Nu m-am schimbat. Sunt eu însămi! articol scris de wonderland
Te-ai schimbat. Nu te mai recunosc. Nu te mai înțeleg.
Fiecare dintre noi la un moment dat, a rostit sau a auzit astfel de afirmații.
(http://tips21.com/images/top%20Images/when-somebody-says-you-changed-visual-status-text-boxes.jpg)
Suntem într-o continuă schimbare. Așa se cade, în sensul devenirii noastre, să ne lăsăm modelați de experiențe, să facem alegeri în ce privește modul nostru de a privi, de a înțelege ce ne e dat să trăim, de a ne adapta comportamentul, atitudinile.
Da, când în contextul exterior nu găsești modificări semnificative, care să justifice schimbarea felului tău de a fi în raport cu o situație, o persoană, e clar că în tine, doar în tine, s-a schimbat ceva.
Devenim de nerecunoscut, cel mai adesea, doar când, de la început celălalt și-a format o imagine deformată despre noi. O imagine la care și noi am contribuit, dacă ne-am străduit, conștient sau inconștient, să-i împlinim imaginea iluzorie, oferindu-i ceea ce dorea să vadă, să audă, să primească.
Sau, urcăm pe un piedestal pe cineva, apoi strigăm că am fost înșelați. Pentru că, brusc nu înțelegem cum de persoana din fața noastră nu se mai comportă după imaginea, cu așteptările din mintea noastră.
Oricum ar fi, vine un moment când totul în tine strigă să te oprești. Poți să te faci că nu auzi semnalele nefericirii și nemulțumirii tale. Și să mergi mai departe cu inima grea, obosit și trist. Sau, poți să începi să te asculți și să înțelegi că ești singurul responsabil de fericirea sau nefericirea ta.
Mă gândesc la relațiile trenante, care par să meargă într-o inerție, în bucle sau cercuri (vicioase din moment ce reiau un tipar repetabil al agoniei și extazului) și care într-o zi sfârșesc brusc. Nu pentru că s-a întâmplat ceva diferit, deosebit, de neiertat. Ci, pentru că nu se întâmplă...altceva.
(http://24.media.tumblr.com/tumblr_m82brbDdlP1rcf4moo1_1280.png)
M-am schimbat?
Nu, nu m-am schimbat. Sau, da.... m-am schimbat.
Pur și simplu am devenit capabilă să mă ascult, să nu mă mai mint, să nu mă mai amăgesc, să fiu eu, în acord cu ceea ce simt, gândesc. Adică să fiu eu însămi. Să mă eliberez, să te eliberez, să ne eliberăm de această povară de a cere, de a aștepta ca unul să se transforme în sursa celuilalt de siguranță, împlinire și fericire.