Singles Happy Travel. Club de socializare
Scrise de noi => Articolele noastre => Subiect creat de: admin din Duminică, 17 Februarie 2013, 16:36
-
Singuratatea "alergatorului de cursa lunga" articol scris de mihaela1961
De multe ori am stat si m-am gandit ce anume m-a determinat sa fiu singura in prezent, de ce majoritatea a spus un 'DA', iar eu am fugit de traiul in doi!
As incepe cu "a fost odata", asa cum incep toate povestile care, cum este si firesc, se termina cu happyend! Am avut iubirile mele, sperantele mele, ca orice tanar...daca as crede in karma, as spune ca asa a fost sa fie! Eu spun doar ca am ratat la mustata iubirile care m-au parasit si am lasat, fara sa intorc capul, barbatii cu care am simtit ca nu rezonez!
Dintre o singuratate (eu cu mine insami) si o singuratate in doi, am ales-o fara ezitare pe prima! Sigur ca n-a fost usor, sigur ca uneori m-am simtit pierdura, dar au trecut anii peste mine, iar acum am ajuns- zic eu- sa gandesc intelept, cu un zambet care-mi aluneca mereu in coltul mintii!
Un pahar pe jumatate plin, in aceeasi masura este si pe jumatate gol, m-am autoeducat sa vad jumatatea plina a lui! Daca ar fi sa dau timpul inapoi, ma indoiesc ca as modifica ceva din conceptia mea despre "cum ar trebui sa fie un cuplu"!
Din pacate,compromisul de a avea langa noi pe oricine, sex opus sa fie, mie una mi se pare de neacceptat! Comunicarea, afinitatile isi spun cuvantul in orice relatie, ma gandesc ca astea si multe altele duc la sentimente puternice, felul in care "rezoneaza'" cei doi este de fapt liantul oricarei adevarate relatii!
Daca nu concepi viata fara un partener, poti ajunge la mari compromisuri (oricum sa fie, numai sa fie)! Se spune ca toate minunile tin trei zile, sau de la Frederic Beigbeder citire "dragostea dureaza trei ani"!
(http://i48.tinypic.com/rm0k8g.jpg)
Nu vreau sa fiu inteleasa gresit! Nu fac o pledoarie pro domo SINGURATATE, conisder insa, ca daca tot sunteti in situatia asta, ASUMATI-VA SINGURATATEA cu fruntea sus, treceti cu eleganta si putere prin viata, uitati-va drept inainte mereu si nu acceptati un compromis numai de dragul unui statut civil care-ti confera o verigheta, sau de dragul rubedeniilor "ingrijorate" ca esti singura!
Eu imi repet mereu "Timpul e de partea mea", sa-l folosesc! Tin minte ce imi spunea tata mereu "antreneaza-ti mintea citind si n-ai sa imbatranesti! O carte nu te va trada niciodata, un sot e posibil sa o faca!"
Batranetea sau tineretea tin de o anumita atitudine interioara! Foloseste-ti timpul liber facand ceea ce-ti place, orice, dar acel orice trebuie sa te atraga! Canalizeaza-ti gandurile catre estetic, tot ce e frumos ne intinereste interior, fii utila tie insati si nu deveni propriul dusman ancorandu-te in tot felul de prejudecati, spaime si frici de singuratate! Aluneci periculos in interiorul unui cerc vicios! Cand nu te mai accepti asa cum esti, ai un conflict cu tine insati, de unde si repercursiunile: spaime, temeri, gandul la un viitor incert, toate acestea pot duce la depresii, angoase, anxietati! Cea mai importanta fiinta esti TU, repeta-ti mereu ca viata te asteapta mereu cu provocari, ea in sine e o provocare pe tot parcursul ei!
Nu lasa viata sa ti se scurga printre degete!
-
"nu acceptati un compromis numai de dragul unui statut civil care-ti confera o verigheta, sau de dragul rubedeniilor "ingrijorate" ca esti singura!"
Off, cam aici ma incadrez si eu , stresata fiind in ultima vreme de intrebarile venite din partea rudelor si cunostiintelor mai apropiate, ce ma
tot intreaba - cand ma marit sau cand ii invit la nunta - trebuie mai mereu sa incerc sa fiu draguta cand le dau raspunsul, ca nu depinde de mine, si cand va fi va fi...intrebarile lor ma frusteaza si ma fac sa ma gandesc uneori ca poate e ceva in neregula cu mine,
....alteori le spun ca sunt inca tanara , la inceput de drum si am timp(desi timpul trece la fel pentru toti).... vreau sa ma si casatoresc la un moment dat , dar nu vreau sa o fac doar pentru a bifa si aceasta experienta...
-
"nu acceptati un compromis numai de dragul unui statut civil care-ti confera o verigheta, sau de dragul rubedeniilor "ingrijorate" ca esti singura!"
Off, cam aici ma incadrez si eu , stresata fiind in ultima vreme de intrebarile venite din partea rudelor si cunostiintelor mai apropiate, ce ma
tot intreaba - cand ma marit sau cand ii invit la nunta - trebuie mai mereu sa incerc sa fiu draguta cand le dau raspunsul, ca nu depinde de mine, si cand va fi va fi...intrebarile lor ma frusteaza si ma fac sa ma gandesc uneori ca poate e ceva in neregula cu mine,
....alteori le spun ca sunt inca tanara , la inceput de drum si am timp(desi timpul trece la fel pentru toti).... vreau sa ma si casatoresc la un moment dat , dar nu vreau sa o fac doar pentru a bifa si aceasta experienta...
Cu totii ne incadram undeva!Formeaza-ti personalitatea de asa natura incat sa nu cedezi presiunilor exterioare, fie chiar venite de la parinti!
DAR, cedeaza celor interioare si cand va veni momentul...cand vei simti CA EL E ALESUL, atunci TU SINGURA VEI DECIDE!Coabitarea se face IN DOI(tu si cu el), nu cu mama sau tata!
Va veni si momentul ala pentru tine, SUNT CONVINSA!Tu singura il vei simti!Exista o alchimie care functioneaza!Nu trebuie sa programezi cand, cum, unde, viata te asteapta pe dupa colt!Pana atunci, in afara ca puteam avea toti timpul de partea noastra daca stim sa-l folosim, tu ai si tineretea de partea ta!Ai sa gasesti pe forumul asta subiecte interesante, du-te la o singura actiune cu cei din SinglesCamp si ai sa vezi ca poti fii singur si sa te distrezi la maxim!La Revelion erau si persoane in jur de 30 de ani cred, Gigi stie mai bine cati ani au Codru sau Rialda!
:)Sper sa ne mai intalnim pe aici!
-
Off, cam aici ma incadrez si eu , stresata fiind in ultima vreme de intrebarile venite din partea rudelor si cunostiintelor mai apropiate, ce ma
tot intreaba - cand ma marit sau cand ii invit la nunta - trebuie mai mereu sa incerc sa fiu draguta cand le dau raspunsul, ca nu depinde de mine, si cand va fi va fi...intrebarile lor ma frusteaza si ma fac sa ma gandesc uneori ca poate e ceva in neregula cu mine,
....alteori le spun ca sunt inca tanara , la inceput de drum si am timp(desi timpul trece la fel pentru toti).... vreau sa ma si casatoresc la un moment dat , dar nu vreau sa o fac doar pentru a bifa si aceasta experienta...
Cory , stai linistita, nu esti numai tu in situatiua aceasta, si eu cam tot asa patesc...mai ales in ultimul timp... ::)
off...oare cand o sa inceteze unii sa isi faca "griji" pt viata altora ?
Stii ce le raspund eu celor care ma intreaba cand ma marit? ....ca nu vreau sa ma marit .....sau ....dar ce? este obligatoriu? sau...cand o sa ma marit o sa afle.... ;D si le-am inchis gura :strambatura:
Asa cum ai zis...cand va fi va fi...si nu esti obligata sa dai explicatii. E drept ca uneori devine enervant, nici mie nu-mi place.
Chiar azi am gasit un citat frumos si sugestiv
"Nu permite ca opiniile celorlalți să devină realitatea ta." Les Brown
-
"Nu permite ca opiniile celorlalți să devină realitatea ta." Les Brown
Tare bun citatul asta, adda!
Să ne ocupăm de propria realitate. Ceilalți să aștepte. Simțul umorului ne scoate din multe situații neplăcute și previne enervarea sau intristarea. Și se potrivește și cu... atitudinea paharului pe jumătate plin :)
Variante:
1.Când scrie pe invitație. Ați primit-o?
2.Stați fără grijă. Vă anunț eu.
3. Vă rog să nu mă mai întrebați. Prefer să mă concentrez la planificarea nunții. :giggle:
-
mihaela1961 un articol foarte frumos! Eu una consider ca doar trecand prin anumite experiente capeti intelepciune! Sunt multe persoane care formeaza un cuplu si nu sunt fericite... sunt multe persoane care stau intr-o relatie facand foarte multe compromisuri de frica singuratatii... eu cred ca cel mai greu este atunci cand iesi din prima relatie de lunga durata... la mine au fost 7 ani, dupa, cand am mers singura pe strada pt prima data singura (fara cuplu) mi s-a parut ca sunt ciudata, ca se uita lumea la mine... dupa o perioada de timp am inceput sa traiesc din nou... trebuie intra-adevar sa te accepti asa cum esti...
Acum realizez ca nu eram fericita atunci si ma felicit pe mine ca am spus STOP si am persoane in jurul meu care sunt in situatia in care am fost eu si imi spun ca eu sunt puternica... ca am spus STOP... poate sunt...
Cred ca fiecare dintre noi am avut/avem iubirile noastre doar ca lumea/societatea nu mai este cea de acum 30 de ani... suntem intr-o continua schimbare...
Trebuie sa traim fiecare clipa a vietii cu adevarat chiar daca suntem singuri, sa ne bucuram de ceea ce ne ofera viata! Nu cred ca daca esti singur nu te poti bucura de frumusetile naturii, de calatorii, de muzica, ba dimpotriva, o poti face mai bine decat intr-o relatie bazata pe compromis....
Si daca va fi sa fie, va fi, persoana potrivita va aparea... Nu trebuie sa ne cuprinda disperarea ca suntem singuri si sa acceptam orice doar de dragul de a avea pe cineva!
-
Variante:
1.Când scrie pe invitație. Ați primit-o?
2.Stați fără grijă. Vă anunț eu.
3. Vă rog să nu mă mai întrebați. Prefer să mă concentrez la planificarea nunții. :giggle:
;D ;D da da...merci de idei wonderland...cred ca i-as baga in ceata cu totul daca le-as raspunde cu varianta 1 :giggle: :thumbup:
-
:D 1
;D ;D ;D ;D
Ultima varianta e dementiala! ..ma concentrez la planificarea nuntii!!
Da' sa nu ne bucuram prea mult, rudele in principiu sunt perseverente!Daca te intreaba, draga mea Wonderland, dupa 6 luni..'Pai ziceai ca te concentrezi la planificarea nuntii, mai dureaza mult planificarea aia?', sa te vad 'pe unde scoti camasa' Io zau daca stiu ce naiba le-as raspunde!Eventual ca am planificat una, da aia a cazut si acuma ma concentrez la planificarea altei nunti!!Numa' ca risc sa ma suspecteze de imoralitate!Oricum ai da-o, de rude nu scapi!Io zic ca tre' sa lasam diplomatia la o parte 'in extremis'(cand devin ingrozitor de perseverente' si sa le spunem ca ne-am descoperit vocatia!Ne concentram cum sa devenim maicute eventual! :applause: :applause: :applause:
-
Multumesc mult Mihaela , adda si wonderland pentru sfaturi si pareri.
Le apreciez pentru ca stiu ca sunt sincere si vin din propria voastra experienta de viata.
Eu am 27 de ani si de aceea cred/ sper ca inca nu am ratat momentul sau persoana.... :tomato:
(asta cred eu, "binevoitorii" in schimb imi zic ca daca nu ma marit pan la 30 nu s-ar putea sa nu mai gasesc apoi pe nimeni :idiot2:...
Cat despre actiuni , Mihaela sa stii ca m-am inscris deja la o actiune ce va avea loc in vara (Adriatica),... daca anul asta a adus ceva bun
pana acum este faptul ca parca mi s-a ridicat un "val de pe ochii" in ceea ce priveste conceptul de single si socializarea in general , de cand
m-am alaturat si eu SC.
P.S. Wonderland optez si eu pt. varianta 1.Când scrie pe invitație. Ați primit-o? :magic:
Dar ce facem apoi :2funny:
O zi frumoasa sa aveti!!!
-
Cu drag, Cory, deși eu nu știu cum am ajuns pe lista de multumiri :giggle:
Ce facem apoi, când? Când ne spun că nu au primit-o?
Simplu, le spunem - Așteptați-o în liniște! :whistle:
-
MANA CARE INVATA!
Demult(asta ca sa nu incep cu 'a fost odata'), aveam rabdare sa astept in gara vietii un 'Fat Frumos'.Aveam si tineretea de partea mea!Eram tenace, imi creionasem in minte o tipologie a barbatului ideal, asadar asteptam sa apara 'Alesul' Meu!
Au trecut iubiri peste mine si la fiecare dintre ele imi spuneam, cu stomacul invadat de fluturi 'Ecce homo'!
...Si uite asa, 'anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa ei cu dragostea de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear'!Nu stiu daca Lorelei a iubit mai mult iubirea, eu insa cu certitudine!De fiecare data m-am adunat-cioburi farame,boabe de lacrimi si mi-am zis ca dragostea se poate reinventa, se poate reconstrui.Am cautat din nou..acelasi Fat-Frumos, Alesul meu, nu ma abateam nicicum de la barbatul care exista for ever in mintea mea, acelasi, niciodata altul!
Anii s-au scurs inexorabil, timpul supus Pantei Rei...intai riduri fine la coltul ochilor, apoi profunde in jurul gurii cu colturile lasate a tristete, dar ANII, anii care au trecut peste mine m-au invatat sa nu mai caut, sa nu mai astept!
Mana intinsa in a cersi iubirea a invatat sa puna lumanari la mormantul parintilor mei, aceeasi mana a invatat sa stearga lacrimi alunecande, aceasi mana uneori voia sa se chirceasca in pumn intins catre Ceruri pentru ca ai mei m-au parasit,mana incerca sa-mi incolaceasca trupul chircit de durere, prabusit pe o lespede de mormant!
DAR(intotdeauna exista un DAR)a invatat sa tina tastatura in brate(uneori, ce-i drept-extrem de rar-condeiul), sa rasfoiasca o carte! A devenit mai viguroasa, a invatat sa imbratiseze prietenii, si-a adus aminte chiar cum sa se 'unduiasca' in ritm de dans, cum sa ascunda gura intr-un zambet mijit!
Daca eti un INVINGATOR, orice mana stransa in pumn de revolta si durere, VA INVATA, treptat sa 'infloreasca' cu degetele intinse petale!
-
MANA CARE INVATA!
Demult(asta ca sa nu incep cu 'a fost odata'), aveam rabdare sa astept in gara vietii un 'Fat Frumos'.Aveam si tineretea de partea mea!Eram tenace, imi creionasem in minte o tipologie a barbatului ideal, asadar asteptam sa apara 'Alesul' Meu!
Au trecut iubiri peste mine si la fiecare dintre ele imi spuneam, cu stomacul invadat de fluturi 'Ecce homo'!
...Si uite asa, 'anii mei tineri au sunat a cantec, dar am trecut pe langa ei cu dragostea de mana si am ramas cu mana intinsa ca a regelui Lear'!Nu stiu daca Lorelei a iubit mai mult iubirea, eu insa cu certitudine!De fiecare data m-am adunat-cioburi farame,boabe de lacrimi si mi-am zis ca dragostea se poate reinventa, se poate reconstrui.Am cautat din nou..acelasi Fat-Frumos, Alesul meu, nu ma abateam nicicum de la barbatul care exista for ever in mintea mea, acelasi, niciodata altul!
Anii s-au scurs inexorabil, timpul supus Pantei Rei...intai riduri fine la coltul ochilor, apoi profunde in jurul gurii cu colturile lasate a tristete, dar ANII, anii care au trecut peste mine m-au invatat sa nu mai caut, sa nu mai astept!
Mana intinsa in a cersi iubirea a invatat sa puna lumanari la mormantul parintilor mei, aceeasi mana a invatat sa stearga lacrimi alunecande, aceasi mana uneori voia sa se chirceasca in pumn intins catre Ceruri pentru ca ai mei m-au parasit,mana incerca sa-mi incolaceasca trupul chircit de durere, prabusit pe o lespede de mormant!
DAR(intotdeauna exista un DAR)a invatat sa tina tastatura in brate(uneori, ce-i drept-extrem de rar-condeiul), sa rasfoiasca o carte! A devenit mai viguroasa, a invatat sa imbratiseze prietenii, si-a adus aminte chiar cum sa se 'unduiasca' in ritm de dans, cum sa ascunda gura intr-un zambet mijit!
Daca eti un INVINGATOR, orice mana stransa in pumn de revolta si durere, VA INVATA, treptat sa 'infloreasca' cu degetele intinse petale!
-
??? ???
Tocmai pregatisem acest mic articolas, dupa cum ne-a indemnat Gigi, cand sa-l postez...in sfarsit!!No comment!Viata e 'mai saraca' fara Gigi pe forum.
Pe el il inteleg, activitatea, supervizarea acestui forum 'ii rapea foarte mult timp'!
Dar oare noi mai putem continua cu postarile, nu ma refer la articole(in fond asa ne-a indemnat Gigi), ma refer la activitatea forumului de pana acum!
Va marturisesc ca sunt trista!Cum mai 'pot vorbi' eu cu Caroline, cu Woanderland?
p.s. mi-am permis sa postez aici 'atricolasul meu', pentru ca era deja facut, gata de a fi postat, in nici un caz in dorinta de a fi dat mai departe, ceea ce ar fi si imposibil, odata e Gigi a si transmis un mesaj foarte clar in acest sens!Sper sa nu fiti suparati pe mine pentru asta! :)
Sper ca 'viata noastra sa merga inainte' pe acest forum!
-
Cu drag, Cory, deși eu nu știu cum am ajuns pe lista de multumiri :giggle:
Ce facem apoi, când? Când ne spun că nu au primit-o?
Simplu, le spunem - Așteptați-o în liniște! :whistle:
Bun si raspunsul, e de tinut minte!!! ;D :thumbup:
-
Va marturisesc ca sunt trista!Cum mai 'pot vorbi' eu cu Caroline, cu Woanderland?
Caroline se scuza... nu-i timp de vorbit, saptamanile astea pana la Carnaval sunt overhelmed. Distractie placuta!
-
??? ???
Tocmai pregatisem acest mic articolas, dupa cum ne-a indemnat Gigi, cand sa-l postez...in sfarsit!!No comment!Viata e 'mai saraca' fara Gigi pe forum.
Pe el il inteleg, activitatea, supervizarea acestui forum 'ii rapea foarte mult timp'!
Dar oare noi mai putem continua cu postarile, nu ma refer la articole(in fond asa ne-a indemnat Gigi), ma refer la activitatea forumului de pana acum!
Va marturisesc ca sunt trista!Cum mai 'pot vorbi' eu cu Caroline, cu Woanderland?
Mihaela, doar sectiunea articole a fost suspendată sine die. Forumul nu dispare nicăieri. Deci - avem liber la postări, comentarii, dialoguri....
Mi-a plăcut articolasul tău, cum ii spui tu. Dacă ți s-a deschis apetitul și simți că te ajută, ce te împiedică să continui? Poti sa scrii, să le păstrezi pentru momentul în care Gigi reia ideea si cererea. Poti să le postezi la tine pe facebook, pana atunci...
E un exercițiu bun, nu-i așa? Pe mine mă ajută în autoreflecție, în adunarea gândurilor. Plus că mă ajută să mă folosesc de spontaneitate, dar să o si disciplinez putin, să nu zburde cum vrea ea.
În concluzie, nu ai de ce să fii tristă. Cu Caroline te vezi si la carnaval... Eu mai intru din cand in cand pe aici...
Forumul își continuă mersul obișnuit :)
Seară frumoasă!
-
eu cred ca cel mai greu este atunci cand iesi din prima relatie de lunga durata... la mine au fost 7 ani, dupa, cand am mers singura pe strada pt prima data singura (fara cuplu) mi s-a parut ca sunt ciudata, ca se uita lumea la mine... dupa o perioada de timp am inceput sa traiesc din nou... trebuie intra-adevar sa te accepti asa cum esti...
Trebuie sa traim fiecare clipa a vietii cu adevarat chiar daca suntem singuri, sa ne bucuram de ceea ce ne ofera viata! Nu cred ca daca esti singur nu te poti bucura de frumusetile naturii, de calatorii, de muzica, ba dimpotriva, o poti face mai bine decat intr-o relatie bazata pe compromis....
Si daca va fi sa fie, va fi, persoana potrivita va aparea... Nu trebuie sa ne cuprinda disperarea ca suntem singuri si sa acceptam orice doar de dragul de a avea pe cineva!
Tania, mă repet, dar îmi place tonul pozitiv al spuselor tale. Cu atât mai mult cu cât pare că nu ți-a fost ușor să găsești această înțelepciune și liniște a acceptării și a descoperirii bucuriei în tine. :thumbup: :flori:
-
off topic da wonderland as putea sa scriu un roman desi varsta mea nu este una foarte inaintata! ::)
-
... suntem intr-o continua schimbare...
Tania, din experienta mea, acesta e secretul !! Si anume, ptr. a fi mai explicita:sa zicem ca te indragostesti de cineva, e reciproc, totul e minunat, trec cativa ani (nicidecum neaparat 3 !) si, evident, fiecare din cei doi se schimba incet-incet, ca urmare a experientelor vietii ..."secretul" este sa descoperi alaturi de tine un om ale carui ganduri, atitudini, etc. te farmeca din nou sau iti starnesc admiratia sau...astfel incat te indragostesti de acest nou partener...tu, de asemena, te schimbi...preferabil in cineva mai bun...celalalt e placut surprins si...te redescopera cu placere alaturi....poti avea, in felul acesta, nemonoton, zeci de ani de relatie minunata !
Sigur, acestea toate nu vin fara putin efort, dar e firesc sa te autoanalizezi din cand in cand intr-o relatie si sa te intrebi:dac-as fi celalalt, nu m-as fi plictisit deja de mine ?? si sa iei masuri. De asemenea, acorda-i si celuilalt satisfactia ca ai observat schimari pozitive si mai spune-i din cand in cand ca apreciezi eforturile pe care le face ptr. progresul propriu...e stimulativ... plictiseala si plafonarea, rutina acceptata, ...sunt marii dusmani ai unei relatii de durata.
-
Mihaela, doar sectiunea articole a fost suspendată sine die. Forumul nu dispare nicăieri. Deci - avem liber la postări, comentarii, dialoguri....
Mi-a plăcut articolasul tău, cum ii spui tu. Dacă ți s-a deschis apetitul și simți că te ajută, ce te împiedică să continui? Poti sa scrii, să le păstrezi pentru momentul în care Gigi reia ideea si cererea. Poti să le postezi la tine pe facebook, pana atunci...
E un exercițiu bun, nu-i așa? Pe mine mă ajută în autoreflecție, în adunarea gândurilor. Plus că mă ajută să mă folosesc de spontaneitate, dar să o si disciplinez putin, să nu zburde cum vrea ea.
În concluzie, nu ai de ce să fii tristă. Cu Caroline te vezi si la carnaval... Eu mai intru din cand in cand pe aici...
Forumul își continuă mersul obișnuit :)
Seară frumoasă!
Ce ma bucur ca ai scris!! :) :)
Fara Gigi parca lipseste ceva. Articolasele mele sunt pe Facebook si aici, dupa cum ai vazut!Ma intreb care o fi fsot motivatia pt. care ...a disparut 'cumva' din peisajul forumist.cred - e doar o parere-pentru el e prea mult si forum si restul, ii mananca foarte mult timp!Oricum, parca aceeasi animatie nu mai e! :-[
-
Mihaela, fără supărare, am să-ți răspund cu un citat:
Gândește-te prea mult la o situație și vei crea o problemă acolo unde nu există
-
Tania, din experienta mea, acesta e secretul !! Si anume, ptr. a fi mai explicita:sa zicem ca te indragostesti de cineva, e reciproc, totul e minunat, trec cativa ani (nicidecum neaparat 3 !) si, evident, fiecare din cei doi se schimba incet-incet, ca urmare a experientelor vietii ..."secretul" este sa descoperi alaturi de tine un om ale carui ganduri, atitudini, etc. te farmeca din nou sau iti starnesc admiratia sau...astfel incat te indragostesti de acest nou partener...tu, de asemena, te schimbi...preferabil in cineva mai bun...celalalt e placut surprins si...te redescopera cu placere alaturi....poti avea, in felul acesta, nemonoton, zeci de ani de relatie minunata !
Sigur, acestea toate nu vin fara putin efort, dar e firesc sa te autoanalizezi din cand in cand intr-o relatie si sa te intrebi:dac-as fi celalalt, nu m-as fi plictisit deja de mine ?? si sa iei masuri. De asemenea, acorda-i si celuilalt satisfactia ca ai observat schimari pozitive si mai spune-i din cand in cand ca apreciezi eforturile pe care le face ptr. progresul propriu...e stimulativ... plictiseala si plafonarea, rutina acceptata, ...sunt marii dusmani ai unei relatii de durata.
Perfect de acord cu tine! Eu personal am incercat sa fac acest lucru, dar singura nu am putut! Iti trebuie doua persoane si aici, de una singura nu ai cum sa mentii, cum sa readuci la viata ceva ce a inceput sa se stinga sau ceva ce a inceput sa intre in monotonie... Aici consider eu ca tinerii din ziua de azi nu mai lupta... se plictisesc si pornesc spre un alt drum aventuros.... Ei spre deosebire de parintii nostrii (mei in cazul de fata... nu am observat pe forum cati ani ai tu sau mihaela)
-
Ei spre deosebire de parintii nostrii (mei in cazul de fata... nu am observat pe forum cati ani ai tu sau mihaela)
Userul meu de pe forum este mihaela1961, 1961=anul nasterii! :)
Scuze pt. absenta de o saptamana, se mai intampla! :-\
-
1 Mi-am observat o greseala gramaticala scuzeee ;D
2 Mihaela mi-ai pus capac acum nu stiu ce sa mai spun ref. la varsta si la pers care vor sau nu sa mai lupte...
-
1.Tania!!!Eu aici, din viteza, mananc litere, le inversez, etc...si nu ma mai formalizez atat, asa ca lasa 'nimicurile astea' deoparte!Important e sa-ti expui parerile, framantarile, etc!Nu esti la Bacalaureat!
2.Ti se pare ca-s prea batrana sau prea tanara, ca n-am inteles, crede-ma ce anume te-a mirat!
p.s. orice alternativa de raspuns NU MA VA SUPARA, TE ASIGUR! :)
-
Nu mi se pare ca esti batrana dar intre 'tineretul' din ziua de azi si tine este o oarecare diferenta... adica daca si persoanele care sunt nascute in anii 60 - 70 nu vor sa lupte si au conceptiile celor nascuti in 80 - 90... incep sa imi pierd entuziastmul....
-
Nu mi se pare ca esti batrana dar intre 'tineretul' din ziua de azi si tine este o oarecare diferenta... adica daca si persoanele care sunt nascute in anii 60 - 70 nu vor sa lupte si au conceptiile celor nascuti in 80 - 90... incep sa imi pierd entuziastmul....
Pai de ce generalizezi tu, considerand ca o oarecare mihaela1961 ar reprezenta conceptul tuturor femeilor in plina maturitate(cica nu se zice batran, se spune 'in plina maturitate')Sa-ti dau un exemplu:tata, asta la ceva tim dupa moarta mamei mele si-a gasit sotia cu care s-a casatorit ce-i drept doar religios la 63 de ani!Crede-ma, s-au inteles perfect!Si nu e un caz unic!
Chestia cu 'nu vor sa lupte'...pai cum va intelege o Tania-reprezentanta 'sexului tanar' pe o femeie matura cu o viata de tabieturi in spate?Pai n-am spus eu in articol ca am avut si eu iubirile mele?Tu pari incrancenata parca pe ideea asta a gasirii jumatatii ideale!Sa o cauti, e perfect dupa mine, sa fii 'cantonata' pe asta, nu e tocmai OK!Lasa timpul sa decida, nu sta cu mainile in san, nu de altceva, dar nu astepta sa-ti apara noaptea pe fereastra 'Zburatorul' lui Heliade Radulescu, fa-ti un cerc cat mai mare de preieteni-si prietene, disteaza-te ca orice fata!(eu dansez si acuma cu o placere nebuna)DAR..nu accepta un MANEJ in casnicie(vezi ca am postat un articol in sectiunea 'Ganduri asternute'-chiar vesel!) si nici femeia-menaj!Pariem ca peste n luni sau maxim un an nici nu vei mai fi pe aici pt. ca vei tine de mana un 'Fat Frumos' asa cum ti-l doresti tu?
:kissing: :flori:
-
Da am generalizta... greseala mea...
Nu am stat/stau cu mainile in san... Hai sa iti spun cum stau lucrurile sau mai bine zis cum au stat lucrurile in viata mea: am iubit un om 7 ani de zile (am fost casatoriri 5) - m-a inselat, am luptat nu am zis what the hell renunt din prima, am luptat eu asa cam 6 luni din ultimul an de casnicie, mi-am dat seama ca nu am ce face... vreo 6 luni dupa ce mi-am dat seama am suferit asa cum sufera orice om dupa o relatie lunga (cred eu) timp in care mi-am lins ranile, am plans, am urlat, am simtit ca lumea mea s-a sfarsit... Dupa astea 6 luni mi-am dat seama ca vreau sa traiesc din nou, am inceput sa ies/dansez/distrez cum spui tu dar treptat pt ca nu mai facusem asta sau mai bine zis nu o facusem niciodata intalnindu-l pe EL prea devreme... Am iubit din nou pt ca pt mine sentimentul asta este divin... am suferit din nou dupa care am iubit din nou... ce-i adevarat nu pe Fat Frumos pt ca desi am parut eu entuziastma pana acum nu cred ca exista... sunt doar oameni normal in jurul nostru cu defecte, tabieturi asa cum avem si noi, asa cum suntem si noi...
Am intrat aici pe forum acum un an... in ideea ca vroiam sa ma plimb dar nu am facut asta pana acum... sper sa o fac desi... in astia 2 ani de cand sunt singura (chiar daca am iubit nu inseamna ca nu am fost singura, ciudat nu?) am descoperit si shooping ul :applause: si in general pe asta am cheltuit banii... sper sa rezist la un mom dat si sa merg intr-o excursie cu voi...
Nu mi-am canalizat energia spre o relatie asa cum spui tu dar eu simt ca viata=iubire=relatie=familie=copii si fara asta mi se pare ca nu este intregita...
As vrea sa imi gasesc relatia aia de care spui tu (nu pe Fat Frumos ca am spus ca nu cred ca exista asa ceva, am incetat sa mai cred in povesti cu Printi care salveza Printesele aflate in pericol, desi ma uit la basme ;D) ca se va intampla peste maxim un an de zile (deja au trecut doi si asta ma face sa rad) dar asta nu inseamna ca nu voi mai intra pe aici... ramane de vazut ;)
PS 1 voi cauta articolele de care spui tu
PS 2 am vazut ca aici nu exista mesaj privat, vroiam sa te intreb pe tine sau pe wonderland ce trebuie sa fac sa scriu si eu un articol/ o poezie.
-
PS 2 am vazut ca aici nu exista mesaj privat, vroiam sa te intreb pe tine sau pe wonderland ce trebuie sa fac sa scriu si eu un articol/ o poezie.
Ca să scrii, dacă ai întrebat, am vaga bănuială că știi deja cum să o faci ;)
Ca să fie ”publicat” pe forumul Singles Camp, vezi topicul MOZAIC - Postarea articolelor http://forum.singlescamp.ro/index.php/topic,1540.0.html (http://forum.singlescamp.ro/index.php/topic,1540.0.html)
Spor, succes! Eu una aștept cu nerăbdare. Cred că și Gigi se va bucura că ne...înmulțim :thumbup:
-
Tania, am mentionat ca ceea ce spun este din propria experienta, dar nu am precizat despre ce fel de experienta era vorba. Am avut parte de 30 de ani de casatorie cu un om minunat, ne-am gasit de tineri si pot sa spun doar: Doamne, ce bine a fost !!!! Ceea ce vreau eu sa spun este ca nu trebuie pierduta speranta, ca exista relatii lungi si frumoase si, mai ales, interesante si corecte (fara inselatorii, minciuni, etc.). Acum, cu ajutorul prietenilor din SC, am inceput sa ma reinventez, sa ma redefinesc si...sa merg mai departe. II multumesc lui Dumnezeu ptr. ceea ce mi-a dat si gust cu mare placere si bucurie din ceea ce vine in continuare in viata mea.
-
Cred ca nu supar pe nimeni, daca mai jos redau un articol interesant-pentru mine gasit pe un site profilat pe psihologie, site foarte dag mie!
Autoarea articolului face un top al motivelor gresite pentru care oamenii se casatoresc.
1. sa scapam de familia de origine
2. pentru a-l schimba pe Celalalt
3. pentru a "legitima" sexul
4. pentru a evita singuratatea
Mie toate motivele de mai sus mi se par strigator la Cer de gresite. De familie nu scapi decat atunci cand inveti sa trasezi limite. Celalalt nu se schimba decat daca isi doreste el/ea foarte tare acest lucru.
Sexul nu poate fi legitimat de un vanghelie alb/negru/maro care poarta pe burta un tricolor transpirat.
In ceea ce priveste singuratatea nu-mi place sa ma dau exemplu personal dar putinele momente din viata mea in care m-am simtit cu adevarat singur au fost atunci cand eram casatorit. N-am mai trait vreodata o singuratate mai apasatoare, mai coplesitoare...
-
'Internauta convinsa' fiind de felul meu, am gasit un link catre un articol care mie mi-a placut tare mult. Pt. ca nu-mi apartine si pentru ca nu am gasit locul unde sa-l postez, il voi pune aici, in speranta ca va va placea!
http://www.coffeechat.ro/2013/03/sunt-o-baba-nu-sunt-o-baba-2/ (http://www.coffeechat.ro/2013/03/sunt-o-baba-nu-sunt-o-baba-2/)
p.S. nu am copii(ca doamna care scrie a scris articolul, dar pentru ca-mi insusesc cu brio ceea ce spune..m-am gandit sa-l pun aici...in fond tot un 'alergator de cursa lunga' e si aceasta doamna! :)
-
(http://)
-
'Rasfoind blogurile de pe internet, am dat peste un articol apartinand Marilenei Guduleasa, care articol mi-a mers la inima!
Poate acum veti intelege conceptia 'alergatorului de cursa lunga', poate si 'singuratatea' lui: :-\ ::)
"Vorbeam odată cu cineva, femeie ca și mine, trecută prin viață, o viață însăilată din iubiri imposibile, din relații abandonate imediat ce-au trecut fiorii, din fragmente de povești disparate. E doar o iluzie că din câteva citate, oricât de bine alese, poți recompune un roman întreg, fără să-l parcurgi pagină cu pagină până la sfârșit, sărind peste pasajele plicticoase, descriptive. Într-o construcție fiecare părticica are rolul ei, fie că e vorba despre o casă, o carte sau o viață de om. Nu merge așa, să tot strici și să aduni în poală rămășițele, să te amăgești că, dacă le ai pe toate, n-ai pierdut nimic pe drum, cândva o să le poți monta într-o ramă, că vei ține minte înșiruirea logică și că tabloul final te va reprezenta și altfel decât ar fi făcut-o Picasso, la vremea lui. Femeia asta chestiune de perspectivă zice ea că se consideră norocoasă, fiindca ea a iubit mult (mulți) și a fost iubită, chiar dacă e tot singură și chiar dacă singură va rămâne. Pariul ei cu bărbații care au legănat-o pe brațe a fost că se va putea desprinde în clipa în care nu va mai simți că toate gândurile lor și toată atenția le sunt concentrate asupra ei, asupra dorinței și nevoii ei de a fi iubită, nu cu jumătăți, ci cu asupra de măsură. Și de fiecare dată a câștigat pariul, s-a desprins. Acum știe, nu mai așteaptă, trăiește calm din amintirile ei. Și prezentul îl trăiește tot ca pe o amintire, fiindcă oricine i-ar sta azi alături dacă nu mâine, poimâine știe că va fi dus.
Ea este și va continua să fie fericită, în felul ei, pe care-l consideră unicul posibil. Slavă Cerului, decepțiile sentimentale nu fibrozează mușchiul inimii, ea continuă să tresară spasmodic, necontrolat, indiferent de vârstă. Când zici că-i gata, învie în tine. Dacă ai iubit o dată, ai să mai poți iubi, iar dacă ți s-a întâmplat de mai multe ori, e ca un carusel care se învârte și se va învârti, perpetuum mobile, cât îți va fi dat să trăiești pe lumea asta, liber, dezlegat de orice convenție, conveniență, cum vrei să-i spui
"
-
Fetele
tacerii
In viata sunterm incorsetati de cutume sociale.Facem ceva pentru ca asa fac ceilalti. In viata citim mesaje si articole motivationale, gen cum sa fim fericiti, drept pentru care zambim sa transmitem energie pozitiva! E suspect sa ai ridurile de expresie din jurul gurii adancite, sapate de multa tristete!
(http://i44.tinypic.com/3466tlt.jpg)
Suntem judecati in mod subiectiv pentru ca avem ce nu au altii(de exemplu un oarecare confort material), ca si cum asta ne aduce instant zambteul si bucuria in ochi.
Uneori ne autoizolam pentru ca nu gasim usi deschise, pentru ca nu vrem sa inoportunam, pentru ca suntem fragili. Inconjurati de suspiciuni, priviri aruncate pe furis, ne construim un univers, purtam armura-cochilie groasa intr-un soi de instinct de conservare, autoaparare. Am mai vorbit despre 'singuratatea' asta tot aici, drept pentru care postez gandurile mele ca si o continuare fireasca a topicului.
De cele mai multe ori, starea nostra de singuratate si tristete deriva din incapacitatea de a transmite celor din jur ceea ce suntem de fapt, simtindu-ne neintelesi!
Te indepartezi de oameni, dar te apropii de tine insuti in primul rand, invatandu-te sa te accepti asa cum est.Devii mult mai atent la ce e in jurul tau, nu la cei(vezi oamenii) care sunt in jurul tau.Stiu, imi veti spune ca omul este o fiinta care socializeaza.Perfect de acord, dar ma intreb de ce in numele socializarii devenim atat de putin selectivi(ma refer la noi, cei single), incat sa acceptam pe oricine, oricand.De ce multi dintre noi avem tendinta sa ne inconjuram si de persoane cu care simtim ca nu avem prea mari afinitati, numai asa..ca sa ne umplem timpul, Ajungi la concluzia ca nu te potrivesti deloc in peisaj, ca nu e locul tau acolo, ca esti parca din alt film, facut din alt aluat.
Singuratatea asta te forteaza sa gasesti resurse in TINE! Doar tu cu tine.Punct! Ajungi sa depinzi din ce in ce mai putin de oameni, sa-i ocolesti chiar in mod premeditat
sa fugi ranit din dragoste de viata.Asta pentru ca firescul tau este nefiresc pentru majoritate.Incepi sa cauti, sa te agati de altceva decat de oameni. Asa ajungi sa te apropii de carti, de flori, de muzica.Asa ajungi sa te simti foarte bine inconjurat
de tine.
-
Am gasit un citat foarte frumos despre singuratate apartinand lui OSHO
" Orice efort de evitare a singurătăţii eşuează şi va eşua, deoarece este împotriva legilor fundamentale ale vieţii. În fond, nu ai nevoie de un surogat care să te facă să-ţi uiţi singuratătea; trebuie doar să devii conştient de singurătatea ta, care este o realitate. Iar faptul de a o experimenta, de a o simţi, este atât de frumos tocmai pentru că reprezintă eliberarea de mulţime, de turmă, de celălalt. Este eliberarea de teama de a fi singur. E de ajuns să auzi cuvântul "singur", că îţi şi aminteşti de o rană; ai nevoie de ceva pentru a umple acest gol care te răneşte. Ai nevoie de cineva pentru a-l umple.Cuvântul "singurătate" nu are acelaşi sens - de rană, de gol care trebuie umplut. Singurătate înseamnă pur şi simplu împlinire. Eşti un întreg; nu este nevoie de nimeni altcineva pentru a te completa. Încearcă deci să găseşti centrul tău lăuntric în care eşti totdeauna singur, în care singurătatea a fost întotdeauna perfectă. În viaţă, în moarte sau oriunde ai fi, eşti mereu singur. Însă această singurătate este atât de plină - nu este nici un gol -, atât de completă, atât de încărcată cu toate darurile vieţii, cu toate frumuseţile şi binecuvântările existenţei, încât imediat ce ai gustat din propria ta singurătate, durerea va dispărea. În locul ei se va naşte un ritm nou, de o extraordinară blândeţe, pace, fericire şi binecuvântare. Aceasta nu înseamnă că un om care este centrat în singuratate nu îşi poate face prieteni; în realitate, numai o asemenea fiinţă poate avea prieteni, deoarece pentru el prietenia nu mai reprezintă o nevoie, ci o împartăşire. Fiinţa umană are atât de mult, încât poate împărţi cu alţii. "
-
Nici cea mai frumoasa si inteligenta teorie despre singuratate nu ma va ajuta sa ma simt mai putin singura sau mai impacata cu singuratatea mea daca eu asa imi percep starea din acel moment. Asa cum nicio teorie despre fericire nu ma va ajuta sa ma simt fericita daca nu sunt.
Singuratea este o stare de spirit si nu are legatura neaparat cu prezenta cuiva langa noi ci mai degraba cu calitatea acelei prezente. M-am sintit singura in ultimii 2 ani ai casniciei mele, cand teoretic, aveam un sot alaturi. Dar apoi am fost si singura in casa fara insa sa ma simt singura. Imi amintesc ca la 2 luni dupa despartire, copilul a plecat intr-o excursie de 2 zile si inainte sa plece ma gandeam aproape terifiata la prima mea noapte din viata pe care urma sa o petrec singura. Aproape de sfarsitul programului la serviciu am avut brusc o revelatie: puteam sa ma duc oriunde vroiam eu, puteam sa ajung acasa la orice ora vroiam eu si nu trebuia sa dau socoteala nimanui, nu ma va intreba nimeni de unde vin si incotro ma indrept, cand si de ce ... si am avut un sentiment extraordinar de libertate. In seara aceea am bantuit prin magazine pana tarziu, cand am intrat in casa aveam asa o liniste interioara incat nu am simtit nici macar nevoia sa deschid televizorul ...
Sau ... anul trecut am tras o fuga de 3 zile pana la Balcik, mi-a fost neplacut seara singura in camera dar nu m-am simtit singura. In schimb, ma simt adesea singura cand am o comunicare dificila cu copilul ...
Am dat reply la acest post pentru ca in ultimele cateva zile mi-au trecut si mie prin minte mai multe ganduri despre singuratate... dar aseara, intr-o stare de semi atipeala, am avut din nou o revelatie: nu sunt deloc singura, am copil, parinti, frati, colegi, vecini, clienti ...
Exista o diferenta majora intre a fi singur si a te simti singur. Nu ne simtim singuri cand suntem inconjurati de oamenii nostri dragi, cand primim atentie si afectiune si nicio teorie de pe lumea asta nu o sa poata suplini aceste lipsuri si niciun curs de dezvoltare personala nu o sa ne ajute sa ne reprimam aceste nevoi ale sufletului.
-
Singuratea este o stare de spirit si nu are legatura neaparat cu prezenta cuiva langa noi ci mai degraba cu calitatea acelei prezente. ti
Exista o diferenta majora intre a fi singur si a te simti singur. Nu ne simtim singuri cand suntem inconjurati de oamenii nostri dragi, cand primim atentie si afectiune si nicio teorie de pe lumea asta nu o sa poata suplini aceste lipsuri si niciun curs de dezvoltare personala nu o sa ne ajute sa ne reprimam aceste nevoi ale sufletului.
Eu pot sa-ti spun ca nu mai am parinti,nici copii,(prietene putine, dar apropiate) si cu toate astea reusesc sa ma simt bine cu mine insami.
Sigur ca exista si la mine socializare:pe forumul de aici, pe facebook(nu la nivel de chat, dar sunt foarte activa in 2 grupuri care au ca tema psihologia si cartile), deci practic nu simt nevoia ca in mod fizic cineva sa fie langa mine, se poate comunica si in alt mod :)
Desigur ca ma gandesc cu multa bucurie la 'intrunirile' pe care le-am avut pana acum in SinglesCamp, mai ales ca peste trei saptamani plec in Adriatica :)
Parerea mea:atata timp cat esti linistit si impacat cu tine insati/insuti, vei fi impacat si cu starea de 'singuratate', depinde de fiecare cum percepe notiunea de singuratate :)