Singles Happy Travel. Club de socializare
Scrise de noi => Articole turistice => Subiect creat de: admin din Marți, 05 Februarie 2013, 19:15
-
Praga. Cladirile din Piata Orasului Vechi (Old Town Square sau Staromestska)
Dupa Edinburgh si Stockhom, Praga este pe lista preferințelor mele. Un oraș care te prinde încet in vraja sa. De la primul pas pe străzile ei pavate, și nu te mai lasă până nu îi descoperi fiecare colț. Atrage milioane de turiști în fiecare an, iar traseul clasic – aproape ritualic – începe de sus, de la Castel, coboară spre impunătoarea Catedrală Sfântul Vitus, apoi șerpuiește prin Malá Strana, traversează Podul Carol și, în cele din urmă, se deschide spectaculos în Piața Orașului Vechi – Staroměstské náměstí.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/Staromestska.png)
Teoretic, ai avea nevoie de cel puțin două săptămâni ca să înțelegi cu adevărat Praga. Practic, cei mai mulți călători au doar una, două sau trei zile. Așa că aleg esența. Iar esența, fără îndoială, se află pe acest traseu dintre catedrală și piață – cea mai bogată zonă în istorie, arhitectură, atmosferă și viață.
Drumul de la catedrală, pe strada Nerudova, până în piață este o experiență în sine. Casele vechi, fiecare cu povestea ei, detaliile baroce, ușile masive și firmele de altădată te poartă într-o altă epocă. Despre acest drum s-a scris mult. Dar ceea ce m-a surprins cu adevărat și mi-a rămas în minte nu a fost traseul, ci destinația: arhitectura uimitoare a clădirilor din Piața Orașului Vechi.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/strada-Nerudova.png)
Ajuns acolo, ai senzația că fiecare clădire îți vorbește. Niciuna nu seamănă cu alta, dar împreună creează o armonie perfectă. Fațadele colorate, detaliile gotice, renascentiste sau baroce, ferestrele înguste și acoperișurile în trepte – toate spun povestea unei istorii care s-a construit strat peste strat, secol după secol.
Am petrecut ore întregi doar privind aceste clădiri, fotografiindu-le, încercând să le descifrez. Și mi-am dat seama că, deși toți admiră piața, puțini știu cu adevărat ce reprezintă fiecare clădire, ce rol a avut, ce a văzut de-a lungul timpului.
Așa a apărut dorința de a spune această poveste – nu ca un ghid, ci ca un jurnal de călătorie, ca o invitație de a privi mai atent.
Iar dintre toate punctele și clădirile care domină piața, unul se desprinde fără drept de apel: Vechea Primărie a Pragăi – martor tăcut al secolelor, dar și inima vie a pieței, locul unde trecutul și prezentul se întâlnesc la fiecare oră, sub privirile Ceasului Astronomic care continuă, neobosit, să măsoare timpul orașului.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/Primaria-Veche.png)
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/Ceasul-Astronomic.png)
Catedrala Týn și Biserica Sfântul Nicolae domină piața cu eleganța lor inconfundabilă. Nu mă opresc acum asupra lor – sunt, poate, cele mai fotografiate și mai bine documentate obiective din Praga. S-a scris mult despre ele, iar cine este curios găsește cu ușurință povești, imagini și detalii.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/Biserica-Tyn.png)
Eu am vrut însă să privesc altfel piața. Să mă opresc la acele clădiri pe lângă care toată lumea trece, le admiră pentru câteva secunde… și apoi le uită. Clădiri care nu strigă, dar care spun povești la fel de fascinante.
Am început, firesc, cu cea mai impresionantă dintre ele, după marile repere deja menționate: Palatul Kinský.
Ridicat între 1755 și 1765, este considerat cea mai frumoasă clădire în stil rococo din Praga. Curios este că nici astăzi nu se știe cu certitudine cine l-a proiectat – numele lui Anselmo Lurago și cel al lui K.I. Dientzenhofer încă sunt disputate. Clădirea îmbină structura barocă cu o fațadă spectaculoasă, decorată în stil rococo, plină de scene alegorice și simboluri ale artei clasice. Distrusă în parte în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost restaurată cu o fidelitate remarcabilă.
A fost inițial reședința contelui Goltz, apoi, din 1768, a intrat în posesia familiei Kinský, de la care își poartă și numele. Mai târziu, între 1893 și 1901, aici a funcționat o școală de gramatică germană, unde a studiat inclusiv Franz Kafka. Astăzi, palatul găzduiește Galeria Națională și o librărie dedicată acestuia.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/Palatul-Kinsky.png)
Chiar lipită de el, la numărul 13, se află o bijuterie medievală: Casa Clopotului de Piatră. Cu o arhitectură gotică timpurie, este una dintre cele mai vechi și mai misterioase clădiri din piață, datând din secolul al XIII-lea. Numele vine de la un clopot sculptat în piatră pe colțul clădirii, care amintește de un episod din 1310, când un semnal discret a permis intrarea fără luptă a regelui Ioan de Luxemburg în oraș.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/Casa-Clopotului-de-Piatra.png)
La câțiva pași, la numărul 14, se află fosta Școală Týn, o clădire cu o fațadă renascentistă rezultată din unirea a două construcții medievale. A fost școală parohială timp de secole și chiar reședința medicului personal al regelui. Astăzi, funcționează ca instituție catolică, păstrând o atmosferă calmă, aproape retrasă.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/fosta-Scoala-Tyn.png)
Apoi privirea este atrasă inevitabil de Casa Storch (nr. 16), una dintre cele mai spectaculoase fațade din piață. Picturile murale îl înfățișează pe Sfântul Wenceslas, patronul spiritual al Boemiei, alături de cei trei magi. Lucrarea originală aparține artistului Mikoláš Aleš și transformă clădirea într-un adevărat tablou urban.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/Casa-Storch.png)
Puțin mai departe, la numărul 18, se află clădirea „La Masa de Piatră”, loc care a devenit cândva un centru cultural discret. Aici își ținea salonul literar Berta Fantová, iar printre cei care i-au trecut pragul se numără din nou Kafka și chiar Albert Einstein, în perioada în care acesta locuia la Praga. Astăzi, spațiul este ocupat de un restaurant, dar aerul boem pare că încă persistă.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/Masa-de-Piatra.png)
La numărul 20 descoperim una dintre cele mai vechi clădiri din zonă – „La Inorog”. Cu rădăcini romanice din secolul al XII-lea, păstrează un pasaj gotic rar întâlnit. Aici a predat muzică, în 1848, compozitorul Bedřich Smetana.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/La-Inorog.png)
Urmează o succesiune de case care par desprinse dintr-o poveste: „La Cămila de Aur”, „Coroana de Aur”, „Calul de Aur” – fiecare rezultat al unor transformări succesive, al unor reconstrucții, al unor destine care s-au suprapus de-a lungul secolelor.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/„La-Camila-de-Aur-„Coroana-de-Aur-„Calul-de-Aur.png)
„Casa Vulpii Roșii” (nr. 24) impresionează prin interiorul bogat decorat, în timp ce „La Gâsca Albastră” (nr. 25) păstrează amintirea unei vechi taverne medievale, unde, probabil, poveștile și vinul curgeau la fel de liber ca și astăzi.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/Casa-Vulpii-Rosii.png)
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/La-Gasca-Albastra.png)
La colțul dintre străzi, „La Taur” (nr. 27) păstrează urme gotice și renascentiste, iar pe fațada ei tronează o copie a unei statui a Sfântului Iosif, realizată în secolul al XVIII-lea.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/La-Taur.png)
Casa Vilímek (nr. 28), fostă parte a unei mănăstiri, păstrează un aer sobru, aproape aristocratic, în timp ce „La Îngerul de Aur” (nr. 29) încheie acest șir cu o notă caldă – astăzi găzduind celebrul restaurant U Prince, unde turiștii se opresc pentru o pauză, fără să știe poate că pășesc într-un fost spațiu monahal.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/Casa-Vilimek.png)
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/La-Ingerul-de-Aur.png)
Traversând piața, ajungi din nou în dreptul Bisericii Sfântul Nicolae.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/Biserica-Sf-Nicoae.png)
Din spatele ei, o stradă îngustă te conduce spre Josefov, cartierul evreiesc, trecând pe lângă casa natală a lui Kafka.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/Josefov.png)
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/casa-natala-a-lui-Kafka.png)
Dar dacă rămâi în piață și continui pe latura opusă, descoperi alte povești.
Strada Pařížská, una dintre cele mai elegante și scumpe din Praga, se strecoară printre clădiri ca o punte între trecut și modernitate. Clădirile de aici, deși mai recente (sfârșitul secolului XIX), au fost construite cu grijă pentru a se integra perfect în decorul istoric.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/Strada-Parizska.png)
Fosta Companie Municipală de Asigurări (nr. 6) impresionează prin combinația de stil neo-baroc și art nouveau, cu sculpturi și mozaicuri elaborate, inclusiv o reprezentare a legendarei prințese Libuše.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/Fosta-Companie-Municipala-de-Asigurari.png)
La numărul 7, fosta Mănăstire a Paulinelor este singura clădire păstrată în forma sa originală pe această latură. A trecut prin transformări surprinzătoare – de la mănăstire la monetărie.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/fosta-Manastire-a-Paulinelor.png)
„Casa Elefantului” (nr. 9), reconstruită în stil neo-baroc, își trage numele de la simbolul puterii sculptat pe colțul clădirii.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/Casa-Elefantului.png)
Iar „Casa Crucii de Aur” (nr. 10) închide acest cerc al poveștii. Cu o fațadă elegantă și detalii florale, a avut un destin mai puțin poetic – fiind, pentru o vreme, sediul institutului funerar al orașului. Astăzi însă, atmosfera este mult mai vie, grație unui pub irlandez care animă parterul.
(https://photo.singlescamp.ro/wp-content/uploads/2026/04/Casa-Crucii-de-Aur.png)
Și astfel se încheie plimbarea mea prin una dintre cele mai frumoase piețe ale Europei. Nu doar un loc de vizitat, ci un loc de citit – cu ochii, cu pașii și cu răbdarea de a descoperi detalii.
Sper ca această incursiune să vă fi făcut să priviți altfel Piața Orașului Vechi. Iar dacă ajungeți acolo, poate vă veți opri o clipă în plus în fața unei clădiri aparent obișnuite… și veți descoperi că, de fapt, fiecare zid are o poveste.