Singles Happy Travel. Club de socializare

Scrise de noi => Articolele noastre => Subiect creat de: admin din Vineri, 05 Aprilie 2013, 09:51

Titlu: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: admin din Vineri, 05 Aprilie 2013, 09:51: Fidelitatea o trăsătură de caracter? - scris de wonderland

Traditia spune că orice act afectiv-sexual în afara căsătoriei se numește infidelitate.
Deși...dacă ne uitam în DEX - fidelitatea nu are de a face cu înșelatul în sens de culcat cu altul/alta. Ea se descrie ca cinste, devotament, loialitate, lealitate, statornicie în convingeri, sentimente, atitudini....
Ca să zic așa, fidelitatea devine, astfel, o problemă de caracter, care este dobandit prin educație, inclusiv în perioada celor 7 ani de acasă.

Rezistența și comportamentul adoptat în fața tentației, sunt cele care dau măsura fidelității.
Tentația e un simptom al unei nevoi care nu iși găsește împlinire. Un efect al vulnerabilității în cuplu.
Să cazi pradă tentației, adică să adopți un comportament infidel, e o chestiune de atitudine, deci de caracter, deci de valori. Ceva nu merge, ceva nemulțumește și suntem incapabili să ne confruntăm cu propriile noastre frustrări, să discutăm deschis cu partenerul nostru, sau să fim onești față de noi înșine și să găsim curajul de a face o alegere. Adică sa clarificăm și abia apoi să mergem mai departe - fie că e vorba de relația de bază resuscitată și pusă pe o nouă direcție, fie că e vorba de noua relație, începută pe un fond sănătos și cinstit pentru toată lumea.

Nu cred că fidelitatea e o caracteristică pe care o ai sau nu. Asa cum avem ochi albastri sau un anumit tip de temperament. Pana si acesta, înnăscut de altfel, se poate educa, modela.
Cred că este o reflecție a unui set de valori personale - onestitate, capacitate de daruire totală, respect față de celălalt și mai ales, respect față de propria persoană.

(http://t0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcREgi1gxsotGwaFK3npNzl9xrVhg080ouzbQK5iYe8485cpnkcH7g)

Să fii cinstit cu tine și cu celălalt, în situația în care convingerile, aspirațiile, nevoile, sentimentele tale s-au schimbat. Să fii suficient de matur și atent la ce se întâmplă cu tine, ca să vezi ce alegeri faci în aceste situații.
Să fii suficient de înțelept să nu lași iubirea să se piardă, să se răcească, să se risipească, să ne urâțească.
Cred că, de fapt, asta e adevărata provocare.
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: silviu din Vineri, 05 Aprilie 2013, 11:24: in tinerete, adeseori cadeam prada tentatiilor :( pai ce minte aveam io? :idiot2:
acum insa, din respect fata de mine insumi, nu ma mai las tentat. am zis! :thumbup:
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: mihaela1961 din Vineri, 05 Aprilie 2013, 14:49: Citat din: silviu din Vineri, 05 Aprilie 2013, 11:24
in tinerete, adeseori cadeam prada tentatiilor :( pai ce minte aveam io? :idiot2:
acum insa, din respect fata de mine insumi, nu ma mai las tentat. am zis! :thumbup:
Sa mori tu!?
Io nu te cred! :fight:
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: Caroline din Vineri, 05 Aprilie 2013, 17:16: Citat din: admin din Vineri, 05 Aprilie 2013, 09:51
Ca să zic așa, fidelitatea devine, astfel, o problemă de caracter, care este dobandit prin educație, inclusiv în perioada celor 7 ani de acasă.

Gresit - parerea mea. Cand fidelitatea devine o problema "de caracter" sau "dobandita", e deja problema de... idei proeconcepute, formalism si conformism. Adica NU este vorba de o fidelitate liber consimtita, venita din suflet, din convingere si din credinta.
Fidelitatea este o chestiune de iubire adevarata. De exemplu, cine a inselat vreodata atata timp cat era inca pana peste cap indragostit?! Cred ca nimeni. Atata timp cat indragosteala reuseste sa se transforme in iubire (datorita amandurora), inselaciunea nu se va transpune niciodata in fapt... in ciuda tentatiilor. Iar daca nu... e vina amandurorra.
E pur si simplu o chestiune care inclina balanta de la sine, in mod firesc: ce aleg intre ce as putea castiga si ce as putea pierde, daca insel in aceasta relatie? Daca nu e mai nimic "de pierdut"... inselaciunea vine de la sine. Oricat ni s-ar parea de inacceptabil, esenta e intodeauna simpla. :crazy2:
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: wonderland din Vineri, 05 Aprilie 2013, 20:26: Citat din: Caroline din Vineri, 05 Aprilie 2013, 17:16
Gresit - părerea mea.
.....
Fidelitatea este o chestiune de iubire adevarata.
Accept că ai o părere diferită și o grilă de evaluare prin care ai concluzionat că a mea e greșită.

Eu cred că și tot ceea ce facem din convingere, din suflet și din credință ne definește, nu doar ne încarcă cu povara conformismului sau a ideilor preconcepute. Depinde despre ce vorbim.

Politețea (mi-a venit în minte așa, pentru că aud destul de des - sunt politicos doar cu cine merită), de exemplu, poate ține de conformism, dar dacă o practicăm doar ca să facem impresie sau în situații care ne aduc avantaje, spune ceva despre convingerile noastre și despre caracter.

Dacă privim fidelitatea ca onestitate (față de sine și față de celălalt), ea devine o problemă de caracter. Părerea mea... :)

Tocmai mi-au trecut prin cap exemple din viață, din cărți sau filme de îndrăgostiți (reali, declarați, închipuiți) infideli. Sau de soți care au relații duplicitare, duble, sau, cum o fi corect să spun :crazy2: - poligame, poate. Care sunt îndrăgostiți și de nevastă și de amantă, chiar le iubesc pe fiecare fel de mult....

Cât despre vină - nu sunt adepta căutării vinovatului cu orice preț, dar sunt de acord cu tine că ea se împarte (între cei doi și chiar mai putem găsi și alți factori)
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: Caroline din Sâmbătă, 06 Aprilie 2013, 19:10: Citat din: wonderland din Vineri, 05 Aprilie 2013, 20:26
Dacă privim fidelitatea ca onestitate (față de sine și față de celălalt), ea devine o problemă de caracter. Părerea mea... :)

Asta vroiam sa spun si eu! Numai ca ma gandeam la cazul vesnicului vagabond... indragostit pentru prima data in viata lui. Aici mai e o problema de caracter? Sau de iubire?
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: silviu din Sâmbătă, 06 Aprilie 2013, 20:15: Citat din: Caroline din Sâmbătă, 06 Aprilie 2013, 19:10
Numai ca ma gandeam la cazul vesnicului vagabond... indragostit pentru prima data in viata lui.
haha! mi-ai adus aminte de o melodie veche: povestea unui pierde-vara.
o sa pun melodia la topicul cu Muzica :)
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: mihaela1961 din Sâmbătă, 06 Aprilie 2013, 20:50: Citat din: silviu din Sâmbătă, 06 Aprilie 2013, 20:15
haha! mi-ai adus aminte de o melodie veche: povestea unui pierde-vara.
o sa pun melodia la topicul cu Muzica :)

http://youtu.be/zQYEqqXbOBU (http://youtu.be/zQYEqqXbOBU)
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: theo365 din Sâmbătă, 06 Aprilie 2013, 20:55: Citat din: wonderland din Vineri, 05 Aprilie 2013, 20:26
Care sunt îndrăgostiți și de nevastă și de amantă, chiar le iubesc pe fiecare la fel de mult....

...Apropos de acest aspect !
Am zambit , citind pe aici , amintindu-mi de o intamplare cat se poate de reala...
O familie respectabila , cu un copilas ! O relatie , aparent ok , de mai bine de 10 ani , casa , masini , job-uri bune , vacante , pana aici toate bune si frumoase ! Iata ca odata cu expansiunea site-urilor de sicializare, dating, intalniri si flirturi, etc. ,sotul devine fascinat, ba mai mult , atras de mirajul conversatiilor cu diverse doamne si domnisoare ....pe net, insa fara sa ascunda acest lucru absolut deloc sotiei.Si uite asa , dupa o conversatie, imprieteneala , indragosteala , spuneti-i cum vreti voi , de mai bine de un an , in virtual , cu o thailandeza , da da , nu radeti , vine momentul adevarului . Clipa cea mare a sosit , adica da , sotia e deacord cu propunerea sotului , si uite asa draga de ea , adica thailandeza, cum cine???, isi face o vacanta de o luna ,in Romania , cum unde ??, la ei acasa , eeeeeeee, da nu singura , asa din prima , si-a luat o verisoara cu ea !!!!!
Dupa care sotul , anul urmator , i-a intors vizita , ca nu? , asa-i frumos , cum cu cine? , singur , evident , daca sotia lui l-a lasat!
Al 2-lea an au decis sa mearga cu fam . in Thailanda , adica toti 3 , mama, tata si copilul!!!!!!!!!Pai nu!!!!??????
Abia astept sa se intoarca !!!!!..... ;D :bully:
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: wonderland din Duminică, 07 Aprilie 2013, 06:38: adică e îndrăgostit de thailandeză și fidel nevestii, sau cum, theo? :crazy2: :)
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: steliana din Duminică, 07 Aprilie 2013, 08:48: si eu! raman fidela loialitatii! :)
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: silviu din Duminică, 07 Aprilie 2013, 10:37: Citat din: theo365 din Sâmbătă, 06 Aprilie 2013, 20:55
isi face o vacanta de o luna ,in Romania , cum unde ??, la ei acasa , eeeeeeee, da nu singura , asa din prima , si-a luat o verisoara cu ea !!!!!
wow!nu mai are vreo verisoara? ???
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: theo365 din Duminică, 07 Aprilie 2013, 12:20: Pai .....cam asa zice dictionarul nu!!????
Deși...dacă ne uitam în DEX - fidelitatea nu are de a face cu înșelatul în sens de culcat cu altul/alta. Ea se descrie ca cinste, devotament, loialitate, lealitate, statornicie în convingeri, sentimente, atitudini....
;D :pleasantry:Eu zic asa, haideti sa nu ne mai amagim, sa nu ne mai cramponam de aceasta "fidelitate"
Suntem in sec 21 , si spuneti-mi voi , care e acela care (sexual vorbind) se dedica o viata unei singure femei (poate unul .....doi ...!!???).Nu zic ca n-ar fi valabil si pt . femei , caci da ,da,da , si ele insala! Si n-am urat mai mult pe lume decat controlul , intr- o relatie , si ce sa fac sa-mi angajez un detectiv particular, sa verific mail-uri ,telefoane ,etc. , urat , f urat, caci nu-i asa , altfel cum descoperi infidelitatea !!????Da ,desigur, ve-ti spune , femeia simte , orice s-ar intampla !!!!!
Ei bine , eu inca mai cred intr-o relatie bazata pe iubire, acea iubire adevarata, neconditionata , fara egoisme , restrictii si conditionari! Daca rezonezi cu persoana iubita , o accepti cu bune si rele , nimic nu poate fi vesnic , sau poate ca da!
Ma doare insa cand vad atatea femei (si de ce nu barbati) care nu au ce cauta in niste relatii de compromis,facandu-le viata un calvar!
Dar de ce sa plang atat , cata vreme pot fi atat de fericit(A) , in afara relatiei!!!!Trebuie sa stim sa ne traim viata frumos !!!!
:love: :flori: *|* *|* *|*
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: mihaela1961 din Duminică, 07 Aprilie 2013, 12:31: Citat din: theo365 din Duminică, 07 Aprilie 2013, 12:20
Ei bine , eu inca mai cred intr-o relatie bazata pe iubire, acea iubire adevarata, neconditionata ,
Aici as avea o remarca:in opinia mea nu exista iubire neconditionata:'dai ca sa primesti'!Daca ar fi 'neconditionata', cum spui tu, nu s-ar discuta de fidelitate-e doar un exemplu legat exact de subiecul postarii!Nu l-ai incorseta pe omul iubit sa-ti fie fidel!Altrusim total nu exista, haideti sa nu ne amagim!Nu cred ca daca pleaca la alta, esti fericita pentru ca el e fericit!Cam asta ar insemna iubirea neconditionata:sunt fericit pentru ca tu esti fericit!Problema este mult mai nuantata!
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: theo365 din Duminică, 07 Aprilie 2013, 12:50: Nu , nu ,eu nu am mers niciodata pe premiza asta in viata, nu am dat niciodata ceva , pt a primi altceva in schimb, ba din contra am dat cu toata fiinta mea , cu tot dragul , iar pt mine iubirea neconditionata e ceva sublim .Nici nu incape vorba de incorsetare prin fidelitate !!!Ma repet -ce-i fidelitatea!!???-ca zice el -da iubirea mea eu nu te insel-si tu il crezi!??-O relatie adevarata nu are de-a face cu asta ,dar asa cum zici si tu , am putea filosofa ani in sir!!!!!
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: theo365 din Duminică, 07 Aprilie 2013, 12:53: Citat din: silviu din Duminică, 07 Aprilie 2013, 10:37
wow!nu mai are vreo verisoara? ???

;D :thumbup: :dance: *|*
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: wonderland din Duminică, 07 Aprilie 2013, 12:59: iubirea necondiționată se referă mai mult la ceea ce oferim fără să cerem nimic în schimb.

Te iubesc - adică nu îți cer să ma faci fericit/ă, nu încerc să te controlez, să te constrâng, să te manipulez, să te posed, să îți impun schimbări fără ca eu să fiu primul/prima care schimbă ceva.
Mă simt liber/ă să te iubesc pentru ceea ce ești și te las și pe tine la fel de liber/ă.
Heiiiii....nu liber/ă să înșeli, să minți sau să experimentezi fantezii sexuale care aduc în ecuație mai mult de un EL și o EA în același context sau în unul paralel.

Ci, liber să te simți încrezător în tine, în mine, în relația noastră. Liber să te simți iubit și să capabil să oferi toată iubirea de care ești în stare. Liber să fii tu, să spui ceea ce simți, ce gândești, cu sinceritate, fără teama că ai putea fi judecat, criticat, luat în râs, umilit, ignorat.

Așa simt și așa îmi urez să devin și să pot trăi!
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: theo365 din Duminică, 07 Aprilie 2013, 13:03: Citat din: wonderland din Duminică, 07 Aprilie 2013, 12:59
iubirea necondiționată se referă mai mult la ceea ce oferim fără să cerem nimic în schimb.

Te iubesc - adică nu îți cer să ma faci fericit/ă, nu încerc să te controlez, să te constrâng, să te manipulez, să te posed, să îți impun schimbări fără ca eu să fiu primul/prima care schimbă ceva.
Mă simt liber/ă să te iubesc pentru ceea ce ești și te las și pe tine la fel de liber/ă.
Heiiiii....nu liber/ă să înșeli, să minți sau să experimentezi fantezii sexuale care aduc în ecuație mai mult de un EL și o EA în același context sau în unul paralel.

Ci, liber să te simți încrezător în tine, în mine, în relația noastră. Liber să te simți iubit și să capabil să oferi toată iubirea de care ești în stare. Liber să fii tu, să spui ceea ce simți, ce gândești, cu sinceritate, fără teama că ai putea fi judecat, criticat, luat în râs, umilit, ignorat.

Așa simt și așa îmi urez să devin și să pot trăi!
pupi, pupi, :kissing: :flori: :thumbup: *|*
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: wonderland din Duminică, 07 Aprilie 2013, 13:08: :kissing: și eu, dară :)
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: mihaela1961 din Duminică, 07 Aprilie 2013, 13:16: Nu va pot contrazice pe amandoua, dar ..'te iubesc fara sa-ti cer sa ma faci fericita?' Ramane undeva in suspens:am alta idee, asta e!
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: theo365 din Duminică, 07 Aprilie 2013, 13:37: In viata cu cat ai mai multe asteptari , dezamagirile vor curge in egala masura.
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: adda din Duminică, 07 Aprilie 2013, 13:39: exact
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: mihaela1961 din Miercuri, 10 Aprilie 2013, 10:07: Citat din: wonderland din Duminică, 07 Aprilie 2013, 12:59
iubirea necondiționată se referă mai mult la ceea ce oferim fără să cerem nimic în schimb.

Te iubesc - adică nu îți cer să ma faci fericit/ă, nu încerc să te controlez, să te constrâng, să te manipulez, să te posed, să îți impun schimbări fără ca eu să fiu primul/prima care schimbă ceva.
Mă simt liber/ă să te iubesc pentru ceea ce ești și te las și pe tine la fel de liber/ă.
Heiiiii....nu liber/ă să înșeli, să minți sau să experimentezi fantezii sexuale care aduc în ecuație mai mult de un EL și o EA în același context sau în unul paralel.

Ci, liber să te simți încrezător în tine, în mine, în relația noastră. Liber să te simți iubit și să capabil să oferi toată iubirea de care ești în stare. Liber să fii tu, să spui ceea ce simți, ce gândești, cu sinceritate, fără teama că ai putea fi judecat, criticat, luat în râs, umilit, ignorat.

Așa simt și așa îmi urez să devin și să pot trăi!
Dragele mele Woanderland si Theo,
In 'apararea 'filozofiei' mele vis-a-vis de iubire neconditonata, am primit un 'ajutor' neasteptat de pe internet, de la Sofia Dumitriu-psiholog(are un blog care pe mine una ma captiveaza)!Redau in intregime articolul ei:

"Despre dragoste am o parere foarte buna. Una care implica paradoxuri, adica mirari cognitive cand doua lucruri, desi opuse, au sens impreuna. Pentru ca asa este realitatea/dragostea, o contradictie logica, care ne aminteste de minunea si spaima de a fi om.

Cred despre dragoste ca este triumful imaginatiei asupra ratiunii asa cum cred ca este si ambrozia menita sa provoace zguduiri metafizice.

Dragostea este una dintre cele mai inalte valori din panteonul nostru social si personal. O legenda urbana de cele mai multe ori, intrucat sufletul si imaginatia pot alcatui un afrodisiac valid.

Aspiratiile noastre sentimentale ne duc de multe ori catre oameni cu mult peste cota noastra de piata. Intrucat constientizarea propriei valori da de multe ori cu minus, ne vom indrepta catre oameni care ne vor fi, pe rand, in aceeasi relatie, si regi si cersetori.

Povestea iubirilor cu sens giratoriu este aceeasi: dragoste si suferinta. Dragostea este un drog, literalmente. Un drog care livreaza cele mai intense trairi, pe plus si pe minus, intr-o minunata, sfasietoare imbratisare a minunii ca esti, a intamplarii ca celalalt este. Iar apoi vine sevrajul.

Este insa a iubi o valoare superioara fata de a gandi? Pentru ca de multe ori dragostea doare, nepermis de mult.

Unele femei au facut din Penelopa un substantiv comun, asteptand la nesfarsit ca barbatul sa le iubeasca conform patternului inconstient faurit din dragostea vazuta in familie si cea halucinata in carti si in filme.

La fel cum unii barbati si-au castrat masculinitatea cersind sau cumparand dragostea unei femei pentru care orice condur de cenusareasa wannabe printesa este prea stramt.

Cred despre dragoste ca este o poveste ticluita mestesugit de creierul nostru pentru a turna maretie in banalul unui instinct care, ca un virus, s-a adaptat la culturalizare si a poleit cu sens o interactiune mult mai prozaica decat ne imaginam.

Cred despre dragoste ca este esenta vietii la fel de mult cum a gandi si a intelege redistribuie povara fericirii de la ceilalti catre noi insine.

Eu iti propun sa intelegi mai intai de ce ai atata nevoie sa fii iubit de un altul uneori pentru a compensa o respingere inconstienta de sine, alteori ca si validare pentru tot frumosul dar si uratul din tine pentru ca atunci cand cineva te vede cu adevarat, cu luminile si umbrele tale, tu fiintezi. Tu te vei accepta si iubi pe tine cand o altul o face.

Adevarata dragoste (de sine) este intelegerea. Intelegere a celui care esti cu adevarat, o mixtura de animalic si de simbolic, catapultat intr-o realitate care este un adevarat test Rorschach. Adica fiecare vede realitatea conform mecanismelor subconstiente cladite de-a lungul anilor la sezatorile moderne din jurul blocului sau liceului sau salii de cinema.

Cred ca dragostea este o valoare doar atunci cand tu iti vezi adevarata valoare, dezbracata de autoiluzii, de interese existentiale de a compensa pentru ceea ce nu esti prin altcineva. Cred ca dragostea este o valoare cand tu devii o valoare, cand dai la fel de mult cat primesti, intrucat dragostea neconditionata chiar este un mit urban al secolului trecut."
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: mihaela1961 din Miercuri, 10 Aprilie 2013, 12:12: Am uitat sa adaug ceva, scuze!
Iubirea neconditionata, DA, exista, cea pentru copii!
Este doar optiunea mea, vorba lui Theo!daca e sa 'despicam firul in patru', se pot face zeci de polemici pe 'marginea textului'! :love:
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: Mari_a din Miercuri, 10 Aprilie 2013, 13:12: Articolul asta se cam... potriveste aici, zic... >:D :angel:
Despre diete si "tentatii de contrabanda morala" : Simona Catrina, in revista Tango. N-am abonament, dar o sa-mi fac! :2funny:

"Tot ce-i bun e ilegal, insurat sau ingrasa
Nu stiu cand am trecut de la conditia de tentatie (pentru altii) la cea de tentata (de altceva). Intr-un fel, ma bucur ca nu-mi amintesc, fiindca trebuie sa fi fost un moment naprasnic. Stiu doar ca, pe nepusa masa, am ajuns sa fiu singura persoana cu care ma luptam de la egal la egal. Si, gratie unei manevre destepte, a castigat jumatatea mai normala a capului meu.
Sa nu poftesti tandretea aproapelui apropiatei tale
Prima tentatie juvenila care m-a costat o durere (fizica) a fost inghetata cred ca se vindea la pachet cu penicilina, altfel nu-mi pot explica de ce ajungeau in viata mea atat de repede una dupa alta. Urmatoarea tentatie care m-a costat o durere (sufleteasca, de data asta) a fost dragostea. O data instalate astea doua in corp, s-au cronicizat si au trait multi ani fericiti pe nervii mei.
Am fost un copil astamparat, caruia nu i se incuiau prea multe sertare, n-am facut alpinism pe dulapuri, catre crestele impadurite cu dulceturi. Singura usita misterioasa era cea de la soba bunica-mii, deci cum prindeam culoar liber, scoteam cenusa si-o cerneam pe covorul persan. Asa arata primul fruct oprit din viata mea, tavalit prin scrum.
Mi s-au luat din cale putine lucruri (foarfeca, medicamentele, chibritul) si, in consecinta, erau singurele care ma motivau. Am gasit foarfeca si am taiat pijamaua lui frate-meu. Am gasit cheia de la spiterie si m-am umflat de Faringosept. Am gasit chibritul si aici mi s-a infundat, ca mi-era frica sa scapar. Ca sa se razbune pentru incizia textila din garderoba lui, fratele meu a luat chibritul si mi-a ars craticioarele papusii. Micul piroman n-a patit nimic, in schimb eu am incasat-o razant, fiindca eram mai mare.
Cand eram copil, se rugau toti de mine sa mananc, iar cand m-am facut femeie in toata firea, se rugau toti de mine sa incetez. Cand eram studenta, niste neamuri ma implorau sa nu ma marit asa devreme, iar mai tarziu ma implorau sa ma marit cu cine-o fi, numai sa ma marit. Intre timp, le-a tacut gura, am castigat la masa verde.
Ma inscriu in statistica, mi-am dorit lucruri care m-au costat ultima bruma de economii sufletesti. Am fost usor de ademenit cu motul de ciocolata si cu vorba de amor. Iubirile, bunatatile si alte ispite derivate m-au scapat devreme de pericolul perfectiunii.
Tentatiile mele s-au manifestat destul de ecologic, se inghiteau una pe alta, iar la final era cat p-aci sa castige definitiv cea cu carbohidrati, doar ca am intervenit in arbitraj si am scos cartonasul rosu. Dar sa nu anticipam, revin deocamdata la ghesul dragostei.
Cand eram adolescenta si ma desteptasem, pofteam la prietenul unei colege de clasa. Imi scuzam lacomia prin ideea fixa ca era mai potrivit cu mine decat cu iubita lui, fiindca el era chitarist in trupa liceului, eu eram poeta in cenaclul liceului, iar ea era usuratica in pleava liceului. Din acest studiu comparativ, am dedus ca eram aproape datoare sa ma dau la el. I l-am sterpelit cam intr-o luna de la data declansarii acestei proceduri. Adica neoficial i-l luasem instantaneu, doar ca ne-am luptat dupa aia cu prelunga si mazarata lui criza de constiinta. Dar cum fiecare pasare pre ispita ei piere, l-am parasit pe acest tip pentru alta tentatie nevrednica, pagubos-spontana, la un chef de revelion despre care am mai scris, cu alta ocazie. N-am sa repet, fiindca nu ma mandresc cu asa ceva.
Ciocolata in doza de soc, doua tablete la patru ore
Cand tineretile s-au mai rascopt, am inceput sa ma lovesc de ceva ce nu luasem in calcul pana atunci. Din ce in ce mai multi barbati interesanti erau insurati, asa ca-mi reprimam, cu inspaimantat fior peristaltic, orice cutezanta nepermisa.
Pana intr-o zi, cand sistemul meu de supape s-a defectat si am lasat sa patrunda in viata-mi o poveste infierbantata cu sotul unei doamne. Vedeti, dupa marturisiri de genul asta, am devenit amica non grata pentru multe femei care au strans, din reflex, haturile ... casniciei lor, dand din pinteni catre o locatie mai sigura si cat mai departe posibil de mine. N-am mai avut ocazia sa le spun ca nu ma ocup cu imploziile matrimoniale si nu demolez nimic din placere, ci doar dintr-o intamplare aiuritor de frumoasa, ma rog.
Tin minte ca si atunci m-am invartit mult in jurul ispitei, am negociat cu mine, m-am legat de catarg si mi-am astupat urechile, dar tot am cedat si-am acordat castig de cauza unui fie ce-o fi foarte excitant. Iar de-a lungul vietii, in loc sa ma inspaimante aceasta capitulare, m-a atatat din ce in ce mai mult.
N-am fost ispitita niciodata de tigara sau de drog, iar cu alcoolul am o relatie calma, de euforie si respect reciproc. Cu aceste recomandari in mapa, am considerat ca merit cateva compensatii. Deci, daca tot nu cultiv viciile mondene si aratabile in public, m-am gandit ca pot sa gust cate ceva din tentatiile de contrabanda morala, ca n-o fi foc.
E drept ca numai foc n-a fost, in rest au fost de toate: o nevasta inflamata si galagioasa, scandal la telefon, reclamatii la Cristoiu (seful meu de-atunci care chipurile n-a luat-o in seama, ca tocmai tinea un regim crancen de slabire si probabil ma intelegea brusc, ce naiba, stia si el ca e greu sa te abtii cand iti place). Peste toate astea, iubitul meu a inceput sa aiba carcei si dileme, iar de-aici pana la ruptura finala
n-au mai fost decat patru ani.
Nu pot s-o numesc lectie de viata, fiindca n-am invatat nimic din ea. M-am vindecat de ispita asta stramutandu-ma la alta ispita, la fel de insurata, dar am avut cel putin inspiratia sa gasesc unul cu nevasta mai cizelata, care bocea strict in perna ei, nu oferea niciun recital in public. Slava Domnului, deoarece Cristoiu terminase cura de slabire si nu stiu daca ar mai fi fost la fel de tolerant cu nesatul altora.
Bun, deci pe scurt, ca sa nu lungesc vorba si memoriile traumatice ale unor neveste (care, la urma urmei, si-au recuperat consortii, in perfecta stare de functionare, iar astazi sunt mandre co-producatoare ale nuntilor de argint), imi tratam fiecare ispita nefasta la terapia intensiva a altei nesabuinte similare. Iar la un moment dat, am schimbat categoria: dupa o iubire scurta si devastatoare, m-am vindecat cu dulciuri. Si asta a inceput, din nefericire, sa-mi placa, fiindca dupa ce pacatuiam intens si multiplu cu o felie de tort, nu ma suna nimeni sa ma ameninte cu uciderea mea si sinuciderea ei.
Si astfel, am inceput sa duc o existenta bucolica, al carei confort gastronomic m-a blagoslovit, treptat, cu vreo 30 de kilograme in plus si tot atatea flirturi in minus. Nu-mi mai ardea de nimic amoros, fiindca nu mai aratam bine, si nici nu mai aveam chef sa arat bine, fiindca nu-mi mai ardea de nimic amoros. A fost prima mea spirala vicioasa si numai cine a trecut prin asta intelege ca, desi tu stii bine ca esti pe teren minat, mergi inainte ca oaia surda, contand pe miracole.
Reanimare, renastere, reaprindere
Din ce sufeream mai aprig pierzandu-mi nurii, din aia ma consolam mai usor refuzand sa-i mai caut. Pizza si lenea puneau si ele umarul la aceasta claca. Coabitam cu ispita prozaica, garantia unei placeri care depindea strict de mine, adica un privilegiu la care nu mai avusesem acces, dar care ma costa din ce in ce mai multe frustrari mondene, imbufnari in cabina de proba si invidii de neam prost. O vreme, ma amuza sa testez cat pot sa ma ingras, ...
stabilisem eu ca e imposibil sa sar de o anumita cifra, orice-as hapai, fiindca n-am o genetica asa de proasta. Dar soarta certareata si dolofana m-a contrazis ranjind, mi-a aratat, deloc subtil, ca are resurse nelimitate de a ma poci.
Am pornit, fara prea multa convingere, un razboi de guerilla cu ispita culinara, dar nu eram prea organizata si n-aveam motivatie. Slabeam doar cand eram indragostita, dar zelul nu ma tinea mult, fiindca nemultumirea de sine facea ravagii si reveneam la relatia mea stabila cu bunatatile.
Am testat toate trucurile, pastilele, regimurile si ineptiile care circulau prin farmacii, almanahuri sau distribuitori piramidali. Nimeni nu-mi spunea ca, pe langa aceste tertipuri, trebuia sa ma tin si de dieta, nu doar de visuri chioare. Am slabit odata 30 de kilograme si le-am adunat la loc, unul cate unul, timp de cativa ani. Palita-n frunte de acest bumerang, am stiut ca trebuia sa trec la planul B. De fapt, era cam planul R, avand in vedere cate incercasem pana atunci.
Alice, care mi-a salvat viata de mai multe ori, a sarit si de data asta in valuri si m-a carat la mal: mi-a spus ca o solutie civilizata, eficienta si mai ales definitiva e chirurgia. Si ca, in ziua de azi, nu mai e nevoie sa atingi proportii colosale ca sa te primeasca doctorii la tratative (asta era prejudecata standard). Daca mor? i-am spus, stiind ca va avea un spasm de tristete si groaza numai auzindu-ma. Singura care va muri in toata operatiunea asta e tentatia, mi-a spus. Am supravietuit frumos. I-am facut ispitei mele parastas de doispe saptamani. Peste cateva luni, am sa va spun povestea pe larg, credeti-ma ca merita sa plecati urechea la ceea ce-am sa va insir. Sentimentul ca nu mai esti tentat de lucruri distrugatoare nu se poate explica in vorbe, desi credeam ca am un vocabular vast si suculent.
Scapata din ghearele acestei tentatii, constat insa (nu prea ingrijorata, recunosc...) ca revin galopant la primul gen de ispita, la incendiile sufletesti si trupesti, la ideile care-mi ravasesc simturile cu adrenalina imorala. Ma ademeneste incontrolabil, de la o vreme (fara sa stie), sotul fascinant si remarcabil al unei doamne fine si cel mai probabil nevinovate. Si fiindca acum am o inima cu mult mai mare decat stomacul (si la propriu, si la figurat), e o chestiune de timp pana voi fi trasa prin inel de logodna. Pana atunci, regret si-mi plec fruntea, cu imbujorata vinovatie: pentru anumite ispite, chirurgia moderna inca nu are leac."

Cine arunca cu piatra? :giggle:
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: mihaela1961 din Miercuri, 10 Aprilie 2013, 15:11: Citat din: Mari_a din Miercuri, 10 Aprilie 2013, 13:12
Articolul asta se cam... potriveste aici, zic... >:D :angel:
Despre diete si "tentatii de contrabanda morala" : Simona Catrina, in revista Tango. N-am abonament, dar o sa-mi fac! :2funny:
Minunata idee!
O urmaresc pe Simona Catrina de o caruta de ani!
Are cont pe FB!
Iti trimit linkul intr-un mesaj de pe FB!Bifezi apoi 'Folows' si gata! :)
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: rocky din Miercuri, 10 Aprilie 2013, 21:07: maria lasa sotii si cauta unul single ... daca pui o vorba buna la gigi probabil ca te combina cu cineva :giggle:
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: achile din Joi, 11 Aprilie 2013, 03:34: Doamne ...Caroline ..cata dreptate ai!
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: Mari_a din Vineri, 12 Aprilie 2013, 10:15: Citat din: rocky din Miercuri, 10 Aprilie 2013, 21:07
maria ...
Mai draga rocky, aici discutam in principiu! :P

Citeam de curand pe undeva ca Jerome K.Jerome, ala cu "Trei intr-o barca", ar fi zis ca "Barbatii nu pacatuiesc cu femei cuminti".
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: silviu din Vineri, 12 Aprilie 2013, 10:19: alea cuminti sunt la manastire :angel:
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: achile din Vineri, 12 Aprilie 2013, 13:15: si uneori manastirile sunt in ...renovare? 8)
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: deli_a din Vineri, 12 Aprilie 2013, 15:26: Fidelitatea, zic eu, este o chestiune de caracter, de respect de sine. Un om care se respecta pe sine intai termina o relatie, inainte de a incepe o alta... altfel, e un fel de "joc la doua capete", un fel necinstit de abordare...
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: mihaela1961 din Luni, 10 Iunie 2013, 08:12: Un articol-controversat ar spune unii-despre fidelitate:

http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/in-fidelitate-2975 (http://www.feminis.ro/bloguri/Marina_Zanfir/fara-categorie/in-fidelitate-2975)
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: Caroline din Marți, 11 Iunie 2013, 00:12: Ce inseamna conturile astea cu "Offline" in fatza?!
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: mihaela1961 din Marți, 11 Iunie 2013, 08:34: Caro, reformuleaza ca nu pricep intrebarea! :oops:
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: Caroline din Marți, 11 Iunie 2013, 21:13: Pai... acum nu mai e valabila. La momentul la care am pus intrebarea, ultimele reply-uri apareau de la Offline-achile, Offline-deli_a si Offline-mihaela1961. Si ma intrebam de ce or fi offline, daca eu (am verificat) eram online?! Acu' vad ca nu mai apar asa... Ma rog, o fi fost... defectiune tehnica. ???
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: wonderland din Joi, 01 August 2013, 09:15: O discuție cu un prieten mi-a activat interesul pentru temă.

Viața bate filmul. Am văzut cupluri care au depășit astfel de episoade. Chiar în varianta în care ea...a avut un derapaj.
Dar cred, în toată ființa mea că ceva se distruge definitiv. Și că puțini sunt cei care reușesc să treacă cu adevărat peste un astfel de fapt.
Dacă găsesc modul în care să facă acest lucru construind relația din punctul de unde au reușit să o zdruncine... înseamnă că, ceea ce i-a legat, a fost mai puternic decât ceea ce i-a rătăcit unul de altul.

Doar că astfel de situații sunt rare. Și, în mintea mea, infidelitatea rămâne în categoria faptelor peste care nu se poate trece.
Punct și mergi mai departe.
Mai rămâne să afli cum treci peste dezamăgire, peste suferință, cum regăsești în tine încrederea de a te dărui, de a te lăsa să iubești și să fii iubit...

Să ieși din umbra gândului că poate tu ai greșit, poate tu n-ai fost destul de bun, poate că n-ai făcut tot ce ai fi putut să faci...
Un pas care, presupun, nu e simplu de făcut...
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: mihaela1961 din Sâmbătă, 03 August 2013, 23:45: http://psihoamuzament.blogspot.ro/2013/07/bigamia-prin-lume.html (http://psihoamuzament.blogspot.ro/2013/07/bigamia-prin-lume.html)
Titlu: Re: Fidelitatea o trăsătură de caracter?
Scris de: Edith din Luni, 18 Februarie 2019, 08:49: Fara fidelitate nu exista nici iubire , nici prietenie, nici virtute in lume .
Joseph Addison :)