Acceptarea resemnării scris de wonderland
O vreme m-au preocupat ...polaritățile, contactul cu extremele și parcurgerea conștientă a drumului dintre ele.
Între dragoste și ură, între calm și furie, între frică și curaj, între vulnerabilitate și putere, între toleranță și intoleranță (deși astea sunt puncte pe firul ce duce de la iubire la ură)....infinite puncte de contact cu tine, în căutarea a ceea ce ești, pentru descoperirea a ceea ce poți fi.
În ultima vreme sunt interesată de...granițe. Nu dintre teritorii, ci situate la limita dintre două stări, de zona de suprapunere, de posibilă confuzie între două stări.
M-am trezit angrenată într-un exercițiu de identificare a graniței dintre acceptare și resemnare.
Da, bine, știu că cele două nu se suprapun. Dimpotrivă, ele te situează pe direcții diferite pe traiectoria devenirii tale. Ceea ce accepți vine din împăcare cu ceea ce a fost, cu singurul lucru cu care s-a putut întâmpla. Când te resemnezi, implicit accepți că ceva nu se mai poate întâmpla dar rămâi conectat dar rămâi ancorat în tristețe, frustrare, dezamăgire.
Deși, Dex-ul o definește ca pe o acceptare senină a unei situații dificile, în mintea mea, resemnarea e mai mult o renunțare încărcată de tristețe, de durere, de neputință. Oricâte alte uși și ferestre ai lăsa să se deschidă în calea ta, rămâne mereu acel punct dureros pe care nu-l poți vindeca.
Resemnarea te duce dintr-o zi în alta, purtând povara agățării de ceea ce nu a putut și nu poate fi.
Acceptarea presupune că pășești în prezent cu seninătate.
Acceptarea e alegerea care te eliberează de regretele asociate resemnării.
Până la urmă, te resemnezi că ceva nu poate fi și accepți că regretele nu fac decât să te țină într-un trecut, care nu poate fi schimbat.
Adică, m-am învârtit în jurul cozii și am ajuns la definiția din DEX???!!!!!
(http://files.myopera.com/Pineas2/albums/3614682/Gelbe-Spirale.jpg)
Uneori, nu reușești nici să te resemnezi, nici să accepți, și, evident să treci peste regrete...
Cineva mi-a spus, recent, că și-ar dori să poată călători în timp, pentru a încerca să schimbe cursul evenimentelor, să facă alte alegeri... Sigur, e o dorință pe care fiecare dintre noi o simte, într-un moment sau altul. Dar, pana la urmă, cel mai bun lucru pe care îl poți face e să lași trecutul în pace să se liniștească, iar tu să fii prezent si conștient în cursul prezentului. Altfel, riști ca peste o zi, o lună sau niște ani să rămâi ancorat în aceeași dorință, de a te întoarce, de a repara, de a acționa diferit... Și-atunci, într-un fel, viitorul trece pe lângă tine, pentru că tu ești, într-un fel, așezat cu spatele în prezent, cu privirea spre trecutul continuu.
(http://2.bp.blogspot.com/-9MPGmoQb_i8/TVPl7CWIQ3I/AAAAAAAAASc/mZv0to4MzGc/s1600/trecut.jpg)