Compatibilitatea o gasesti de-a gata sau o mai si construiesti?
@wonderland
Cautam sau asteptam sa intalnim persoana compatibila cu noi. Sustinem cu tarie ca mai bine singur decat intr-o relatie de compromis in care sa nu ne simtim impliniti, fericiti. Am spus-o si eu pe aici, teama de singuratate nu e un motiv bun sau suficient pentru a intra intr-o relatie. Perfect de acord.
Ma intreb, cand vrem ramanem sine die in asteptarea unei persoane compatibile, nu e un fel de a spune ca ne dorim sa apara acea persoana care sa se potriveasca cu stilul nostru, cu preferintele, obiceiurile si ritmul nostru de a trece prin timp si spatiu? Care sa nu ne tulbure tabieturile, sa nu ne strice programul. Ba mai mult, sa faca bine sa sa ne asigure toate dorintele pe care nu ni le putem implini singuri fiind: plimbari de mana, iesiri, calatorii si petreceri, socializare in doi, sa ne scape de grija reparatiior prin casa sau a altor treburi practice barbatesti. Sa includ aici si o viata sexuala activa, daca se poate si picanta? Dozajul de nevoi romantic-afective si materialist pragmatice proiectat asupra rela?iei si posibilului partener difera de la persoana la persoana.
Pare asa ca un fel de a cere de la celalalt sa fie exact ca noi, sau daca nu, sa faca el, sau ea toate compromisurile care se cer facute ca sa devina compatibil cu noi.
Poate ca ne gandim prea mult la ce ne dorim noi si uitam sa ne intrebam ce isi doreste celalalt. O rela?ie nu poate fi despre cine cedeaza mai mult sau cine ofera mai mult. Ori despre ce imi doresc eu si cum esti tu dispus sa vii in intampinarea dorintelor mele.
Cred in scanteia care face doi oameni sa isi doreasca sa incerce sa fie impreuna. Cred in legatura care se creeaza intre doi oameni la inceput si in efortul lor ulterior, constant, de a maximiza ceea ce ii leaga si de a minimaliza ceea ce i-ar putea duce la conflict si, in cele din urma la ruptura. Bine, mai exista si varianta convietuirii intr-un compromis al uzurii reciproce.
Nu cred in compatibilitatea venita la pachet. La urma urmei si compatibilitatea asta n-o constati la prima vedere. Ca, doar nu da nimeni certificate de compatibilitate. Chiar si la transplant compatibilitatea persoanelor nu garanteaza ca organismul primitor nu va avea o reactie de respingere a organului de la donator.
(https://encrypted-tbn3.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcSXkPLnU13GUW5KVGD_VJE8ca4p351uXU-Pxj24c3q3eB-H9NDCbQ)
Ce constati la inceput e doar o impresie, eventual o vibratie, o atractiie, o stare de bine sau de confort în preajma persoanei respective. Afli unele informatii care te pot duce cu gândul la potrivirii sau nepotrivirii, al reciprocitatii intentiei de a explora dincolo de prima vedere.
In cele din urma e nevoie sa incerci, sa testezi, adica sa risti. Daca cei doi se plac, tot e nevoie de timp pentru a afla punctele comune in prezentul lor care ii pot duce la planuri de atingere a compatibilitatii planurilor comune de viitor. Avand in minte ca viata e plina de neprevazut si intorsaturi neasteptate.