc,dar poti fi tot timpul obiectiva!?
eu sunt intro perioada in care inca invat care sunt cele mai importante lucruri in viata mea,doar primul loc este bine definit ocupat fiind de vreo 13 ani, de fetita mea...
chiar asa,care sunt pentru tine intro ordine crescatoare,valorile in viata?
sper ca tonul meu sa nu para "rece",inconvenientele acestei metode de comunicare...nu poti transmite uneori intentia buna intr-un dialog!
-
In primul rand sa fiu impacata cu mine insami, sa ma respect si sa-i respect pe altii, sa fiu de folos semenilor mei, sa am priteni adevarati, sa am o familie, sa iubesc si sa fiu iubită, sa fiu sanatoasa, sa nu imi pierd omenia si demnitatea, sa nu imi pierd cumpătul in sutuaţii limită, sa merg inainte oricat mi+ar fi de greu, sa raman cu sufletul un copil, sa am o relatie buna cu Dumnezeu, sa nu ma simt singură. Sa am sentimentul "insoţirii", stii este un sentiment puternic, aproape fizic. Probabil ca mai sunt multe lucruri de spus...
-
mi-as dori sa pot comenta ceva la cele ce veti citi accesand link-ul de mai jos . nu pot . ar fi o impietate...
http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_26296/Cel-mai-frumos-discurs-din-lume.html#ixzz1aM1JpUjO (http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_26296/Cel-mai-frumos-discurs-din-lume.html#ixzz1aM1JpUjO)
-
adevarat si profund
mi-am regasit aici citeva idei si principii de viata.
chiar zilele trecute vorbeam cu cineva drag ca toate situatiile importante din viata mea sunt intr-un fel sau altul legate intre ele.
de asemenea, esecurile de pina acum nu au fost de fapt chiar asa: ele au deschis calea unor noi oportunitati mult mai avantajoase decat cele initiale
-
jani, am gasit zilele acestea pe "goagal" - unde altundeva ;D - citate de-ale lui Steve Jobs - si citind discusul am vazut ca multe se regasesc in el
discursul in sine e esenta vietii lui cat si a vietii in general - de fapt - nimic nu este iremediabil in viata - doar sfarsitul acesteia
-
Viata e o boala grava, mortala, cu transmitere sexuala. Asta am auzit-o de la Malaele in Cafeneaua.
-
Viata nu este ceva permanent, este contabilizată pe zile, pe ore, minute... de aceea trebuie sa invatam sa traim, sa nu pierdem nici o clipa si de multe ori depinde de noi cum si cu cine ne trăim viata.
-
off draga mea...
daca ar depinde numai de mine, ce viata frumoasa as avea
-
Mai are viata valoare azi, cand predomina manelele, cand pensionarii sunt impinsi la sinucidere, cand tinerii pleaca din tara, cand oamenii cinntiti si simpli sunt stigmatizati? In numele democratiei sunt distruse reperele vietii.
-
Eu cred ca da, viata are valoare atata timp cat vrei sa descoperi zi de zi aceasta valoare
-
Cei mai multi români au incapacitatea de a recunoaste valoarea vietii. Observ acest lucru zi de zi.
-
poate ca viata de roman are alta valoare decat cea de ... neamt?
-
La nemti este cu totul altceva. Viata romanilor este pusa in pericol: preturi mari, intretineri uriase, servicii medicale deplorabile, belelusi arsi in maternitati, pensii si salarii diminuate, drepturi calcate in picioare, sinucideri, multe vieti distruse... Unde este respectul pentru om, pentru viata omului? Unde este protectia sociala?
-
cand insasi omul se va proteja poate va aparea si protectia sociala....sunt destui oamnei care nu au nevoie de o protectie sociala dar ei sunt propriul lor dusman!
-
e destul de greu ca din contributia a 4 mil. de salariati sa tii in spate o natiune de 5 ori mai mare.
dar totusi viata are valoarea pe care i-o dau eu sau pe care o da societatea?
-
luci , draga mea , parerea mea este ca diferenta dintre noi si nemti ( ca sa o citez si pe jul ) este ca ei au invatat sa se respecte in primul rand pe ei insisi . de aici deriva in continuare respectul pe care l-au primit ulterior precum si faptul ca nu prea indrazneste nimeni sa le arunce cu laturi in cap .
din respect pentru persoana lui nu prea ai sa vezi vreun neamt facand ceva de mantuiala pe criteriul ca "lasa ca merge si asa " , motiv pentru care un patron isi plateste bine angajatul care prin munca lui eficienta ii sporeste veniturile .
nu ai sa intalnesti vreun neamt ca pleaca de la fabrica cu vreo bucata de fier dosita pe sub pufoaica "ca cine stie la ce-mi trebuie" ori vreun functionar indesand in servieta vreun top de hartie la terminarea programului .
din respect pentru persoana lui neamtul nu sta cu mainile incrucisate asteptand pomana guvernului pentru ca ori meseria pe care a stiut-o este depasita de timpuri ori considera ca decat sa primeasca un salariu prea mic mai bine sta in somaj ori mananca pensia lui tat-su . nu , un neamt se va duce imediat si va invata alta meserie si o va invata bine , pentru ca se respecta prea mult ca sa primeasca un salariu de nimic .
un neamt , tot din respect fata de sine , isi plateste asigurarile sociale cu rigurozitate si poate si de aceea beneficiaza de ele cu demnitate nu cu umilinta pomenii primite din mila statului . el stie ca a fost corect si stie sa pretinda corectitudine la randul lui .
romanii nu sunt nativi hoti , puturosi ori smecheri , numai ca au devenit asa fortati fiind sa supravietuiasca intrun sistem care timp de 50 de ani si-a pus amprenta urat mirositoare asupra catorva generatii . ceea ce traim noi acum este urmarea fireasca a modului in care am trecut prin acele timpuri si care are inca o influenta nefasta asupra noastra .
nu prea putem sa pretindem corectitudine fata de noi pentru ca nici noi , la randul nostru , nu prea dam dovada de corectitudine si in momentul in care ai un calcai al lui Ahile nu prea iti da inima ghies sa te opui fatis cu certitudinea ca nu ai de unde sa fi apucat si trantit la pamant . si , din pacate , chiar daca mai sunt exceptii pe ici pe colo , iute sunt anihilate de catre cei din jur , cei care au pastrat inca in ei ( majoritatea covarsitoare ) atributele care i-au dus la supravietuirea fizica si mai putin la cea morala .
mentalitatile , obisnuintele intrun anume comportament nu se schimba peste noapte si daca acei 50 de ani fatidici au facut din romani ceea ce sunt astazi va trebui , cred eu , sa mai treaca cel putin tot atatia ani ca amintirea si consecintele lor sa se stearga din comportamentul romanilor .
si nu in ultimul rand ceea ce duce la perpetuarea acestei stari de fapt este acea pasivitate bolnavicioasa inoculata romanilor tot in acei nenorociti ani . " nu te pune cu autoritatile , ca oricum esti perdant din start " . legile de acum multe, putine , cate sunt tot iti mai dau posibilitatea sa nu te lasi umilit , doborat definitiv . numai ca , in loc sa incercie sa taie cu o barda legala un eventual abuz si sa mai ia pe langa elsi altii la fel de nemultumiti , romanul prefera sa injure vartos in vreo carciuma nedreptatile facute stiind fiind ca acum nu-l mai salta nimeni pentru ofensa adusa verbal autoritatii care nu este de fata . psihologia asta este cat se poate de bine cunoscuta si aplicata cu succes in a mentine turma in tarc , latratoare dar inofensiva .
cam asta este parerea mea despre ceea ce suntem nevoiti sa traim in prezent . mai bine zis , cam asta este concluzia mea trista .
-
o fi trista concluzia asta, dar eu vad ca transmite si mult optimism :asa e, nu tine de tine intre ce limite traiesti, dar tine doar de tine in ce fel traiesti acolo, ceea ce e altceva ...
-
optimismul asta de care vorbesti , jul , exista , asa e . el deriva exact din faptul ca macar acum ai posibilitatea de alegere , posibilitate pe care pana mai acu` niste ani n-o aveai .
numai ca alegerea asta implica si efort daca chiar vrei sa-ti fie mai bine , iar efortul asta trebuie in primul rand sa-l faci tu insuti .
vorbeam zilele trecute cu o tanti care-mi spunea ca chiar daca i-a fost diminuat salariul cu 25 % ea n-ar pleca de la stat ( economista tipa ) pentru ca munca ei inseamna 2-3 ore/zi, restul timpului facand ...nimic . ca ea a ajuns in postul ala venind dintro multinationala unde , e adevarat , era platita mai bine dar era nevoita sa munceasca mult mai mult decat o face acum . o tanti la 35 de ani , cu o meserie care inca aduce bani frumosi daca sti sa o faci bine si care , dupa ce-mi spune toate astea incepe sa se vaite ca simte ca-si iroseste viata pentru ca nu-i ajung banii sa plece in diferitele vacante pe care si le-ar dori . mai mult , era foarte ingrijorata de faptul ca dorind sa faca un copil nu stia cum o sa-l creasca in conditiile de acum , ca statul asta nu asigura un minim de trai decent . am indraznit s-ao intreb ce face ea sa-i fie mai bine si mi-a raspuns destul de contrariata de intrebarea mea : pai nu am facut o facultate ? nu ma duc la serviciu zi de zi ? ce sa fac mai mult ?
eu n-am fost niciodata o workaholica , ba ceea ce mi s-ar fi potrivit cel mai bine ar fi fost o viata de rentiera cu multe zerouri in cont pe care sa mi-o petrec in cele mai diverse , exotice si atractive locuri . asa ca n-am de gand sa aduc aici elogiu muncii . din punctul meu de vedere " sus munca , sa n-ajungem la ea !" . numa` ca , la fel de bine consider ca daca n-am avut norocul sa am drept parinti niscaiva seici arabi carora le curge petrolul in robinetul de la baie , nimeni nu-mi da dreptul in a-i obliga pe ceilalti sa ma duca in carca si sa-mi ofere tot ce visez in timp ce eu ma scarpin in cap a lehamite .
si se pare ca lehamitea asta incepe incet , incet sa devina un fel de sport national .
mai bine tac , pentru ca incep sa devin carcotasa si nu-mi place asta deloc ;D
-
:) Janeta, foarte bine ai punctat aspectele vieţii si ale valorii acesteia. Foarte nuanţată şi elocventă este descrisă diferenţa dintre noi si nemţi. Mă bucur că ai intervenit atât de oportun şi atât de realist.
Concluzia pe care am tras-o eu, este aceea de a te respecta pe tine însuţi, de a te adapta din vreme la vremuri, de a şti să-ţi stabileşti prioritaţile şi valorile morale, de a te autoeduca în cel mai folositor si eficent mod, de a te autoperfecţiona continuu, de a te achita de datorii faţă de tine însuţi si faţă de ceilalţi. Şi în plus, să nu îţi pierzi identitatea, fărâma de omenie şi de optimism care mai există în suflet.
-
M-a uns la suflet ce-ai spus , eu fiind privat. Te rog sa nu taci !
-
jeanette puiule si eu te rog sa nu taci, ca mi se aseaza si mie mai bine gindurile in cap cind te aud pe tine...
cu prima parte a povestirii despre tipa aia economista sunt de acord, si eu daca as putea mi-as reduce nr de ore lucrate, sa am timp pt mine si placerile/bucuriile mele.
dar fireste ca trebuie sa-mi asum si consecintele ulterioare gen lipsa compensatiilor financiare.
am o prietena in situatia asta care accepta salariul mai mic si un program destul de lejer pt ca are doi minori acasa care o solicita maxim.
dar sa nu vreau sa fac mare lucru, sa nu ma spetesc, sa nu-mi tocesc neuronul, dar sa astept marea cu sare hmmm...
nu am prea avut luxul de a nu munci. sa stai degeaba nu prea stiu ce inseamna. nu-i condamn pe cei care pot sa faca asta, doar ii invidiez. am avut si perioade cind aveam 2-3 serviciuri (nu ca sunt avida de bani, dar meseria mea e prost platita si trebuie sa te agiti ca sa cistigi ceva mai mult de o vizita la carrefour). eu zic ca daca muncesti mult nu-ti mai ramine timp de vaicareli inutile si gratuite...
-
......
eu n-am fost niciodata o workaholica , ba ceea ce mi s-ar fi potrivit cel mai bine ar fi fost o viata de rentiera cu multe zerouri in cont pe care sa mi-o petrec in cele mai diverse , exotice si atractive locuri .
eu as prefera sistem binar - zerourile alea sa aiba si un 1 la inceput ;D - ca altfel nu ma "inspira" prea mult :)
si vorbind mai serios-un pic doar :D- ma gandesc ca ar fi bine sa existe acea societate utopica unde sa ai asigurata decenta unei existente fara lipsuri - daca vrei mai mult atunci e altceva
mi se tot perinda prin minte povestea lui manfred cu acel copil sarac - cati ca el sunt in Romania ?
care este vina lui !!?? - s-ar putea ca in viata sa nu aiba macar sansa de a urma o scoala mai acatari - ce sa mai spun de vreo meserie cat de cat
probabil cei puternici razbesc
iar exemplul acela cu economista - un fel de bugetar/ multinationala - mi se par extremele
parca nu e ok nici sa lucrezi la stat cu salariul minim nici sa lucrezi cate 14 ore pe zi si sa ai 2 zile de concediu pe an
eu am ajuns la concluzia ca poti sa lucrezi orice si oriunde - daca ceea ce faci o faci cu pasiune - e, binenteles, cazul ideal - dar asta e situatia in care ceea ce faci in viata capata intradevar valoare - pentru tine in primul rand (iti da sentimentul acela de implinire) si pentru ceilalti care beneficiaza de ceea ce faci tu
-
mi se tot perinda prin minte povestea lui manfred cu acel copil sarac - cati ca el sunt in Romania ?
si eu ma tot gandesc la povestea lui manfred,ne-a atins coarzile sensibile ale sufletelor...
i-mi trec prin cap diverse variante cum am putea sa-l ajutam macar un pic...chiar daca sunt o multime de copii in situatia lui si nu putem face mai nimic pentru majoritatea,merita sa incercam!
cred ca tristetea din sufletul lui manfred vazand acel copil,a fost putin micsorata in momentul in care i-a zarit bucuria si multumirea din privire gandindu-se probabil ca merge acasa si impreuna cu familia are ce manca.
e trist sa vezi un copil atat de TRIST!
-
jeanette puiule si eu te rog sa nu taci, ca mi se aseaza si mie mai bine gindurile in cap cind te aud pe tine...
off , jul , puiule... pe tine modestia o sa te omoare . pai eu cred ca mai mult eu as avea de auzit de la tine , decat tu de la mine . ( asta ca sa nu te acuz ca vrei sa faci terapie cu mine si cu " mutenia " mea din ultimul timp ) . dar , las` ca-mi revin eu si atunci....vai de ( era sa zic "urechile voastre " ) ochii vostrii :D :D
-
Care este sensul vietii? Acela care vrei tu sa fie.
(http://a3.sphotos.ak.fbcdn.net/hphotos-ak-ash4/255331_204728946236147_100000971302351_506231_1812434_n.jpg)
-
nush cum se face ca uneori sensul asta devine al naibii de giratoriu ???
-
si atunci se aude o voce care spune:
"intrati in sensul giratoriu si parasiti-l la a doua iesire."
-
si ce te faci daca mie-mi place sa ma invart asa , a paguba , jul ? :D
-
simpatica, pretioasa, rafinata, agreabila, onorata, scumpa doamna jani ( ma pricep, ai !! ;D ) poate deviati totusi traseul din sensul giratoriu si incercati o scara - in spirala ;D - va creste valoarea - sau macar "panorama" - priviti de la inaltime 8)
(http://i43.tinypic.com/wtioeg.jpg)
si nu de alta - dar eliberati sensul ala giratoriu - in Bucuresti si asa avem probleme cu fluidizarea circulatiei ;D
-
doamne ce rasfatata ma faci sa ma simt , gabitz , cu atatea minunate apelative...
dar , draga mea , toata viata mea numai asta am facut : am urcat o scara in spirala . si cred ca intrun fel sau altul cam asta facem marea majoritate dintre noi . o treapta ...si inca o treapta...pana cand intro buna zi , pur si simplu obosesti si tare iti vine sa te asezi calare pe balustrada si sa aluneci in mare viteza pana la locul din care ai inceput urcusul . si acolo astepti o alta scara , un alt inceput , un alt urcus pana cand...balustrada...alunecatul...etc,etc. un soi de perpetuum mobile foarte real si lipsit de intentii patetice pe care ,cred, ca ni-l asumam o data cu venitul pe lume .
iaca ce maimuta filozoafa ma facusi sa devin intro banala dupa amiaza de joi , mai gabitz , mai... :D
-
-Cum poti schimba lumea?
-Simplu. Schimba-te pe tine.
http://www.strategiidesucces.ro/article/Cum-poti-schimba-lumea
-
-Cum poti schimba lumea?
-Simplu. Schimba-te pe tine.
[url]http://www.strategiidesucces.ro/article/Cum-poti-schimba-lumea[/url]
"exista in noi lucruri pe care le putem schimba cu totul, altele pe care le putem ameliora, dar si altele care ne rezista si pe care nu le putem invinge." :)
-
De fiecare data cand avem un gand se emite o substanta chimica - gandurile bune emit anumite substante chimice care ne fac sa ne simtim bine, gandurile negative emit substante care ne fac sa ne simtim negativi. Deci, acest lucru eteric numit gand produce un set de reactii chimice in creier care activeaza circuite ce incep sa ne faca sa ne simtim exact in modul in care gandim.
In momentul in care incepem sa ne simtim asa cum gandim, deoarece creierul este intr-o continua comunicare cu trupul, incepem sa gandim in modul in care ne simtim. Si atunci creierul emite si mai multe substante chimice ca sa simtim asa cum gandim, si asa se intra intr-un ciclu.
Acest ciclu, aceasta repetitie, cu timpul produce o stare de a fi. Noi conditionam chimic corpul sa memoreze acea stare. Acest ciclu in care gandul devine sentiment si sentimentul gand, produce o stare de a fi in care sentimentele devin mijloace de a gandi, sau, altfel spus, nu putem gandi mai bine decat ne simtim. Daca nu putem gandi mai bine decat ne simtim, nu ne vom schimba niciodata.
http://sites.google.com/site/delaminepentrutine/interviul-cu-joe-dispenza
-
Bacnota de 20 de dolari
Un consultant şi-a început un seminar ţinând în mâna o bancnotă de 20 USD în faţa a 200 de oameni. A întrebat:Cine vrea aceasta bancnotă de 20 $? Imediat au început să se ridice mâinile iar consultantul a adăugat:
Am să dau această bancnotă unuia dintre voi, dar mai întâi am să fac ceva cu ea. Nici nu a terminta bine de vorbit că a şi început să mototolească bancnota. Apoi a întrebat din nou:
Cine o mai vrea? În aer mai erau ridicate mâini.
Bine, adăugă consultantul, dar dacă fac asta? şi a scăpat bancnota pe podea după care a început să o calce cu piciorul. Apoi a ridicat-o. Era mototolită şi murdară.
O mai vrea cineva?, întrebă el surâzând. Normal că încă se mai vedeau mâini ridicate.
Dragii mei, indiferent ce am facut eu cu banii, voi tot i-aţi vrut fiindcă aceştia nu şi-au pierdut valoarea. Încă valorează 20 $!
Ceva vreme in urma un amic mi-a povesti acest exemplu de ce inseamna a cunoaste valoarea ta. Exista momente in viata in care ne indoim de valoarea noastra si a vietii - de ceea ce putem realiza. E greu sa ai tot timpul o atitudine pozitiva - exista momente in care ne coplesc grijile si uitam cat de important este de fapt ceea ce reprezentam. Si ca mai mult conteaza decat sa cunosti castigatorii de la Oscar sau miss Univers, sau cele mai bogate persoane din lume - sa stii cine au fost oamenii care te-au ajutat in viata, sau cei care te fac sa te simti special sau cei alaturi de care iti petreci timpul.
Indiferent de cat de mult s-ar stadui unii sa te jigneasca, defaimeze,insele etc - cei care iti stiu valoarea vor fi alaturi de tine intotdeauna si te vor sprijini. Viata ta are valoare pentru tine si pentru cei care tin la tine.
Nu stiu ce m-a apucat acum de povestit pe tema asta dar mi-a placut mult acel exemplu cu bacnota de 20$ desi nu m-ar mira sa mai fie scris pe undeva pe aici. :)
-
Nu stiu ce m-a apucat acum de povestit pe tema asta dar mi-a placut mult acel exemplu cu bacnota de 20$ desi nu m-ar mira sa mai fie scris pe undeva pe aici. :)
Eu o stiam in varianta 500 EUR... :P Dar morala era aceeasi. ;)
-
dar de ce ne dam drumul pe balustrada sa ajungem de unde am plecat? oare pentru ca acolo la inceput era mai bine,nu erau asa multe griji si probleme era totul mai inocent mai firav mai pur ? dar ce importanta cand nu stiu din ce motive tot ce facem este sa luptam pentru a ajunge din nou sus.
-
Sunt atitea drame pe pamintul asta...
Azi despre iubiri neimplinite sau interzise vreau sa va vorbesc. Pentru ca iubirea da valoare vietii.
Am asistat in ultima vreme la citeva povesti care m-au incarcat si bulversat si intristat dar mi-au aratat lectii de viata importante.
Un cuplu de mai bine de 10 ani impreuna, EL mai in virsta cu 20 si ceva decat EA. O iubire curata si pura pentru ea, prima iubire si din pacate si ultima. Au trait in clandestinitate multi ani, fiind in acelasi timp impreuna dar si separati.
EL avea o familie o sotie cu care mai era impreuna doar formal, amindoi stabilisera ca nu mai au nimic in comun, cu copii maricei, case si alte bunuri pe care nu aveau chef sa le imparta, o slujba importanta si care il retinea cea mai mare parte din zi la serviciu sau in deplasari prin tara. Unde pleca impreuna cu EA pentru ca lucrau impreuna.
EA avea putin peste 20 ani cind s-a angajat, de abia incepea sa cunoasca viata, l-a cunoscut pe el si s-au indragostit. Nu a spus nimic familiei, a incercat sa ascunda totul considerind ca ei nu ar fi de acord cu asa ceva, nu ar intelege, nu ar accepta. Situatia ei mi se pare destul de tragica pt ca sub presiunea familiei incerca sa ascunda o poveste care in atitia ani devenise evidenta pt multa lume.
Au avut multe momente frumoase, povesti minunate traite impreuna in deplasarile in care plecau, proiectele in care colaborau, si anii s-au scurs. Familia ei o presa sa faca si ea ceva cu viata ei, sa se casatoreasca ca uite a depasit 30 ani, timpul trece, bla bla ... Familie care in acelasi timp accepta tacit si era extrem de multumita de toate avantajele materiale pe care le avea tocmai datorita acestei relatii.
Drama incepe cind EA se imbolnaveste destul de grav, lucrurile evolueaza si se complica, prognostic prost, ea moare. Familia nu vrea sa mai auda nimic de EL, ii interzic sa o vada, sa o caute sau sa-i vorbeasca. In final nici la inmormintare nu ii dau voie. EL e sfasiat de durere, nu vrea sa mai traiasca. The end.
-
Cand imi pun problema valorii vietii ma gandesc uneori la japonezi.
In traditia lor, in genele lor , dau alta valoare vietii decat occidentalii. Si mai ales mortii. Trebuie sa mori demn.
-
japonezii (asiaticii, de fapt) cred in natura efemera si trecatoare a vietii lumesti si mai importanta pentru ei este onoarea si tocmai de aceea traiesc mai intens viata decat occidentalii dar si la ei vechiile traditii sunt incet inlocuite cu mentalitatea omului modern care acorda valoare momentului, clipei prezente
-
Cred ca o sa existe ceva demnitate in a muri atunci cind o sa putem evita sau stopa suferinta ce o precede. Sunt atit de multe suferinte incurabile si atit de multi oameni inecati in durere in ultimele clipe ale vietii incit nu pot sa nu ma gindesc ca aceeasi grija aratata unui animal eutanasiat ca sa nu se mai chinuie cind e pe moarte ar trebui sa se manifeste si intre oameni.
-
cand am vazut filmul despre doctorul Jack Kevorkian si despre cazurile pe care el le-a asistat am realizat cat de complicata este aceasta alternativa, poate la fel de dificila ca si pedeapsa cu moartea - e greu sa fii cel care hotaraste cat si ce valoare are viata unui om
-
Cand apar cazuri in care o persoana in moarte clinica isi revine dupa 20 de ani, cum explici o astfel de decizie familiei unei persoane euthanasiate?... :-\
-
mesajul de mai sus facea referire la suferinte incurabile si dureri atroce.
a nu se confunda cu status coma (banuiesc ca la astea te refereai, ca moarte clinica nu dureaza 20 ani).