Singles Happy Travel. Club de socializare
Scrise de noi => Articole turistice => Subiect creat de: admin din Joi, 15 Decembrie 2016, 20:48
-
Oaza lui Yves Saint Laurent: Jardin Majorelle
Uneori descoperi simbioze atât de puternice între om și loc, încât ajungi să le rostești numele împreună. Devin inseparabile. Așa îi simt și pe cei doi coloși ai frumosului: Yves Saint Laurent și Marrakech. Un geniu al esteticii rătăcit într-o mare roșie, cu valuri de cactuși. I-am căutat pașii, încercând să înțeleg de unde izvora acea revărsare de fantezie.
Am pășit cu o sfială aproape ritualică în oază, cu o tăcută venerație pentru rafinamentul dus la extrem, pentru cultura culorii. Căutând albastrul — celebrul albastru de Majorelle — am zărit aleea roșului de Pompeii strecurându-se printre bambuși. Vase uriașe își revărsau culorile pe pardoseala fină. Un lux peisagistic frapant, de o geometrie verticală aproape solemnă. Mi-aș fi putut închipui drapaje imense fluturând în adierea fluidă a vântului deșertic… sau siluete înveșmântate în cel mai blând galben, alunecând printre copaci… pene metalice, uriașe, desprinse parcă de la giganți înaripați.
Închipuirile se sting încet — și rămâne albastrul. O culoare de o intensitate uluitoare. Nu sperasem vreodată să o întâlnesc acasă la ea.
Dar trebuie să vă spun povestea întreagă. Grădinile minunate și vila din mijlocul lor sunt, de fapt, creația unui alt visător: Jacques Majorelle. Yves a venit, într-un fel, la masa deja pregătită.
Jacques Majorelle nu s-a născut oricum. A fost fiul celebrului designer de mobilier Louis Majorelle, care, împreună cu Émile Gallé, a fondat École de Nancy. A crescut într-un univers artistic, printre desenatori, sculptori în lemn și maeștri ai intarsiei, copilărind odată cu efervescența Art Nouveau. Poate de aici și dragostea lui nestăvilită pentru flori.
În 1910, călătorește în Egipt și este fascinat de cultura și lumea islamică. Sensibil până la fragilitate, alege să rămână în Africa. După o perioadă petrecută în Egipt, ajunge în Maroc, invitat de un prieten al tatălui său. Încearcă Casablanca, dar clima umedă îl alungă. Așa descoperă Marrakech — orașul-oază ale cărui culori, lumini și souk-uri îl vrăjesc definitiv. Trăiește o poveste de dragoste fericită alături de Andrée Longueville, cu care se căsătorește și se retrage într-o casă nu departe de Jemaa el-Fnaa.
Marocul îi oferă tot ce poate visa un pictor: teme, culori, muze. Călătorește și pictează cu frenezie, iar în 1923 își începe visul — căruia îi dă un nume: Bou Saf Saf. Își modelează proprietatea cu toată priceperea unui mare artist, transformând peisagistica într-o formă de expresie vie. Vila o concepe într-un stil maur sobru, cu inflexiuni berbere — un vis ascuns printre palmieri și cactuși uriași. Grădina luxuriantă devine opera lui supremă. Timp de patruzeci de ani adună plante de pe cinci continente, pregătind, cum spunea el, „o catedrală de forme și culori”.
Paradisul avea însă un preț. Averea sa nu mai putea susține această perlă verde. Deschide grădina publicului, cerând o taxă de intrare. Urmează o altă lovitură: soția îl părăsește. O întâlnește însă pe Maïthé, iar afecțiunea ei îl vindecă. Viața pare să curgă din nou liniștit, până când un accident de mașină îl aduce de nenumărate ori pe masa de operație. Copleșit de probleme financiare, decide să vândă și părăsește pentru totdeauna Marrakech-ul. Moare la Paris și este înmormântat la Nancy, lângă tatăl său.
Yves Saint Laurent și partenerul său, Pierre Bergé, descoperă Jardin Majorelle în 1966, în timpul primului lor sejur în Marrakech. Erau profund îndrăgostiți, iar locul li s-a părut fermecat.
Sedus de oază, de felul în care culorile plantelor și florilor se contopesc cu acel albastru hipnotic, temându-se că locul va deveni fundația unui hotel, Yves face tot posibilul să-l salveze. În 1980, împreună cu Pierre Bergé, cumpără grădina și o salvează de la distrugere. Se stabilesc în Villa Bou Saf Saf, pe care o rebotează Villa Oasis.
Yves își propune să transforme grădina în cea mai frumoasă din lume, dar fără a trăda spiritul celui care a creat-o. Noi specii de plante sunt aduse, iar douăzeci de grădinari întrețin această minune — iazuri, fântâni, vegetație luxuriantă. Se spune că fantezia inegalabilă a lui Yves Saint Laurent își avea rădăcinile aici, în Jardin Majorelle, și că adesea visa culorile ei.
Asta am căutat și eu — ca simplu iubitor de frumos — atunci când am pășit în grădină: să înțeleg acele culori, să le descopăr izvorul.
Yves Saint Laurent moare la 1 iunie 2008, la Paris. Cenușa sa este adusă la Marrakech și împrăștiată în grădina de trandafiri a Villei Oasis — întorcându-se, poate, pentru totdeauna, acolo unde frumusețea i-a fost acasă.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/ChatGPT-Image-4-apr.-2026-07_37_09.png)