Singles Happy Travel. Club de socializare
Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: raskolnikov din Luni, 01 Februarie 2010, 00:47
-
Desi bat campii de vreo saptamana pe acest forum, abia acum m-am dumirit asupra marturisitei sale destinatii. Si, ca sa-mi mai spal ceva din pacate, nu voi mai bate campii in urmatoarele randuri, ci mai degraba muntii pentru a va reda ceva dintr-o experienta turistica extraordinara, pe care nu ma incumet sa o impartasesc oricui, dar simt ca voi meritati, chiar daca unii cunoasteti zona la care am sa ma refer.
Daca luati drumul Sighisoarei venind dinspre Brasov opriti-va putin la Rupea, mai bine zis la raspantia aceea ce de la poalele drumului catre cetatea in ruina pe care o pozeaza toti manelistii cu telefoanele mobile. Stati acolo pret de vreo zece minute si ziceti-va in mintea voastra cam asa: "Pai ce sa caut eu la Sighi, ca doar mai fusai si nu cred sa se fi schimbat mare lucru pe acolo. Tot poze cu Vlad Tepes, tot masti cu Dracula, tot rockeri care asculta manele la casti, se duc la concerte de muzica medievala, iar la intoarcere se lauda cat de mult le-au placut baladele populare ale folkistilor Baniciu ori Alifantis. Niste dobitoci!
Mai bine faceti cum va propun eu. De la amintita raspantie de la Rupea carmiti-o mai bine la stanga, unde zace un indicator pe care scrie "Dacia, 9 km". Nu va fie teama, nu veti ajunge la Sarmizegetusa, ci, pe un drum de tzara, intr-un sat ce se numeste chiar Dacia, de unde veti mai face doar patru km pana la destinatia pe care v-o propun. VISCRI!
Viscriul e un sat pe care mai multe fundatii internationale, una prezidata chiar de printul Charles al Marii Britanii, cel care vine des pe aici, unde are si o pensiune cu circuit mai inchis, incearca sa-l patreze la nivelul conditiilor din Evul Mediu. Adica drumul principal nu este pavat, la raspantii sunt adapatoare rustice unde isi ostoiesc setea ciurde intregi de vite ori herghelii de cai ce umbla nestingherite pe ulite, nu exista gaze si nici macar cablu tv si in care satenii au fost reeducati sa nu mai arunce mizerii pe jos, ci in niste cosuri de nuiele amplasate pe post de pubele. Pe oamenii locului nu-i mai deranjeaza de mult faptul ca sunt aproape constransi sa vietuieasca precum intr-o rezervatie de sasi, chiar daca din randul acestei etnii n-au mai ramas decat vreo 15 suflete in amintita localitate. Cei ai locului, romani 70%, tzigani 28 %, sasi 1,5 % si un ungur, cat o fi insemnand acesta la suta, au fost domestici sa se ocupe cu indeletniciri aproape tipic Evului Mediu ori reminiscentelor acestuia: ingrijesc si tesala mandretze de cai ca sa aiba cu ce-i plimba pe turisti prin imprejurimi, impletesc ciorapi de lana si fac gemuri de rubarba pentru clienti din Anglia si Germania, fac si comercializeaza palinca, sunt ghizi binevoitori pentru vizitatorii veniti indeosebi din strainatate, carora nu le repugna sa doarma in fan ori sa se spele dimineatza la jgheab, iar seara isi beau molcom si sfatos clondirul la singurul stabiliment din sat, acolo de unde poti cumpara si bere, si sosete, si mazare congelata, si calgon. Mai mult, desupra asezarii strajuieste o superba biserica fortificata saseasca, o minunatie inclusa in patrimoniul UNESCO, o ampla constructie de care are grija doar nemtoiaca de vreo 90 de ani. Oamenilor din Viscri le displace teribil o eventuala reclama facuta localitatii lor - sa ma scuze- intrucat sunt constienti ca o sporire a notorietatii vizavi de paradisul lor ar atrage ca de la sine puzderie de turisti de week-end, care ar navali cu gratarele pentru mici, cu Gutza si Adi Minune la difuzoare si cu ghiolbanismul deja proverbial acestui soi de vilegiaturisti. Daca rezistati cateva zile, fara Esca si Mircea Badea, fara wireless si semnal la telefon sau fara microunde si jacuzii zau daca nu ar merita sa va claustrati cateva zile pe acolo. Poate nu-l veti intalni si pe printul Charles, cel care vine de doar vreo doua ori pe an - de fiecare data fara dromadera aia de Camila, stati linistite! -, insa il veti gasi aproape sigur pe varul lui eventual la crasma din sat, poate chiar si pe botanistul sau umbland pe coclauri precum un veritabil Paganel al florei zonale. Pe pariu ca n-o sa va para rau! Nu stiu daca si localnicilor... V-am spus de ce.
-
Esti foarte pitoresc in descrieri, chiar scrii frumos.
-
merci, trebuia sa scriu ceva si pe gustul tau. pa
-
da' ca scrisesem Rashnov, in loc de Rupea n-ai vazut... Bine ca am vazut si am corectat la timp, altfel se rataceau oamenii si cautau Viscriul pe langa Rashov pana ajungeau prin prapastiile de la Zarnesti
-
Imi propusesem oricum sa ies din barlogul in care am iernat la Sibiel si sa mai vad si altceva. Citisem despre Viscri dar acum am devenit chiar curios, mai ales ca mi-a atras atentia grija de a nu schimba nimic acolo, de a lasa totul in secolul in care s-a construit. Initial, cand am pornit proiectul de la Sibiel, am vrut sa stramut pe un teren apropiat pensiunii, cateva case care in loc sa ajunga patrimoniu, prin grija nefericita a unor ignoranti ajunsesera niste gramezi de lemne si bulgari de argila. Lemnul era in buna stare, pietrele de temelie nu se miscasera prea mult, iar stramutarea si reconstructia nu ar fi fost o problema tehnica deosebita. Eram constient ca mutarea din vatra in care fusesera construite ar fi anulat mult din valoarea lor, iar asezarea intr-o zona deja lucrata, putea usor sa contrasteze si sa dea efectul de kitch comercial. Consideram insa ca terenul de amplasament a 4 - 5 astfel de case este suficient de generos pentru a reface ceva din atmosfera de catun, cu o ulita pietruita cu lespezi vechi, cu cateva elemente de decor si speram si gandeam ca se putea recrea intr-o oarecare masura senzatia de autentic rural. Asta in conditiile in care acele case erau oricum sortite distrugerii de catre intemperii, din acoperisuri ramasesera doar cateva barne cazute, iar lemnul era total expus. Amandoua solutii erau nefericite pt case, si stramutarea si degradarea. Dar din cele doua rele, alegeam pe cea mai buna. Gasisem pe Valea Dobrei, apropo si acolo sunt niste peisaje extraordinare, si o moara veche de apa, care mai avea inca inima buna, restul roata mare, antrenarea catre pietrele de macinare, erau distruse. Era a unui cioban care era dispus sa o vanda, pentru ca spunea el, nu-i mai poate avea de grija pe perioada in care urca in munte cu oile, iar hoardele de turisti o vandalizasera si o deteriorau, incet, incet. Deja si visam vreo 5000 mp, transformati intr-o oaza de rural de sec XIX. Incepusem schite, am luat legatura cu restauratori de astfel de monumente, m-am consultat cu un profesionist specializat pe astfel de amenajari si credeam ca totul se va materializa, apreciam eu, in 3-4 ani. Totul trebuia luat la mana, etichetat, aplicate minime masuri de conservare si depozitare. Doar ca terenul de care vorbeam, o padina pe malul raului era jumatate a mea, iar jumatate a primariei Saliste. Oricum acel teren nu mai era folosit nici pt pasunat, nici la altceva. Doar pe vreo 300 mp functiona o pepiniera de pin, incropita din laturoaie si folie de plastic. Concesionarea sau cumpararea acelui petec credeam eu este o normalitate, mai ales ca ce doream eu sa fac acolo, putea deveni un reper in zona Marginimii. Scopul pentru care doream sa creez acel mini catun era bineinteles unul turistic. Nu de muzeu pt ca asa ceva mai exista, doream sa mobilez si sa dotez casele astfel incat sa poata fi folosite pt innoptare. Doream ca vizitatorul sa nu simta, sa nu vada nimic mai nou de o suta de ani, sa doarma pe cearceaf de canepa, asternut pe saltea de paie, sa manance asezat pe laita, sa-si faca lumina cu seu de oaie, sa se spele afara la troaca de lemn, sa se incalzeasca la foc de lemne, sa manance doar mamaliga, lapte, branza, slana, ceapa, tocana la ceaun. Sunt cam visator, nu? Sunt convins ca intr-o mare masura proiectul ar fi reusit si turistii ar fi gasit aici ceva inedit. Singura teama era sa nu fie ceva comercial si sa nu alunece spre kitch.
Doar ca totul s-a naruit in momentul in care am ajuns sa-i prezint proiectul primarului Salistii. Cu abilitatea si viclenia omului simplu, m-a incurajat cerandu-mi in prima faza sa mut pepiniera. Mi-a dat alt amplasament, am construit una dupa toate regulile si necesitatile unei astfel de constructii si am inceput sa astept. Incerca tot felul de motive de amanare, ba ca trebuie facuta o dezmembrare, am facut-o impreuna cu alta lucrare de care avea el nevoie, bineinteles pe banii mei, ba ca n-ar fi de acord cei 6 oameni din sat care inca mai au vaci si n-au unde sa le pasuneze, ba ca in consiliu n-are majoritate, ba ca adescoperit ca unul dintre consilierii lui avea inchiriat hoteste un teren nespecificat unde, dar banuia el ca tocmai acolo, l-am "despagubit" si pe consilier, ma rog o intreaga poveste. Intr-un final nemaivand ce sa minta sau promita imi spune ca s-a hotarat in consiliu sa se inchirieze acei 2000 mp. Am acceptat o inchiriere pe termen de 10 ani la un pret astronomic pentru zona, doar cu gandul ca imi voi putea realiza proiectul. Licitatie, tot, adjudecat (ca doar cine era nebunul sa dea mii de euro chirie pe un teren pasune la 700 m de sat?) si astept incheierea contractului. Doar ca acesta imi dadea dreptul doar la constructii usoare, temporare. Merg la el, discut situatia si imi promite ca solutia pe care mi-o oferise este doar de moment, ca urmeaza dupa alegerile la primarie, sa mai discutam sa gasim o alta. Care, ca cea de concesiune sau vanzare-cumparare erau cele mai simple. Nici n-am mai incercat nimic scarbit de toata povestea asta cu primaria. Ma apucase o lehamite de proiect si chiar incepusem sa nu mai am increderea de la inceput. Acum este tardiv, au trecut inca 2 ani, resturile caselor pe care le doream salvate si stramutate s-au trasformat intre timp in lemne de foc, si sa mai gasesti asa ceva, este aproape imposibil (din fericire, pentru ca cel putin am vazut ca nu s-a mai ruinat nimic intre timp).
-
Sa nu-ti inchipui ca la Viscri ar fi fost altfel daca ar fi fost lasat pe mana romanilor. Acolo s-a implicat fundatia "Mihai Eminescu Trust" - MET -, creata la Londra in 1986 ca replica la politica dementa a lui Ceausescu de demolare a satelor si a cladirilor de patrimoniu si al carei patron spiritual este chiar printul Charles, care, cum spuneam, chiar are cateva proprietati in zona, o pensiune, o livada... si inca mai vrea sa achizitioneze. Ca anecdotica, acum zece ani odrasla reginei a vrut sa cumpere si fostul IAS din Viscri, insa acesta a fost acordat unuia dintre cei mai abjecti oameni de afaceri din Brasov, un fost fotbalist si presedinte de club, numitul Paul Enache, cel banuit ca ar fi comandat asasinatele de la casa de schimb din Brasov din ianuarie anul trecut.
O alta mare sansa a Viscriului a fost ca reprezentanta MET pe Romania este o fiica a satului, apriga doamna Karoline Fernolend, fiica nonagenarei de care spuneam mai sus ca este unica ingrijitoare a grandioasei cetati din deal, una inclusa in patrimoniul mondial. Karoline si fundatia lui Charlie au renovat fatadele aproape tuturor caselor din Viscri, incat sa se pastreze amprenta saseasca originara, dar i-a obligat pe balaoachesii care s-au stabilit cu japca sa nu faca nici o modificare. Adica sa nu puna termopane sau antene pe acoperis. In plus, i-a convins pe respectivii magraoni ca e mult mai rentabil sa traiasca din munca cinstita si i-a determinat sa pastreze curatenia in sat in schimbul ajutoarelor sociale de la primarie, unuia i-a facut atelier de potcovarie, iar altora o caramidarie unde sa produca materiale necesare la renovarea celorlalte biserici fortificate din zona, Mesendorf, Critz, Bunesti, Malancrav, Soars etc.
Asa se face ca zilnic vin la Viscri cel putin 30 de turisti din strainatate, indeosebi Anglia, Germania, Franta, Ungaria si chiar Italia, romanii venind si ei destul de rar, dar numai pentru a se interesa daca printul Charles e prin zona. Multi prefera sa ramana la pensiuni din sat, unele dintre acesta fiind gospodarii traditionale sasesti, cu paturi din acelea inalte de un metru si jumatate si cu sertar imens dedesupt.
Am stat o saptamana in Viscri, dar abia dupa trei zile am observat ca telefonul nu suna, neavand semnal, si ca in camera de la pensiune nu exista televizor si poate nu mi-as fi dat seama daca proprietarul nu s-ar fi scuzat de aceste "inconveniente". Pur si simplu nu simtisem nevoia sa ma zgaiesc la tv ori sa vorbesc la telefon inmarmurit de excursia in timp pe care o facusem prin descinderea noastra la Viscri si de ciurdele de vaci si cai care se preumblau nestingherite pe ulitza principala si pe la ferestrele pensiunii in care salasluiam.
Fiindca vorbeam de doamna de la MET, Karoline Fernolend. Afla ca aceasta este laureata a premiului international Ecce Homo, distinctie cu care a fost onorat si Dalai Lama si ca sotul sau se indeletnicea cu pascutul a vreo 20 de oi, fiind, desigur, un cioban cu studii si un om de mare bun simt.
In loc de incheiere sa povestesc o intamplare petrecuta intr-una din vizitele la cetate. Curatoarea acesteia, doamna Sara, mama Karolinei, ne-a aratat o fotografie facuta cam prin anii '30 care infatisa un grup de peste 200 de tinere sasoaice: "Ia uitati ce multi eram! Acum am mai ramas doar cativa, iar peste cativa ani n-o sa mai fim nici noi, ca noi nu ne inmultim ca tiganii astia. Macar sa nu mai fure si sa nu mai distruga, ca sa ramana macar cladirile astea sa aminteasca de noi". Si stiti ce mai facea batrana de 90 de ani cand isi facea drumul zilnic catre cetate? Umbla cu o matura si un farash pentru a strange balegile lasate de caii noilor colonisti, aia bruneti, galagiosi si cu palarii mari.
Editat de Manfred: De dragul adevarului istoric trebuie spus ca Ceausescu NU a demolat/sistematizat nici un sat. Povestea cu demolarea satelor a prins insa foarte bine si probabil ar trebui sa figureze in cazurile celebre de minciuni cu picioare foarte lungi daca si dupa douazeci de ani de la moartea lui Ceausescu mai cred atitia in ea. Singurele lucruri pe care le-a demolat Ceausescu au fost niste maghernite infecte din mahalaua Bucurestiului numita Otopeni si in locul carora s-au construit niste blocuri. La atit s-a redus "sistematizarea satelor". De fapt nimeni nu poate indica un sat "sistematizat" de Ceausescu dar toata lumea vorbeste despre ele. Pentru cine doreste sa afle mai mult pe aceasta tema exista un excelent articol al reputatului istoric si membru al Academiei Romane, Florin Constantiniu, publicat in revista Historia. Sigur, unii pot spune ca chiar daca n-a facut-o, Ceausescu avea de gind s-o faca. Lor le pot spune la fel de bine ca Ceausescu avea de gind sa ne faca, fiecaruia, cadou de Craciun un ban de aur si o bicicleta. Dar n-a mai apucat!
-
Multumesc Raskolnikov.
Imi povestise tatal meu ca a citit candva un articol despre acest sat, dar nu a retinut pe unde este localizat.
Este tentanta o excursie in zona. Gandeste-te daca vrei sa ne fii ghid.
-
Pe vremea minunata cand stateam atarnat si nehotarat intre doua tari, deprinsesem naravul voluntariatului. Aici daca ai astfel de apucaturi si "abateri", de la etica de indolent universal, ajungi sa fi taxat drept "putin ciudat". Au trecut nouasprezece ani de atunci, am tot asteptat sa se intample ceva pozitiv si aici, sa apara acea emulatie necesara macar pentru a pastra frumosul, nu neaparat de a-l si genera, dar acum cu toata intelepciunea varstei si ratiunii, trebuie sa recunosc ca am fost un mare naiv crezand asta. Stiu ca este un sport sa criticam tara, oamenii si apucaturile. De multe ori si eu citind pe altii am privit circumspect, gandind ca doar critica nu ajuta, mai ales ca venea de la niste oameni de a caror initiative nu-mi aduceam aminte. Sau eram eu insuficient informat. Dar in ultimul timp, pe masura ce inteleg tot mai bine ce greseala am facut intorcandu-ma in tara, cat de mult imi ingustase hotararea acea imbecila si pripita de a reveni, perspectiva de a realiza ceva de care sa fiu cu adevarat multumit, am devenit tot mai iritat de tot ce se intampla si am inceput sa strig. In pumni, ca daca as face-o altfel, oricum n-ar fi nimeni sa ma asculte. Aminteai Raskolnikov de Sibiu, de festivalurile medievale de aici. Poate pare putin exagerat, dar crede-ma ca atata scarba mi-a facut anul acela 2007, in care Sibiu a avut o sansa unica de a arata ceva Europei, si n-a avut altceva mai bun decat fatadele vopsite in pripa, pavajele pretentioase care acopera acum zona medievala, satrele alea cu pretentii de parade si care alegorice, focuri de artificii snoabe si inutile, concerte sterpe si cretine, trupe de teatru de strada neintelese nici de saracii actori prafuiti si plictisiti, cu masti, betivi, caini comunitari, oameni pe picioroange, babe, hoti, jongleuri. Un mare balci, numit capitala culturala europeana. Dar cine sa organizeze, cine sa spuna ce trebuie si ce nu, cine sa gandeasca un asemenea eveniment. Au facut-o tot ei, aceia care n-au alta notiune si grija decat banul si burdihanul. Iubeam atat de mult Sibiul acela simplu si firesc, cu casele coscovite si porti purtand patina milioanelor de atingeri. Cu pomi strambi si acoperisuri deformate, cu terasele acelea de bere, cu scaune de fier si pietris pe jos, cu umbra Subarinilor...
Ca sa intreti frumosul trebuie sa gandesti frumos. Daca primul tau gand este cat se castiga din asta atunci mai bine nu o fa. Frau Karoline din Viscri ar trece neobservata intr-o societate normala, pentru ca ceea ce face dansa aici nu este ceva extraordinar, ci un act firesc, civilizat si de bun simt. Munca dansei de aici este rezultatul unei educatii genetice, nu uneia deprinse in scoli...
Am avut sansa extrordinara de a cunoaste prin 85, la Moscova, una dintre personalitatile de varf ale lumii universitare din Anglia, cu care am purtat apoi o intensa corespondenta, Cat bine imi faceau scrisorile ei venite parca de pe alt taram...
In 90 dupa ce m-am convins ca vremea prozelitismului proletar are sa continue printr-o dictatura sindicala, mi-am facut bagajele si-am plecat in Cambridge, acolo unde ma invitase de nenumarate ori Miss Willis, distinsa profesoara de care aminteam, fiica fostului Principal al Universitatii, a carui tinta in viata a fost doar sa educe si sa ajute.
N-am sa continui istorisind minunata mea viata de acolo, poate am s-o fac cu alta ocazie, vroiam doar sa-ti spun ce m-a invatat prima data Miss: nu sa mananc porridge, nu sa invat drumul pana la King"s Colege si inapoi, nu sa inteleg sistemul lor de masura, nici sa conduc pe dreapta, ci sa particip ca voluntar. Am fost la Red Cross, la Amnesty International, la intretinere de case memoriale...Acolo este o rusine sa spui ca dupa amiezele le folosesti pentru scobitul in nas la televizor sau la cititul de gazeta. Nu o sa poti fi luat niciodata in serios acolo daca nu faci ceva voluntar. La asta ma refeream cand, fara sa nu apreciez minunata si dedicata munca pe care o face Frau Karoline, afirmam ca in alta parte n-ar fi fost decat un om...firesc.
-
Si mai ai vreo speranta ca se va schimba ceva?
Si eu regret ca n-am plecat acum niste ani. Acum e tardiv.
-
Cinstit, cu tot optimismul care ma caracterizeaza, consider ca nu se mai poate face nimic, Ca sa schimbi din radacini mentalitatea unei natiuni ai doua sanse: sa educi sau sa intervi genetic. Vezi vreuna din cele doua realizabila?
-
Daaaaaaa.Lobotomia.
-
Uite, la asta nu m-am gandit pana acum...
Totusi ar fi pacat sa existam doar ca exponate de muzeu, exemplare dintr-o specie disparuta...
-
Nu de alta, dar pentru mine n-ar fi suficient un borcan de prezentare, ar trebui o damigeana si nu stiu cat de estetic as fi asezat intr-un raft...
-
Pentru unii dintre noi crede-ma, n-ar fi nici un pacat. Ar fi chiar mai bine. Dar se mai pune acum problema cine va face selectia?
-
Bine si toate astea in conditiile in care s-ar considera ca sunt un exemplar reprezentativ pentru specie...
-
Sau corespunzator din punct de vedere genetic...
-
Pentru selectie l-as delega pe H.....a mai facut-o odata si stie.
-
Sau pentru munca silnica, ca si de puturosenie cam suferim
-
Si asa un coleg nemultumit ca nu-l scapam din ochi si ii dadeam mereu de treaba mi-a spus ca sunt ghestapovista, nu las omu' nici la o tigara(care era a 7 sau a8 pe ziua respectiva)
-
Esti prea dura cu bietii oameni! Daca ei asa au vazut la mica si la ticu lor nu o sa poti sa-i schimbi in nici un fel. Ei inteleg ca sunt platiti pentru pauza, nu pentru munca si de aceea inverseaza timpii...
-
Uite ca la asta nu m-am gandit....
-
Ai zis ca tu te ocupi de contractele de munca, esti sigura ca ai trecut acolo timp efectiv de lucru = 8 h si pauza = 1/2 h? Ia maine contractele si verifica, sa nu fie cumva o greseala...sa fi inversat timpii...
-
Da voi verifica, poate am scris cu cerneala invizibila
-
O seara buna...
-
Scuze ca intreb, Admy, nu cumva tu est sas? Altfel nu prea inteleg ultimele tale postari. Fa-mi placerea sa spui ca da. Te-as iubi mai mult ca Basescu pe Udrea
-
Multumesc Raskolnikov.
Imi povestise tatal meu ca a citit candva un articol despre acest sat, dar nu a retinut pe unde este localizat.
Este tentanta o excursie in zona. Gandeste-te daca vrei sa ne fii ghid.
st
Iertare, ghid nu va voi putea fi
, deaorece la Viscri in mai anul trecut n-am fost singur, ci cu niste idioti, care indepenent de mine, au lasat o impresie cam proasta prin localitate, unele de-a dreptul revoltatoare. Va dati seama ca sunt primul care regret nespus. Dar ghid va pot fi oricand veti voi, chiar daca numai prin intermediul tastelor de la laptopul meu. Plecati careva dintre voi intr-acolo, ca de ghid nu veti duce lipsa! Va jur ca nu veti regeta, desi asta, cum am mai spus, depinde de "orizontul vostru de asteptare". As da orice sa revin prin Viscri, insa pentru impresia jalnica, scarboasa, lasata de un coleg conjunctural de-al meu nu m-as prea incumeta sa fac acest pas prea curand, desi imi place sa cred ca am lasat relatii de "buna ziua" pe acolo.
-
Admy, sa nu-mi spui ca esti sas, ca m-ai cucerit definitiv!
-
Buna seara,
Gigi e si un pic de sas, e de fapt multinational. Dar nu sunt convinsa ca isi va schimba orientarea sexuala pentru tine....
iar eu promit solemn sa nu te fac de ras la Viscri.
-
Capsunico, scuza-ma, ce legatura avea orientarea sexuala cu ce am scris eu?! Chiar nu inteleg. Abia ma facui baiat cuminte ca tot ma acuza Admy ca am confundat site-ul lui cu unul de matrimoniale!? ca incepi cu magariile tale...
-
Pai n-ai zis tu ca-l vei iubi mai tare decat Basescu pe Udrea?
Sau ei crezi ca sunt platonici?
-
Si apoi o sa-l iubesti oare mai mult decat pe mine? :D :-*
-
Eu cred ca barbatii nu-si pot schimba orientarea sexuala decat din cauza unor fapturi incluse la genul feminin, precum cred ca se stipuleaza - scuzata fie-mi expresia - si la tine in buletin. Asa ca lasa-ne pe noi sa ne ocupam de Viscri si de alte chestii asemanatoare si da mai bine pe PRO TV ca poate e Marutza in reluare. Iar daca nu nu, coteste-o pe Acasa unde am auzit ca Betty cea urata ar fi pe la New York. Te-am confundat o data, acum nu mai am cu cine. Pa, fata!
-
Pentru unii dintre noi crede-ma, n-ar fi nici un pacat. Ar fi chiar mai bine. Dar se mai pune acum problema cine va face selectia?
Cred ca tie nu ti-ar conveni sa fac eu selectia. De fapt, am si facut-o...
-
Ti-am trimis un mesaj. Citeste-l te rog.
-
L-am citit! Cine ti l-a dictat?
-
Basescu...
-
Bine platonica Udrea!...
-
Noapte buna
-
Te dezamagesc (sau nu, pt ca era si o usoara ironie, sau mi s-a parut doar...?) Raskolnikov, nu sunt sas, sunt o biata corcitura, sunt si Schneider si Cindea si Keseri si un pic ceh.
Am fost insa crescut de o sasoaica Tzintzi Tante, pe care am iubit-o nespus, iar majoritatea prietenilor mei din copilarie au fost tot sasi. De aceea stiu foarte multe din obiceiurile lor, din organizarea lor, din istoria lor. De aceea sunt si foarte constient de superioritatea lor genetica, pe care cat de nationalist sa fi, nu poti sa nu o recunosti. Aici la Sibiel, organizez destul de des seri sasesti, in care prezint o scurta istorie a lor, obiceiurile, iar Frau Nowak, o profesoara de la Colegiul Bruckenthal, descrie porturile (pt ca fiind colonizati din zone diferite ale Germaniei, Austriei si Luxemburgului exista diferente intre acestea) si prezinta dansurile lor. Un ansamblu de liceeni, pregatiti de vreo 6 ani de Frau Nowak, prezinta 15 dansuri, dupa care interactioneaza cu grupul de turisti invatandu-i pasii. Pana acum toate serile acestea au avut mare succes, turistii nemailasand efectiv copii sa plece, aplaudandu-i si insistand sa mai danseze cu ei. Dansurile sasesti sunt si foarte antrenante si nu foarte grele. Pe tot parcursul serii se serveste doar mancare saseasca (nu bavareza pt ca multi fac confuzia, limitand bucataria saseasca doar la ciolane in bere neagra, varza rosie calita si bratcartoffen). Retetele sunt cele originale, luate direct de la sasii in varsta, supa de gaina, Wachauer-ul, Henclesch-ul, Wurst-ul toate sunt cele traditionale. Se asculta muzica saseasca, mai intercalez eu si germana, pt alternanta, si dupa plecarea copiilor inca vreo ora doua se continua cu dansurile invatate. Cand am organizat prima data am avut ceva emotii pt ca grupurile imi sunt necunoscute in mare parte si nu stiu cum reactioneaza. Putea sa intervina plictiseala, puteau sa gandeasca referindu-se la mine, ce face asta aici intr-un sat cu puternice traditii romanesti, el prezentand sasii...sa ma judece gresit. Initial am propus unor firme care-si fac des evenimentele la mine si pe a caror angajati ii stiiam si-mi puteam permite intrebari de feed back, dupa care am largit cercul ofertei. Acum incerc sa aduc elemente noi si sa concentrez totul.
-
Spre rusinea mea, pana mai anii trecuti stiam foarte putine despre sasi, iar asta datorita istoriografiei noastre de un nationalism tembel, care, datorita lipsei de prezenta a romanilor la evenimentele importante, reduceau istoria acestei zone la Horia, Closca si Crisan, Gheorghe Doja, Matei Corvin ori rasculatii de la Bobalna, pe ultimii incluzandu-i, printr-o impostura strigatoare la cer, romanitatii. Ne place sau, asta e realitatea, dar noua generatie de istorici, nu numai discipolii lui Lucian Boia sau Neagu Djuvara, incep sa scrie istoria adevarata a Transilvaniei, una in care romanii nu-si prea gasesc loc. Chiar zilele trecute vedeam la tv o emsiune in care se afirma aproape transant ca romanii au venit din sudul Dunarii in Transilvania, asta pe la inceptul secolullui al XIV-lea, dupa ingrozitoarea incursiune a tatarilor si dupa marea ciuma, care au depopulat teritoriul. De fapt timp de mai multe secole romanilor li se spunea bulgari sau schei - Scheii Brasovului, de exemplu -, termen folosit tot pt populatia slava din sudul fluviului, semn ca de acolo veneau fratii nostri din Ardeal. Ca dovada prezenta a numeroase cuvinte de origine bulgara in limba romanilor transilvaneni, ba chiar in graiul maramuresenilor. Mai mult decat atat, ai nostri au dat nume bulgaresti locurilor in care se asezau, cel mai la indemana exemplu fiind Tarnava Mare, traducere dupa bulgarescul Veliko Tarnovo. Fiind un popor cu grad scazut de civilizatie, ai nostri s-au inmultit intr-un ritm accelerat, ajungand sa devina majoritari, lucruri care vor intimpla similar si cu tziganii de la noi, cu negri din SUA ori cu africanii din Franta. Gafa majora a habsburgilor a fost ca au creat acea biserica greco-catolica, acordand mari drepturi clericilor, care erau scoliti la Universitati din Vest, unde invatau notiuni de limba latina si istorie. Atunci au avut ei revelatia: "Pai stai domne, noi vorbim o limba latina, iar regiunea asta a fost cucerita de romanii lui Traian dupa ce i-au casapit pe ai lui Decebal. Deci noi suntem uramsii Romei". Era normal sa-si inchipuie asta, din moment ce vietuind in semi-salbaticie nu aveau o traditie scrisa, o istorie, prima atestare a limbii romane datand abia de la 1521, vestita scrisoare a lui Neacsu, si constand intr-o pura nota informativa, in care respectivul il informa pe judele Brasovului despre miscarile de trupe ale turcilor. Cam la asta era folosita limba noastra, in spionajul rudimentar al acelor vremuri, pentru ca destul de putini o vorbeau si mult mai putin stiau s-o scrie si s-o citeasca, mai ales ca se folosea alfabetul chirilic, al argument al venirii noastre in Transilvania din sudul Dunarii. Istoricii nostri nationalisti si traditionalisti se refera ca dovada a continuitatii la asa-zisele voievodate si cnezate - cuvinte slave si astea! - ale unor indivizi pe nume Litovoi, Seneslau, Glad, Gelu, Menumorut etc. Pai astea sunt nume latine, oamenii lui Dumnezeu? Erau cumani si pecenegi, frati romani!
In fine, revenind la sasi, am avut o mare revelatie descoperind fascinantele lor biserici fortificate, indeosebi pe cele din judetul Brasov, unde sunt aproape 50. Cati dintre noi vazusem minunatiile de la Harman, Codlea, Bod, Cristian, Viscri, Mesenorf, Biertan ori Prejmer, ultima considerata de specialistii germani drept "cea mai spectaculoasa din lume"? Cine a vazut tavanul casetat al bisericii din Codlea, care infatiseaza trandafirul lui Martin Luther in 372 de variante diferite, de asemenea un unicat mondial? Toate acestea si multe altele sunt frecvent vizitate, dar numai de turisti straini, pt ca cei din felurite colturi ale lumii stiu ce e cu adevarat interesant la noi, in timp ce ai nostri practica turismul de paranghelie, cu mici, bere si manele, pe la Sinaia, Azuga sau Busteni, adevarate bastioane ale mitocanimii.
Ce m-a mai surprins la aceste edificii ale beneficei treceri a sasilor prin Transilvania o constituie faptul ca tot ce tine de istoria unei biserici sau cetati e consemnat in actele vremii, chiar de pe la 1190, de la numele tuturor donatorilor pana cel al mesterilor si al locurilor din care acestia au fost adusi. In documentele respective nu este atestat nici un furt de mortar, pietre, ori cruciulite de aur, ceea ce inseamna ca romanii nu prea erau prin zona.
Culmea rusinii e ca romanofonii nostri, desi se lauda ca sunt aici de 2000 de ani, nu au nici un nume pt acest teritoriu. Transilvania, este numele folosit in documentele in limba latina ale cancelariilor unguresti si inseamna "tara de dincolo de padure", iar Ardealul este un cuvant pur unguresc si vine din maghiarul Erdely. Mai mult decat, cei din Muntenia si Moldova, referindu-se la respectivul teritoriu ii spuneau "Tara Ungureasca".
Chitibusurile astea istorice deja nu mai au mare relevanta, iat tot ceea ce trebuie sa facem in prezent este sa aprofundam istoria adevarata a acestor locuri, pt a intelege si pretui mai bine imensa si pretioasa mostenire lasata de sasi de-a lungul celor opt secole si mai bine de colonizare. Mai mult, ar trebui sa ne fie rusine, ca de-a lungul atator veacuri nici o invazie straina nu a reusit sa-i alunge pe acestia din puternicele fortificatii pe care singuri si le-au construit, in schimb au izbutit comunistii in mai putin de 50 de ani. Iar ca ticalosia sa fie completa, de toate aceste edificii lasate in urma nu are grija statul roman, eventual Ministerul Culturii, ci tot sasii, prin organizatiile lor din Germania.
O zi buna!
-
De acord, ba chiar bucuros in ce priveste propunerea ta, insa sa stii ca nu suntem deloc singurii care-si falsifica, isi romanteaza istoria, dar fara nici o indoiala suntem pe primul loc in privintza mistificarii acesteia pana la denaturarea totala. Si n-as regreta prea mult acest lucru, daca, indeosebi in zona Ardealului, nu s-ar fi ajuns la ticalosii de genul "Afara, afara, cu ungurii din tara" ori "Noi suntem romani, noi suntem romani, noi suntem aici pe veci stapani", asa cum canta vreo doi dintre rapsozii Transilvaniei, ambii (fosti( ofiteri de securitate, ma refer, desigur, la Bocsa, si in primul rand la acel gunoi de om N.F. Iancu. Iti dai seama ce mare durere pe sasi si chiar pe unguri sa se pomeneasca peste noapte minoritari si victime in tara carora le apartine cel putin la nivelul civilizarii cam dincolo de 90 % si sa se vada in postura de a fi jigniti sau trimisi acasa, la origini, de urmasii membrilor unei populatii de jegosi si salbatici - cum insisi considera si nu chiar fara o consitenta doza de dreptate.
Iti dai seama ce culme a imposturii din partea conationalilor nostri de la putere din ultimele decenii indeosebi sa se faleasca in strainatate cu Biserica Neagra, Branul, Castelul Huniazilor, centrele istorice din Brasov, Cluj, Sibiu, Alba, Arad, Sighisoara, Targu Mures, Oradea s.a.m.d., cetatile si bisericile fortificate ale sasilor ori chiar ale ungurilor - intereseaza-te, daca ai unde, de biserica maghiara de la Darjiu, la 15 km de Saschiz si la vreo 30 de Sighisoara - fara a mentiona nici macar o clipa ca acestea nu apartin nicidecum "geniului poporului roman", care inca isi mai manifesta roadele, cum spuneam, prin chestiile duhnitoare lasate langa un gard sau copac.
Si pt ca m-am enervat rau, hai sa-ti mai spun ce au mai facut romanasii astia ai nostri indeosebi cu edificile lasate in urma de sasi. Ei bine, fara exceptie, daca vei urmari atent, in fata fiecaruia dintre acestea vei observa un stalp cu multe fire, pt a impiedica o fotografiere de ansamblu, si un monument dedicat martirilor neamului din cele doua razboaie mondiale, care cica s-ar vrea un afront la adresa nemtilor. Iti dai seama pana unde se poate ajunge cu curvasaraia?!!! Adica noi, care i-am tradat pe nemti in cele doua razboaie - caz de prostitutie militara si diplomatica unic in istorie cred - le batem obrazul prin amplasarea unor astfel de mausolee chicioase, imorale si indecente pe care sunt trecute numele bravilor ostasi romani care au cazut la datorie in timp ce furau din ranitza inamicilor cazuti in lupta. Si sa stii ca nu exagerez prea mult, intrucat chiar sunt mult mai documentat decat poti banui, motiv care ar justifica indarjirea mea in tratarea acestor subiecte. Si crede-ma ca pana acaum m-ar referit la partea cat de cat nostima a mistificarilor la care a fost supusa istoria noastra, dar despre celelalte astept sa ma provoci tu sau altcineva care sa fie la fel de curios precum am fost eu in a afla si partea umbroasa a acestui neam al nostru, alta decat cea pe care o stim din banalele manuale din istorie, conform carora am fi cel mai al dracu' popor de pe coaja pamantului si ca-i bateam pe turci si pe toti ceilalti cam de fiecare data cand li se scula intelectul voievozilor! nostri.
Dar despre acestea intr-un alt episod.
P.S. Cum dracu' s-o fi facand, Admy, ca eu am nimerit aproape din greseala pe site-ul tau - ca la inceput, nepercepand natura acestuia, recunosc, am fost atat de mitocan incat pe pariu ca te-a batut gandul sa ma ejectezi -, iar acum am ajuns sa fac public niste marturisiri pe care pana de curand nu mi le permiteam decat in fata prietenilor foarte apropiati. Dar imi place si nu-mi pare rau si sper sa explic cat de curand de ce.
Noapte buna, desi sunt convins ca dormi de dinainte sa ma scol eu.
PPS Esti cumva ruda cu regretatul academician Virgil Candea? Mare erudit, desi isi canaliza imensa cultura tot pe fagasuri nationaliste, dar pe un ton decent, de mare bun simt. M-as mira, ca stiu ca el era originar din Moldova
-
Ai deschis o usa larga, Raskolnikov, am la ce ma gandi si scrie deseara (nu la noapte, pt ca intradevar eu am un bioritm reglat pe zi si oricat as incerca sa lucrez noaptea, nu reusesc decat sa motai in fata ecranului, fara nici cea mai mica urma de putere de concentrare)...
Revin deseara...
-
In primul rand as dori sa salut pe toata lumea, si in mod special initiativa de a crea acest site. Referitor la tema expusa consider ca tara noastra are foarte multe de oferit. Pacat ca nu se vrea sa se faca nimic in acest sens. Mai mult daca cineva ia o initiativa buna alti 10 au grija sa il faca sa renunte. Eu tot mai sper ca ceva se va schimba si la noi. Binenteles ca asta va fi probabil peste vreo 50 de ani atunci cand vor disparea cei din generatia celor insetati de avere, fara chef de munca si caracterizati de egoism.
-
Buna seara Felicia!
Nu trebuie sa fi foarte pesimista. Asa cum am intrat in Europa fortati si impinsi de altii, tot asa ne vom indrepta sau vom disparea. Oricum in 50 ani, Europa se va egaliza genetic, ramane insa de vazut daca predominant va fi elementul saxon, mai ordonat si mai sobru sau cel latino-balcanic, mai voios, dar si mai putin inclinat spre munca.
Se pare ca intreaga omenire aluneca spre tribalitate, este posibil ca in viitorul nu foarte indepartat sa asistam la fenomenul de a incerca sa se traiasca in mici comunitati familiale. Multi estimeaza ca rolul familiei bipersonale are sa inceteze sa fie atat de puternic, lasand loc familiei de tip tribal, bazata si unita de anumite coincidente profesionale, de educatie sau de alta natura...
-
Iti raspund in continuare referitor la veleitatea noastra, transformata in obsesie, de a-l trage pe cel din fata in spate, in rand cu plutonul. Sa stii ca asta nu este valabil numai in Romania, oriunde mergi ai sa te lovesti de tentatia unora de a anula meritele celorlalti. Mai ales cand este vorba de lupta la varf. Intamplator am asistat de foarte aproape la ce s-a intamplat intr-o companie mare germana, remarcand uimit ce arme performante se foloseau in lupta pt presedentia CEO. Un romanas de al nostru ar fi fost infulecat dintr-o inghitura de acei rechini ultraperformanti. Dar ce ma surprins a fost arta pararii, nu neaparat cea a atacului.
Stii aminteam intr-unul dintre dialoguri, cred ca era cu Capsuna, ca am stat o vreme in Cambridge. Locuiam pe o strada retrasa, Porson Road. Profesoara universitara la care stateam, locuia in acea casa de 60 ani, se nascuse acolo, dar nu-si cunostea nici macar un vecin. Cand am constatat asta nu stiam cum sa o cataloghez, ca si indiferenta, ca detasare, ca dovada de civilizatie si educatie in sensul ca nu trebuie sa te intereseze ce face cel de langa tine. Nu stiu elegant sau nu, mie mi se pare firesc sa stiu ce-i cu vecinul. Daca are chef de-o tuica, de-o vorba...
-
WAUUUU,Viscriu??dar la noi peste tot arata asa,mai trebuie sa faci km ???cred ca e destul sa te uiti afara pe geam :-*
-
WAUUUU,Viscriu??dar la noi peste tot arata asa,mai trebuie sa faci km ???cred ca e destul sa te uiti afara pe geam :
E destul sa te uiti pe geam?! Ziceam ca la Viscri, in afara unei cetati din patrimoniul Unesco ori a pensiunii printului Charles, mai poti admira pe ulitele localitatii sasesti ciurde intregi de cai vaci si oi umbland aproape slobode. Tu vezi asa ceva pe geamul tau? Langa ce complex zootehnic locuiesti? La Ceamurlia?
-
Eu am masina sunt singura, singurica cu drag si dor de plimbare, este cineva din Bucuresti care doreste sa plece cu mine intr-o excursie de 2 zile undeva in Romania sau poate chiar la Sibiel?
-
Destinatii de vis sunt peste tot! Chiar si in zona noastra , aici in Sud! Si cam cine e de vina ca nimeni nu incearca sa tempereze manifestarile primitive de "comuniune cu natura" cu mici, bere si manele cu Guta si Minune, dar si cu vestigii ramase in urma acestui gen de "civilizatii" (PET-uri, cutii de bere, foi de ceapa, pungi de plastic si alte asemenea)? Nu legislatia putin cam permisiva? Desi exista Legea 61 (pe nu mai stiu care an: as putea sa aflu, cu "goagalu" ;D, dar nu tin neaparat), parca, nu e pusa in aplicare prin "corectarea" acestor vandali cu amenzi, care sa fie si mediatizate masiv! Ca romanul nu stie decat de bataie (generic vorbind!)! Ce e aia constiinta civica?? Nu prevede! Educatia facuta acasa? Pai daca si tata arunca mucul de tigara oriunde, sau folia de la pachetul de tigari cand il deschide, sau mami biletul de tramvai ori ambalajul de la ciocolata le scapa cu naturalete pe jos, la doi pasi de cosul de gunoi atarnat de stalp, bietul pui cum sa stie de mic cum e normal si civilizat sa faca?
Atunci halal destinatii de vis, nu credeti?