Singles Happy Travel. Club de socializare
Scrise de noi => Articole turistice => Subiect creat de: admin din Duminică, 29 Octombrie 2017, 11:13
-
Un meșteșug-artă: zellige.
Una dintre cele mai frumoase, mai armonioase și mai spectaculoase arhitecturi este cea în stil maur sau mudejar (mudehar, cum am văzut în Andaluzia că se pronunță).
Folosirea exterioară a cărămizii aparente, a decorației cu mozaicuri și frize elaborate, coloanele zvelte închise cu arce dantelate te pregătesc, într-un fel, pentru ceea ce o să găsești înăuntru. Am avut bucuria și plăcerea să văd de zeci de ori Alhambra, în zona nasridă, și sunt impresionat la fel de fiecare dată. Armonia perfectă între pardoseala minuțios lucrată, pereții placați cu mozaic, apoi cu dantelărie de frize din ipsos și tavanul realizat într-o broderie din lemn de cedru, fin și delicat sculptat, pictat în cele mai vii culori...
Ceea ce se vede acolo, în Alhambra, este de fapt un precursor al stilului mudejar, care a apărut în perioada de maximă influență a maurilor în Andaluzia și apoi a evoluat continuu până undeva în secolul al XVI-lea. S-au folosit elemente din arta musulmană în combinație cu cele din curentele artistice creștine (romanic, gotic și renascentist).
Multe dintre descoperiri, multe dintre meșteșuguri și influențe artistice își au rădăcinile în cunoștințele și arta arabă, o societate mult mai evoluată, în secolele de început ale Evului Mediu, decât cea europeană. Arabii au adus cu ei în Peninsula Iberică o mulțime de învățături și practici, perfecționate în medrese (școli coranice în care, pe lângă teologie, se studiau, sub îndrumarea unui maestru, și matematica, astronomia, filosofia). Din păcate, Reconquista și apoi Inchiziția au distrus milioane de cărți cu învățături, una dintre marile crime făcute în numele bisericii. Din păcate, odată cu cărțile religioase musulmane au fost arse atunci și cele de istorie, de filozofie, de matematică, de astronomie... Cine știe ce lucruri deosebite erau conținute acolo, cine știe câte mistere la care acum nu avem răspuns s-ar fi putut desluși citindu-le... Dar aceasta este istoria, are și momente de dezvoltare, și altele de regres...
Dar nu despre asta voiam să vă povestesc, ci despre un meșteșug pe care îl prezint de fiecare dată celor cu care merg la Fes. Pentru o mai bună înțelegere, voiam însă să fac o introducere, o legătură, pentru că arta zellige din Maroc (arabii îi spun zliac) este transmisă și vizibilă în stilul mudejar, în Andaluzia purtând numele de azulejo.
Zellige este, de fapt, o formă de placare în mozaicuri geometrice, realizate din plăcuțe de diferite forme, decupate manual din țigle smălțuite. Prin lipirea acestora se obțin pereți ornamentali, tavane decorate, fântâni, pardoseli, piscine și mese. De reținut că respectă ceea ce Coranul impune: folosirea în decorare doar a formelor geometrice, în niciun caz reprezentări de lucruri vii.
Există în jur de 350 de forme de bucăți de zellige: inimi, pătrate, cruci, hexagoane, octogoane etc. După tăierea manuală (care îi ia unui maestru 5–10 secunde), bucățile sunt lipite în locul de decorare, cu ajutorul unui liant. Se obțin decorații extrem de elaborate, dar care necesită atenție, pricepere, răbdare și... timp. Îmi spuneau cei de la atelier că, de exemplu, la o fântână de mici dimensiuni se lucrează aproximativ 3 săptămâni...
Zellige-ul a fost folosit pentru decorarea caselor, fiind o dovadă a bunăstării materiale a celor care își permiteau așa ceva, deci ținea de lux. Astăzi, zellige-ul este folosit la redecorări, la lucrări de refacere a unor monumente, la obiecte artizanale. Pe măsură ce cererea a crescut, iar maeștrii sunt tot mai puțini, prețul acestui meșteșug este tot mai mare...
La fel ca damaschinăria și alte meșteșuguri, arta zellige a fost adusă în Europa din Maghreb în perioada stăpânirii maure: 711–1492. Tehnica a fost dezvoltată în timpul dinastiei nasride și al dinastiei merinide. Și, tot la fel ca damaschinăria (îmbogățită ca tehnică și materiale la Toledo și readusă la Meknes), arta zellige-ului s-a întors mai bogată în Maghreb. În Andaluzia, prin secolul al XIV-lea, s-au introdus noi culori de albastru, verde și galben. Roșul a fost adăugat și el în secolul al XVII-lea. Vechile smalțuri cu culori naturale au fost folosite până la începutul secolului al XX-lea, apoi însă cele acrilice le-au luat locul.
Orașele Fes și Meknes sunt în continuare centrele acestei arte, de aceea și interesul meu de a vă arăta, celor cu care călătoresc în Maroc, cum s-au obținut acele minunății pe care le vedeți în palate, medrese și riaduri.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/ChatGPT-Image-25-apr.-2026-08_03_34.png)
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/ChatGPT-Image-25-apr.-2026-08_04_17.png)
-
Nu am vazut dantelarie mai frumoasa in alte tari pe unde am calatorit. Marocanii sunt extrem de talentati.