Singles Happy Travel. Club de socializare
Scrise de noi => Articolele noastre => Subiect creat de: admin din Luni, 14 Martie 2016, 18:55
-
Nevoia de a performa, de a-ti crea o cariera stabila, indestulatoare material, care sa-ti ofere un anumit statut social si care sa-ti satisfaca oarece orgolii profesionale te determina la a acorda o atentie speciala profesiei.
Citeam o statistica recenta care arata ca peste 51% dintre romani sunt de parere ca in ultimii 3 ani dezechilibrul dintre viata profesionala si cea personala s-a accentuat. Proiectia acestei situatii este evidenta. nu cred ca mai era nevoie de un stiudiu care sa arate asta....Dar ma rog, daca trebuiau cheltuiti niste bani....
Nu cred sa existe o singura persoana highly educated care sa nu se fi intrebat daca poate avea o cariera de succes in acelasi timp cu o relatie stabila sau mai mult cu o familie. Si care sa nu fi socotit cam cat poate oferi si cat cere fiecare din cele doua.
Pai hai sa vedem ce se intampla cu timpul nostru in situatia in care ai un cuplu. Te trezesti la 7.00, te pregatesti, mananci, bei o cafea, schimbi eventual cateva cuvinte cu partenerul si cel tarziu la 8.30 iesi pe usa. De regula persoanele cu responsabilitati la office nu ajung mai repede de 18.00 acasa. Deci cca 10 ore de servici. Pentru activitatile comune si de comunicare in cuplu, pentru tine personal nu-ti ramane seara mai mult de 4 ore. Raportul de timp este deci cum nu se poate mai favorabil muncii. Asta isi taie felia cea mai mare si treaba celorlalte ce le mai ramane....
Necazul este ca nici acel timp petrecut in comun nu este folosit in totalitate si dedicat cuplului. Ajungi acasa macinat de ganduri, iti faci planuri pt a doua zi, te mai documentezi...Pt celalalt iti ramane mai putin decat minimul necesar unei relatii corecte.
Ce e de facut, pt ca serviciul iti cere si iti ia fara sa te intrebe cele 10 ore. Nu poti performa, nu poti cladi o cariera fara 10 ore dedicate pe zi....Atunci de unde poti completa la nevoia familiei cateva ore, sa-i oferi macar un strict necesar de 4-5 ore? Din somn, din timpul tau personal de ingrijire? Mai greu. Si totusi partenerul si relatia iti cer si ele dreptul si daca tii la cuplul tau, pentru a te asigura ca totul va fi in regula incerci oferi renuntand la micile tale placeri, la hobby-uri, la prieteni, la activitatile sociale.
Dar toate astea lasa urme: efortul pe care-l consumi in viata profesionala, lipsa unor activitati deconectante, atentia solicitata, impusa de multe ori de viata personala duc la oboseala, la stres, la instalarea unei tensiuni. Care se resfrang asupra tuturor aspectelor vietii tale. Sunt afectate si viata profesionala si cea personala, disfunctiile survenite in interior afectand performanta si increderea in capacitatile proprii. Sfarsesti in a nu mai avea rezultate la servici si a fi acuzat acasa de lipsa de comunicare, de atentie....
Este adevarat ca echilibrul intre viata profesionala si cea personala poate fi atins prin gasirea si apoi mentinerea unui ritm optim intre responsabilitatile profesionale si cele personale. Asta pentru a evita situatiile in care sa ai success doar pe unul dintre planuri, sacrificandu-l pe celalalt. Teoretic suna bine dar poti o poti face? Nu prea, uite ca 51% din romani spun ca dezechilibrul s-a accentuat, deci cel putin 70% dintre cei care traiesc in cuplu sufera de miscarea balantei inspre viata profesionala.
Este una dintre cauzele pentru care foarte multe cupluri capoteaza, pentru care se prefera o relatie fara prea multe obligatii, pentru care multi barbati prefera statul de single. De ce am specificat barbati? E o discutie mai lunga si care este doar tangeta cu subiectul de fata. Si pe care prefer sa o abordez separat.
Segmentul care intampina cele mai multe probleme in a-si construi un cuplu este 25 40 de ani. Si asta in conditiile in care de cele mai multe ori decizia nu este neaparat de a-si face o cariera ci doar sa aiba si sa-si mentina un job. Timpul de servici le este impus, furat din viata personala de megafirme. Fara sa-si dea seama, in schimbul unui salar atragator, tinerii acestia isi ofera viata personala. Pentru ei le raman doar cateva ore in care ar trebui sa faca o gramada de lucruri, mult mai multe decat pot. Nu le ramane timp pentru socializare, pentru a cunoaste pe cineva potrivit, pentru a forma un cuplu. La indemana si fara alternativa, de cele mai multe ori folosesc serviciul ca mediu de socializare, de alegere, ori acesta are marele dezavantaj al limitarii de optiune. Si chiar daca gasesc pe cineva in organizatia in care lucreaza cu care sa se potriveasca si isi formeaza un cuplu se vor lovi de aceiasi problema....lipsa timpului, atentiei, energiei care trebuie acordate partenerului....
O lume condamnata la munca....
(http://i935.photobucket.com/albums/ad194/Singlescamp/dual-career-couples-1-638_zpsz3gomqhs.jpg) (http://s935.photobucket.com/user/Singlescamp/media/dual-career-couples-1-638_zpsz3gomqhs.jpg.html)
-
Pai hai sa vedem ce se intampla cu timpul nostru in situatia in care ai un cuplu. Te trezesti la 7.00, te pregatesti, mananci, bei o cafea, schimbi eventual cateva cuvinte cu partenerul si cel tarziu la 8.30 iesi pe usa. De regula persoanele cu responsabilitati la office nu ajung mai repede de 18.00 acasa. Deci cca 10 ore de servici. Pentru activitatile comune si de comunicare in cuplu, pentru tine personal nu-ti ramane seara mai mult de 4 ore. Raportul de timp este deci cum nu se poate mai favorabil muncii. Asta isi taie felia cea mai mare si treaba celorlalte ce le mai ramane....
O lume condamnata la munca....
([url]http://s935.photobucket.com/user/Singlescamp/media/dual-career-couples-1-638_zpsz3gomqhs.jpg.html[/url])
Asta e un adevar dureros ... as adauga ca si daca lucrezi intr-o firma mai mica si nu iti doresti o cariera extraodinara, ci doar sa-ti pastrezi jobul programul se termina tot undeva dupa 18.30 ,chiar 19.00 fara a lua in considerare ca se mai poate lucra part-time si sambata in anumite situatii.
Pentru unii o solutie poate fi propria afacere sau freelancing-ul, desi si acestea sunt cu dus si intors, cunoscand cazuri in care se trimit mailuri la 3 dimineata, asta
dupa ce s-au lucrat peste 10 ore in firma.... probabil depinde si de noi cum prioritizam ce avem de facut, sau cand ne apucam de facut altceva...
Ca nu ramane prea mult timp liber, asta e o certitudine...
-
Mai poate fi si varianta in care centrarea pe cariera e doar o compensare a ceea ce nu s-a implinit, lipseste sau dispare la un moment dat din viata personala.
O lume condamnata la munca....
Sau o lume care alege condamnarea la munca.
Sunt domenii in care esti condamnat din start - cele cu activitate continua, unde se fac garzi, ture, se lucreaza si in week-end si sarbatorile. Acolo e nevoie de multa intelegere, poate si de unele compromisuri, dar sigur de multa dorinta i efort pentru gasirea unei solutii care sa compeseze timpul dedicat relatiei si familiei.
In rest, cred ca e o chestiune de stabilire a prioritatilor si de planificarea eficienta a timpului.
Nu le poti avea pe toate in viata asta. De aceea cred ca la un moment dat e timpul sa cantaresti si sa alegi care parte a vietii tale te implineste. Apoi, solutiile se vor gasi.
-
Sa fie unul din motive si faptul ca oamenii highly educated analizeaza mai mult, isi pun intrebari, se gandesc si apoi razgandesc, au standarde mai ridicate - si asta se rasfrange nu doar in viata profesionala ci si in cea personala?
-
Este un motiv foarte serios pentru care impiedica formarea unor cupluri stabile in mediul highly educated. Nu-mi ajunge timpul, dar as vrea atat de mult sa dezvolt subiectul acesta sub forma unei carti...Sunt multe lucruri pe care le-am vazut si trait incat as putea pregati un material de mai mare intindere. Poate cine stie, cand sunt mai batran...Cu conditia ca pana atunci ipotezele mele, forecast-ul asupra societatii sa nu se concretize pana la momentul aparitiei cartii, astfel incat scrierile mele sa devina redundante....
-
Singuratatea si IQ ul sau de ce persoanele cu un IQ ridicat prefera izolarea
------------------------------------------------------------------------------------
http://oltenitainfo.ro/singuratatea-si-iq-ul-sau-de-ce-persoanele-cu-un-iq-ridicat-prefera-izolarea/ (http://oltenitainfo.ro/singuratatea-si-iq-ul-sau-de-ce-persoanele-cu-un-iq-ridicat-prefera-izolarea/)
-
Da, am dat si eu de articolul asta si am avut acelasi gand sa-l linkuiesc aici. Cercetatorii astia britanici au cate o concluzie pentru orice.
In cele din urma, concluzia ca EQ-ul (coeficientul de inteligenta emotionala) si nu IQ-ul prescriu succesul relational si social e o concluzie veche.
Unii leaga originea chiar de perceptul biblic "Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", altii o regasesc in spusele lui Aristotel despre importanta autocontrolului, a stapanii emotiilor.
Chiar si creatorii de teste de masurare a IQ-ului au ajuns la concluzia (prin anii `40) ca exista factori care tin de viata afectiva care influenteaza inteligenta academica.
Ca si concept a intrat in atentia specialistilor si a publicului larg in 1983 - o data cu aparitia notiunii de Inteligente multiple - Gardner. Iar dupa ce Daniel Goleman a publicat - Inteligenta emotionala )parca prin anii `90)- lumea a inceput sa vehiculeze din ce in ce mai mult acest concept).
Dar, se pare ca mai trebuie sa treaca ceva vreme pana ce depasim aceasta faza de a vorbi despre...
Asa cum vorbim mult despre importanta comunicarii in relatie cu ceilalti, dar de multe ori o traducem in practica cu faptul ca vorbim despre orice, sau sa ne spunem totul, desi mai important e cum si cand o spunem, asa cred ca si despre inteligenta emotionala deocamdata se vorbeste mult...
Daca ar prefera izolarea probabil n-ar mai iesi in SC :). Imi permit sa apreciez ca persoanele high-educated din SC nu au o dificultate de interactiune sociala, de a-si face prieteni. Iar dificultatea de a avea o relatie de cuplu - nu poate fi apreciata generalizand. Pentru ca, la nivel individual nu stii daca e o dificultate personala, o intamplare nefericita, o alegere, o consecinta a dobandirii independentei financiare, efectul ratarii momentului sau a cresterii ponderii populatiei feminine...
almi_gabi are dreptate - analizeaza prea mult. Eu as spune se tem prea mult. Se sperie prea tare. Renunta prea usor. Ori isi gasesc cu usurinta alte modalitati de a se simti linistiti, impacati si, de ce nu fericiti .
In fiecare dintre isi fac loc tristeti adanci, regrete, nostalgii, temeri. Depinde daca alegem sa traim la nesfarsit in partea dureroasa sau daca reusim sa ne ancoram in ceea ce putem fi si face in prezent.
Depinde de fiecare daca se lasa agatat in imaginea preconceputa ca daca esti single este nefericit, sau ciudat, sau ne-integrat.
Cred ca cei din SC sunt mai impacati cu statutul lor de single dar, nu stiu de ce, cred ca doar foarte putini dintre noi au renuntat cu adevarat, ca o alegere asumata, la ideea de a intra intr-o relatie de cuplu. Si atunci...ma intreb cate din argumentele obisnuite sunt valabile - ca nu avem cu cine, ca nu avem timp, ca suntem angrenati in cariera.
-
Mi-am permis s? mut, cu citat, o postare care mi s-a parut ca se potriveste (mai) bine aici. :blush:
Subscriu la cele prezentate de Gigi si vin cu raspunsul meu la aceasta intrebare, trecuta prin filtrul personal si dupa participarea la sesiuni/ seminarii pe tema asta:
- Oare atunci cand intram intr-un cuplu ne uitam cu adevarat la nevoile noastre? Si ma refer aici la nevoi majore care pe mine ca femeie ma fac sa ma simt implinita si fericita. Da, sunt de luat in calcul si criteriile fiecaruia dar trebuie vazut daca respectarea tabieturilor nu e cumva prea mult versus nevoile mentionate anterior
- Modul in care comunicam: ca sa fim auziti trebuie sa spunem ce dorim si sa fim cat mai specifici si nu evazivi dar conteaza foarte mult si cum facem asta pentru a nu ajungem sa-l indepartam pe celalalt; comunicarea din perspectiva nevoii mele si a ce m-ar face pe mine sa ma simt bine fara sa-l atacam/ acuzam pe celalat conteaza extrem de mult. Dar uneori dupa cele 10 ore de munca sau mai mult, dupa ce iti este mai la indemana sa preiei un ton autoritar ca mai degraba asa te-ai obisnuit e greu de controlat.
- Si in continuarea discutiei despre piedestalul masculin cred ca el isi doreste alaturi o ea fericita de ceea ce are (acel putin sau poate mult despre care se povestea in alte postari), care sa nu isi doreasca sa-si schimbe partenerul, care sa nu ii spuna ce sa faca el ca barbat ci pe care sa-l inspire prin modul ei de a fi, prin feminitatea de care vorbea Gigi
Si trecand mai departe la intrebarea ce isi doreste o single high educated eu spun asa, un el:
- matur care stie sa ofere dragoste si nu este centrat doar pe el
- stapan pe propriile decizii
- cu ceva romantism la indemana :-)
- care este langa tine si la bine dar si in momente/ perioade mai dificile
-
Un alt articol interesant de pe un blog. Nu stiu la care generatie se refera, nu cunosc varsta autorului. Nici nu se bazeaza pe vreun studiu al unui grup de cercetatori britanici. Pare doar rezultatul unor reflectii bazate pe experienta personala sau a altora. Interesant ca l-am gasit pe pagina cuiva din grupa 20-25 ani. Deci, pare de interes pentru mai multe generatii contemporane :)
Zic eu ca merita parcurs intreg articolul, merge de lectura la cafeaua de dimineata cu chef de meditatie. Daca nu v-am trezit curiozitatea, poate o face una dintre concluziile la care subscriu:
"Ne dorim fa?ada unei rela?ii, dar nu vrem munca uneia."
Good point!
https://receaincandescenta.wordpress.com/2016/05/11/suntem-generatia-care-nu-isi-doreste-relatii/
-
Cred ca ar putea fi vorba si despre orgoliu aici, acel gen de abordare..eu am muncit atata timp ca sa-mi fac o educatie solida si nu ma pot cobora la un standard mai mic decat al meu. Partial adevarat, cand stii ca ai depus zilnic si depui inca o anume cantitate de efort in slefuirea propriei persoane. Uneori insa restul de adevar poate fi pur si simplu lipsa unui semen plasat pe acelasi nivel, nu lipsa in general ci lipsa din cercul de apropiati sau din urmatorul cerc in care incerci sa patrunzi (sau sa iesi...din cutie) Adica nu il vezi, nu il gasesti, nu te gaseste... O vreme am platit si eu tribut acestei mentalitati, ma refer la orgoliu. Apoi am mai capatat intelepciune, umor si m-am mai relaxat. Am inteles ca nu imi aduce nimic bun. OK, so what's next?! :)
-
Un alt articol interesant de pe un blog. Nu stiu la care generatie se refera, nu cunosc varsta autorului. Nici nu se bazeaza pe vreun studiu al unui grup de cercetatori britanici. Pare doar rezultatul unor reflectii bazate pe experienta personala sau a altora. Interesant ca l-am gasit pe pagina cuiva din grupa 20-25 ani. Deci, pare de interes pentru mai multe generatii contemporane :)
Zic eu ca merita parcurs intreg articolul, merge de lectura la cafeaua de dimineata cu chef de meditatie. Daca nu v-am trezit curiozitatea, poate o face una dintre concluziile la care subscriu:
"Ne dorim fa?ada unei rela?ii, dar nu vrem munca uneia."
Good point!
https://receaincandescenta.wordpress.com/2016/05/11/suntem-generatia-care-nu-isi-doreste-relatii/
Multumiri din partea autorului:)
-
De când eram copil si citeam ION si pana am imbatranit cu mici exceptii,cu rare rare exceptii ( poate o data in viata de pana acum), nu am observat la natia romaneasca sentimentul de iubire...de iubire sufleteasca, de iubire umana...Am citit multe din postarile voastre de aici si la unele m am oprit...Eu nu vorbesc de iubirea de foame,caracteristica romanilor, iubire de sute de ani implementata in noi...Am citit un articol de mai jos si m am oprit ...prea rece...Nu stiu daca noi, ca natie stim ce e aia iubire...
Da, avem multe caracteristici pozitive ca natie supunerea, munca,etc . .ambitiosi, perseverenti, dar sa mi fie iertat eu afirm ca noi ca si natie nu stim ce e aia iubire.
Am citit multe biblioteci si m am uitat in jurul meu atatia ani...si nu cred..a noi iubirea e conditionata de foame, de sfaturile mamei sa te mariti sau sa te insori cu un contabil, doctor , avocat, preot..Am imbatranit si de la Ana lui Ion si pana in ziua de astazi nu am vazut un avocat casatorit cu o vanzatoare si nici o doctorita cu un instalator...Totul trebuie sa fie gandit, aprobat, totul trece prin creier si prin stomac.Si Eminescu, si Creanga si multi multi altii au suferit de aceleasi probleme...
Ori iubirea de care vorbiti voi dragii mei e altceva....Iubirea apare tarziu dupa ce trece instinctul...Noi vorbim mult, filozozofam si mai mult ,citim mult,gandim mult .Perfect....Dar nu iubim..
La noi e atat de inradacinata ideea de proprietate si de foame incat iubirea nu si are si nu cred ca si va avea vreodata loc.
Nu exista instictul , dorinta de a avea grija de cineva, de a te lasa prada, de a iubi un om.. indiferent daca vei sta intr o sura de paie sau,indiferent daca e doctor, sa l ridici, sa te cobori, sa faci mii de lucruri doar pentru un om si cu un om sau femeie , evident....La noi totul e conditionat de ceva, de cineva, de catre ceva...Poate eu nu am avut norocul si nu am cunoscut in mediul in care traiesc si nici in atmosfera cartilor din literatura romana sentimentul de iubire la romani...Poate in toti anii existentei mele poate mi au atras atentia doua cupluri...In rest e aceeasi poveste clasica de proprietate, de foame, de...
Ne am cunoscut, ne am intrebat ce esti cine esti, ne am casatorit, acum am .avem casa noastra, calculatorul nostru, berea noastra, plictiseala noastra, el isi rupe capul si gândurile la altele, ea afiseaza fericirea suprema sau relativa, merg pe strada ca si cum ar pleca spre casa, .si mereu auzi verbul acesta AM...AM...AM ..am sotie, am calculator, am copii, am bere, am sot, am mamaliga.....De aceea noi confundam IUBIREA cu PROPRIETATEA...CU MOFTURILE...CU CREIERUL.
Bunica mea le spunea feciorilor sa si ia sotii contabile, vecina mea de bloc o sfatuia pe fiica sa aiba grija cu cine iese sa nu aiba aceeasi viata pe care a avut o ea cu tacsu...povestile si exemplele vi le pot da ore si zile in sir si mai mult decat atat le puteti vedea in ceea ce scriu sau afiseaza participantii la forum....Dragii mei am ajuns la aceasta concluzie dupa ani si ani de reflectie si dupa ce am cunoscut in alta parte la alte natii ce este IUBIREA. Si atunci am putut si creierul meu a putut face diferenta.
Avem femei de o frumusete desprinsa din picturi, harnice, frumos imbracate, ce gatesc si fac lucruri minunate...Avem barbati voinici, inteligenti, harnici, minunati....Dar noi ca sa stim ce e iubirea trebuia sa o vedem la altii, ori tot ceea ce e in jurul nostru in majoritate covarsitoare nu e iubire...este foame.
Dincolo de acest lucru mi ar fi placut sa am timp sa va dau un exemplu concludent, ca sa nu fac filozofie oarba.Un exemplu pe care eu si voi cei ce mergeti in aceste excursii l ati remarcat cu siguranta.
Dar este tarziu si va doresc o noapte racoroasa.
-
90 la suta din persoanele feminine pe care le am cunoscut , prima intrebare este evident: cu ce te ocupi? Noi nu vom intelege niciodata ca daca ai citit 10 biblioteci le ai citit pentru tine , nu pentru Gheorghe, daca ai sapte facultati le ai facut pentru tine nu pentru Gheorghe, ca daca conduci un Mercedes il conduci ca asa te a dus viata si conjunctura....Niciodata femeia romanca nu va intelege ca o vrei pe ea nu Mercedesul ei si nici invers, ca sentimentele vin din inima,determinate de cele sase simturi ca vrei din instinct sa ajungi la iubire, sa construiestii, sa te involburezi....
Exista singuratate deoarece exista canoane din care romanul si romanca nu ies in ruptul capului...Din incapatanare, din nestiinta, deoarece asa am vazut in familie , in scoala , in vecini , in tot...doar o prostie in creier.
Nu stiu cati dintre noi am vazut o tiganca de la satra dansând...Deci e o avalansa, o nebunie...Asa cum probabil a observat si administratorul acestui site, in excursiile in care a mers sau a participat, este enorm enorm de multa rispia umana, risipa de oameni , barbati si femei deopotriva, care din incapatanare, din mostenirea aceasta bolnava prefera sa stea indiferenti in loc sa descopere iubirea sau macar sa se lasa prada..
Vorbim mult, citim mult, noi le stim pe toate, suntem nemuritori...Dar nu e asa.
Barbatul roman vrea numai femei frumoase, desi nimeni nu i gaanteaza ca aceea frumusete ii va aduce implinire sau balanta...femeie romanca viseaza si aspira la desi nimeni nu i garanteaza ca potenta aceea financiara ii va aduce ...Romanii se lanseaza in discutii despre fericire, despre iubire, despre...dar fara nici o tangenta , fara nici un subtrat...e ca si teoria formei fara fond...
Capitalismul sau ceea ce traim noi in ziua de astazi va crea si mai multa independenta caractere independente,aspiratii si visuri desarte incat....Am auzit de multe ori aceasta intrebare retorica : dar ce mi aduce el sau ea in viata mea? Ce sa fac eu cu el sau ea? Este eronat...Doamne noi nu facem diferenta intre creier si inima, intre material si spiritual...
Doctorita vrea sa gaseasca un doctor sau avocat sau contabil de parca cineva ii garanteaza ca ea va avea disctuii la nivel inalt...Repet este o risipa umana de nedescris in societatea romaneasca caci noi stam blocati in niste tipare care ne distrug efectiv...Toate mandrele astea de prin televizor , toate din foame au gasit numai miliardari, avocati, in fine...Nici una nu a iesit cu un barbat care lucreaza pe macara, sau un zugrav sau..dragostea la romani nu exista..Daca inainte mergeam la hore, la dansuri si oamenii se cunosteau pe instinct, apoi Moromete isi facea o casa si o familie...astazi nu exista.
Noi astazi indiferent de varsta suntem niste speriati...Daca inainte stateam la taifas, nu munceam atatea ore, nu aveam masini , in zilele ctuale trecem pe langa altii asteptand ca Facebook sau vecina sa ne rezolve totul...Am renuntat la masina si merg cu troleul ca sa simt oameni in jur...
Ca si administratorul acestui site si eu am observat acelasi lucru...Risipa umana din rândul barbatilor si femeilor din Romania...si viata trece dragii mei , desi noi prin mofturile, ifosele, barierele pe care le impunem consideram ca devenim mai speciali...Dragostea, vorbele, conversatia, iubirea sunt cele mai simple lucruri de pe pamant..Dar noi nu mai suntem simpli..Am fost intr o singura excursie si sper sa mai merg in cateva, si in aceasta excursie am observat risipa umana...Nu zodiile ne apropie, nu studiile, nu facultatile facute de fiecare, nu masinile pe care le aveti in curte...conversatiile, caldura umana si simplitatea.
Nu am vazut inca o avocata cu un cioban, un avocat cu o vanzatoare de flori si nu am vazut lejeritate in relatii...totul e apretat, cosmetizat, toate tendintele sunt sus, sus...
Daca ne uitam in jurul nostru observam ca toate aceste varfuri ale Romaniei sau imaginile Romaniei toti se indragostesc ca naiba doar de persoane mai sus...E rasul lumii...nu e nici un hy tech pentru numele lui Dumnezeu...Toate Andrele astea, toate imaginile astea, toti Ponta astia , Olteanu, parlamentari, doctori toti toti numai cu persoane sonore dictate din foame...Este atat de evident ca nu exista placere, sentiment, instinct, exista doar canoane...Este iubirea de foame...toate toate toate si toti.
Este un fenomen bolnav al societatii romanesti....de sute de ani...sa am , sa am si sa ma uit apoi la altii...Cititi Trecut vieti de doamne si domnite...Uitati va la Ponta....la doctorul vostru...la contabil...toti toti in sus...nu e nimic pur , frumos si placut...
O sa va povestesc o intamplare recenta petrecuta in Sibiu....merg la un notar, si intamplator s a nimerit sa fie o doamna...Si na, lucrurile decurgeau ca la notar intr o nota formala..Vorbeam diverse ca sa trwaca timpul..La un moment dat cineva zice despre un anume Carabulea ca l au arestat...Doamne, notarita a inceput o adevarata trilogie despre acesta, despre casa lui , ca are sapte intrari, ca e mare , ca...Ma uitam si nu mi venea sa cred...UItase de acte, de noi , de sot , de...Carabulea avea sapte intrati la casa...Si in ziua respectiva era marti...Si o intreb... Da, martea pe ce usa intra in casa? ...Ea nici nu a sesizat ca facusem o gluma...Carabulea, Carabulea...
Dragii mei, decanul meu de la facultate avusese sapte sotii, din dragoste evident, vecinii mei de la bloc se uita dupa sapte feei din vecinatate, vecinele mele viseaza la masini si Logan si termopan...Intelectualul roman nu stie sa faca diferenta dintre lumi...el considera ca daca si a insusit niste cunostinte are standard sau...evident , un circ...un haos, cu valul...Mergeti pe strada ssau in mall si vedeti dragostea si iubirea din inimile romanilor ? Dar oare ce este iubirea asta? Sa l intrebam pe Ponta ca el le stie pe toate...
-
Multumiri din partea autorului:)
Cu placere! Abia acum am vazut acest mesaj. Autorul si-a gasit distribuirea?! :faint: :applause:. :)
Te asteptam si cu alte scrieri?!
-
Valentin, se vede ca ai reflectat mult la subiect. Prezinti o perspectiva interesanta.
Risipa umana - mi-a placut expresia. Dar eu as alatura-o altei perspectivi. Risipa mi se pare sa tot te impiedici de frici si obstacole, gasind pretexte.
In rest, nu cred ca cineva respinge pe cineva doar pentru ca e macaragiu sau florareasa. In cele din urma conteaza si nivelul de educatie, conceptia si stilul de viata. Si cand spun asta nu ma refer la diplome sau proprietati.
-
Crestem si invatam, invatam si ne abandonam carierei, intr-o lume in care uitam sa iubim cu adevarat, sa iertam, dincolo de canoane si pretentii. Alegem sa mergem singuri pe un drum, poate facut pentru doi, din teama de respingere, de tradare, de compromis. Ne aparam inima, insingurandu-ne ori din lipsa de curaj, ori din teama de esec. Cred ca oamenii highly educated prefera sa se inveleasca noaptea cu haina solitudinii, avand siguranta ca dimineata nimeni nu-i va lasa goliti de suflet. Doar oglinda mai poate simti pulsul vietii. Si e alegerea noastra daca o acoperim si pe ea.
-
...este foarte foarte trist...Si o sa va spun de ce...Simplu si clar...
Traim in secolul XXI , in anul 2016, avem Logane, termopane, avem Mercedesuri si femei frumoase care le apreciaza, avem fabrici de bere si barbati care sporesc productia, avem case, avem tot ce ne putem dori ...dar noi romanii ,caci printre noi traiesc, noi am ramas si suntem la mentalitate si comportament in epoca medievala...Noi mental nu am evoluat absolut de loc , ba mai mult ne am dus in comportament in neamul lui Guta si ne vindem sau ne cumparam.
Nu e nimic natural, simplu si uman...Absolut nimic ,dar absolut nimic...Noi mereu suntem incorsetati si oprimati de ceva..Intelectuala trebuie sa fie sus si mai sus, trebuie sa am si mai mult...Nu e aproape nimic simplu,deschis, sincer si uman.
Daca Elena Udrea a fugit o viata din satul ei dupa avere si a ajuns sa aib? pantofi cu lacate de aur apoi si vecina vrea,si Gica si tot asa...Daca Ponta a divortat si a distrus o tara in incercarea lui prosteasca de a deveni aristocrat, a doua sotie nu a ales o din magazinul de la coltul strazii...Nuuu.. a luat o tot din aristocratia lui,cu speranta ca va avea o casa mare, o piscina si mai mare, un semineu de trei ori mai mare, si un cap si mai mare...Ceea ce el si toti ca el nu vor sti niciodata este ca toate aceste lucruri nu i vor aduce caracter arsitocratic si nici o dragoste mare, o iubire mare si alte lucruri...Ei sunt repere pentru noi, repere ...
Daca te uiti la televizor e un market tottal toti se vand si se cumpara, asa ca am renuntat...Constructorul meu de la bloc ma vede singur si mi zice : mai omule tot singur, fa ti si tu o familie..zice vezi ca la scara alaturata a venit o fata ...are si afacere zice...bun zic si facut fac in asa fel incat sa ma întâlnesc cu vecina nou si poc poc ma întâlnesc..Da...Vorbim putin si apoi incepe sa zica ca nu e multumita de apartament, ca ar vrea o casa, ca ...discutii materiale...o zi doua am plecat...Nici nu m a intrebat daca sunt bine, daca cerul e albastru, daaca sa ma intreb sa i aduc flori sa o duc pe pajiste..Nuuu...discutii despre case...nemulturimi...Case, masini...drama tuturor romanilor.
DAR CE ESTE TRIST...destinatia tuturor acestor lucruri Logan, Termopan,cariere, slujbe, doctorate,creme, solare, mofturi, sezlong uri ( chiar asa s a intrebat cineva vreodata de ce se duc astia la mare si se aseaza pe scaune de palstic? nu sunt satui de stat 11 luni pe an in pat? te duci la mare sa simti nisip si apa, ca de aia e mare),deci destinatia tuturor acestoe minunatii ale capitalismului este omul, si calitatea vietii lui..Deci, noi romanii intelectuali si nu numai ne alegeam parteneri, facem studii, doctotate, ne chinuim, ne dam coate, ambitii ca sa avem o viata mai buna, mai calda, mai zambitoare, mai...Si întrebarea mea in minte de vreo doi ani încoace este de ce noi romanii avem cea mai mica speranta de viata..Pe la 62 de ani conform cercetatorilor romani, britanici , polonezi si americani noi ne ducem la groapa..De ce?
Avem vegetale fabuloase, avem apa buna, avem bere, avem lapte, avem produse de cea mai buna calitate..Dragii mei nu avem iubire...Deci noi romanii ne nastem puri si senini, apoi mergem la gradinita, avem o copilarie foarte foarte fericita, cu bunici cu, mergeam la scoala...Si invatam si mama ne spune sa devenim doctori si ingineri, ne chinuie sa ne imbracam..Mergem la examene, ajungem mari...si apoi incepe drama...începem sa constientizam si începem sa alegeam...Daca nu ne casatorim atunci la 20 când suntem infierbantati, suntem liberi si clocoteste sangele, apoi e mai greu..Incepem sa gandim, incepem sa alegeam si începem sa ne dorim...Se dezvolta simtul proprietatii.
Toata literatura romaneasca e plina de iubiri din interes, toti domnitorii isi alegeau o sotie conforma cu starea lor si apoi avea sate , intelegeti sate pline de amante...Voi s ar putea sa fiti urmasii lui Mihai Viteazul si a lui Stefan cel Mare...Când mergeti pe strada, lasati astazi televizorul si observati oamenii pe strada...Vreau sa vad si eu cati oameni simpli li se vede iubirea pe fata...Ei au...au sotie, casa lor, calculatorul lor, burta lor, dar..Cati oameni in varsta ii vedeti acolo sa aiba grija de ei, sa se plimbe tinandu se de mana..
Dragii mei placerea, dragostea , patriotismul se cultiva...Noi de când ne nastem si pana murim nu ne invata nimeni si nu stim nimic despre aceste lucruri.Socialismul ne a invatat despre iubirea de tara, dar nu iubirea de oameni.
Acum trei saptamani erg la ocazie si opreste o masina...mergem ,ce mergem si soferul imi povesteste ca are 52 de ani ...Mai vorbim noi ce mai vorbim...Si zice..Ma simt terminat zice, am 52 de ani...si i zic cum asa? Si el zice sotia mea a vrut sa ne luam casa la tara si zice crede ma simt ca nu mai pot...Fac camere, fac pavele, fac trotuare...Zice asta imi trebuia mie? El vroia dragoste Doamne...nu case. Caci casa aia noua ii aduce moartea, dar putina dragoste ...
Intelectualii din Romania sunt incorsetati de mofturi, de sfaturile mamei ale tatalui, de canoanele societatii de ...de plictiseala. Noi nici macar nu vrem sa avem prieteni sau amici daca nu sunt la standardele noastre, noi suntem de un snobism extraordinar.
Romanul se casatoreste si apoi totul se transofrma in proprietate, deja o are ce sens are sa mai construiasca..Ori iubirea vine mai tarziu...de la instinctul cunoasterii, pana la iubire sunt multi multi ani...si multa poveste.
Societatea in care traim e bazata pe realitati...Bunica si bunicul, mama si tata si multi multi din amicii mei nu au trait iubiri sau mici iubiri sau mari iubiri...Dar viata lor e dominata de multa multa munca fizica si putina placere, dragoste si intr un final iubire.
Toti vorbesc despre Eminescu si Veronica...dar ce a fost intre ei e o iubire...dar de ce a fost iubire? Sa mi spuna si mie cineva de ce intre Eminescu si Veronica a fost iubire?
-
......
Intelectualii din Romania sunt incorsetati de mofturi, de sfaturile mamei ale tatalui, de canoanele societatii de ...de plictiseala. Noi nici macar nu vrem sa avem prieteni sau amici daca nu sunt la standardele noastre, noi suntem de un snobism extraordinar.
.....
Doar intelectualii sunt "incorsetati" de principiile, conceptele, credintele pe care le primesc in viata de la parinti, profesori, societate?
Eu cred ca toti oamenii, indiferent de categoria sociala - primesc o anumita educatie care include si "canoane" ale societatii. Fara unele din ele nu am putea trai in societate, am fi necivilizati. La ceea ce nu ni se potriveste, mai tarziu, in viata putem renunta sau schimba.
Doar ca este greu sa schimbi - trebuie sa lucrezi, sa inveti, sa accepti.
.......
Noi astazi indiferent de varsta suntem niste speriati...
.........
Eu nu cred ca ne este frica de iubire ci de responsabilitatea ei !!
-
Da! Traim intr-o societate care ne impinge spre munca necontenita, pentru ca e prea mult sa spunem ca ne impingem spre materialism. Trebuie sa muncim, pentru ca toata existenta lumii de astazi se invarte in jurul banilor, fie ca ne place sau nu. Suntem nascuti luptatori si supravietuitori. Instinctul de conservare exista in noi toti. Iar daca simti ca te inneci, dai din maini ca disperatul sa iesi la suprafata, sa ajungi la mal. Unii au mai mult noroc, si prind un val favorabil, care ii ajuta. Altii, mai nefericiti, se zbat cu toata fiinta lor si ajung la mal epuizati. Spuneati de oamenii de pe strada. Sunt priviri triste, sunt priviri preocupate, sunt fete ingandurate.... Nu cred ca cineva pe lumea asta si-a dorit sa fie asa.... Dar viata te impovareaza, nu pentru ca este alegerea ta, ci pentru ca nu poti trai in afara unei comunitati, sau a unui sistem social impus. Chiar daca ti-ai face curaj sa pleci undeva... in munti... sa traiesti izolat de toate regulile impuse de societate, la un moment dat te vei lovi de nevoi care iti pot fi oferite doar de societate, si pe care le poti satisface doar cu bani (vanezi ca sa procuri hrana.... dar cu ce vanezi?, vrei sa-ti gatesti mancarea.... dar cu ce transezi vanatul.... cu ce aprinzi focul.... s.a.m.d.) Adevarul este ca nu vrem sa ne mai intoarcem la Neanderthal.... Vrem comoditatea patului pentru care am asudat luni/ani, vrem sa apasam pe buton si sa se aprinda focul, vrem sa ne spalam cu apa calda... altfel ne imbolnavim...Vrem lucruri care ne fac viata mai usoara, chiar daca platim cu sanatatea si cu sufletul nostru.
Si cu toate acestea, am vazut oameni care se iubesc sincer, cu multul sau putinul pe care il au. Am vazut "fata de la tara", ambitioasa, tenace, care a munci pe branci si a ajuns un profesionist respectat... si care si-a gasit iubirea intr-un om simplu. Am vazut si "fata de la oras", aroganta, mofturoasa, convinsa ca i se cuvune orice fara sa depuna efort, maritata cu un personaj dubios, plin de bani... are masina, are vila.... este nefericita... si cateodata si invinetita.... Dar, am azut si "fata de la oras" desteapta, inteligenta, ambitioasa, care a folosit banii lui tata sa mearga la scoli recunoscute din afara tarii. Si traieste acolo unde a invatat ce inseamna respectul fata de oameni, indiferent de pregatirea lor intelectuala sau de nivelul lor material.
Ideea este ca... nu putem da vina pe altii pentru alegerile pe care le facem noi in viata. Trebuie sa avem taria sa spunem nu lucrurilor care ne fac rau si ne consuma... si sa spunem da lucrurilor care ne ajuta sa evoluam, in primul rand sufleteste.... dar si material.... pentru ca traim intr-o lume materiala...
Eu nu condamn persoanele care isi doresc casa, masina, gradina, piscina, etc. Daca ai puterea si posibilitatea sa le obtii... bravo tie.... ce sacrifici pe parcurs pentru a avea ceea ce iti doresti.... e doar problema ta. La fel cum e problema ta..... ce repere iti alegi in viata.... O alegi pe Udrea.....sau pe Oana Pellea....
Nu cred ca intelectualii urmaresc avutiile inaintea spiritului. Din contra... cred ca tocmai intelectualii sunt cei care urmaresc sa-si hraneasca sufletul... A nu se confunda intelectualii cu persoanele HIGHLY Educated. Faptul ca ai facultate, masterat sau doctorat nu te defineste neaparat ca intelectual...
Oricum, este evident ca dupa ce depasesti un anumit nivel de pregatire, prioritatile se modifica. Nu pentru ca iti "pute" cand esti langa Ghita Ciobanul, ci pentru ca nu mai poti inghiti trei ore de povesti cu cainii care gonesc ursul de la stana, sau o noapte de manele, sau alte lucruri similare. Faptul ca ai auzit o altfel de muzica, faptul ca ai vazut o piesa de teatru, ca ai CITIT o carte, ti-a aratat ca existe lucruri mai frumoase de auzit, de ascultat, de vazut. Exista discutii mai interesante de purtat. Nu refuz sa stau de vorba cu femeia de servici, ba chiar o salut, o intreb de familie, de sanatate, etc.... dar cam atat.....
Exista un anumit prag intelectual sub care nu poti sa cobori, pentru ca nu te-ai mai simti tu confortabil in acea companie..... In cateva ore ai descoperit cam tot ce se putea descoperi.... acolo... Nu e aroganta... e constientizarea si recunoasterea unei realitati.... ar fi ipocrizie sa pretindem altceva....
DA... sunt multe persoane single Highly Educate, pentru ca nu este usor sa iti gasesti un partener care sa se ridice la acelasi nivel intelectual, cu care sa ai o discutie antrenanta, incitanta, motivanta, surprinzatoare si inaltatoare.... zile si zile in sir...... cu care sa gasesti noi si noi subiecte de discutie, lucruri, locuri, si interes comune. Nu este nimic material in dorinta de gasi si darui iubire.... in a gasi persoana care te intelege si te accepta pe tine.... asa cum esti.... HIGLY Educated... sau nu....
-
Ce-si doresc barbatii...si ce ofera femeile...
Ne-am schimbat catrinta cu blue-jeans-ul, ne-am intarit bratul si ne-am asezat in aceeasi linie cu barbatii nostrii.
Puternica , frumoasa, darza, mandra, sincera, purtand informatia genetica adanc intiparita in genele ei, dorind sa o transmita
fiilor si fiicelor ei, tot mai departe si tot mai adevarata...
Oare femeia romanca a uitat ce vrea barbatul, eternul vanator...?
Doamnelor, unde-i sfiala, privirea ingenua,dorinta de a fi aparata si inconjurata cu dragoste sincera, stiinta ca doar prezenta lui
iti ofera pozitia in societate!?
Toate celelalte mandre trasaturi pastrati-le pentru fiii vostri, asa cum fiecare mandru barbat de azi, poarta in suflet icoana mamei,
niciodata egalata !
-
Parerea mea este ca nu numai dorinta de dezvoltare profesionala, cu alocarea timpului necesar devine o piedica.
Si varsta joaca un rol determinant in a face sau nu pasul catre formarea unui cuplu.
Profesoara de filozofie din liceu ne sfatuia sa ne alegem partenerul de viata in anii studentiei datorita paletei largi de caractere pe care le putem intalni, experimenta si stabili ceea ce ni se potriveste dar si multitudinii de persoane intalnite in mod curent- sa ai de unde alege, asta conteaza.
In preajma varstei de 20-25 ani, anii studentiei in principal, te arunci usor intr-o relatie fara prea multe intrebari.Pe masura ce te maturizezi experientele /experienta anterioare isi spun cuvantul, rationalul predomina; si de aici multele intrebari si reticenta.
Daca predomina rationalul, judecarea fiecarei persoane intalnite se face prin prisma experientelor, si ...daca reusesti sa judeci macar partial cu inima, prin prisma a ceea ce doresti , daca stii ce vrei, lucrurile ar putea sta diferit.
Intr-o carte scria" daca mintea spune ceva iar inima altceva, atunci mintea te inseala;mintea te avertizeaza doar despre tot ce ai putea pierde"Cred ca e util sa regasim curajul de a face nebunii la orice varsta, fara prea multe intrebari, urmand vocea interioara, intuitia.Daca iese ce am vrut, bine; daca nu, macar stiu ca am incercat.
Eu incerc de ceva vreme sa ma detasez de toate prejudecatile adunate de-a lungul vremii in mod inconstient din familie, scoala, diversi.Prefer sa fac ceea ce consider ca este bine pentru mine, in acord cu ceea ce simt si ma defineste, nu sa fiu in conformitate cu standardele sociale- "sa fiu in randul lumii"( apropo, cine le-a stabilit, unde sunt ele consemnate, cine are dreptul sa judece alegerea mea?) Este adevarat ca traim intr-o societate, la baza careia nu prea mai sta scala valorlor , dar nimeni nu este obligat sa se conformeze orbeste.Acum imi place sa spun despre mine ca sunt libera, nu singura.Lipsa unui partener nu este definitia singuratatii.Singuratatea in doi este cu adevarat trista.
Cat despre faptul ca persoanele educate formeaza mai greu un cuplu, eu vad lucrurile asa: e normal ca fiind mai informat, mai preocupat si de alte necesitati, nu doar cele de la baza piramidei lui Maslow, sa doresti mai mult de la tine si sa iti doresti un partener pe masura.
-
Când eram mai tân?r si aveam parul cre?, ne adunam in unele seri la scara, la povesti...Si era un tigan si tiganul ne zicea : Mai voi stiti eu si tiganca mea am pornit de jos jos...Noi nu aveam decat un ziar când ne am mutat in apartamentul asta..Mancam pe ziar, dormeam pe ziar, dragoste tot pe ziar...Acum tiganul devenise instarit.Avea doua tarabe de blugi...Intr o zi noi am observat ca tiganul st?tea mai des la scara la vorbe si l am întrebat...Si el zice : tiganca mea a fugit cu unul care avea mai multe tarabe si m a lasat singur.
In saracime lumea nu da importanta...Evident ca to?i când ne na?tem, mergem apoi la scoli si ne formam o imagine sau parca a?a ?tim ce am vrea.Dar scoal? si implicit biserica româneasc? nu ne invata ce e iubirea si nici implicit dragostea.Astfel ca dupa o perioada încercam pe propriile picioare sa ne formam o p?rere...Poate il mai citim pe Eminescu dar asta nu ajuta foarte mult.
Nu este nimic natural bazat pe instinct. Sau evident exista dar foarte rar, astfel incat acest foarte rar nu poate deveni reper si astfel reperele noastre devin Ponta, Elena, Andrelele care inevitabil nu dau gre? niciodat?.
Eu întotdeauna am fost atras de lumea medicala, astfel ca visul meu a fost mereu o doctori?a...F?r? motiv anume , f?r?....dar când vedeam c?r?ile acelea imense pe care le citeau ma sim?eam foarte atras, de vastele cuno?tin?e despre corpul uman Evident via?a a mers mai departe si implicit visul meu cu doctori?ele a r?mas la nivel de vis. Ulterior am observat din blocul meu cu 20 de apartamente cate ceva despre iubire si dragoste...Nu exista. De la bunica nici atat , caci ea isi sf?tuia toti copiii sa si g?seasc? contabile.
Mult mai târziu am descoperit pl?cerea de a vorbi cu cineva, pl?cerea de a împ?rt??i ceva, instinct, despre naturale?e, despre multe lucruri care nu au de a face nimic cu ce ne îmbat? societatea. Dar anii au trecut si am realizat ca este foarte greu sa în?elegem ca pl?cerea de a cunoa?te si descoperi si construi al?turi de cineva e total diferita cu ceea ce ne înva?? societatea româneasc?.
Preotul de la biserica isi alege o preoteasa sau ea il alege pe el sa le dea parohie...e o iubire de foame...Ponta s?racu isi alege urm?toarea sotie, tot dupa un proces al foametei, Elena iese din satul ei uitat de lume tot dupa un proces al foametei, ajung in fruntea societ??ii tot prin procese de foamete, primarii , mini?trii si tot caruselul isi g?sesc marea iubire sau marile iubire tot prin procese ale foametei, Raduleasca isi g?se?te alte iubiri tot prin procese de foamete...Este foamete peste tot. Evident sub diferite pretexte mare parte din intelectualitatea româneasc? spune ca vor caut? prototipuri si bla bla bla...E foamete dragiii ei.
E foarte greu sa gasesti inimi, este foarte greu sa g?se?ti oameni deschi?i si oameni care constientizeaza....Am cunoscut odata un b?trânel si o b?trânica si cred ca aveau in jur de 80 de ani...Si el imi zice : eram pilot si am avut o permisie si in ultima zi a permisiei am fost la un bal si am dansat cu ea...Mai aveam patru ore si trebuia sa plec si zice, mi a pl?cut asa de mult de ea încât am cerut o de so?ie la sfâr?itul celor patru ore...Si la 80 î?i duceau viat? pl?cut si ei s au cunoscut la 52 de ani iar ?oferul meu care m a luat la ocazie zicea ca la 52 de ani se simte terminat.
A?a cum a spus si cineva mai sus trebuie si munca. Intre Eminescu si Veronica Micle nu a fost o idee materialista, caci din cate am în?eles ea fusese o fata u?oara,nefiind nici contabila , nici doctori?a si nici prezentatoare de televiziune ca si Andreea Esca care inevitabil si a gasit marea iubire nu intr un chelner sau cioban de pe Magheru, ci direct intr un bog?ta? din Fran?a...Uuu ce coincidenta. Pe ei i a apropiat insistenta, i a apropiat împ?rt??irea întâmpl?rilor de a lungul a multor multor ani....Nu este ca ast?zi ca suntem brusca?i si abrutiza?i daca te plac sau nu te plac, si pac te ?terge pentru toata viat?. Ba mai mult suntem de un snobism ie?it din comun.
Am fost intr o excursie foarte pl?cut? organizata, foarte foarte placuta si cred ca erau cinci persoane de sex masculin si 20 de persoane de sex feminin...Teoretic nimeni nu trebuia sa plece singur de acolo...La b?rba?i ma refer.
Trebuie sa existe pl?cere sa descoperi pe cineva, sa existe adrenalina o viata întreaga....Din toata experienta mea de pana acum am vazut o singur sotie care sincer in fiecare seara isi a?tepta so?ul la u?a cu bra?ele deschise si am în?eles ca daca exista pl?cere si dragoste pana la moarte corpul tau genereaz? adrenalina si astfel tr?im mai mult...E bucurie mereu si sufletul se bucura mereu, nu doar sa ne folosim unii de altii ca si bunurile materiale.
Partenerul nostru nu trebuie sa vina intr un cal alb, intr un castel alb cu un Mercedes alb...Castelul il construi?i împreuna daca exista pl?cere, daca exista dorin?a si castelul poate fi si imaginar, caci de foame nu a murit nimeni inca, dar f?r? iubire, fara pl?cere, fara dorinta, fara duiosie, noi murim ffff tineri...Englezii la 75 de ani au o viata sexuala activa, iar noi trimitem mesaje pana dimineata la 5 la emisiunile lui Dan Diaconescu si a?teptam sa o gasim pe Elodia sau ne petrecem serile sa vedem ce s a mai intamplat in comedia in care traim.
Mi am propus ca restul vie?ii sa încerc sa g?sesc oamenii mai simpli , mai deschisi, mai pl?cu?i, mai umani decat umanul, mai sinceri,care sa mi fie dor de ei si sa i caut si sa i caut si tot ceea ce exista pe criterii de foame sa fie exclus. Viat? e atat de simpla si de frumoasa. Tr?im poate cele mai frumoase timpuri din istoria României dar oameni cu inima au fost acoperi?i si li s a impus un trend si un fagas spre un materialism. Eu daca calatoresc si nu sunt grabit de multe ori aleg sa merg la ocazie, din dorinta de a cunoaste oameni si realitatile din vietile lor.
Si sper ca întrebarea : cu ce te ocupi ? : sa fie scoasa din vocabularul romanilor. Cu ce ne ocupam nu are treaba cu instinctul dintre doi oameni si daca cineva a citit cinci biblioteci si cinci doctorate a facut o pentru persoana lui...Partenerul nu trebuie sa faca acelasi lucru, el poate asculta. Simplu.
-
La fel de bine ar fi sa scoatem cuvintele adrenalina si instinct din discutia despre relatii :) Parca am vorbi de sporturi extreme. :faint:
Nu de alta, dar adrenalina are rolul de a bloca cele mai multe functii ale organismului in situatii de urgenta si pericol.
Eu personal, habar n-am care e povestea de viata a lui Ponta, nici ce o mana in lupta pe Udrea. Ca si mine s-ar putea sa fie multi/multe, deci mi-e greu sa cred ca astea sunt modelele pentru alegerea partenerilor.
Cred ca toti tanjim, in adancul sufletului nostru dupa iubire tihnita si vesnica, iar fiecare o percepe in felul lui, in functie de experienta de viata. Mai bine zis, in functie de cum si-a...prelucrat experienta de viata prin filtrul gandirii si simtirii personale. restul, sunt doar teorii care ne ajuta sa...supravietuim (esecurilor, neimplinirilor, implinirilor partiale).
Sorry, prea mi-a venit la plasa. ::)
PS - daca apare in viata noastra cineva despre care aflam ca are o anumita functie, avere, statut etc, ce facem? Il refuzam pentru ca ii putem din start eticheta ca nu stie sa iubeasca simplu si frumos? Adica, vrem nu vrem, tot de acolo incepem , de la intrebarea "Cu ce te ocupi?" - ca sa stiu daca esti suficient de simplu?!
Eu cred ca si asta e o provocare - sa ramai conectat la lucrurile simple, sa stii sa te bucuri, sa poti aprecia oamenii dupa felul in care gandesc si traiesc, indiferent ce pozitie ai tu sau ei pe scara sociala. S-ar putea sa gasesti mult snobism la asa numitii oameni simpli, dupa cum s-ar putea ca cei scoliti sau avuti, sa pastreze in ei bunul simt.
Simplitatea fara bun simt e doar simplism.
Ne intersectam cu oameni si luam decizii, la inceput in functie de ceea ce simtim, apoi in functie de ce cunoastem si traim in relatie cu celalalt. Doar o opinie...fara pretentii ca ar fi mai buna sau mai rea decat alte opinii :).
-
Iti sustii cauza caci si la tine prima intrebare este CU CE TE OCUPI...Data viitoare când mergi sau intalnesti pe cineva spune i VAI CE CAMASA PLACUTA AI ...sau discuta despre cer..NU I asa ca cerul e albastru...discuta despre florii sau despre umbre sau despre ciuperci...Sau data viitoare când cunosti pe cineva spune i despre citatul tau si ajuta l sa l inteleaga sau sa vorbiti in jurul lui , dar fara sa l intrebi CU CE TE OCUPI...Trebuie sa ne placa omul inainte de orice...Un barbat aduce flori din placere si de multe ori de drag...din instinct, din dorinta..Si din dorinta, din extaz sau adrenalina se intampla multe.Dar macar se intampla.
Acolo unde e material si capitalism , nu exista sentimente sau religie...Adica ceva ce tine de spiritual,fiind doua lumi total separate...De altfel opinia mea este ca in maxim 20 de ani individul capitalism va avea doar ceea ce este pe raft la Carrefour...La Carrfeour gasim branza , atunci branza vom avea si noi, salam si noi acelasi lucru...Dar lucruri spirituale greu , pentru ca nu va exista timp si nici inclinatie spre asa ceva...
Eu nu sunt intelectual si mi ar fi placut poate sa fiu, nu pot vorbi ca voi in cuvinte precise si pompoase, eu doar am impartasit realitati din lumea in care traiesc, atat eu cat si vecinii mei.Realitatea e realitate.
Dar apropo CU CE TE OCUPI?
-
cred ca mai putin conteaza cu ce ma ocup. mai important e ce ma preocupa.
Acum, de exemplu, ma preocupa felul in care faci afirmatii la limita atacului la persoana. :)
Nu sustineam cauza mea, nimic nu te indreptatea sa tragi concluzia asta. Incercam doar sa spun ca extremismul si ganditul dintr-o singura perspectiva nu ne ajuta.
PS - de obicei nu sunt atenta la camasa. Dar, apreciez zambetul, sau umorul, sau felul in care gandeste despre un lucru sau altul....
-
Eu am glumit...iubiri tihnite? cum sa nu...mai este putin si se termina circul din blocul in care stau...de obicei dupa 21 30 incepe tihna, caci pana la 21 30 se pun lucrurile la punct prin tipete si iubire,fiecare definindu si rolul in societate iar dupa 21 30 fiecare in camera lui e tihnit, satul si iubit...Uneori am senzatia ca vor sa ajunga in mica mea camera, dar ma linistesc caci apoi pe toti ii vad plimbandu se de mana...E logic sa nu o sa spuna niciodata toti in fapta adevarul...Trei din cinci din amicii mei sunt casatoriti prin prisme materiale.
Nu e nici un extremism, e doar un trist adevar, e adevarul despre societatea romaneasca.Simplu si clar. Eu am subliniat fenomenul care strabate intelectualitatea romaneasca , de foame.
Am studiat fenomenul foarte bine nu prin filozofie , ci prin ani de intrebari, prin ani de concluzii...Si noi trebuie sa acceptam fata nedisimulata a realitatii.
Sunt relativ nou pe aici si mi a atras atentia acest topic caci era in susul paginii.Probabil cine a postat acest subiect a remarcat imensa masa de intelectuali, minunati de altfel dar in posturi de single...Si m a susrins caci ani de a rândul mi am adresat mie insumi mii de intrebari despre relatiile dintre romani si mai ales de ce viata este atat de scurta in conditiile in care avem o natura foarte frumoasa, avem vegetale, avem ape curate...Avem foarte multe lucruri...Si concluzia mea este ca unul din factorii pentru care noi traim asa putin este ca noi nu ne iubim, noi iubim materialul mai mult decat uman, noi ne folosim de oameni...
Citim foarte mult, studiem, muncim...Dar de când ne nastem si pana murim iubirea e un element rar, e un bibelou de portelan cum spuneau clasicii.
Eu nu pot minti,caci nu ar avea sens...Am mii de marturii.Comunismul a fost o perioada in care oamenii lipsiti de posesiuni materiale , efectiv se cunosteau unii pe altii...Aveau timp..Capitalismul sau asa zisa democratie sau ceea ce traim noi astazi prin reperele noastre ...O sa va mai dau un exemplu, insasi Elena Ceausescu inainte de a l alege pe Nicolae Ceausescu , a cochetat cu alti lideri ai partidului..Dar ea dorea lozul cel mare si intuitia ei feminina i l a adus.
Zoe Ceausesc a fost o cu totul altfel de femeie...total opusa nebazata pe material ci pe pure sentimente...atractie si instinct. Am stat de multe ori si m am intrebat toti acesti barbati care au devalizat Romania...bun..furi bun de lacomie, de functie de..Bun..Dar de ce?
M am gandit si m a mgandit...De ce barbatul roman emigreaza si umple zeci de avioane zilnic...De ce barbatul roman renunta la munte, de ce jungla pentru cariere...De ce femeia romanca fuge si ea...Bun..Greutati...Dar daca studiezi aceste cazuri de la particular la universal , vei observa ca totul se invarte in jurul partii feminine si dorintelor ei.
Un ministru deunazi isi pusese in birou prin furt si coruptie jacuzzi sau prostii din astea si alte anexe ? masini , stilouri...Bun...Pentru cine? Sa faca baie cu mine? Imi pare rau nu pot face baie cu el...Ponta fura minte , devalizeaza o tara...Bun..Pentru cine? Pentru ce?
Toti acestia reprezinta intelectualitatea romaneasca de sus pana jos...Am citit despre alte natii...m am interesat despre raportul dintre fmeei si barbati, comportament...E un adevarat fenomen....Deunazi un ceh a venit in Romania si si a deschis o mica afacere pe baza ca romanii arata, stiu sa arate...Bun ...Arata saracii..Pentru cine?
Deunazi m am dus la Mitropolie in Sibiu si era acolo Patriarhul Laurentiu sau cum ii zice si mi a aparut un zambet ca stiu ca si cumparase Mercedes si toti sarisare pe el...Corect si a cumparat Mercedes...Pentru cine?Pentru ce? Oare are el o preoteasa acasa , care saraca e plictisita...Oare sa fie dorinta preotesei Mercedesul..Poate nu..
Deci este vorba de un fenomen care s a propagat de sus in jos si de jos in sus si in tot acest iures este viata...Si noi cei mici si marunti picam in el. Omul de când se naste si pana moare cauta repere, repere care sa l ghideze in viata...Unde este iubirea?
In fine acum e vara si un pepene e mai bun decat orice.Eu nu mai sunt mic si cu parul cret cum eram odata...Si desi sunt cum sunt inca mai sper...La o vara senina
-
Orice teorie creaza realitatea astfel incat sa-si sustina ipotezele :) (valabil si in cazul meu :applause:)
Dar dincolo de aceasta polemica, mi-a picat sub ochi un articol, care zice cam asa:
"Femeile nu-?i doresc b?rba?i puternici sau boga?i, astea sunt excep?ii care transform? femeia într-un c?ut?tor de comori. În realitate orice femeie vrea omul ei, frumosul ei, a?a cum este el, b?rbatul care s? ?tie ni?te r?spunsuri potrivite ?i care poate s? o fac? fericit?."
articolul integral:
http://novapost.ro/2016/08/19/o-femeie-are-nevoie-de-grija-si-de-siguranta-asa-ca-inainte-sa-i-dezbraci-rochia-invata-te-sa-i-imbraci-paltonul/ (http://novapost.ro/2016/08/19/o-femeie-are-nevoie-de-grija-si-de-siguranta-asa-ca-inainte-sa-i-dezbraci-rochia-invata-te-sa-i-imbraci-paltonul/)
Evident, in oglinda...e necesar sa ne gandim ca intr-o relatie sunt doi si ca e important echilibrul intre a oferi-a primi.
-
http://forum.singlescamp.ro/Smileys/alive_smilies/smiley.gif (http://forum.singlescamp.ro/Smileys/alive_smilies/smiley.gif) Wonderland eu iti doresc ca viitorul tau sot sa ti înfrumuse?eze feminitatea asa cum apare in toate imaginatia ta...Evident,noi facem filozofii, mai glumim dar exista o realitate care va ramane in anale si in carti...Si parca nici nu ar trebui sa va plictisesc eu cu povestile mele , când exact mai sus ceilalti participanti la subiect exprima clar dorintele lor...Dar totusi trebuie sa tinem cont de realitate, caci atunci când eram tanar si aveam parul cret l am citit si eu pe Cartarescu si mi ziceam - O , Doamne ce norocos este omul acesta, daca el vorbeste atat de frumos despre partea feminina - atunci merita incercat.
Ceausescu ne a invatat si cultivat iubirea de patrie, de tara, dar de atunci si pana acum nimeni nu ne a invatat nimic.Este un sfert de secol de cautari, un sfert de secol in care umanitatea si intelectualitatea din Romania cauta repere si cauta si prototipuri.Toate aceste realitati voi fi consemnate in anale si carti, cu un spirit realistic. Pai ce credti voi ca merge Ponta, reprezentantul intelectualitatii romanesti si al spiritului tanar, acassa si isi intreaba sotia - Buna iubita mea, te iubesc si sper sa vorbesc despre al doilea capitol din doctoratul meu. Ei na , nicidecum, micutul Ponta merge acasa , deschide usa si o intreaba pe sotia lui - Auzi, buna, maine ce mai furam? Ce mai furam maine fara sa ne prinda?
Asta e prototipul intelectualitatii romanesti, reperul...Noi nu facem niciodata diferenta dintre inima si creier, la noi totul trece prin creier si rationament...Cineva la un alt subiect scria ca in viata nu trebuie totul spus, totul se deduce si se simte, si se subintelege din gesturi si priviri.Atunci si o doctorita si un instalator pot face la fel , nu?
Ce vorbesc eu aici si eu aspir la un varf al intelectualitatii romanesti, caci eu nu stiu multe dar imi place sa ascult...Pot asculta.eRepet , este un sfert de veac , 25 de ani de nebuloasa si noi tot nu stim unde suntem.Dar noi ca si fiinte umane cautam si cautam , caci este in firea noastra in simtul nostru de a cauta,caci e binecunoscut cantecul dar daca dragoste nu e nimic nu e.
Liviu Rebreanu - Amândoi- si mai vedem noi...Dar , daca cu dragostea am lamurit lucrurile, despre generozitate ce spuneti...Desi nu este in subiectul nostru, desi ma abat de la el mi ar fi placut sa stiu parerea multora daca are intelectualitatea din Romania generozitate sau nu?
Articolele sunt frumoase, dulci si placute, dar realitatea este mai sus...A venit toamna.
-
https://www.youtube.com/watch?v=nKlxWA3xEgE (https://www.youtube.com/watch?v=nKlxWA3xEgE)
-
superb moment al lui Alifantis; atat muzica cat si versuri...nimic comparabil cu muzica romaneasca moderna
revenind la subiectul in dezbatere: in viata nu conteaza ce ai, ci pe cine ai
sa aveti un weekend placut!
-
Cred ca pana la urma se ajunge tot la basics, vorba cantecului " Cu ce m-am ales din viata : ce-am baut, ce-am mancat si pe cine-am strans in brate"
-
Ma uitam deunazi si am observat ca aproape toate întâlnirile din urmatoarele luni sunt aproape ocupate , daca nu chiar ocupate.Fantastic...ma asteptam ca in perioada de vara sa fie ocupate, dar se pare ca nu este asa...
-
Da, in orice perioada a anului, e imbulzeala mare. Si, daca mai stai pe aici, ai sa vezi ca locurile se ocupa inca de la inceputul anului, cand se lanseaza actiunile.
Dar, suntem :offtopic:
Uite aici un topic mai bun pentru astfel de reflectii/dialoguri, fara legatura cu vreun subiect deja existent. ;)
http://forum.singlescamp.ro/index.php/topic,86.0.html (http://forum.singlescamp.ro/index.php/topic,86.0.html)
-
Multumesc, o sa ma uit...acum sper sa gasesc si putin timp liber zilele acestea.
-
Pai Doamne acolo nu s a discutat din martie...Doamne martie..ce repede trece timpul acesta...acum este septembrie.Cine stie ce evolutii am cunoscut din martie.
-
Hai ca poate reu?esc sa ma mai înscriu si eu la o activitate - doua anul acesta.
-
Valentin2016, asa dupa cum ti-a spus si wonderland, esti off-topic.
-
Buna...imi cer scuze nu mi am dat seama. Ce inseamna off topic de fapt? In fine...Deslusesc eu.Multumesc oricum.Daca oamenii isi planifica actiunile de la începutul anului inseamna ca sunt siguri ca vor fi singuri tot anul ...Optimistic.
Ca sa mai spun cate ceva despre singuratatea celor high educated si nu numai, revin la educatia noastra primita de mici....La noi in viata de mici predomina verbul TREBUIE...trebuie sa mergi la scoala, sa aduci note mari, sa fii primul, sa fii in prima banca, sa fii ..trebuie sa mergi la facultate, trebuie , trebuie...La noi nu exista si placere insa.A nu se confunda placerea cu fericirea, fericirea asta de care tot vorbeste toata lumea.
Un amic din facultate, chiar imi spunea la telefon...Mai, cica mama toata viata mi a zis sa invat carte si sa ajung student...Si asa am facut..Si zice si ce am realizat..Acum , la aceasta ora inca lucreaza printr o fabrica din Canada.Zice am fugit atat dupa carti , pe banci si mama imi tot zicea sa ajungi mare, sa ajungi ...
La noi trebuie..Adica cu alte cuvinte, sa nu mi spuneti mie ca toti acesti single simpli sau mai mult decat simpli in tot anturajul, sau de când ies ei pe usa si pana la serviciu, in locurile lor de hobby uri nu au intalnit pe nimeni...Dar vai, noi nu putem asa una cu doua cu oricine...Noi trebuie, dar trebuie sa avem cu cine vorbi, persoana educata, bine sus pusa,persoana stilata si fina, caci nu poti sa te duci la mama sa i spui - Uite mama , iti prezint dragutul meu..Petronel il cheama...E magazionier...Dar stii mami, ma inteleg asa bine cu el si e o placere sa ma duc acasa, sa vorbesc cu el, sa ne ddesfasuram viata de zi cu zi... Mami imi e drag de el.....Si ajungem la întrebarea - Cu ce te ocupi? Dar cum suna sa mergi acasa la mami sa i spui...Uite mami , iti prezint pe dragutul meu iubit...Il cheama Victor.E avocat, vorbeste sapte limbi, mancam numai in oras, avem masini si telefoane...Nu prea vorbim fata in fata ca nu prea avem timp, dar stii s a inventat messengerul pe Facebook...Si nici mamliga impreuna nu facem...
Si uite asa in cautarea lor si a noastra de iubiri conditionate, ajungem sa ne risipim timpul, anii, visele si multe altele...Acest trebuie,acest verb ne urmareste o viata...Uitam de placeri, de placerea de a vorbi, de placerea de a te duce direct acasa, de bucuria viata si a omului....Cine a creat acest subiect sau tema sau cum ii zice a fost atras de faptul ca fiecare persoana are o poveste.Mica si ascunsa...Dar repet, noi trebuie sa o ascundem si când vorbim cu cineva sa ii spunem cu totul altceva..Poate pe undeva ar trebui sa fim mai sinceri cu noi , nu cu restul lumii...Am citit de mult o poveste scirsa intr o carte a Rodicai Ojog Brasoveanu...Cartea este foarte mica se numeste - Grasa si proasta - si acolo in interiorul cartii sunt niste povesti...desprinse din realitate...Este una care se pliaza pe ceea ce zic eu aici...pe ideea de placere....Nu va zic care e ...o sa gasiti voi.
Dar toate aceste conditionzari, toate aceste lipsuri ale placerii, ale existentei unor false standarde neumane duc la realitatea care o traim toti astazi...Traim foarte putin...Noi ne chinuim persoana..Deunazi o amica, farmacista si ea, persoana mare, educata mi se plangea ca ea initial a vrut sa divorteze dupa primii doi ani, dar tatal ei i a zis ca trebuie sa incerce, trebuie sa stea in acea casatorie ca i face de rusine...Si a mai incercat inca 5 si tot acolo a ajuns...
Nimeni nu ne a invatat ce inseamna placere, bucurie...Profesorul nu, acasa poate unii , preotul nici atat..Preotul este asuprit de preoteasa care vrea sa inlocuiasca Loganul cu Mercedesul si termonapul cu trotilanul si in felul acesta vor descoperi maretia lumii...Asta este realitatea dragii mei..Aproape toti traim intr o dubla viata...Una aratam si alta simtim.
Mai exista un ascpect descoperit si acela se numeste libertatea de a alege.Libertatea de a alege dupa atatia ani de ...
-
off topic = pe langa/ in afara subiectului de discutie.
Titlurile dau subiectul discutiei. Adica la: De ce sunt atat de multi oameni highly educated single? , nu vorbim despre rezervari la o actiune sau alta, nu intrebam despre lucruri care n-au legatura cu subiectul.
Chestie de organizare si de pastrare a unui aspect coerent, clar, usor de urmarit de oricine, a forumului.
Evident, raspunsul meu e si el... :offtopic: