Singles Happy Travel. Club de socializare
Scrise de noi => Articolele noastre => Subiect creat de: admin din Luni, 10 Decembrie 2012, 20:30
-
Craciunul mi-l inchipui doar asa, copil fiind, asteptand cadourile, bucurandu-ma de aroma de gogosi si scortisoara care umplea casa. Cu parintii si bunicii in jurul meu, cu colinzile copiilor din vecini. Cu bradul frumos mirositor, ce aparea ca din senin in dormitorul parintilor! Adus de un Mos Craciun grabit, care lasa de fiecare data, pe anul urmator, recitarea versurilor care le invatam si le repetam intruna in luna ce preceda sarbatorile. Imi amintesc de bradutii aia plini de ciocolatele rotunde si bomboane in staniol. N-aveau multe globuri si nici beteala, dar erau incarcati de zeci de artificii si lumanari. Cat de mult ma incanta cand tata aprindea cate un bat de artificiu, cata bucurie si ce stare imi dadeau luminitele ce sareau in toate directiile! Imi amintesc cum bunicii stateau langa pom, asteptandu-mi chiotele de fericire la deschiderea cate unui pachet. Erau jucarioare simple, ma bucuram de orice, de creioane colorate, de o cutie de "carioca", de o caciula, de manusi. Iar cand am primit un ceas, primul meu ceas, nu m-am putut desparti cateva zile de minunatul cadou. Dormeam si noaptea cu el la mana, parca ii simt si acum cureaua de piele, ce-mi facea sa transpire mana sub ea. Am primit biciclete, rachete de tenis, mingi, fulare, caciuli, nici nu-mi mai amintesc pe toate...
Anii au trecut, a venit randul meu sa fiu acasa mosu'. Am facut pe ascuns brazi, i-am incarcat cu globuri, am umplut sub ei de cadouri. M-am bucurat si am ras de fericirea fiului meu cand gasea ce "comandase" lui Mos Craciun. Au fost seri minunate si acelea, dar gandurile mele au ramas tot acolo, pe strada copilariei mele. Cu bunicii si parintii in jurul bradului. Bunicii nu mai sunt, s-au dus de mult, am ramas doar cu amintirea mangaierilor lor, cu imaginea unor chipuri blande. Cu parintii ma intalnesc in fiecare an. Nu a existat inca un Craciun sa nu-i vizitez si sa nu incep sarbatorile de Craciun, acolo in camera, in care acum patruzecisiceva de ani, aspteptam cadourile....
-
Craciun! Hmm, despre cel al copilariei! Bradul si cadourile erau mai putin importante pentru mine. Stiu ca bradul (cred ca de fapt era molid) il faceam in fiecare an in sufragerie. Ma atragea vreo zi, maxim doua pentru ca uitam de el. Important era sa ma duc afara sa pocnesc din bici alaturi de ceilalti copii. Aveam cel mai frumos bici din cratier. Imi aduc aminte ce entuziasmata am fost cand mi la facut tata. Mi-au trebui ani pana sa reusesc sa pocnesc din el asa cum reuseau colindatorii care veneau printre blocuri. Deh, am fost copil de oras si aici traditiile erau mai diluate daca le pot spune asa . :)
Imi aduc aminte cum intr-un an chiar inainte de Craciun s-a tinut sedinta cu parintii la scoala in care li se cerea parintilor sa nu lase copii pe strada cu bice, pocnitori faceam pocnitori din fosfor curatat de pe chibrite si cuie, gauream asfaltul , bagam fosforul, apoi cuiul si apoi loveam cu un bolovan. Stiam sa ne facem auziti !! (http://i48.tinypic.com/35hlr35.gif)
Cand s-a terminat sedinta si au venit ai mei spre casa , ce credeti ca faceam? Impreuna cu alti copii pocneam de se facuse ceata pe strada. Nu m-au certat dar 2 zile nu m-au lasat sa ies afara stiind ca e singura solutie sa nu se auda pocnete pe alee. :whistle:
De mosu nu stiam ci de gerila dar nu conta, aveam cea mai frumoasa varsta posibila . Eram copii. Si eram fericiti. :applause:
Aveam cozonaci si cadouri si beteala si artificii si abia asteptam vacanta (asta era de fapt cireasa de pe tort) sa mergem sa colindam. Colinde stiau vreo 2-3 care aveau bunici pe la tara, noi ceilalti lalaiam dupa ei. Era un karaoke de pomina. :slap: Starneam o gramada de rasete. :magic:
Dar Craciunul e Craciun si l-am adorat si atunci ca si acum si nu as putea spune care a fost mai frumos, toate au avut magia lor! (http://i47.tinypic.com/2ynru6w.gif)
-
Esti binecuvantat, Gigi, ca ai asemenea amintiri.
Eu iubesc Craciunul si incerc sa-mi creez amintiri frumoase acum, fara sa privesc inapoi, ca sa nu ma intristez.
Iubesc atmosfera de Craciun, chiar daca aduce cu ea aglomeratie si goana. Aduce, totodata, si oameni frumosi, priviri senine si intelegatoare... multe lumini, stelute, miros de cozonac si brad, filme dragute cu Mosi Craciuni, placinte cu mere si dovleac, imagini cu (,) casute acoperite de nea, din hornul carora iese fum, copii pe saniute... da, miros de lemn ars, de vin fiert cu gutui... si suflet. Pot gasi, chiar si in ochii celor mai ocupati oameni, sufletul, scanteia divina. Craciunul le aminteste si lor de sacrul din fiecare. Si astfel... totul devine un paradis plin de dragoste si stralucire.
Sarbatori fericite!
-
chiar si cind eram mic si inca nu stiam cine era mosu' n-am fost prea atras de sarbatorile de iarna, iar pe masura ce am crescut interesul s-a pierdut total si incep sa vad din ce in ce mai multe lucruri care-mi displac legate de aceste sarbatori ... probabil pe de-oparte din cauza ca singura perioada a anului care efectiv imi place si ma face sa ma simt bine este vara si pe partea cealalta nu sint o persoana prea religioasa ...
-
intr-un mod foarte straniu, Craciunul trezeste in mine multe stari, dar una e dominanta de cativa ani, de cand verisoara mea a plecat definitiv, mult prea repede.
Imaginea Craciunului este bradul din sufrageria cea mare a bunicului, cu o familie mare si unita - bunicii in formula extinsa, adica cei reali dar si fratii si surorile lor (matusi si unchi de a doua generatie), parintii mei, matusa si unchiul (de prima generatie) si verisoara mea. Culori, stralucire, voie buna, glume si muzica... Matusa canta la pian "O brad frumos" ... e atat de frumos....
Pe atunci nu intelegeam ce inseamna "moarte". Intre timp, din acea familie mare, pestrita si voioasa, am mai ramas foarte putini, ingrozitor de putini.... e foarte trist...
Cel mai tare insa ma marcheaza, de la moartea verisoarei mele, o amintire de la un Craciun din frageda copilarie. Cred ca aveam doar 5 ani. Ea, verisoara A, primise un ursulet de plus, mare si dodolotz. Atat de mult mi-a placut si atat de rau mi-a parut ca Mos Craciun nu mi-a adus si mie unul incat am plans de mama focului. Verisoara A, care era doar cu trei ani mai mare ca mine, mi-a dat mie ursuletul. Desi a doua zi "Mos Craciun" i-a adus ei un altul, identic, eu am ramas cu o vinovatie stranie...aceea ca atunci, poate pentru un moment, i-am produs o tristete in prea scurta ei viata... nu am nici un alt repros sa-mi fac in ce o priveste, dar acea intamplare de la un Craciun de demult, ma face si acum sa lacrimez...cu supararea mea de copil i-am luat ursuletul..... :-[
-
@ Gigi si @ almi_gabi. Craciunul mi-l amintesc asa doar pana pe la vreo 10 ani, cand am aflat cine (nu) era Mosu'... stiu ca atunci am simtit o dezamgire cumplita ca ai mei ne-au mintit atatia ani, cu brazii (asa e, molizi de fapt) facuti pe ascuns si cadourile puse sub brad in timp ce noi dormeam. Cred ca as fi preferat sa stiu ca darurile sunt de la ei, in loc de povestea cu Mos Craciun (zis si Gerila).
Dupa aceasta varsta, in timp, si mai ales in ziua de azi, cand totul e asa de comercial... am ajuns la concluzia lui rocky.
-
Fiecare avem amintirile si perceptiile noastre despre Craciun. Si evident, sunt atat de diferite! Totul se leaga de persoane, de momente si de loc. Reperele astea, asezate un pic altfel, modifica perceptia. Noi oamenii suntem plamaditi in mare parte la fel, dar ce ne deosebeste unii de ceilalti este tocmai aceasta diferenta care apare din asezarea reperelor. Mutate si un milimetru mai incolo, unghiul dupa care se face raportarea se modifica si evident rezultatul nu mai este acelasi. De aici diferentele de perceptii si opinii intre noi, ma refer aici la modul general, nu la subiectul de fata. Si tocmai asta face interesant omul: lipsa uniformitatii in gandire, in apreciere! Daca toti am avea acelasi model, daca toti am judeca dupa aceleasi tipare, am fi prea intuitivi, prea algoritmici, prea cuantificativi.
-
Eu imi amintesc Craciunul din copilarie cu mirosul de cozonaci facuti de mama. Asteptam langa cuptor sa-i scoata ca sa-i mancam calzi si era una dintre cele mai fericite momente. Imi placea zapada si faceam cazemate. Si acum imi place anotimpul iarna, mirosul de aer curat si de lemne arse in soba.
Ca sa pot pleca la servici, dimineata trebuie sa ma trezesc mai devreme cu o ora ca sa dau zapada pana la poarta. Adevarat este ca mai greu este dupa ce ies din curte. Ma intampina o strada si niste copaci plini de omat. Este pitoresc.
Acest anotimp imi da o stare de liniste sufleteasca, iar sarbatorile sunt un prilej de a spera la o viata mai buna si mai usoara in noul an. :)
-
Cateva obiceiuri de Craciun, asa cum mi le amintesc ca erau, acum patruzeci de ani.
Bradul dupa cate se stie este simbolul vietii vesnice. De aici obiceiul de a fi folosit la nunta, in pereche, asezat in fata portii mirilor. Si la inmormantare se foloseste tot bradul, cadrul coroanelor fiind facute din cetina. Folosirea bradului la inmormantare si la nunta este un obicei ce se trage de pe vremea dacilor, nu este ceva preluat. Ce am copiat noi este impodobitul bradului, asta a aparut doar dupa primul razboi mondial.
Noi ornam bradul, de regula, in ajunul Craciunului, undeva spre seara. Astfel incat copiii sa creada ca a fost adus de mosu'. Bradul de Craciun are de fapt o semnificatie religioasa: dobandirea vietii vesnice pentru om, iertarea pacatelor prin nasterea lui Isus. Steaua din varful bradului este replica celei din Betleem. Foarte putini dintre oameni insa asociaza bradul cu ceva religios. Este privit ca o bucurie, indreptata spe copii, lor li se adreseaza cel mai mult. Ei sunt cei care asteapta cu emotii pe mosu', ei sunt cei care se bucura de jucarii. Noi adultii ne bucuram de bucuria lor.
Ce puneam in pom, pana sa apara potopul de instalatii, artificii, globuri si mai stiu eu ce inventii? Faceam funde din hartie creponata, lanturi din hartie colorata, decupam mestesugit tot felul de stele si stelute. Aveam si cateva globuri, fiecare dupa cum mostenise si avusese grija de "pretioasele" podoabe. In pom erau agatate turte dulci de tot felul de forme, ciocolatele si foarte multe bomboane fondante, invelite in staniol. Am inteles ca doar noi si ungurii avem aceste accesorii dulci de brad, aflasem pe vremea cand ma chiunuiam sa vand astfel de produse...
Pe suporti cu clesti montam lumanari speciale pt pom si le prindeam apoi pe crengile bradului. Artificiile erau ceva ieftin si accesibil, asa ca in seara de ajun se aprindeau 20-30 de astfel de luminite.
Am inceput cu bradul, desi nu acesta era primul. Femeile erau cele care duceau greul Craciunului. Mama incepea cu o saptamana intreaga sa-si pregateasca tavi, retete, faina, vanilie, scortisoara, cacao. Tata primea lista de cumparaturi si incepea sa bifeze cate ceva. Multe le aveam deja in casa. Taiam in fiecare an porc, si tata se ingrijea sa termine cu saratul, afumatul si lasatul la aer, pana la Craciun. Atunci cu 2 zile inainte de ajun, incepea sa dea jos cate ceva din pod: ciolanele afumate pentru sarmale, carnatii pentru fiert in moare, caltabosii si sangeretele pentru gustari. Pivnita era plina de muraturi, asa ca varza de sarmale era la doar doi pasi. Si gogonelele si castravetii din butoi erau un deliciu. Primeau un gust atat de bun unele de la altele, tata punea acolo la saramura si pepeni si mere si pere si legaturi de usturoi verde si varza rosie....o nebunie de bunataturi!
De ajun, spre seara, bucataria trebuia sa fie curata, totul pregatit pt a doua zi. Mama isi tremina si ea treburile, venea si bunica si mi le amintesc stand acolo, povestind la o cafea ce pregatisera fiecare. Venea apoi si bunicu, era epitropul bisericii din parohia noastra si se ocupa intotdeauna inainte de sarbatori ca totul sa fie pregatit si acolo. Era copil de preot si ramasese un om dedicat bisericii, dar nu in sensul de habotnicie. Ii placea in special partea administrativa a acesteia. Patruzeci de ani, el a fost omul care s-a ocupat de tot ce tinea de proprietatatea bisericii de parohie. La el veneau preotii sa se sfatuiasca ce sa faca, cum sa modernizeze, cum sa intretina lacasul si casele din proprietate. Nu faceau un pas fara el. Si atunci cand au avut nu stiu ce neintelegeri legate de o numire, tot pe bunicul l-au luat de mana si au fost ierarhic, pana la ministru. Si tin minte ca a rezolvat.
Mosu nu venea pana nu cantam colinzile. Si acum facem la fel. Mergem pe la sase la parinti cu fiul meu si nora-mea, stam pe scarile casei, cantam "Trei Pastori", apoi intram si continuam cu "O ce veste minunata". Apoi intram in dormitorul parintilor, unde este imbodobit bradul. Sub, sunt asezate cadourile. Cand eram copil, credeam si imi era ciuda ca nu puteam sa-i arat mosului ce pregatisem. Cantam si atunci colinzile, veneau si cativa copii din vecini si pana mai ma harjoneam eu un pic cu ei, tata venea si anunta ca a trecut mosul si a lasat pomul si cadourile, dar grabit nu a putut ramane....Uitam si de copii si de tot si goneam in dormitor sa vad....Bunicii erau deja inauntru, langa pom, tata si mama ma urmau in fuga mea. Nu eram nici rasfatat, nici nu am fost genul de copil care vrea ceva cu orice pret, sta in fata vitrinei si obliga parintii sa-i cumpere ce doreste. Dar ca orice copil ma bucuram de ce primeam si mai ales ca era ceea ce-mi dorisem. Cu luni de zile inainte, tata ma tot iscodea sa vad cam ce mi-as dori si cand ajungea la un raspuns mai concret de la mine, incepea "cautarile". Pe la magazine, prieteni din Germania, pe unde credea el ca poate gasi ceva-ul pe care mi-l doream...
Mancarurile de Craciun, erau atat de bune! Incepand cu carnatii fierti in moare si hrean si terminand cu gogosile si cornuletele. Casa mirosea a mancare buna cu cateva zile inainte de ajun, asa ca poftele mi se amplificau...Si acum sunt la fel, nu-i mare diferenta.
Sunt convins ca multora, respectarea asta stricta si repetabilitatea, li se pare poate ciudat sau prea riguros. Poate ca sarbatoarea nu mai apare ca ceva special ci ca un sablon. Dar, crescut inconjurat de sasi, cu niste parinti si bunici, traditionalisti si foarte ordonati, m-am format si eu mai dependent de detalii, de program, de obiceiuri. Si ma simt excelent cand lucrurile isi urmeaza aceiasi poteca. Mi-ar fi aproape imposibil sa fiu altfel!
-
Craciunul copilariei imi aminteste de bunici,de un orasel micut de munte din Mehedinti,de bradul impodobit cu globulete,o veverita pufoasa,artificii si bomboane dintr-o cutie ce semana cu o carte de povesti.Imi aminteste de ajunul craciunului cand spre miezul noptii bunicul si prietenii lui cantau colinde si tot ei lasau un pumn de bomboane de pom.De mirosul cartabosilor care fierbeau pe masina de gatit,de prajiturelele bunicii.De o fetita care statea pe scaunelul ei micut din lemn si spunea emotionata o poezie cu ochii atintiti pe galosii mosului care semanau cu cei ai bunicului!!!
Si iar imi aminteste de bunici pe care mi-as dori sa-i mai pot imbratisa odata,sa le multumesc pentru toata dragostea pe care mi-au oferit-o si nu numai.
-
Amintirile mele seamana mult cu ale lui Gigi, fara cantat de colinde cu toata familia nu se concepea seara de Ajun... o data, tata a adus acasa un varf de brad argintiu de 3 metri, am fost fericita sa-l impodobesc, eram deja mai marisoara... desi stiam cine e Mosu', n-am fost dezamagita, atata timp cat tinea cont de ceea ce scriam eu in scrisoricile catre el... n-o sa credeti, dar i-am cerut Mosului si mi-a adus, facandu-ma fericita, almanahul Scanteia (plin cu povestiri frumoase si jocuri, asa il consideram eu) si o cutie de Carioca !!!! cred ca aveam vreo 11-12 ani... stiu multe colinde si poezii de Craciun de la bunica mea, care nu uita sa puna pe foc ibricul cu tuica diluata si indulcita pe cand veneam inghetata de afara ;)
-
Si eu, si eu am primit o gramada de almanahuri! Mi-ai adus aminte Delia! Eram innebunit dupa sport atunci, citeam din scoarta in scoarta tot ce se scria, apoi mai aveam Urzica, oooh, cat imi placeau caricaturile si umorul de acolo!
-
io ii ceream mosului almanahul Playboy ;D eram precoc :strong:
-
Am podul plin de almanahuri! :) Din anii'70 pana incoace... Fostii chiriasi au furat cam tot ce se putea fura de pe acolo, inclusiv setul, colectia de papusi Barbie ale lu' fii-mea... Dar de carti nu s-au atins :D
Of, mai Gigi, ce ne pui tu acuma sa ne amintim... Acuma e alt pod, nu mai e casa, nu mai e camera in care venea Mosu' odinioara... Nu mai e nimic din ce-a fost...
Casa veche avea doua corpuri, de-o parte si de alta a curtii, care atunci mi se parea imensa. Pe la mijloc era un molid pe care il stiu cu o retea de beculete d-alea de lanterna, colorate cu vopsea si cu globuri argintii imense in el pana haaat, incoace, cand a crescut mai mare decat casa si cand am crescut si noi... Eram cinci veri - doua fete si trei baieti. Toti ne faceam de treaba pe langa ligheanul cu sorici, ori cu coca de cozonaci... Bunica framanta cate douazeci si mai multi, pentru toata familia... Dupa joaca de-o zi in frig prin curte, pe strada sau pe lacul inghetat din fundu' gradinii, noi cadeam rapusi, dar ea statea noaptea si-i cocea... Dimineata ii gaseam aliniati pe-o parte, pudrati cu zahar si separati dupa umpluturi: astia cu mac, astia cu nuca, astia cu rahat, astia cu cacao... Si in mijlocul mesei unu' cu de toate, pentru noi... Pe ala ne bateam care sa apuce bucata a mai mare, ca altfel stiam ca pana-n ziua de Craciun nu se umbla la ceilalti... La fel cu placintele cu mere, cu branza, cu dovleac... marginile erau ale noastre, restul erau asezate frumos pe platouri si puse pe prispa, la racoare... Era o prispa cu parmalâc si inchisa cu geamuri... Acolo faceam "pomul de iarna", ca in casa era prea cald si se usca repede... Cate stelute din carton imbracate in poleiala stransa de la ciocolata am facut... Si "lanturi" din hartie colorata si cate si mai cate... Sub pom "Mos Gerila", cum eram noi invatati ca-i zice, mie imi lasa in special papusi, iar fratelui meu, desigur, masinute... Papusi din anii '60, cu cap de portelan si trup din carpa, asemanatoare cu asta...
(http://i48.tinypic.com/359l1g1.jpg)
Am avut o Anastasia ruseasca, maaare, imbracata tot asa in dantele, cu par roscovan prins in coc si cu doua cozi impletite... Avea si manutele din portelan si manichiura facuta cu rosu...
Papusi din plastic de pe la inceputul anilor '70...
(http://i46.tinypic.com/2z6trus.jpg)
Papusi cu par, de la Aradeanca, aparute mai tarziu...
(http://i46.tinypic.com/1zdmdj9.jpg)
Dar si multe jucarii din lemn: casute, mobilier pentru papusi, leagane, balansoare cu capete de cai, trenulete, masinute, jocuri de construit, table cu numaratoare, caluti cu roti, tot felul de animalute de asamblat si cate altele... Stiam ca tata lucra la "arta lemnului" unde se faceau si jucarii. Cautand azi poze cu jucariile copilariei, am constat ca inca se mai fac! Noi le aveam pe toate!...
(http://i49.tinypic.com/f4po2t.jpg) (http://i48.tinypic.com/21k9j77.jpg)
Astia, cand ma suparam pe ei, ii puneam la distanta unu' de altu'.
(http://i50.tinypic.com/2qdreq1.jpg)
Cred ca de-aia mi-am dat seama de timpuriu ca nu exista Mos Gerila... Doar atunci cand eram foarte mica aveam emotii cand ma intalneam cu el la bâlci la Obor... Eram mandra ca aveam hainuta rosie ca a lui... Eram clasa I si singura din scoala care avea haina de blana "de urson"!
(http://i48.tinypic.com/10i7ble.jpg)
In Ajun bunica ne ducea la biserica, sa ne impartaseasca... Si, desigur, umblam cu colinda prin sat... Plecam de cu noapte pe la vecini si rude cu "Buna dimineaaaata la Mos Ajun!"... Ne intorceam cu traista plina de nuci, mere, covrigi, biscuiti, colaci... Ah, colacii calzi inmuiati in vin rosu si tavaliti prin zahar... Bunica facea un lighean plin, iesea la poarta si-i dadea de pomana celor ce treceau pe drum... Pentru bunicu', care s-a dus cand eu eram foarte mica...
Incepand din ziua de Craciun si pana la Sfantu' Vasile pe la noi se perindau rudele. Acolo in sat, toata lumea era ruda cumva cu toata lumea, daca nu de sange, atunci prin alianta. Si nu exista vreun neam caruia tata sa nu-i fi facut ceva din lemn prin casa... Bucuria noastra cea mare era ca toti cei care veneau ne aduceau si noua cate ceva... un dar cat de mic, un nimic... Dar "Mosul" pe care-l asteptam cu cea mai mare emotie era una dintre surorile lui tata, care era sportiva de performanta si umbla mult prin strainatate... Venea rar pe la noi, uneori n-o vedeam decat o data pe an, de Craciun... Ea ne aducea tot felul de minunatii ultracolorate si lucitoare... dulciuri nemaivazute, cutii uriase de carioca, de culori si guashe, globuri, beteala, instalatii de lumini pentru pom, tot felul de jocuri cu care sa ne facem de lucru si de jucarii - imi amintesc de cele care noua atunci ni se pareau a fi super-tehnologie, pentru ca se invarteau cu cheia... motociclisti care goneau in cerc ori broaste care sareau... si ne lua la toti la fel, ca sa nu ne batem!
Cea mai mare petrecere era pe 1 ianuarie, de Sf.Vasile, cand o sarbatoream pe bunica-mea bulgaroaica, Vasila...
Eh, numai noi, copiii de odinioara, si mama mai suntem pe-aici... Restul sunt toti acolo in sat, aliniati pe randul al doilea de la gard, in cimitirul vechi... Pe tata l-am condus pe ultimul drum prin zapada, chiar intr-o zi geroasa de Craciun... De atunci nici un Craciun n-a mai fost ca inainte. Si acum, inainte de cozonaci, mama face coliva.
-
Craciunul copilariei......oh, ce amintiri....Am copilarit intr-un sat din Bucovina impreuna cu cele doua surori ale mele si o gasca de prieteni.....O Doamne.... ce timpuri!
Aroma Craciunului era insotita de coptul invirtiteide pe la noi, cu multa nuca si rahat, cu colacei... facea mama in cuptor cate o suta de bucati, asa se recompensau colindatorii atunci, cu colacei, mere , nuci... rar care dadea cate 1 leu. Taiatul porcului era iarasi motiv de sarbatoare, mancam sorici , pregateam carnatii, chisca, toba....
Ce nu pot sa uit de Craciun este faptul ca Mos Gerila aducea.... portocale, iar noi credeam ca doar atunci, iarna, se coc portocalele!.....
In satul meu bucovinean, de sarbatori doar fetele mergeau cu colinda iar baietii cu uratul......Bradul nostru avea lumanari de ceara care se prindeau cu un cleste pe crenguta, artificii si bomboane de pom....pe care noi, nerabdatoare le mancam si ca sa nu se observe ca din prima seara au disparut , inveleam in acel staniol dopuri de pluta......deh..copiii!
-
io ii ceream mosului almanahul Playboy ;D eram precoc :strong:
si Mosul s-a pus la mintea ta (de atunci)? ;D
-
Mari_a! De ce te-ai oprit? Mai scrie, ca pe masura ce citeam, aveam impresia ca citesc o poveste de demult dintr-o carte pentru copii... ::)
-
Bradul nostru avea lumanari de ceara care se prindeau cu un cleste pe crenguta, artificii si bomboane de pom....pe care noi, nerabdatoare le mancam si ca sa nu se observe ca din prima seara au disparut , inveleam in acel staniol dopuri de pluta......deh..copiii!
noi lasam poleiala "umflata", scotand bomboana cu grija. ;D
-
pentru mine Craciunul nu poate fi trist , cu toate ninsorile si viscolele care au trecut peste sufletul si anii mei . inca simt emotia sarbatorii ce va sa vie , inca fac scenarii privitoare la surpriza adusa de cadourile asezate sub brad si , cu tot comercialul care ne napadeste , tot sunt fericita ca pot imparti bucurii frumos ambalate si legate neaparat cu funde mari , aurii . inca sunt fericita cand ma gandesc ce prilej frumos de a fi impreuna cu prietenii mei in jurul pomului , ascultand colinde , atarnand globurile impreuna si band tuica fiarta in seara de Ajun . am iubit dintotdeauna seara asta , poate mai mult decat ziua propriu zisa de Craciun , deoarece Ajunul nu este atat de solemn ( spre deosebire de prima zi a Craciunului , cu masa impecabil aranjata si tinuta obligatorie eleganta ). in seara de Ajun prietenii mei si cu mine redevenim copii . ne imbracam in Mosi Craciuni , Craciunite ori purtam cornite de reni , impodobim impreuna bradutul ( de ani buni intotdeauna in casa la mine ) si apoi ne indemnam care mai de care spre bucataria in care troneaza o masa cu de-ale gurii si ne facem ca nu vedem cum fiecare se furiseaza sa aseze la poalele pomului cadourile , musai cu etichete purtatoare de numele celui destinat .
da , recunosc , seara de Ajun este atat de importanta pentru mine deoarece atunci redevin copil , iar sentimentul religios ce ar trebui ( macar la varsta asta ) sa predomine in sufletul meu in aceste zile se da un picut la o parte ca sa faca loc bucuriei de a redescoperi jocul si generozitatea copilariei . mama mi-a inoculat in suflet ideea ca mai ales in zilele de Craciun trebuie sa fim " ajutoare de Mos Craciun " si sa aducem cat de multa bucurie suntem in stare celor din jurul nostru . saraci ori bogati , copii ori mai putini tineri , toti trebuie sa primeasca un semn de generozitate si iubire din partea noastra . si daca facem asta atunci sigur Iisus nu va regreta ca s-a nascut aici , pe pamant si nu in alta parte . tare mi-a fost draga invatatura asta si cred ca atata timp cat sunt in stare sa simt ca sunt un "ajutor de Mos Craciun " copilul din mine inca se va bucura de spiritul Craciunului .
-
ma regasesc in postarea ta, janeta.
asta e perioada mea favorita din an, intru in atmosfera de sarbatori dinainte de sf nicolae cand incep sa caut cadouri pentru cei dragi, sa facem planuri unde si cum petrecem, cu cine ne vedem....n-am timp sa scriu prea mult acum, dar e un subiect care-mi place :)
-
Eu nu stiu cum e sa ai bunici!
Era o femeie simpla de la tara, cu ochi albastri , micuta de statura, nascuta din gemeni si mult prea tanara pentru ce urma sa ai ofere viata!
La numai 18 ani , in anii 40 , (ani grei , cu foamete, razboi si multa saracie ),dupa ce isi facuse singura , o casuta din chirpici si cu multa speranta in suflet ca se va sfarsi si cu razboiul ,isi astepta , omul ,sa vina de pe front.
Se uita lung pe geam, un geam micut, aproape inghetat, al verandei din fata casei .Si ningea,ningea de nu se mai oprea, se tot uita lung dupa el , asa cum ii spusese el cand a plecat:
-Uita-te dupa mine Domnico, uita-te bine pana nu m-oi mai zari , si sa ai grija de pruncul din pantece, ca de m-oi intoarce oi avea eu grija de noi toti!
De dincolo din odaie , se auzea scancind gagalicea abia nascuta, o fetisoara, de numai 6 luni!
Venea Craciunul ,dar ce Craciun e ala , cand vine postasul cu o telegrama
.
Asa afla bunica mea in anul 1940 ca Vasile , omul ei , era dat disparut pe front,nu a stiut niciodata,
daca-I viu sau mort , doar ca la Odesa multi din breasla lui au fost dati disparuti.
O suferinta mult prea grea pentru o fetiscana ramasa vaduva la 18 ani si cu o fetita de 6 luni,care urma sa creasca fara tata toata viata. Si asa a fost ,nu s-a mai casatorit niciodata, in speranta, ca poate daca nu anul asta, poate de Craciun la anul vine si Vasile acasa
.
Anii au trecut si asteptarile s-au transformat in pomeni si colive, mai ales de
Craciun..
Dar timpul trecea, durerea si necazurile vietii , i-au pus stapanire pe suflet si minte , o boala grea i-a invadat mintea prea devreme. Dar asa cum a trait ea, imi povestea mama, caci despre bunica e vorba, s-a bucurat nespus sa ma vada macar in fasa
.
Nu-mi amintesc , caci eram un bebelus
.
Stiu doar din ce mi-au povestit ai mei , la varsta cand incepeam sa pricep , ca parintii tatalui au murit mult prea devreme , si apoi s-a dus si ea bunica
Imi aduc aminte , cand reveneam la scoala,din vacanta mare, care mai de care povesteau cat de frumos fusese la tara la BUNICI
.Eu stateam si-mi imaginam, si incercam sa mi imaginez cat de frumos putea fi sa duci vaca la pascut , sa stai tolanit pe un canal si sa privesti cerul , ori sa zburzi pe maidan de dimineata pana-n seara, cu picioarele goale prin tarana
Am incercat si eu asta, la oras fiind, si imi placea enorm , sa zburd vara in picioarele goale.Dar si iarna eram o gasca de prichindei , ne dadeam cu sania, faceam cate un derdelus inalt cat gardul, ne alergam prin zapada, ne imbulgaream, ajungeam in casa uzi din cap pana-n picioare
Tin minte , ca in clasele I-IV , cel putin , de multe ori iarna se inchideau scolile chiar si cate o saptamana, asa mult ningea
Cand am mai crescut , pe la 12-13 ani , faceam fel de fel de scenete , in preajma Craciunului,acasa la o vecina nemtoaica, d-na WEBER, tare simpatica, grasusa, cu un par lung alb imaculat , prins vesnic intr-un coc perfect!Avea 2 nepoate una era de varsta mea , cealalta mai mica, si pentru ca de fiecare data de Craciun ele veneau la bunica, doamna Weber ne aduna pe toti puradeii de prin vecini la ea acasa.Era si ea singura , ii murise barbatul si garajul il amenajase intr-un mare salon, atractia mare pentru noi era un semineu si fotoliul ei stil balansoar din lemn pe care avea o blana mare de oaie.Ea statea acolo langa semineu , se legana usor , si ne privea din cand in cand pe sub ochelarii ei mici si rotunzi!Ne croseta la toti manusi , pe care le gaseam puse sub brad de CRACIUN acolo la ea in salon.
Faceam niste scenete , de mare pomina, Coana Chirita, Alba ca Zapada, cantam , recitam, ce mai ,era o intreaga repetitie cu cateva saptamani inainte de CRACIUN!Era o femeie citita , crescuta la pension, cu pian in casa, era o incantare pentru noi toti , d-na Weber.Ea ne ajuta sa ne costumam, din haine vechi de ale ei si din ce aveam noi pe acasa , ieseau niste costumatii haioase , de radeam toti cu lacrimi, ne amuzam cu ea de mama focului
.d-na Weber.Parintii se bucurau sa vina sa ne vada la Serbarea de la d-na WEBER.Mama ,tin minte ii aducea sa aiba si ea pe masa cate ceva , cozonac , sarmale , carnati, din porcul taiat de tata si calarit de noi puradeii de pe strada
musai
Anul asta o asteptam la masa de CRACIUN si pe d-na Weber , o batranica de 93 de ani, frumoasa foc , cu o minte sclipitoare, o manichiura perfecta, si cocul ei
.
Nu m-am gandit pana acum , dar anul asta de craciun am s-o intreb:Vrei sa fii bunica mea!!!!???
-
@ Theo...::)
Alte comentarii n-am decat ca am avut si eu, in satul bunicilor o "doamna Weber" (nici nu-mi mai amintesc cum o chema de fapt).
Gigi... mi se pare mie sau parca am inceput sa scriem o carte de Craciun cu autor colectiv? :)
-
Stii ca citind si recitind astazi ce s-a scris, mi-a strafulgerat acest lucru prin minte? Nimeni cred nu s-a gandit pana acum sa faca o carte din amintiri individuale, dar stranse intr-o singura carte? Sau? Ar fi un gand poate prea mare, dar realizabil, ca orice se face cu pasiune.
-
buna idee... franturi de viata , felii mai dulci ori mai amare servite oamenilor de catre acea autoritate care nici pana la varsta asta nu mi-a raspuns la intrebarea : qui prodest ?
-
Noua, tuturor. Mai vorbim, ne mai imprietenim... :)
Apropo de caini si de balciul de la Obor: mai am o poza cu Mosul. Una batuta de vremuri, dar neinfranta! A stat infipta intr-un colt al unui tablou, a stat la geam, a stat aruncata prin sertare si pe unde o mai fi stat
Nu stiu daca era caine ori o fi fost chiar lup, ca era si Scufita Rosie p-acolo pe undeva, dar imi amintesc sigur ca era impaiat!
(http://i48.tinypic.com/33bzgix.jpg)
Voi ce poze cu Mosul aveti?
-
Uite pe cineva care canta tot ce vorbim noi aici:
Alexandru Andries - Cand ninge afara (http://www.youtube.com/watch?v=mUgJpZ6s1hM#)
(clip gasit pe facebookul unei dragute din SC :) )
-
Maria, banuiesc ca acolo in poza erai cu paltonasul rosu de care scriai, ca parca tare mandra esti cu el... :)
-
Noua, tuturor. Mai vorbim, ne mai imprietenim... :)
Maria , draga mea , ce minunat ar fi daca tu ai fi fost acea " autoritate " la care m-am referit eu...:)) inteleg , insa ...spiritul Craciunului , deh :))
-
Ah, doamna, am luat-o eu pe aratura, scuze! :bow:
Daaaa, paltonasul meu rosu de urson... Dintr-o blana groasa si aspra, dublat cu vatelina, captusit cu atlas rosu lucios... Si cu trei bumbi mari, tot din blana, care se prindeau cu gaitane rosii (cred ca pe la Sibiu le ziceti brandenburguri). Multi ani l-am tinut prin dulapuri... Mama avea unu din blana gri, cu spic alb, de lupon... In perioada aia incepuse sa se produca si pe la noi blanuri sintetice. Parca o vad pe bunica-mea cu haina ei maro de "monton dore" - adica mouton dore, ca era blana de oaie: "nu ma imbrac io, maica, cu plastice d-alea". ;D
Apropo de papuselele alea magnetice care se pupa - mai precis de "hainutele" lor: la un Craciun, pe cand aveam vreo 11-12 ani, am gasit sub brad un cub din lemn, cu latura cam de 20 de cm si greeeu... Ma intrebam ce-o fi inauntru de e asa de greu. Nu era nimic. Adica nimic de joaca, pentru ca nu se deschidea, doar ieseau din el doua fire: unu' de bagat in priza si unu care se termina cu un fel de surubelnita... Si alaturi o mana de sarmute indoite in tot felul de carcei... Hm... nimic colorat, nimic lucitor... N-am fost prea incantata. Am trecut la celalalt pachet, ceva dreptunghiular mai mare. In el... placaj! Atunci am sarit in sus! Intelesesem: imi facuse tata un aparat de pirogravat! Ani de zile m-am jucat cu el! Cand nu mai aveam placaj, treceam la magazia de lemne! Ca tata cumpara deseuri de la "arta lemnului" si aveam magazia plina de rebuturi de caluti, zimbri, trenulete, casute, cuburi... Pe care pana la urma le bagam la foc, dar nu asa, oricum, ci frumos ornate de mine...
Da' mai ziceti si voi d-astea "de pe cand era lupu' catel"... ;D De pe cand lega mama sfoara cu motocei, de crapau matele jucandu-se cu ei... :D
-
Mari_a tu le zici asa de bineeeee!
-
....
Da' mai ziceti si voi d-astea "de pe cand era lupu' catel"... ;D
Acum cand citeam despre aparatul tau de pirogravat mi-am adus aminte ca i-am batut la cap pe ai mei o gramada sa imi ia o trusa de traforaj . La scoala fetele invatau sa coasa si sa impleteasca podoabe pentru brad iar baietii faceau traforaj si mestereau tot felul de jucarii din placaj ( din acela de spui tu !!) . Ca sa scape de mine ai mei mi-au cumparat trusa . Mult au avut de suferit degetele mele. :D dar preferam asa decat acele de la lucrul manual!! :faint:
Apoi stiu ca erau acele "pachete" care contineau modele de avioane sau corabii. In cutie gaseai o multitudine de bucatele mici de plastic pe care trebuia sa le asamblezi ca sa obtii la sfarsit un avion. Aveai carlinga, hublourile, pilotii, aripile, rotile si trenul de aterizare ( ce grija trebuia sa ai la montare ca apoi sa se invarta rotile) etc. Nu lipseau lipiciul, vopseaua, "abtibildurile" pentru decorare. Daca aveai ceva indemanare ieseau destul de bine. Dar asta nu dura toata iarna .
Restul timpului la saniuta ..... :yeah:
-
Hi, hi, hi! N-o sa ma iau la intrecere cu Creanga, ca n-am nicio sansa sa-i ajung macar la degetul mic! :)
Si am mai scris p-aici de povestile alea deocheate ale lui... ;D Am si io, dar alea nu sunt din copilarie, sunt de mai incoace... deci off topic :giggle:
Cu saniusul... eeei, ce ne mai dadeam drumul din susul strazii noastre in panta... si o urcam la loc pana curgeau apele pe noi... Strada se ramifica in Y (de fapt, se ramifica si azi! Cand e ghetus nici nu urc cu masina p-acolo!): in dreapta panta "se indulcea" si ducea spre casa noastra, iar in stanga o alee ingusta si abrupta dadea direct in garla... P-acolo ne placea sa ne dam... Ne opream pe gheata, cand garla era inghetata bocna... Si asta se verifica de vreunu' din parintii zecilor de copii care se adunau de prin imprejurimi pe "derdelusul de la Dispensar". Venea cate un tata sau bunic cu ditamai toporul de taiat lemne si incerca sa sparga gheata. Daca crapa macar, gata, ne blocau aleea cu o bariera din cauciucuri de masina-tractor - ca pe pistele de formula 1! ;D Cauciucuri carora le dadeam foc spre primavara, de "lasatu' secului pentru postu'Pastelui"... Cand stiu ca este obiceiul focurilor prin mai multe zone din tara... La noi ii zicea "utele-bratele" - nu stiu ce cuvinte sunt astea si din ce limba vin, dar majoritatea satenilor erau bulgari...
Deci ia mai manati, mai, hai, hai si mai ziceti si voi! ;D
-
mai bine zi-ne tu din povestile alea deocheate de mai incoace 8) sunt ochi si urechi. baga! :applause:
-
Draghe Silviu, suntem in post si e pacat "au cu gandu' , au cu fapta"... ;D
-
noi lasam poleiala "umflata", scotand bomboana cu grija. ;D
Asa e, Mica, uitasem !!! :D si dadeam un mic bobarnac la bomboana, sa stim care mai e plina... ;)
-
Nu stiu daca voi i-ati scris Mosului, dar mie imi place mult scrisoarea asta:
"Dragă Moşule, ştiu că ar trebui să-ţi spun acum că am fost cuminte că, poate aşa, voi primi vreun cadou! Dar anul acesta am realizat că nu ştiu ce înseamnă să fii cuminte.
Nu ştiu dacă a fi cuminte presupune a respecta aceleaşi norme impregnate în conştiinţa noastră colectivă de atâtea mii de ani sau de a îndeplini aşteptările unui segment de oameni. Oricare dintre ele ar fi explicaţia, cred, Moşule, că niciunul dintre noi, oamenii, nu am înţeles nimic! A fi cuminte înseamnă să fii cuminte, adică a acţiona din minte. Dar sigur nu din orice fel de minte! Nu cred, Moşule, că vrei să mă comport dintr-o minte îndoctrinată, programată cu suferinţe, cu limitări, cu neîncrerere în oameni, cu judecată sau cu frică. Nu cred că vrei să fiu cu-mintea asta! În schimb, cred că ai fi vrut ca şi eu şi toţi ceilalţi oameni să trăim printr-o minte autentică, o minte capabilă să gestioneze liberul arbitru în direcţia unui bine individual, dar mai ales în direcţia unui bine colectiv.
Acum când scriu, nu ştiu cu ce fel de minte sunt, dar nici nu cred că mai contează pentru că mai presus de a şti acum, CRED
în tine, Moşule drag! Că, prin magia ta, poţi transforma hectare de suferinţă în continente întregi de bucurie. Cred că prin această bucurie pe care o vei aduce, oamenii se pot întoarce la ei Acasă! Şi pentru că ştiu că mă poţi ajuta, Moşule, îmi doresc să-mi aduci un singur lucru anul acesta: o ceapă uriaşă cu 7 straturi pe care s-o pot desface!
Te vei întreba de ce am nevoie de o astfel ceapă şi îţi voi spune aşa: cred că această ceapă reprezintă toate suferinţele omenirii, toate măştile, toate greutăţile şi toate neputinţele. Şi mai cred că, dacă voi decoji această ceapă strat cu strat, noi, oamenii, vom putea ajunge ACASĂ!
Primul strat pe care l-aş decoji ar fi stratul Măştilor. Aici voi da la o parte pentru totdeauna comportamentele mascate ale oamenilor provenite din rănile lor din copilărie şi voi lăsa loc Autenticităţii.
Al doilea strat pe care îl voi da la o parte va fi stratul Judecăţilor. Voi da la o parte toată Judecata pe care oamenii o au faţă de ei înşişi, în primul rând, şi faţă de ceilalţi şi voi pune în lumină Iertarea.
Al treilea strat care va dispărea definitiv va fi stratul Agresivităţii dintre oameni. Ei nu se vor mai agresa sub nicio formă, lăsând loc Armoniei.
Al patrulea strat de scos va fi acela al Fricii. Vor dispărea aici toate fricile oamenilor că nu pot atinge visurile lor. Toate fricile, fobiile, angoasele nejustificate. Toate fricile de a-şi trăi viaţa! În locul lui va apărea Pacea!
Indiferenţa va fi cel de-al cincilea strat care va dispărea. Oamenii vor primi în schimb să Comunice şi, mai ales, să Dăruiască necondiţionat!
Penultimul strat pe care-l voi da la o parte, al şaselea, va fi stratul Necredinţei, adică al lipsei de încredere în sine ca fiinţă umană, unică, specială, care are un rost precis aici, pe Pământ. Necredinţa că poţi fi autentic va fi înlocuită cu Credinţa în autenticitatea sa, în Sinele tău real şi în toate manifestările tale curate, împlinitoare şi pline de viaţă.
Ultimul strat pe care îl voi da la o parte va fi Separarea, care va înlătura odată pentru totdeauna supravieţuirea limitată, lipsită de sens şi va aduce cu sine rostul fiecăruia de a Trăi cu Iubire de sine, de ceilalţi şi de Tot.
Mă vei întreba, Moşule, ce va rămâne după ce voi înlătura toate aceste 7 straturi. Şi-ţi voi răspunde că acolo este ACASĂ! Şi ACASA voi găsi:
Acceptare a vieţii cu linişte, cu seninătate şi cu profunzime, cu bucurie, fără niciun control pentru că am de învăţat de fiecare dată ceva atât de impotant pentru evoluţia mea şi apropierea mea de înţelegerea acestei vieţi care a fost croită cu atât de multă iubire pentru noi.
Credinţa în noi ca fiinţe după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, care suntem răspânditori de lumina în jur.
Acţiuni pe care le voi face cu toată puterea primită din acceptare şi credinţă eliberatoare, în primul rând, şi apoi regeneratoare pentru întreaga mea viaţă autentică.
Că Sunt fiinţă înzestrată ca şi toţi ceilalţi semeni ai mei, cu un TOT perfect. Sunt parte de viaţă care curge ca să ude, să aducă bucurie şi să aducă iubire.
Accederea la mine tot mai curată, fără o minte controlatoare, fără gânduri judecătoare, fără aşteptări de la cei din jur. Accederea la misiunea mea aici, ca parte integrantă şi conectată la tot ce e în jur.
A.C.A.S.Ă. e cel mai bine, Moşule! A.C.A.S.Ă. te laşi în voie, te bucuri de linişte, de orice moment petrecut cu tine fără să te judeci, fără să te învinovăţeşti. A.C.A.S.Ă. este toată lumea care primeşte viaţa şi oricine trăieşte liber de resentimente şi judecăţi! A.C.A.S.Ă. poţi orice, primeşti orice şi dai orice cu inima deschisă!
Te rog, Moşule, du-mă ACASĂ!"
-
Frumos! ::)
-
Sarbatori de iarna bune si frumoase !
pentru cei care cred in magia Sarbatorilor , care il asteapta pe Mos Craciun cu bradutul si casa impodobite si sufletul luminat ;
pentru cei care iubesc colindele si-i rasplatesc pe colindatori;
pentru cei care nu au uitat sa faca un om de zapada si pentru cei care desi nu stiu sa schieze, se avanta pe partia inzapezita;
pentru cei care savureaza mereu ca prima data , cozonacul si celelalte bunataturi pregatite acasa , ceaiul aburind si vinul cu iz de scortisoara;
pentru cei care cred in iubire , cei care viseaza si nu se dau batuti;
pentru cei care nu vor sa se simta niciodata singuri ci vor si stiu sa se distreze de sarbatori;
pentru cei care cred ca anul nou ce va veni in curand,va fi un an bun.
Pentru NOI , cei care vrem sa impartasim impreuna , toate aceste minuni !
Din sarbatoarea sufletul meu , va daruiesc tuturor, urari de = SARBATORI FERICITE ! SARBATORI BINECUVANTATE !
-
Nu stiu daca voi i-ati scris Mosului, dar mie imi place mult scrisoarea asta:
....
Guess, am scris mosului , cand eram copil, asa cum probabil multi copii au facut-o. Adevarul e ca nu ii scriam atat de frumos. Probabil in avantul meu copilaresc ma grabeam sa-i scriu de jocurile pe care le vroiam.
Mult diferit ar arata o scrisoare catre mosu daca as scrie-o acum.
Si mie imi place aceasta scrisoare. :)
Sarbatori de iarna bune si frumoase !
Pentru NOI , cei care vrem sa impartasim impreuna , toate aceste minuni !
Din sarbatoarea sufletul meu , va daruiesc tuturor, urari de = SARBATORI FERICITE ! SARBATORI BINECUVANTATE !
Sarbatori cu bucurie si pline de veselie si tie Aurora! :bow:
-
Draga MOS CRACIUN
Pentru mine CRACIUNUL este o sarbatoare de suflet care imi aduce aminte intotdeaua
de copilarie , de cei dragi care nu mai sunt intre noi .Ma regasesc in timp alaturi de tata
si de sora mea cand eram mici si in ajun mergeam la bunici si la fereastra colidam "O ce veste minunata ". Cand am mai crescut mergeam sa colindam toata noaptea cu colegii de scoala de la unul la altul cum este obiceiul in Ardeal.
Si intotdeauna impodobeam un brad frumos pe care tata il primea de la drumarii de pe Valea Sebesului , de obicei bradul era nemes si cu lumanari (naturale), nu stiu daca ati vazut brazi cu conuri si cu lumanari.
Puneam pe crengile bradului nuci vopsite argintiu cu bronz , checsuri , mere rosii , lanturi din hartie colorata , bomboane de pom , artificii.
Si sigur am fost mult mai fericiti.
Si azi ma bucura aceasta sarbatoare care imi aduce multa liniste si impacare in suflet
si alaturi de cei dragi imi place sa cant colinzi si va cant si voua cei singles ca si mine :
"La toata casa-i lumina
Ziurel de ziua
Si in casa masa-i plina
Ziurel de ziua "
Multumesc "mosului" GIGI pentru frumoasele urari si imi aduc aminte cu bucurie de zilele petrecute impreuna in MARAMURES si de zilele "aventuroase" petrecute in Delta Dunarii.
Aurelia Padurean alias RELI
-
Buna seara ... tuturor! Numele meu este Ioana Padurariu si, desi sunt noua pe acest forum, am intrat si eu sa postez aici gandurile mele cu privire la aceste Sarbatori. Meteahna mea este ca ma exprim mai bine in versuri ...
Si, iata ce a iesit!
SIMTURI
Buzele imi prind gust de iarna,
iar pleoapele mi se deschid a dimineata ...
ca o poveste de iubire!
Timpul mi se rastoarna
si mi se face copilarie,
miros de cozonaci
si de foc de poveste
la gura sobei ...
Strang palmele
inspre o rugaciune de seara,
iar gandul
imi coboara in priviri de-o schioapa,
ascunse bine
in fereastra ninsa
a casei
de odinioara!
Sarbatori cu bine!
-
:smitten:
'' Iarna pare cu adevarat rece , doar pentru cei care nu pastreaza in inima amintiri fierbinti ...''
''In mijlocul iernilor inghetate , am invatat ca exista in mine , o vara fara putinta de invins.''-Albert Camus
:smitten:
-
- John , cum ati petrecut Craciunul ?
-Am facut un pom de Craciun , l-am umplut de jucarii si tare ne-am bucurat !!! ::)
-Dar tu Moritz ?
-Noi avem o pravalie cu jucarii ...si ne-am uitat la rafturile goale...si tar ne-am bucurat !!! :D
;) ;) ;)
-
Mereu am asociat craciunul cu miros de brad si coji de portocale :-). Si acum daca simt cele doua mirosuri impreuna, mi se face pielea de gaina :-).
-
Draga Mos Craciun ,
Te rog sa ai grija de prietenii mei; sa nu uiti sa le pui in cadoul lor , multa sanatate,iubire ,implinire,fericire...
...si ingerul lor pazitor sa nu-i paraseasca niciodata !
...Iar pentru mine , vreau doar prieteni adevarati .
Cu speranta,
A
:love:
-
Draga Mosule,
te rog sa ai grija de mine si sa-mi trimiti niste craciunitze tinere :applause:
multumax! :bow:
-
Draga Mos Craciun,
De data aceasta nici nu stiu ce anume sa iti cer, cred ca numai Tu stii care sunt adevaratele mele trebuinte. Si pentru ca am credinta ca Tu ma iubesti mai mult decat ma pot iubi eu insami, am sa te rog sa nu ma uiti niciodata, sa ai grija de toti oamenii de pe Pamant, stii prea bine ca eu imi pun toata nadejdea in Tine. :) :angel:
-
Draga Mosule,
Eu nu vreau cadouri, nici macar de la cei dragi... am tot ce-mi trebuie si cel mai frumos dar este sa fim impreuna de sarbatori.
Eu vreau doar sa faci astfel incat anul 2013 sa fie cel mai bun an al meu, din toata viata mea de pana acum, asa cum mi-a purtat noroc si faptul ca am fost numarul 13 la catalog, si in scoala, si in liceu, si la facultate. De fapt, am credinta ca nici n-ar fi putea sa fie altfel. :)
-
De azi intru in "cantonament" la Sibiel, sunt deja o multime de turisti, asa ca trebuie sa stau in zona, sa ma asigur ca totul este ok...In ajun o sa fiu mosu' (de fapt, nu doar atunci... ;) ... o sa mai postez cate ceva, printre ele si de acolo. Nu stiu cat timp o sa mai am la dispozitie, sa mai intru pe forum. De aceea m-am grabit cu urarea transmisa prin newsletter, am postat ceva si pe fb: "Urari in imagini"...
(http://i49.tinypic.com/25i1b7o.jpg)
(http://i48.tinypic.com/epp45x.jpg)
(http://i50.tinypic.com/140hnr8.jpg)
(http://i46.tinypic.com/x2m3ch.jpg)
(http://i50.tinypic.com/1zoj1wo.jpg)
(http://i50.tinypic.com/t04upt.jpg)
(http://i46.tinypic.com/so386s.jpg)
(http://i47.tinypic.com/ny5ta1.jpg)
(http://i48.tinypic.com/ftepmh.jpg)
(http://i45.tinypic.com/552lft.jpg)
(http://i47.tinypic.com/16jj4j.jpg)
Craciun fericit tuturor!
-
CRACIUN FERICIT GIGI!
CRACIUN FERICIT TUTUROR ! *|* *|* *|*
-
Clementine, fulgi, îngeraşi în zăpadă, scorţişoară, serbarea de la grădiniţă, turtă dulce, credinţă, bunici, migdale, amintirile cu Moş Crăciun din copilărie, cadourile de sub brad, Anul Nou...
Winter holidays in Bucharest! (http://www.youtube.com/watch?v=PfaDsbRhKo4#ws)
Voi ce vise aveti pentru anul ce va sa vie.....
-
Craciun Fericit, Gigi, Sarbatori Fericite, tututor! :) *|*
-
AZI PENTRU VOI VINE MOSUL ...
AZI pentru voi vine - Mos Craciun -de- Barbu Stefanescu Delavrancea - Din distributie:Gheorghe Oprina, Ion Marinescu, Elena Sereda, Gheoarghe Oancea, Violeta Berbiuc, Marius Pepino. regia artistica: Leonard Popovici, 1990
http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/1130-mos-craciun-de-barbu-stefanescu-delavrancea-t (http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/1130-mos-craciun-de-barbu-stefanescu-delavrancea-t)
-
Craciun cu multe bucurii langa cei dragi sufletului !!!
-
Sa va bucurati de sarbatori,sa va aduca Mosul ce va doriti,sa fiti sanatosi si anul care vine sa fie cat sa poate de bun!
Cel mai bun!!!
Craciun fericit!
-
Craciun Fericit, dragelor si dragilor! (http://i717.photobucket.com/albums/ww173/prestonjjrtr/Christmas/Smileys%20Christmas/EmoticonSantaSleigh2.gif)
Craciun Fericit copilului din voi!
To keep Christmas Spirit alive in our hearts!
Disney Christmas Song (http://www.youtube.com/watch?v=PN37QU7yoj4#ws)
-
Doresc tuturor un CRACIUN FERICIT! si tot ce v-ati pus in gand mosul sa vi le indeplineasca!
-
AZI PENTRU VOI VINE MOSUL ...
AZI pentru voi vine - Mos Craciun -de- Barbu Stefanescu Delavrancea - Din distributie:Gheorghe Oprina, Ion Marinescu, Elena Sereda, Gheoarghe Oancea, Violeta Berbiuc, Marius Pepino. regia artistica: Leonard Popovici, 1990
[url]http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/1130-mos-craciun-de-barbu-stefanescu-delavrancea-t[/url] ([url]http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/1130-mos-craciun-de-barbu-stefanescu-delavrancea-t[/url])
Am ascultat piesa - foarte draguta, Lucia :)
-
"Fie ca sărbătorile de anul acesta să vă umple sufletul de bucurie, încredere, speranţă şi iubire. Moşul să vă aducă cele mai dorite şi neaşteptate cadouri vouă şi celor apropiaţi !!! CRACIUN FERICIT!!!
cu drag
moni
-
De cativa ani incoace, imi petrec Ajunul la parinti si apoi la Sibiel. Va povesteam ca in fiecare an, de cativa (vreo 50...) Craciunul incepe in fata bradului din camera parintilor. Anul acesta a fost la fel si m-am bucurat sa ne intalnim cu totii, din nou, acolo unde parca doar ieri asteptam plin de emotie sa deschid pachetele aduse de mosu'...
Am colindat si am ajuns in fata bradului...
(http://i46.tinypic.com/2hrd15e.jpg)
Am primit cu totii cadourile...
(http://i50.tinypic.com/ici9up.jpg)
Si am plecat spre Sibiel, unde am fost gazda si...mos. Inainte de sosirea invitatilor:
(http://i50.tinypic.com/20k2avo.jpg)
(http://i46.tinypic.com/v66s2b.jpg)
In scurt timp linistea s-a risipit si ...
(http://i48.tinypic.com/qqs4li.jpg)
Si a venit mosu'!
(http://i48.tinypic.com/6qz40k.jpg)
(http://i45.tinypic.com/34ou3cg.jpg)
(http://i47.tinypic.com/xqjrls.jpg)
Tarziu, in noapte m-am intors la bradutul de acasa...
(http://i49.tinypic.com/2cehonc.jpg)
Mi-am deschis o bere si am rememorat momentele zilei. Cum am fost mos pentru o multime de copii, cum am primit vizita primilor clienti pe care i-am avut la pensiune (inca nu deschisesem in decembrie 2006, cand ei se instalasera intr-una dintre camere, sa petreaca revelionul...), cum ne-am intalnit cu totii la bradul parintilor. Cum am reusit sa ridic toata lumea de la mese, machedoni, irlandezi, canadieni sau romani. Azi vreau sa le pregatesc o hora. Canadienii, evrei de origine, o simpatica familie cu 3 copilasi grozavi, imi explicau ca acest cuvant exista si la ei, in idis insemnand acelasi lucru...
M-am trezit dimineata cu un sentiment tare ciudat.... Parca eram copil si ma bucuram de ce primisem in ajun...
-
Nu stiu daca voi i-ati scris Mosului, dar mie imi place mult scrisoarea asta:
"Dragă Moşule, ştiu că ar trebui să-ţi spun acum că am fost cuminte că, poate aşa, voi primi vreun cadou! Dar anul acesta am realizat că nu ştiu ce înseamnă să fii cuminte.
Nu ştiu dacă a fi cuminte presupune a respecta aceleaşi norme impregnate în conştiinţa noastră colectivă de atâtea mii de ani sau de a îndeplini aşteptările unui segment de oameni. Oricare dintre ele ar fi explicaţia, cred, Moşule, că niciunul dintre noi, oamenii, nu am înţeles nimic! A fi cuminte înseamnă să fii cuminte, adică a acţiona din minte. Dar sigur nu din orice fel de minte! Nu cred, Moşule, că vrei să mă comport dintr-o minte îndoctrinată, programată cu suferinţe, cu limitări, cu neîncrerere în oameni, cu judecată sau cu frică. Nu cred că vrei să fiu cu-mintea asta! În schimb, cred că ai fi vrut ca şi eu şi toţi ceilalţi oameni să trăim printr-o minte autentică, o minte capabilă să gestioneze liberul arbitru în direcţia unui bine individual, dar mai ales în direcţia unui bine colectiv.
Acum când scriu, nu ştiu cu ce fel de minte sunt, dar nici nu cred că mai contează pentru că mai presus de a şti acum, CRED
în tine, Moşule drag! Că, prin magia ta, poţi transforma hectare de suferinţă în continente întregi de bucurie. Cred că prin această bucurie pe care o vei aduce, oamenii se pot întoarce la ei Acasă! Şi pentru că ştiu că mă poţi ajuta, Moşule, îmi doresc să-mi aduci un singur lucru anul acesta: o ceapă uriaşă cu 7 straturi pe care s-o pot desface!
Te vei întreba de ce am nevoie de o astfel ceapă şi îţi voi spune aşa: cred că această ceapă reprezintă toate suferinţele omenirii, toate măştile, toate greutăţile şi toate neputinţele. Şi mai cred că, dacă voi decoji această ceapă strat cu strat, noi, oamenii, vom putea ajunge ACASĂ!
Primul strat pe care l-aş decoji ar fi stratul Măştilor. Aici voi da la o parte pentru totdeauna comportamentele mascate ale oamenilor provenite din rănile lor din copilărie şi voi lăsa loc Autenticităţii.
Al doilea strat pe care îl voi da la o parte va fi stratul Judecăţilor. Voi da la o parte toată Judecata pe care oamenii o au faţă de ei înşişi, în primul rând, şi faţă de ceilalţi şi voi pune în lumină Iertarea.
Al treilea strat care va dispărea definitiv va fi stratul Agresivităţii dintre oameni. Ei nu se vor mai agresa sub nicio formă, lăsând loc Armoniei.
Al patrulea strat de scos va fi acela al Fricii. Vor dispărea aici toate fricile oamenilor că nu pot atinge visurile lor. Toate fricile, fobiile, angoasele nejustificate. Toate fricile de a-şi trăi viaţa! În locul lui va apărea Pacea!
Indiferenţa va fi cel de-al cincilea strat care va dispărea. Oamenii vor primi în schimb să Comunice şi, mai ales, să Dăruiască necondiţionat!
Penultimul strat pe care-l voi da la o parte, al şaselea, va fi stratul Necredinţei, adică al lipsei de încredere în sine ca fiinţă umană, unică, specială, care are un rost precis aici, pe Pământ. Necredinţa că poţi fi autentic va fi înlocuită cu Credinţa în autenticitatea sa, în Sinele tău real şi în toate manifestările tale curate, împlinitoare şi pline de viaţă.
Ultimul strat pe care îl voi da la o parte va fi Separarea, care va înlătura odată pentru totdeauna supravieţuirea limitată, lipsită de sens şi va aduce cu sine rostul fiecăruia de a Trăi cu Iubire de sine, de ceilalţi şi de Tot.
Mă vei întreba, Moşule, ce va rămâne după ce voi înlătura toate aceste 7 straturi. Şi-ţi voi răspunde că acolo este ACASĂ! Şi ACASA voi găsi:
Acceptare a vieţii cu linişte, cu seninătate şi cu profunzime, cu bucurie, fără niciun control pentru că am de învăţat de fiecare dată ceva atât de impotant pentru evoluţia mea şi apropierea mea de înţelegerea acestei vieţi care a fost croită cu atât de multă iubire pentru noi.
Credinţa în noi ca fiinţe după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, care suntem răspânditori de lumina în jur.
Acţiuni pe care le voi face cu toată puterea primită din acceptare şi credinţă eliberatoare, în primul rând, şi apoi regeneratoare pentru întreaga mea viaţă autentică.
Că Sunt fiinţă înzestrată ca şi toţi ceilalţi semeni ai mei, cu un TOT perfect. Sunt parte de viaţă care curge ca să ude, să aducă bucurie şi să aducă iubire.
Accederea la mine tot mai curată, fără o minte controlatoare, fără gânduri judecătoare, fără aşteptări de la cei din jur. Accederea la misiunea mea aici, ca parte integrantă şi conectată la tot ce e în jur.
A.C.A.S.Ă. e cel mai bine, Moşule! A.C.A.S.Ă. te laşi în voie, te bucuri de linişte, de orice moment petrecut cu tine fără să te judeci, fără să te învinovăţeşti. A.C.A.S.Ă. este toată lumea care primeşte viaţa şi oricine trăieşte liber de resentimente şi judecăţi! A.C.A.S.Ă. poţi orice, primeşti orice şi dai orice cu inima deschisă!
Te rog, Moşule, du-mă ACASĂ!"
Dumnezeule, astfel de scrisori ar trebui puse in cutia postala cat mai multor oameni...asa ne va fi mai usor, tuturor. Excelenta!
-
Draga Mosule,
te rog sa ai grija de mine si sa-mi trimiti niste craciunitze tinere :applause:
multumax! :bow:
Sa-mi aduci aminte anul asta , e exact rugaciunea care o am permanent in minte. :worthy:
Cata sensibilitate, sacrificiu, poezie si altruism emana , i-mi dau lacrimile..... sa nu uiti sa-mi reamintesti. :thumbup:
-
Toricosule... Prietena noastra mai veche Guesswho nu poate sa-ti raspunda, fiindca s-a retras recent din Singles Camp... nu mai e single. :smitten:
-
Cam asa era pe vremea mea... (eu sunt cea din coltul din stanga-jos, cu vesta rosie).
(http://i44.tinypic.com/ff2smh.jpg)
-
(http://i44.tinypic.com/nvnl07.jpg)
-
Da, am fost cu traista, din poarta in poarta, "...la covrigi si la nuci multe!"
(http://i41.tinypic.com/n399gm.jpg)
-
Stii ca citind si recitind astazi ce s-a scris, mi-a strafulgerat acest lucru prin minte? Nimeni cred nu s-a gandit pana acum sa faca o carte din amintiri individuale, dar stranse intr-o singura carte? Sau? Ar fi un gand poate prea mare, dar realizabil, ca orice se face cu pasiune.
:angel: Gigi, dar cum ar fi sa strangi intr-o singura carte, articole de pe forum, interviuri, ganduri, mpresii din calatoriile SC :)
Stiu ca e offtopic intrebarea mea dar cautam putin sa aduc la lumina cateva topicuri bune pentru zilele astea, mi-a sarit in ochi postarea ta si mi-a zburat gandul la alta idee de carte. :giggle:
On topic - invit si pe cei mai nou intrati in SC...sa frunzareasca putin topicul si, daca se simt inspirati sa-l imbogateasca cu franturi de amintiri de Craciun din copilaria lor....
-
Nu stiu cine e Ioana, postarea e veche si oricum a ramas newbie...dar, rascolind pe aici am gasit un dar frumos lasat de ea pentru SC. Gigi, cred ca arata frumos la Poeziile noastre, ce zici? Ar arata bine si in cartea pomenita mai sus... :giggle: >:D :angel:
Buna seara ... tuturor! Numele meu este Ioana Padurariu si, desi sunt noua pe acest forum, am intrat si eu sa postez aici gandurile mele cu privire la aceste Sarbatori. Meteahna mea este ca ma exprim mai bine in versuri ...
Si, iata ce a iesit!
SIMTURI
Buzele imi prind gust de iarna,
iar pleoapele mi se deschid a dimineata ...
ca o poveste de iubire!
Timpul mi se rastoarna
si mi se face copilarie,
miros de cozonaci
si de foc de poveste
la gura sobei ...
Strang palmele
inspre o rugaciune de seara,
iar gandul
imi coboara in priviri de-o schioapa,
ascunse bine
in fereastra ninsa
a casei
de odinioara!
Sarbatori cu bine!
-
Bunica mea nu facea chisca (caltabos), nici turte cu julfa. Dar mancam de fiecare data...prin sat.
Chisca, cea mai buna, evident, face, de cativa ani buni, mama mea. Dar turta cu julfa, din cea traditionala cu seminte de canepa...n-am mai auzit sa mai faca cineva...
Are si un nume inedit aceasta prajitura traditionala.... Pelincile Domnului sau Scutecele lui Iisus. E drept ca e o prajitura traditionala din Moldova, deci posibil ca cei mai multi dintre voi sa nu fi auzit sau mancat vreodata. E de post si se mananca in Ajun. In link gasiti reteta si semnificatia desertului:
http://adevarul.ro/locale/vaslui/reteta-delicioasa-turta-julfa-prepara-desertul-craciun-formula-traditionala-canepa-1_566577cb7d919ed50ef9f838/index.html (http://adevarul.ro/locale/vaslui/reteta-delicioasa-turta-julfa-prepara-desertul-craciun-formula-traditionala-canepa-1_566577cb7d919ed50ef9f838/index.html)
Credeti-ma pe cuvant, daca e bine facuta...e delicioasa. :D
Cam asa arata...in varianta cu nuci, nu cred ca are si canepa
(http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2015/12/07/566574a87d919ed50ef9e58c/646x404.jpg)
-
Si eu ratacesc adesea printre articole scrise cu ceva vreme in urma...
E dimineata si stiu ca multi va refaceti dupa petrecere,dans, voie buna,mai vechi sau mai noi intalniri.
Stiu ca asezati in foldere imagini, franturi de vis...asa am facut si eu anul trecut,asteptand ceva,sau poate doar primavara...
Sa nu ma pierd in reverie.
Va incepe freamatul sarbatorilor de iarna.
Minune de ganduri ce se materializeaza in cadouri,generozitate,daruire.
Eu am insa o durere si o spun de cate ori am ocazia.Jertfa" prietenului meu",bradul de craciun.
De ani buni nu mai impodobesc un brad natural,pentru ca nu merit sacrificiul lui.
Da, am putea aduce unul in fiecare targ ,ales dintre cei batrani,sa-i simtim mirosul,sa-i ascultam povestile, sa-l aratam pruncilor
nostrii si apoi...sa-i transformam trupul in obiecte minunate,pe care sa le mangaiem cu aducere aminte.
Da, doar asa sacrificiul ar merita!
-
Nici eu nu mai fac brad natural de cativa ani. Dar o creanga, din care fac un aranjament si o coronita, tot imi iau. Anul asta mai mult ca oricand nu mi-a ajuns mirosul de cetina doar de la crengi. Mi-am pus in gand sa imi iau brad adevarat la Craciunui viitor. Cred ca sunt din pepiniere, plantati si crescuti special pentru Craciun, asta imi mai atenueaza din sentimentul de vinovatie ca as putea contribui la rarirea padurilor de conifere.
In fiecare an imi amintesc de vremea copilariei, cand impodobeam bradul la bunica. Aveam globuri, o instalatie cu stele colorate, dar era o bucurie sa facem impreuna cu bunica cosulete si ghirlande din hartie creponata, ghirlande din vata, rasucita din loc in loc.
Craciunul copilariei e legat in mintea mea de multa zapada, de focul trosnind in soba...
Nu mergeam cu colinda. De fapt erau doar cativa copii care mergeau cu steaua.
Traditiile de Anul Nou, in schimb, erau bogate, colorate, zgomotoase si fermecatoare.
-
Da, mi-a mai revenit o amintire din Craciunul copilariei.
Pe atunci, se trimiteau si se primeau felictari. Alese cu grija, scrise de mana, puse in plic si trimise celor dragi, apropiati. Faceau parte dintr-un ritual care, cumva confirma ca, departe fiind ne gandim unii la altii si ramanem legati sufleteste.
Ce bucurie era sa le primim, sa le desfacem, sa le citim Noi copiii, ca eram mai curiosi si aveam vederea mai buna, le citeam cu glas tare, iar adulti stateau in jurul nostru si ascultau. Bunica isi punea apoi ochelarii si le citea si ea in liniste, inainte de culcare. Le pastra de la un an la altul in cutia cu fotografii.
S-au risipit in timp...si obiceiul, si multi dintre oamenii dragi, si felicitarile din alti ani.