Chiar toate relațiile au final previzibil? scris de wonderland
Am auzit, de curând, pe cineva spunând că simte că e inutil și obositor să mai intre într-o relație, pentru că știe la ce se ajunge și cum se termină. Mi s-a părut șocantă această viziune, prin modul în care a fost rostită. Cu siguranța celui care nu poate fi zdruncinat în convingerea sa. Fără nici o urmă de resentiment sau revoltă. Cu un ton plat, calm, clar, al celui care chiar așa crede și simte.
(http://scms.machteamsoft.ro/uploads/photos/652x450/652x450_104122-cum-poti-sterge-de-pe-facebook-toate-urmele-fostei-relatii-i.jpg)
E ciudat cum, pentru unii oameni, o relație nu e decât o poveste repetabilă, cu traiectorie previzibilă și un final și mai previzibil.
E și mai ciudat cum, acești oameni nu-și pun problema că, poate totul devin previzibil doar pentru că ei au un comportament previzibil, repetabil.
Într-o acțiune identică vei obține același rezultat. Și, atunci, pare la mintea cocosului unde se cere produsă o schimbare. Totuși, continuăm să menținem un comportament care ne confirmă ideea unui eșec sigur.
Evităm intrarea într-o relație din teama de eșec, din dorința de a nu mai suferi, din neîncrederea în reprezentanții sexului opus, sau din siguranța și sentimentul de protecție oferitede zona de confort a rutinei, tabieturilor, comodității.
Dacă trăim după tipare, limităm căutările după aceleași....criterii, apoi ne mirăm că pare să re-trăim aceeași poveste.
Păstrez imaginea romantică asupra întâlnirii care m-ar putea determina să las toate temerile, rezervele deoparte, dar încerc să las universul să-mi arate porți de intrare la care nu m-aș putea gândi. Îmi rezerv dreptul de a vedea cum duc relația mai departe, cât de departe, abia în momentul existenței motivului concret pentru acest efort de gândire și implicare. ;) Dar îmi propun să mă bazez lecțiile din experiența anterioară și să pun în practică teoriile cu care am fost de acord de-a lungul timpului.
Poate că asta înseamnă realism, pragmatism, dar poate că înseamnă și înțelepciune. Până la urmă suntem ființe dinamice, în evoluție. Iar asta ar trebui să însemne și reconfigurări ale concepțiilor despre viață și relații, nu?
Și mai ales să nu adăugăm obstacole interioare la cele exterioare.
Daca ne ascultam ratiunea cam stim incotro se indreapta relatia ;)
Referitor la exemplul expus de tine exista doua ipoteze : un mod elegant de ocolire a unui raspuns direct sau pur si simplu blazare.
Finalurile sunt adesea previzibile atat timp cat cei doi parteneri nu fac eforturi certe ca relatia sa mearga....parerea mea.....
Din experienta (profesionala) constat cu dezamagire ca oamenii(indiferent de sex) nu invata nimic din lectiile pe care viata le-a oferit, nu sunt dispusi sa devina nici mai intelepti, nici mai concilianti, spera doar sa-i metamorfozeze pe parteneri dupa gustul si dorintele lor. Or acest lucru nu se poate intampla prea des si de aici conflictele. Oamenii au uitat ce inseamna respectul fata de semeni, de nevoile celuilalt, de trairile si sentimentele partenerilor. A te transforma in Pygmalion si a spera ca produsul creatiei tale sa aiba si aceleasi caracteristici sufletesti ca cele dorite de tine este aproape imposibil. Iubirea nu este sinonima cu posesia, cu gelozia, cu arivismul si multe altele.....
Imi vine in minte un proverb stravechi : "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" . Daca protegonistii unui cuplu ar repeta mai des acest proverb cu siguranta viata lor ar fi mult mai buna, dar.......
Citat din: Onix din Marţi, 12 Noiembrie 2013, 19:07
Imi vine in minte un proverb stravechi : "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face" . Daca protegonistii unui cuplu ar repeta mai des acest proverb cu siguranta viata lor ar fi mult mai buna, dar.......
Dacă noi oamenii, în general, am repeta vorba asta mai des.... ::)
Citat din: Onix din Marţi, 12 Noiembrie 2013, 19:07
Daca ne ascultam ratiunea cam stim incotro se indreapta relatia ;)
Depinde cât de tare ne bubuie inima în auz, ori cât de zgomotos tropăie hormonii :whistle:
Asta așa, pentru că mă simt superficială și glumeață în acest moment. Dar zău că înțeleg ce spui. Dar mai știu și că este inutil să ne enervăm, supărăm, irităm pentru ce nu fac alții. Zău că da.
iată cum orice relație capătă final previzibil.
Autorul este un bărbat, deci sursa e de încredere ;)
http://www.radufconstantinescu.ro/2013/11/cum-platesti-greselile-pe-care-nu-le-ai.html?fb_action_ids=225165910990402&fb_action_types=og.likes&fb_source=aggregation&fb_aggregation_id=288381481237582 (http://www.radufconstantinescu.ro/2013/11/cum-platesti-greselile-pe-care-nu-le-ai.html?fb_action_ids=225165910990402&fb_action_types=og.likes&fb_source=aggregation&fb_aggregation_id=288381481237582)
Citat din: Onix din Marţi, 12 Noiembrie 2013, 19:07
Daca ne ascultam ratiunea cam stim incotro se indreapta relatia ;)
/quote]
Da, Onix. rațiunea si inima...
(https://fbcdn-sphotos-b-a.akamaihd.net/hphotos-ak-frc3/1468772_715750448437353_1987141479_n.jpg)
Daca tot ne-am adunat si Gigi nu mai vine ;D, de fapt, nici n-a spus ca vine... m-am gandit sa reiau tema asta, dar din alta perspectiva.
Care sunt semnele pe care ne-am putea baza inca de la inceput, cele care ne spun ca o relatie va ajunge la un final previzibil. Cand stim ca e timpul sa renuntam?
Pentru ca, uneori, cazi in aceasta capcana a sperantei ca daca vei da inca o sansa, ca daca pui punct ca sa o iei de la capat lucrurile se vor schimba. Dar nu e asa. Sau foarte rar se intampla asa, nu?
Eu spun ceea ce incepe prost, se va termina si mai prost. Chiar si cand inceputul e cu scantei si artificii, tot ceea ce te face sa simti, sa spui sau te gandesti ca ti-ar placea sa fie altfel, e un semn ca nu esti in relatia potrivita.
Scuze pentru ca indraznesc sa te contrazic Onix. Nu ratiunea trebuie ascultata ci inima. Daca formezi o relatie bazata doar pe ratiune fara acea ,,chimie a sufletului'', este sortita esecului din start. Ratiunea si ego-ul va rascoli si scoate la iveala toate defectele partenerului. Iubirea, intelepciunea de a fi tu insuti fara masca si de a accepta pe cel de langa tine cu bune si rele, puterea de a darui fara sa astepti rasplata de la persoana vizata (rasplata vine cu siguranta de la persoane de la care nu te astepti), intelepciunea de a evolua impreuna cu partenerul nu de a incerca sa-l schimbi, puterea de a intelege ca suntem oameni, intelepciunea de a respecta, asta-i cheia. Asa cum bine spui, iubirea nu este sinonima cu posesia, iubirea nu se poate cumpara si sunt foarte putini norocosi care o traiesc cu adevarat si reusesc s-o mentina curata fara interventia interesului.
Viata este frumoasa si merita traita cu sau fara iubirea unui partener (iubirea se poate manifesta in zeci de forme) iar in privinta inceputului sau finalului unei relatii, nimic nu este intamplator, fiecare persoana care ,,stationeaza'' in viata noastra o perioada, vine sa ne invete o lectie. Depinde de fiecare in parte daca invata si mai urca o treapta sau coboara zece.
Ma fascineaza sa privesc cupluri de batranei tinandu-se de mana prin parc, ma apropii si ii intreb care este secretul? Primesc mereu acelasi raspuns: respect, admiratie, conciliere. Greu dar nu imposibil. Ma vad si eu peste vreo 40 de ani asa. :)
Citat din: Teo din Joi, 20 Martie 2014, 15:26
Nu ratiunea trebuie ascultata ci inima. Daca formezi o relatie bazata doar pe ratiune fara acea ,,chimie a sufletului'', este sortita esecului din start.
perfect de acord! :bow:
Citat din: Teo
Ma fascineaza sa privesc cupluri de batranei tinandu-se de mana prin parc, ma apropii si ii intreb care este secretul? Primesc mereu acelasi raspuns: respect, admiratie, conciliere. Greu dar nu imposibil. Ma vad si eu peste vreo 40 de ani asa. :)
pe mine ma fascineaza cuplurile de tinerei...mai ales ele ^-^
Daaaa Silviu si eu sunt fascinata de tinerei, rezoneaza cu sufletul meu tanar si nelinistit dar când ma uit la carcasa ma rusinez si-mi vad lungul nasului. oO
Da' eu nu ma rusinez deloc.... Ce-i frumos (si tanar) si lui Dumnezeu ii place! Si cine sunt eu sa-L contrazic pe Dumnezeu???
Da Alexandra asa e, multumesc pentru sprijin, mi-a trecut rusinea.
Oare de ce ne gandim mai mult la lucrurile rele care se pot intampla? Nu e ca si cum am pune opreliste celor bune? O poveste rara, dar reala, si atat de frumoasa:
http://adevarul.ro/life-style/dragoste-si-sex/secretul-casnicii-fericite-72-anii-cele-doua-cuvinte-Si-nu-te-iubesc-1_5347c5b60d133766a8b129ee/index.html?utm_source=facebook&utm_medium=postare&utm_campaign=yahoo (http://adevarul.ro/life-style/dragoste-si-sex/secretul-casnicii-fericite-72-anii-cele-doua-cuvinte-Si-nu-te-iubesc-1_5347c5b60d133766a8b129ee/index.html?utm_source=facebook&utm_medium=postare&utm_campaign=yahoo)!%20news%20rom%C3%A2nia#
Voi care credeti ca sunt dusmanii cei mai de temut, cand vine vorba de construcția unei relatii? Cum se intră în linie dreaptă spre finalul previzibil?
Încep eu si sper sa va simtiti provocati sa continuati:
1. Să accepți intrarea într-o relație pentru că te simți singur/ă, pentru că te plictisești, pentru te-ai săturat de comentariile mai mult sau mai puțin apropiaților, ori din alte motive de acest gen.
2. Un start greșit - când incerci sa pari altceva decat ceea ce ești. Îți arăți fața ta perfectă, sau incerci să fii ceea ce îți imaginezi ca dorește celalalt. Renunțarea la nevoile tale din dorința de a îl face pe celalalt să se simtă cât mai important. La polul celălalt, ignorarea nevoilor celuilalt si punerea ta în centrul atenției. Cât timp poti sa fii altcineva? La un moment dat vei vrea sa fii asa cum ești, așa cum simti, iar celalalt va spune ca nu te mai recunoaște.
3. Comparația cu altcineva sau raportarea la un ideal din mintea ta. Continuarea unei falsa așteptare ca celălalt se va schimba conform dorințelor tale El/ea nu se va schimba, sau nu în directia dorită de tine, iar tu vei trai aceeasi dezamăgire. Momentul de trezire va fi plin de regrete pentru timpul risipit din vina ta.
4. Să pui condiții și să ceri garanții asta mi se pare cea mai sigura cale de a scurtcircuita o relație înainte de a începe. Poate functiona o relatie pe schema: Da, dar iata ce trebuie sa fii, sa faci, sa-mi oferi, sa tii seama....?
(http://knowinnovation.com/wp-content/uploads/2012/08/yes_but.png)
5. Sa dai ultimatumuri de genul - Ca mine/Cum spun eu, ori deloc/la revedere :thumbdown:
Draga mea wonderland, eu cred ca (asa cum ai spus si tu) capcana sperantei este cea mai periculoasa. Privita din mai multe unghiuri, cum ar fi acela de a place pe cineva si a te "introduce" in sufletul celuilalt cu toate ca semnalele nu sunt chiar pozitive.
Am intalnit nepermis de multe persoane ce sufera "din dragoste" desi aceasta este unilaterala. Depun eforturi si apoi se intreaba: "Dar de ce nu ma iubeste ? Dar eu o/il iubesc ? Dar de ce nu vrea sa fim fericiti? etc.
Asa, pur si simplu! Pentru ca, inainte de a accepta o relatie este important sa analizezi cu atentie daca sentimentele sunt sinalagmatice, altfel....nu faci decat sa iti creezi iluzii desarte, sa iti faci sufletul "franjuri".
Asa ca, desi pare pragmatic, important este sa te convingi ca celalalt te place pe tine (macar), ca isi doreste sa fie in preajma ta, ca este interesat "sa construiasca" alaturi de tine o relatie.
Asa cum am mai scris pe undeva, este importanta buna-credinta a partenerilor . Iar primul semn este important. Ce reprezinti pentru celalalt, un divertisment, o cucerire, un avantaj (indiferent de natura lui), o "aspirina" sau doar o persoana agreabila (sufleteste, spiritual, fizic) cu care iti place sa petreci timpul, care iti aduce un pic de..."frumos" in viata cotidiana si nu numai.
Acesta este inceputul, in opinia mea. Functie de cum percepe fiecare (interese si nevoi) se poate evolua, in sens pozitiv sau negativ.
Restul este teorie, frumoasa, inteleapta, dar....tot teorie ramane.
Fiecare individ are nevoie de caldura, dragoste, apreciere, respect, prietenie, dar asta nu inseamna ca trebuie acceptat cu disperare orice, pentru a dobandi macar un segment din cele enumerate (si nu numai, pentru ca lista necesarului emotional este mult mai lunga)
Parerea mea......
După mine, când mai sunt și copii, situația se mai complică, având ceva în comun și cu fostul partener 1
Traim intr-o lume unde anormalitatea este regula si normalitatea exceptia. Fiecare persoana ( indiferent de sex) are un trecut, acest trecut implica la majoritatea si cate unul sau mai multi copii. Este firesc sa pastrezi legatura cu fostul/fosta, aveti multe in comun, dar mai ales copii. Prin urmare o relatie decenta cu vechiul partener nu trebuie sa fie un impediment in noua relatie.
In mod normal, cand doi oameni (din diferite motive) au ales un alt drum decat cel comun, ar trebui sa pastreze o relatie decenta, cordiala, in limitele bunului simt si al normelor sociale. In aceste conditii este mai mult decat ridicol ca legaturile firesti dintre parinti si copii lor sa creeze "dezordine in paradis", cu aspecte de gelozie sau altele. Conditia esentiala a normalitatii este ca, partenerul cu copii (cel mai ades tatal copiilor) nu isi doreste doar relatii firesti cu copii ci si relatii sexuale cu mama lor, dand un caracter dublicitar relatiei. In aceste conditii este evident ca ies scantei, toate partile implicate in relatia de "triunghi amoros" simtindu-se aiurea.
Citat din: Onix din Miercuri, 10 Septembrie 2014, 16:05
... Conditia esentiala a normalitatii este ca, partenerul cu copii (cel mai ades tatal copiilor) nu isi doreste doar relatii firesti cu copii ci si relatii sexuale cu mama lor, dand un caracter dublicitar relatiei. In aceste conditii este evident ca ies scantei, toate partile implicate in relatia de "triunghi amoros" simtindu-se aiurea.
Ai putea, te rog, sa reformulezi ?
Eu sa reformulez? O
O sa traducce aminteles, adica,
oricum o sa ai probleme, ori din partea copiilor, careo sa te injure ca i-ai neglijat, ori din partea noii partenere, careo sa devină geloasă !
Referitor la ce zici tu Gigi ... constient fiind de ceva nu te poti arunca cu capul inainte doar de dragul de a avea o relatie sau de dragul de a incerca, pentru ca e gresit sa avem tipare. ...Consider ca noi suntem creati dupa niste tipare (genetice si sociale) .... atunci sa nu ne miram ca poteca pe care calatorim in calatoria ce se numeste "viata" .... este pavata cu tipare.
Poate mai sunt si oameni care stiu ce vor ... sunt psihologi din fire .... dar nu au un vocabular dezvoltat in acest domeniu pentru a fi mai explicit .... cati dintre noi se duc la piata sa cumpere mere si cumpara mere stricate pentru ca doar asta a gasit?![/b]
Multumesc Florin1968 pentru traducere! Mesajul meu era de fapt pentru Onix si specific pentru pasajul pe care l-am citat.
Ei, cred ca iti va traduce si Onix !
Lasa Florine, ca ii "traduc" eu !
Este adevarat ca am scris o fraza aiurea, in timp ce vorbeam la doua telefoane (dar evident asta nu are importanta, trebuia sa citesc textul inainte de a-l posta) am inteles mesajul tau.
Mesajul meu era urmatorul : In mod normal persoana cu copii trebuie sa se rezume la relatii cu acestia si relatii cordiale si civilizate cu fostul partener, fara a da un caracter duplicitar relatiei. Exemplificand : Un el se mai duce si la fosta sotie (asa in amintirea vremurilor trecute, sa faca si altceva decat sa vorbeasca despre copii), actuala iubita afla si evident ies scantei. Acum ai inteles?
Fosta sotia spera sa se intoarca acasa, iubita spera sa o ia de nevasta, iar lui ii place asa, in trei, desi a divortat de mai multi ani. Aceasta este speta la care ma refeream si pe care o intalnesc la tot pasul, la mai multe cupluri (cuplu inseamna o pereche, in discutie..... sunt mai multi de trei...in general...) :)
Multumita de explicatie?!
Uite ca ma amestec iar in discutie, sa zic ca mai sunt si unele exceptii, ca poate fosta sotie are acu pe unu nou, si ,,dijeaba" se duce tatal , cica, sa-si mai vada copiii, ori fosta sotie e plecata peste multe tari, iar tatal e ramas in Romania noastra frumoasa !
Da Onix, acum am inteles clar. Multumesc pentru "traducere"!
Nu te amesteci in discutie, doar dezbatem diverse subiecte ;)
Speta relatata de tine se departeaza cumva de la subiectul finalului previzibil al relatiilor, dar nu cred ca se supara nimeni daca extrapolam ideea initiala
Aici este vorba despre aberanta si interminabila lupta dintre fostii parteneri, evident in detrimentul copiilor. Din nefericire partenerii (indiferent de sex, dar recunosc mai ales femeile) isi exprima frustrarile, orgoliile (si nu numai) impotriva celuilalt partener folosind drept "arma" copilul. Este o masura de neinteles si foarte ades justificata prin tot felul de explicatii usor nefondate.
Foarte des intalnesc astfel de situatii, uneori reusesc sa "dreg" macar un pic situatia, alteori......vorbesc la surzi, cert este ca interesul superior al copilului este grav lezat , dar....cum spuneam despre normal si anormal......
Stiu ca prin aceasta opinie imi voi atrage "bile negre" dar este o realitate de necontestat.
Sfatul meu pentru tati si mame ce nu mai au in custodie comuna copii (desi actualele reglementari stabilesc clar acest lucru) este sa fie perseverenti, sa incerce din rasputeri sa nu renunte la copii lor. Acestia nu cunosc toate "culisele" luptei si evident nu inteleg ce se intampla, iar peste ani se considera abandonati.
Banuiesc că tu, Onix, ești cumva pe funcție de moderator la secțiunea ,,Chiar toate relațiile au un final previzibil ,, ,așa e ?
Nu Florine, nu sunt si nici nu intentionez sa devin! Doar ti-am raspuns .
Subiectul este initiat de wanderland, iar eu n-am facut decat "sa-mi dau cu parerea". Aspect pe care il fac destul de rar in cadrul site-ului....
Florin1968, atacul la persoana duce intotdeauna la un final previzibil al relatiei :). Iar postarea off topic pune punct final dezbaterii :)
Nu am exclusivitate, nici nu exista un rol de moderator pe care cineva sa si-l revendice. Eu sunt gazda, pentru ca am inititat subiectul. Si atat.
Onix - cred ca subiectul cu folosirea copiilor ca arma - merita un topic separat. Ce zici?
Acum, intr-o incercare de a detensiona atmosfera si debloca discutia pe acest subiect, imi vine sa zic si sa ma contrazic:
Nu toate relatiile au un final previzibil. Unele au un final atat de imprevizibil incat ramai perplex si iti amintesti ca viata bate filmul. :)
Previzibil e finalul relatiilor, in care asa cum spui tu, nu tii seama de semne, ori de dezechilibrul intre dorintele si asteptarile celor doi.
Onix, chiar dacă nu apuc întotdeauna să răspund...părerea ta conteză pentru mine. :kissing:
Mai adaug una:
6. Să îngrădești libertatea celuluilalt. Ultimele două sunt cam organic legate. Să încerci să impui celuilalt stilul tău de gândire și viață, să îl faci să accepte ca indezirabile opțiunile și deciziile tale, să îi ignori, să ridiculizezi, să-I negi dreptul de a avea un timp doar al lui/ei, ocupații sau preferințe diferite, să încerci să îi impui stilul tău de comunciare. Ajungi la punctul numerotat la un moment dat cu 4 pui condiții, ceri garanții, anihilezi personalitatea celuilalt.
Oricare dintre situațiile astea creează undezechilibru și uite așa finalul devine previzibil.
In cele din urmă singurele principii și reguli care contează sunt date de ceea ce simți și tratarea celuilalt cu încredere, sinceritate și respect. Cu condiția ca acestea să fie autentice.
Când ajungi să nu te mai bucuri, să-ți fie teamă să te porți așa cum simți, să vorbești așa cum gândești e clar că e timpul să re-evaluezi relația și poziția ta în relația cu pricina.
in cazul meu, chiar toate au fost pe imprevizibil; atat inceputul - cand l-am acceptat si constientizat - cat si finalul, care mi-a demonstrat ca una dintre fericiri, este atunci cand ai puterea sa te ridici, sa-ti asumi, si sa mergi mai departe.
intreb; previzibilul, domoleste regretul alegerii?
nuuu, taie elanul increderii in noi inceputuri... :crazy2:
În perioada în care mi-am dat seama că eram dependentă emoțional (și o mare manipulatoare în același timp), mi-am pus întrebarea cum am ajuns în acea situație. Nu mi-aș fi pus niciun semn de întrebare, dacă nu mă trezeam grasă, nefericită, penibilă, pe punctul de a încheia o relație.
Răspunzându-mi la întrebare am trecut de la o scuză la alta. Am dat vina pe familie, apoi pe celelalte exemple relevante din viața mea, apoi pe școală, ghinion, soartă, Dumnezeu. Dar niciuna din aceste variante nu mă lăsau să dorm noaptea împăcată, așa că m-am văzut nevoită să fiu sinceră cu mine însămi.
Continuarea o puteți citi aici:
http://entuziasm.ro/cunoaste-ma-mai-bine-printre-tablete/nevoia-de-apropiere-si-conexiune-umana/ (http://entuziasm.ro/cunoaste-ma-mai-bine-printre-tablete/nevoia-de-apropiere-si-conexiune-umana/)