Te închizi într-un NU, care închide ferestrele sufletului spre ceea ce viața îți poate oferi cum și când nici nu te aștepți? Nu știu, nu vreau, nu pot te țin blocat pe linia de start a unui culoar unic, descris prin agățarea de ceea ce știi deja, ce cunoști.
S-ar putea sa sune paradoxal pentru majoritatea, dar eu, blocata in acest NU si in "agatarea de ceea ce stiam deja", am fost atunci cand am constituit un cuplu! Am inceput sa invat sa spun DA, si cu sufletul, nu numai cu pirostriile in cap si capul in traista, abia acum...
Sigur, din punctul asta de vedere, nu sunt un exemplu de urmat. Dar... se intampla si asta, pe langa celelalte motive enumerate de tine. Asa ca... DA. De azi inainte, prefer sa fiu eu insami. Single sau in cuplu, in aceeasi masura.
Si, daca ai norocul sa intalnesti pe cineva care sa darame barierele, poate iesi din "cochilie" fara sa fi constientizat vreodata acest conflict; daca nu, iti duci zbuciumul mai departe. Si, daca esti si mai norocos il constientizezi si atunci vindecarea e in puterea ta si nu a "salvatorului".:flori:
Si eu spun DA unei relatii asa cum EU imi doresc. Dar spun un NU hotarat unei relatii doar pentru a nu fi singura. Mai bine singura forever decat intr-o zeama rece si fara gust.
Eu aleg cuplu indiferent ce sa va intampla in viitor ,nu conteaza o viata avem si o gaura in "dos" (si aia larga cat galeata ) -----glume de santierist.Observ că glumele tale sunt bine...clasificate. Fiecare din secțiunea ei ;
Cred ca DA spunem toti, in realitate. Chiar si cei care spun un NU raspicat. Spui NU pentru ca ascunzi de tine lucrul acesta sau pentru ca il ascunzi de ceilalti. Alegi sa ascunzi de tine pentru ca ti-este frica de esec, de suferinta. Si frica este o bariera destul de greu de trecut. Si fiind o emotie atat de puternica, primara, mintea incearca sa se/te protejeze la modul acesta. Si mintea este foarte abila in a gasi motive :). Dar dorinta ramane in esenta undeva, cuibarita. Si de aici conflictul intre "minte" si "inima". Si, daca ai norocul sa intalnesti pe cineva care sa darame barierele, poate iesi din "cochilie" fara sa fi constientizat vreodata acest conflict; daca nu, iti duci zbuciumul mai departe. Si, daca esti si mai norocos il constientizezi si atunci vindecarea e in puterea ta si nu a "salvatorului".
Cand stii ca iti doresti sa nu fi singur dar preferi sa ascunzi acest lucru fata de altii o faci din alte motive. Fie pentru ca asa alegi sa diminuezi importanta acestui lucru pentru tine, in incercarea de a limita "pierderile", fie pentru ca esti un individ foarte competitiv si prin negare inchizi posibilitatea unui esec in fata "celorlalti", tinand cont ca validarea celorlalti este foarte importanta pentru tine.
Si eu spun DA unei relatii asa cum EU imi doresc. Dar spun un NU hotarat unei relatii doar pentru a nu fi singura. Mai bine singura forever decat intr-o zeama rece si fara gust.
Eu aleg cuplu indiferent ce sa va intampla in viitor ,nu conteaza o viata avem si o gaura in "dos" (si aia larga cat galeata ) -----glume de santierist.De acord cu tine vis-a-vis de ce numesti tu singuratate suprema, DAR de aici pana la a nu concepe viata fara partener alaturi mi se pare distanta mare!Obsedat fiind mental(a nu se intelege obsedat in sens patologic) de a-ti gasi jumatatea, poti ajunge la mari compromisuri, adica oricum sa fie, numai sa fie..si dupa ce trec trei zile, pa motiv ca toate minunile tin trei zile, apar si deceptiile..si uite asa, ori esuezi, ori in numele 'traiului idilic ' in doi, ajungi la singuratate... in doi!Ar fi o singura varianta in care as fi de acord cu tine!!Nu am luat in calcul ca poate esti solo de putin timp!Numai ca si atunci exista un risc:sa o compari pe actuala cu ex iubita, nevasta, ex-consoarta intr-un cuvant si iar nu e bine!DAR..nu te indemn sa te opresti din cautari!Dimpotriva, perseverenta si tenacitatea sunt cotate ca si calitati(nu vreau sa te dezamagesc spunandu-ti 'Errare humanum est, perseverare, diabolicum!)Nu sunt feminista, doar 'patita' si traiesc de prea mult timp singura!Ai sa vezi ca parerile sunt impartite aici, ca de aia polemicile civilizate duc la lucururi constructive, atat timp cat sunt facute cu bun simit! :)
Din punctul meu de vedere mai tatonez terenul "pe acilea" iar cand ma satur de "esecuri" cred ca voi disparea ca "magarul in ceata"
Singuratatea ca si saracia cred ca e cel mai teribil accident care mi se poate intampla,....parerea mea.
Ma refer la singuratatea suprema, fara copii, fara frati/surori,fara parinti, mai direct perspectiva de a ajunge la un azil de batrani din cauza mandriei ,infatuari si perceptiei gresite ca lumea se invarte in jurul tau.
Tot ce-am scris e un pamflet (vb. lui Badea) luati-o ca atare.
Pentru ca am primit intr-un fel 'unda verde' de la Wonderland
Parerea mea este ca indiferent de varsta pe care o avem, daca o data am patit-o oricare ar fi fost situatia, devenim mai precatuti si spunem 'DA cuplului dar nu oricum'...Exista o alchimie in care eu cred!Pana si eu, care mi-am asumat 'Singuratatea alergatorului de cursa lunga' cred ca e posibil ca odata(ce-i drept, odata=pe la pensie daca asta se poate programa' sa deschid o fereastra!Dar sincera sa fiu, nu caut, nu programez, nu preconizez(cam negativista, nu?).Intr-un cuplu e nevoie de 'libertate de miscare'...poate am sa fac un articol pe tema asta!Instinctul de posesivitate, ingradirea libertatii fie prin asumarea de catre sexul feminin a treburilor gospodaresti, fie ca trebuie sa faci numai ce vrea el si nu mai ai timp de micile tale placeri, absolut morale de altfel, iar ma trage sa spun DA SINGURATATII mele!
Eu am spus da de ceva vreme si am lasat o fereastra deschisa in sufletul meu, imi doresc, dar la fel de bine imi si traiesc viata si ma bucur de ea!
Mai am și eu o variantă!
Spunea cineva pe aici ca va adormi cu laptopul in brate....eu am reusit sa ma trezesc citind acest topic(este 3,30 a.m.)....sa ma trezesc doar din amorteala generata de niste subiecte frunzarite anterior...Bine ai venit printre noi!
acea fereastra nu va fi tinuta deschisa decat de inima...si nu in sensul biologic al cuvantului.....v-o spun cu drag...si iarasi va rog....nu ma certati......SI.... VOI NU SUNTETI FEMINISTE?....intradevar sufletul si MINTEA femeii nu poate fi cunoscuta de nici un barbat.
1. Don't wait for anything, make that miracles happen, by yourself.
.....v-o spun cu drag...si iarasi va rog....nu ma certati......SI.... VOI NU SUNTETI FEMINISTE?....intradevar sufletul si MINTEA femeii nu poate fi cunoscuta de nici un barbat.tot cu drag :), iti spun SUFLETUL si mintea barbatului nu poate fi cunoscuta de nici o femeie... iar in ce priveste mintea unui OM mai exista sansa sa stabilesti niste concepte logice, sa zicem,de care sa tii contul .. dar in ce priveste SUFLETUL nu exista reteta, logica, etc... sunt doar experientele personale fericite si mai putin nefericite care te schimba mai mult sau mai putin, dar in cel mai multe cazuri, zic eu din propria-mi experienta, te schimba radical ... iti schimba gandirea, dorintele si nu mai cunosti dejnadejdea pentru ca oricum nu mai ai nimic de pierdut... ai pierdut deja anii tineretii care sunt cei mai frumosi in care ai cautat, ai gasit, ai luptat, ai suferit, ai cazut si te-ai ridicat intr-o alta viata :((