Singles Happy Travel. Club de socializare
Scrise de noi => Articolele noastre => Subiect creat de: admin din Luni, 18 Februarie 2013, 10:43
-
Jumatatea îsi gaseste întregul? articol scris de wonderland
Nu stau bine, de fapt nu stau deloc la împ?r?ire. Unu împ?r?it la unu este tot unu, nu?
Ce e intreg s? r?mân? întreg. Ce e jumatate si se fac? întreg. Ce e f?râmi?at în fragmente disparate s? se roage pentru un miracol întru reunificare.
Iar (re)uniunile s? se fac? în diade armonizate întru cunoa?terea ?i acceptarea întregului. A?a cum este, nu cum ti-ai propune tu s? fie.
Asa am urat eu, într-o zi, întregului Univers, care mi se p?rea în pericol de a fi populat de jum?t??i r?t?cite în c?utarea altor jum?t??i, la fel de r?t?cite, într-o trunchiere nefireasc?.
De ce mi-a? c?uta jum?tatea? Jum?tatea de gând, jum?tatea de suflet, jum?tatea de trup? ?i, care jum?tate s? o p?strez. La care s? renun?? Pe care s? o trimit în c?utare? Pe care s? o las în a?teptare?
Eu sunt un întreg, cu tot ce am devenit. Cu r?ni pe care le-am oblojit cum am putut, cum am ?tiut mai bine. Doar, nu-?i po?i l?sa sufletul s? fluture zdren?uit de r?ni deschise.
M? a?ez, în fa?a oglinzilor ce îmi ies în cale, ca un întreg în c?utarea altui întreg.
Înv?? s? devin, zi de zi, în bucuria lucrurilor simple, un întreg în armonie cu mine. Înv?? s? v?d, s? primesc, s? aleg ceea ce m? împline?te
Înv?? c? orice î?i este dat s? tr?ie?ti, te împline?te pe tine ca întreg.
?i, atunci se cade s? cer altcuiva s? m? vindece, ori s? m? împlineasc??
Visez la întâlnirea a dou? inimi care bat în ritmuri armonizate, nu una prin cealalt?.
Visez la întâlnirea unui întreg cu alt întreg, fiecare capabil s? vad?, s? accepte, s? ofere f?r? a cere nimic în schimb.
Pentru c?, în ceea ce oferi stau ascunse darurile pe care le vei primi.
(http://i46.tinypic.com/334i7ax.jpg)
-
Nu stiu daca am inteles eu esenta a ceea ce ai vrut sa asterni prin aceste cuvinte dar, voi dezvolta ceea ce cred eu ca am inteles.
Astfel, o parte din mine este de acord cu ceea ce a inteles si cealalta parte nu este de acord. Acum dupa ce am citit parca este o lupa: jumatatea mea rationala se dueleaza cu cealalta jumatate a mea (eu am doua parti :whistle:) jumatatea emotionala... da ai dreptate ma nasc singura si sunt intreaga la ce sa am nevoie sa mai caut pe cineva cand sunt intreaga? dar la fel de bine pot vorbi cu mine, ma pot sfatui cu mine? pot lua toate hotararile singura? pot sa spun ca nu am nevoie sa fiu iubita?
Si pana la urma cred ca putem fi si un intreg in cautarea altui intreg care sa ne ajute sa ne definim mai bine...
PS nu stiu cat se intelege din ceea ce scriu dar azi am muncit de la 9 la 20:30 :(
-
jumatatea mea rationala se dueleaza cu cealalta jumatate a mea (eu am doua parti :whistle:) jumatatea emotionala...
Vezi, răspunsul e la tine, ce să faci cu a 3 jumătate pe lângă cele 2 ale tale?
Dar ți-ar plăcea să întâlnești pe cineva care are și el, cele două jumătăți(rațională, emoțională) la locul lor, bine închegate într-un întreg , nu-i așa? :yeah:
Simt că doar așa putem iubi cu adevărat, ca un tot, un alt tot.
-
Da, la asta nu m-am gandit... o sa caut doua jumatati intr-un intreg :dance:
-
ezoterism implantat in filosofia ortodoxa. mesajul e important. usa pe care intra in mintea si inima fiecaruia tine de alegerea personala :)
Când iubeşti pe cineva, nu te căzni să-l schimbi, căci nu vei putea. Roagă-te pentru el, dă-i un sfat, o carte, şi mai departe rămâne lupta lui cu el înşuşi. Eu pot să-ţi pun în farfurie, dar nu pot să mănânc în locul tau, îţi arăt drumul, dar nu pot să merg în locul tău.
Omul crede că şi-a ales partenerul greşit şi de asta nu e fericit. Îşi caută alt partener şi, după un timp, simte acelaşi gol şi aceeaşi neîmplinire. Dar problema nu este acel partener, ci raportarea greşită la viaţă, că tu crezi că exista o jumătate cu care poţi să formezi un întreg.
Când iubeşti pe cineva, nu te căzni să-l schimbi, căci nu vei putea. Roagă-te pentru el, dă-i un sfat, o carte, şi mai departe rămâne lupta lui cu el înşuşi. Eu pot să-ţi pun în farfurie, dar nu pot să mănânc în locul tau, îţi arăt drumul, dar nu pot să merg în locul tău.
mai multe pe:
http://ortodox.md/articole/una-dintre-minciunile-cu-un-impact-dezastruos-asupra-noastra-este-ca-in-viata-trebuie-sa-ti-cauti-jumatatea/?fb_action_ids=610242685708316&fb_action_types=og.likes&fb_source=other_multiline&action_object_map=%5B1498153047076931%5D&action_type_map=%5B%22og.likes%22%5D&action_ref_map=%5B%5D (http://ortodox.md/articole/una-dintre-minciunile-cu-un-impact-dezastruos-asupra-noastra-este-ca-in-viata-trebuie-sa-ti-cauti-jumatatea/?fb_action_ids=610242685708316&fb_action_types=og.likes&fb_source=other_multiline&action_object_map=%5B1498153047076931%5D&action_type_map=%5B%22og.likes%22%5D&action_ref_map=%5B%5D)
-
Buna ziua, am g?sit ast?zi, la cativa ani distanta aceste gânduri ale tale "Wanderland" ! Sunt remarcabile! Le recunosc, parca ar fi ale mele...si trebuie sa te felicit! Lung si greu mi-a fost si mie drumul pana la ele dar acum stiu ca a fost drumul cel bun. Toate cele bune î?i doresc din suflet :flori: :love:
-
Doamne, cat timp a trecut. De cand a fost postat articolul asta, nici forumul nu mai gaseste diacriticele, nici eu nu m-am mai gandit la cele scrise atunci...
Multumesc mult, Gabriela! Asa e, drumul spre intelegere e lung si greu. Din pacate, uneori la fel de greu e si drumul dinspre intelegere spre actiune si rezultat.
Dar, daca intelegerea ne aduce mai multa liniste si ne lasa sa ne bucuram mai mult, atunci...poate ca asta e rezultatul spre care tindem.
Toate bune si tie! Datorita tie am avut un zambet duios si pentru mine, azi!
-
Multumesc! Raspunsul tau ma bucura si ma onoreaza.
-
Iaca, dupa Gabriela, azi oviarad mi-a amintit de postarea asta.
Tot asa gandesc. Ca parca nu-i bine sa ne simtim jumatati incomplete.
Desi, pe vremea cand descopeream, fascinata, mitologia, legenda androginului mi se parea ca explica dorinta noastra de a ne gasi...jumatatea.
Dar si fiintele androgine, cica nu erau reprezentante printr-un singur trup, care sa reuneasca, ori sa integreze elementele masculin si feminin. Nu, cica erau reprezentate ca doua fiinte, barbat si femeie, lipite spate in spate.
Iar cand au fost pedepsite de zei sa se desprinda, pentru ca impreuna aveau o putere prea mare, nu stiu cum s-a facut ca au devenit slabi, letargici. Dar n-am inteles de ce, legenda spune ca erau tristi si mureau unul de dorul altuia.
Dar cum au ajuns la asa distanta, cand s-au ratacit, de ce n-au putut ramane impreuna chiar daca au fost dezlipiti?
S-or fi intors fata in fata si nu le-a placut ce au vazut? Nu s-au mai recunoscut? N-au mai inteles ce i-a tinut impreuna, ce-i facea puternici?
Adevarul ca daca ar fi sa aleg sa-mi gasesc jumatatea si sa redevenim doua fiinte lipite spate-n spate, parca nu prea as alege varianta asta...
Dar, dincolo de gluma, pana la urma cred ca important e ca fiecare sa gaseasca ceea ce il implineste. Indiferent ca il/o numeste "jumatea mea", "sufletul pereche", "perechea potrivita" sau mai stiu eu cum.
Desi, vedeti perechea potrivta parca suna altfel. Intr-o pereche sunt doua entitati, fiecare intreaga.
Ups, am facut ce-am facut si tot acolo am ajuns. :)
Dar, serios vorbind, chiar cred ca nu e importanta denumirea, atata vreme cat cei doi s-au gasit si merg pe acelasi drum.
-
Desi, vedeti perechea potrivta parca suna altfel. Intr-o pereche sunt doua entitati, fiecare intreaga.
Ups, am facut ce-am facut si tot acolo am ajuns. :)
Dar, serios vorbind, chiar cred ca nu e importanta denumirea, atata vreme cat cei doi s-au gasit si merg pe acelasi drum.
Perfect de acord cu tine Wonderland....pana la urma e o asociere ,o comuniune, sunt doi nu mai e unul singur, cu sot sau fara sot, ying si yang...
putem sa spunem oricum , important este sa existe legatura aceea nedefinita numita dragoste, iubire, chimie, etc :smitten: :)
-
Sti , majoritatea dintre noi am gasit cel putin odata "jumatatea " noastra nu ? Si s-a dovedit ca de fapt nu era asa , in final , ba eu , convins fiind ca exista am gasit-o si a doua oara , sti cum se zice prima data e greseala , a doua e ,, prostie |o eu prefer incapatanare , fiind taur , si totusi inca cautam o jumatate , nu stiu cum e cu ying si yang sau cu doua fete ale aceleasi monezi , sigur stiu ca nu mai caut doar jumatate ci caut o femeie intreaga desi e posibil sa platesc mai mult asa , pe intreg nu ? :D
Sunt convins ca ce e al meu e pus deoparte , si daca mi-am epuizat posibilitatile atunci e ok si singur ,,,,,,,,,,,, succes celor care pot si vor mai mult .
-
Mai, da din cate jumatati esti facut tu? :faint
Daca cineva isi cauta jumatate, ce ai tu impotriva lui? Se zice ca e una singura, dar daca nu o gaseste din prima, ce sa faci, mai cauti. Cu ce te incurca pe tine, cu ce iti afecteaza viata? Te temi ca o vei gasi si ea va spune ca e jumatatea altcuiva?
(asta asa, ca prea ne-am luat in serios ?), putina destindere la vreme de seara. nu de alta, dar nu pot sa te vad cum te dai cu capul de zid :)
-
:hammer:mutumesc , eu nu am nimic cu nimeni , doar cu mine si cu jumatatile mele din pacate niciuna potrivita , din moment ce nu a mers , de aceea , sunt hotarat sa caut doar intregi asa macar nu mai e nevoie sa fie potrivita , poate fi doar perfecta :D
-
....<<Dar si fiintele androgine, cica nu erau reprezentante printr-un singur trup, care sa reuneasca, ori sa integreze elementele masculin si feminin. Nu, cica erau reprezentate ca doua fiinte, barbat si femeie, lipite spate in spate.
Iar cand au fost pedepsite de zei sa se desprinda, pentru ca impreuna aveau o putere prea mare, nu stiu cum s-a facut ca au devenit slabi, letargici. Dar n-am inteles de ce, legenda spune ca erau tristi si mureau unul de dorul altuia.>>....
Orice "separare" este traumatica: nasterea, decesul cuiva apropiat, divortul...
Cele doua entitati din Unicul-androgin isi aparau unul celuilalt spatele, zona foarte vulnerabila si de aceea erau foarte puternici - se aveau unul pe celalat, nu le era teama, aveau incredere deplina unul in celalat, se simteau in siguranta.... Dupa separare nu se mai simt in siguranta, apare teama. In timp, si dupa ce se vad, scade increderea, apar judecatile, intrebarile, indoiala. De la Comuniune-Comunitate se trece la Idividualitate-Individualism, Egocenticitate-Egoism. Iubirea sau Dragostea incearca sa reuneasca doua entitati separate intr-un intreg. Copilul vrea sa stea cat mai lipit de mama, iubitii/sotii cat mai mult impreuna, mana in mana sau imbratisati, Comuniunea incearca sa se restabileasca, apar increderea si siguranta. Doar ca cele doua parti rareori apartin aceluiasi intreg si incet reapar manifestarile individuale, interesele divergente. Cat de mult si cu ce rezultate variaza de la cuplu la cuplu.
Impresia mea este ca unitatea se manifesta in primul rand la nivelul sufletului/spiritului.... Si ma intreb daca sufletul meu pereche exista in acelasi timp cu mine pe Pamant sau in timp ce eu sunt aici el nu s-a nascut sau a murit deja? Atunci ce sanse am (am avut)? Sau Singuratatea este data pentru a invata sa anihilez egoismul si individualismul si sa devin pregatit pentru Uniune. Sau Marele Test consta tocmai in relizarea Uniunii intre doua suflete nepereche? Cine poate sti? :help: (ridica cineva mana :pleasantry: ?).
Ei, dar acestea sunt niste speculatii, la ceas tarziu de seara, bazate pe ce isi mai aminteste sufletul meu ca a fost atunci. Cand atunci? Stiti si voi - cand dragonii zburau liberi pe sub Luna plina, iar puricele se potcovea cu 99 oca de fier si tot sarea pana in Luna si inapoi.....
-
Rentzi, ai scos din context :2funny: tocmai partea care arata intentia mea de...sa-i zicem, pamflet.
Dar e bine ne-ar repus pe ganduri si explorare mai profunda.
Eu, una, nu ridic mana. Dar ma gandesc ca pe masura ce creste perioada de singuratate, parca nu vad cum s-ar duce egoismul si individualismul. Ne obisnuim sa ne raportam la noi insine, fara sa vrem ne inchistam intr-o rutina, capatam tabieturi, uneori fixatii. Doar prietenii si cei dragi, apropiati ne mai scot din asta.
Poate tot o provocare e sa profitam de perioada de singuratate ca sa ne intregim pe noi insine?
-
Ei, hai ,un pic de optimism .
Este clar ca orice pierdere de orice fel ne intristeaza , uneori avem nevoie sa parcurgem pasi necesari pentru a o accepta , insa conteaza foarte mult timpul si modul in care ajungem sa ne impacam cu noi dupa , iar asta depinde foarte mult de felul in care ne raportam , in general , la obstacolele din viata noastra , daca suntem optimisti sau pesimisti , daca ne validam interior sau exterior , daca suntem responsabili sau ne place sa aruncam in curtea vecinului ce nu e bun pentru noi , daca avem o personalitate extrovertita sau introvertita , daca , daca ....
Eu zic ca in viata e important sa traiesti nu sa supraviatuiesti , fiecare zi e noua si aduce provocari noi , deci ce e in trecut , nu poate fi schimbat ,asa ca cel mai bine sa ramana in trecut , ca aducere aminte si atat , oricum trecutul e cel care ne face sa fim oameni de azi , prezentul e cel care trebuie trait plin de provocari , viitorului fiindu-i harazite planurile si visele noastre.
Traiti nu supravietuiti , asta e concluzia experientelor mele acumulate pana la aceasta varsta , oricum rasare soarele si maine chiar daca suntem suparati sau veseli , asa ca de ce sa nu alegem sa fim veseli , alegerea ne apartine . :)
-
Cred mesajul postat mai sus e cumva :offtopic: insa aici ne-a dus discutia , citind deasemenea un alt mesaj al lui wonderland unde pomenea de asteptarile noastre intr-o relatie , cred ca atunci cand cauti o jumatate care sa te intregeasca ai anumite asteptari care s-ar putea sau nu sa se indeplineasca , sau care s-ar putea sau nu sa coinicida cu asteptarile celuilalt, oricum sunt multe necunoscute care trebuie sa se potriveasca , pe cand daca esti intreg si cauti tot un intreg , simplificand , nu ai asteptari referitoare la intregirea fiintei tale , poate doar la drumul de urmat impreuna.
Eu cred ca avantajul convietuiri cu un intreg e faptul ca in fiecare zi ai ceva de descoperit , in timp ce cu o jumatate in fiecare zi ai ceva de bifat in lista cu ..............potriviri.
-
Cred mesajul postat mai sus e cumva :offtopic: insa aici ne-a dus discutia , citind deasemenea un alt mesaj al lui wonderland unde pomenea de asteptarile noastre intr-o relatie , cred ca atunci cand cauti o jumatate care sa te intregeasca ai anumite asteptari care s-ar putea sau nu sa se indeplineasca , sau care s-ar putea sau nu sa coinicida cu asteptarile celuilalt, oricum sunt multe necunoscute care trebuie sa se potriveasca , pe cand daca esti intreg si cauti tot un intreg , simplificand , nu ai asteptari referitoare la intregirea fiintei tale , poate doar la drumul de urmat impreuna.
Eu cred ca avantajul convietuiri cu un intreg e faptul ca in fiecare zi ai ceva de descoperit , in timp ce cu o jumatate in fiecare zi ai ceva de bifat in lista cu ..............potriviri.
Foarte frumos spus :)
-
Dragii mei, cei ce postati aici si peste tot pe acest forum!
S-ar putea sa invat mai multe de la voi, de la durerea voastra traita si poate cicatrizata, decat de la psihologul la care dau 100 lei pe sedinta...
:worship:
-
Dragii mei, cei ce postati aici si peste tot pe acest forum!
S-ar putea sa invat mai multe de la voi, de la durerea voastra traita si poate cicatrizata, decat de la psihologul la care dau 100 lei pe sedinta...
:worship:
Intr-un timp imi trecuse si mie prin gand sa merg la un psiholog. N-am facut-o.
Tot ce stiu despre psihologi este ce am vazut prin filmele americane. Adica te duci acolo, te asezi, incepi sa vorbesti despre tine, relatii, etc., psihologul asculta, noteaza si pune intrebari. N-am vazut insa nici un psiholog in vreun film american, documentar sau orice altceva, care sa dea si solutii. Te lasa pe tine sa-ti dai seama ce ai gresit si ce trebuie sa faci in continuare. Si cu cat mai tarziu faci asta cu atat mai bine pentru el. Perioade lungi de consultatii inseamna bani mai multi pentru el, nu? Este adevarat ca habar n-am cum lucreaza psihologii romani. Poate sunt altfel. Va rog sa ma corectati daca gresesc.
-
După ce m-am dus la avocata și am plâns doua ore în continuu, a spus ca nu are cu cine vorbi și ca am nevoie de ajutor specializat pentru a depăși aceea încercare din viata mea... Am fost și la psiholog si la psihiatru. Fără tratament nu cred ca as fi putut sa... trec ușor peste despărțire.
Depinde peste cine dai și cat poți comunica, lungimea de undă.
Dar ar trebui sa te ajute sa vezi și partea plina a paharului, nu numai cea goala, sa vezi ca ai pentru ce trai, ca exista viata după un divorț, ca viata e un dar și sa fim recunoscători în fiecare zi pentru ce avem. O parte din aceste maxime, mai toate, sunt citite și studiate de mine, de fapt 8)
Acum sunt foarte bine, viata merita traita, ca e scurtă. :giggle: :kissing: :thumbup:
-
Despartirile sunt grele, dar ... mai bine plangi la psiholog decat sa razi la psihiatru.
-
Despartirile sunt grele, dar ... mai bine plangi la psiholog decat sa razi la psihiatru.
:applause: