Singles Happy Travel. Club de socializare
Scrise de noi => Articole turistice => Subiect creat de: admin din Sâmbătă, 22 Octombrie 2016, 19:14
-
Sfânta Vilgefortis, protectoarea celor aflate în căsătorii nefericite
Aș fi trecut, poate, de sute de ori pe lângă acea icoană dacă cineva mai atent din grup (evident, o femeie :)) nu mi-ar fi atras atenția că Isus poartă pantofi de femeie. Pictura se află în curtea Mănăstirii Loreta din Praga, în Capela Fecioarei, iar la o privire superficială ai impresia că este vorba despre Fiul Domnului.
Aflându-te la finalul turului, de regulă ești mai puțin atent la detalii, așa că a fost nevoie de un ochi de femeie pentru a declanșa o adevărată „investigație”.
Întâi să vă spun că Mănăstirea Loreta este un ansamblu construit în 1626, într-o perioadă în care cultul marian (al Fecioarei Maria) devenise una dintre cele mai eficiente arme ale Contrareformei, după înfrângerea protestanților husiți. Elementul cel mai important al mănăstirii este o copie a Sfintei Case din localitatea Loreto, Italia.
Legenda spune că această casă a fost mutată de îngeri din Nazaret în Italia pentru a proteja locul de păgâni. În realitate, se pare că o familie foarte bogată, pe nume Angeli, a finanțat construirea ei. Casa originală a ajuns însă în ruină, iar reconstrucția a fost decisă la Praga, de către capucini.
Pentru a da „putere” noii construcții, se spune că o grindă și câteva cărămizi au fost aduse chiar din Italia, recuperate din ruinele celei de acolo. În Praga, în Casa Sfântă se află un altar construit la începutul secolului al XVII-lea de către puternica nobilă Katerina de Lobkowicz. De o parte și de alta a Sfintei Case se află două fântâni cu ansambluri statuare: una reprezentând Învierea, cealaltă Adormirea Maicii Domnului.
O altă legendă care învăluie în mister mănăstirea este cea a Sfintei Starosta sau Vilgefortis (din latina virgo fortis, adică „fecioara neînduplecată”). Refuzând să se căsătorească cu un rege păgân – ales de tatăl său –, ea s-a rugat lui Dumnezeu să facă o minune care să o scape de martiriul de a se dărui unui om pe care nu-l iubea și de a-și încălca jurământul de castitate.
Atât de fierbinte i-a fost rugăciunea încât, dimineața, s-a trezit cu fața acoperită de păr: îi crescuse o barbă lungă. Se spune că întâmplarea ar fi avut loc în Portugalia, iar tatăl ei era chiar regele.
Evident, nunta nu a mai avut loc, iar tatăl s-a răzbunat crucificându-și fiica și omorând-o în chinuri groaznice. În Capela Fecioarei din Loreta, la Praga, există – asemănător tabloului crucificării lui Isus – o pictură reprezentând-o pe Sfânta Starosta (sau Vilgefortis). A fost realizată în anii 1700 și, probabil, mulți au trecut pe lângă ea fără să observe că nu este vorba despre răstignirea lui Isus, ci despre crucificarea unei femei cu barbă.
Această sfântă este considerată protectoarea celor forțate în căsătorii nefericite și a celor care doresc să scape de soții lor. În Anglia este cunoscută sub numele de Uncumber, în Olanda ca Ontkommer, în Germania Kümmernis, în Italia Liberata, în Spania Librada, iar în Franța Débarras.
Majoritatea turiștilor care ajung la Loreta așteaptă ora fixă, deoarece atunci un mecanism foarte complex începe să bată în acordurile operelor lui Dvořák. La ora 15:00, imensa flașnetă este înlocuită de un organist. Sentimentul este copleșitor, iar clinchetul clopotelor este absolut divin.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/Untitled.jpg)
-
Wow ! Frumoasa ,dar si trista poveste !
-
Cutreierând Toledo, am dat peste o nouă poveste legată de hirsutism. În 1631, Jusepe de Ribera pictează La mujer barbuda, tablou care ajunge în colecția Muzeului Ducelui de Lerma din Toledo.
Un tablou șocant, cu una dintre cele mai stranii teme din istoria artei: „Femeia cu barbă”. Este reprezentarea Magdalenei Ventura din Abruzzi, împreună cu soțul ei și un copil nou-născut. Nefericita avea, la momentul în care i-a servit pictorului drept model, 52 de ani.
O imagine tulburătoare, învăluită în semiîntuneric... Explicativă este placa de piatră de lângă cuplul cu copil, care menționează în latină că femeia, „o minune a naturii”, a început să se masculinizeze la vârsta de 37 de ani, după ce născuse deja trei copii. Personajul din umbra ei este chiar soțul, reprezentat cu o barbă mai scurtă decât a soției...
Ciudatul tablou a fost comandat în 1631 de către Ducele de Alcalá, viceregele Neapolelui și unul dintre cei mai importanți colecționari ai lucrărilor lui Ribera. Colecția acestuia arată o înclinație clară spre opere cu tematici neobișnuite. Nici Ribera nu a fost departe de această zonă a excepționalului, el dedicând numeroase studii și picturi subiectelor ieșite din comun, mai degrabă decât celor convenționale.
Jusepe de Ribera (cunoscut și ca José de Ribera sau Josep de Ribera, 1591–1652) a fost un pictor spaniol tenebrist. Porecla sa era Lo Spagnoletto („Micul spaniol”). S-a remarcat în special în Italia, unde și-a atins maturitatea artistică. Odată plecat din Spania, nu s-a mai întors niciodată acasă. Doar lucrările sale – cele care s-au păstrat, pentru că o bună parte s-au pierdut, s-au deteriorat sau au fost distruse – au revenit ulterior pe pământ spaniol, grație intervenției autorităților sau a unor colecționari bogați și influenți.
În perioada italiană, la Napoli, a fost chemat de Ducele de Alcalá, care auzise de familia Ventura. Felix și Magdalena Ventura erau deja faimoși înainte de a fi pictați de Ribera. Femeia nu era din Napoli, ci dintr-o localitate mai mică din Abruzzi, însă ducele a convins familia să se mute în apropierea reședinței sale, astfel încât Ribera să îi poată picta.
-
As vrea sa amintesc aici, cu voia dvs, ca in excursia din Napoli am avut posibiltatea sa il "intalnim" pe Jusepe Ribera la Catedrala San Gennaro. Acolo sunt cateva dintre picturile sale, e adevarat, cu scene cuminti, mai mult sacre decat tenebroase, dar cu aceeasi tehnica inconfundabila.