Singles Happy Travel. Club de socializare
Scrise de noi => Poeziile noastre => Subiect creat de: admin din Joi, 04 Aprilie 2013, 20:23
-
Ziua mea
Florina Dinu
vântul
îşi spală faţa
cu apa ploii
albastre
ploaia
cântă la harpa
cu corzile
din razele Soarelui
soarele
pune încă-o
cărămidă verde
sufletului meu roşu
(http://i47.tinypic.com/2a5g1mh.jpg)
-
o poezie de ziua patriei. rar am intalnit un asa bun simt intr-o poezie patriotica. arareori se intalnesc atatea elemente patriotice capabile sa zguduie sufletul omului sensibil si sa-i indrepte simtirile spre ceea ce inseamna cu adevarat iubirea si suprema jertfa.
sa-i dam cuvantul poetului si sa ne inclinam reverentios in fata admirabilelor versuri.
Poetul - George Cosbuc
Sunt suflet în sufletul neamului meu
Şi-i cânt bucuria şi-amarul -
În ranele tale durutul sunt eu,
Şi-otrava deodată cu tine o beu
Când soarta-ţi întinde paharul.
Şi-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,
Răbda-vom pironul aceleiaşi cruci
Unindu-ne steagul şi larul,
Şi-altarul speranţei oriunde-o să-l duci,
Acolo-mi voi duce altarul.
Sunt inimă-n inima neamului meu
Şi-i cânt şi iubirea, şi ura -
Tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu,
Voinţa mi-e una, că-i una mereu
În toate-ale noastre măsura.
Izvor eşti şi ţinta a totul ce cânt -
Iar dacă vrodat-aş grăi vrun cuvânt
Cum nu-ţi glăsuieşte scriptura,
Ai fulgere-n cer, Tu cel mare şi sfânt,
Şi-nchide-mi cu fulgerul gura!
Ce-s unora lucruri a toate mai sus,
Par altora lucruri deşarte.
Dar ştie Acel ce compasul şi-a pus,
Pe marginea lumii-ntre viaţă şi-apus,
De-i alb ori e negru ce-mparte!
Iar tu mi-eşti în suflet, şi-n suflet ţi-s eu,
Şi secoli-nchid-ori deschidă cum vreu
Eterna ursitelor carte,
Din suflet eu fi-ţi-voi, tu, neamule-al meu,
De-a pururi, nerupta sa parte!
-
o poezie de ziua patriei. rar am intalnit un asa bun simt intr-o poezie patriotica. arareori se intalnesc atatea elemente patriotice capabile sa zguduie sufletul omului sensibil si sa-i indrepte simtirile spre ceea ce inseamna cu adevarat iubirea si suprema jertfa.
sa-i dam cuvantul poetului si sa ne inclinam reverentios in fata admirabilelor versuri.
Poetul - George Cosbuc
Sunt suflet în sufletul neamului meu
Şi-i cânt bucuria şi-amarul -
În ranele tale durutul sunt eu,
Şi-otrava deodată cu tine o beu
Când soarta-ţi întinde paharul.
Şi-oricare-ar fi drumul pe care-o s-apuci,
Răbda-vom pironul aceleiaşi cruci
Unindu-ne steagul şi larul,
Şi-altarul speranţei oriunde-o să-l duci,
Acolo-mi voi duce altarul.
Sunt inimă-n inima neamului meu
Şi-i cânt şi iubirea, şi ura -
Tu focul, dar vântul ce-aprinde sunt eu,
Voinţa mi-e una, că-i una mereu
În toate-ale noastre măsura.
Izvor eşti şi ţinta a totul ce cânt -
Iar dacă vrodat-aş grăi vrun cuvânt
Cum nu-ţi glăsuieşte scriptura,
Ai fulgere-n cer, Tu cel mare şi sfânt,
Şi-nchide-mi cu fulgerul gura!
Ce-s unora lucruri a toate mai sus,
Par altora lucruri deşarte.
Dar ştie Acel ce compasul şi-a pus,
Pe marginea lumii-ntre viaţă şi-apus,
De-i alb ori e negru ce-mparte!
Iar tu mi-eşti în suflet, şi-n suflet ţi-s eu,
Şi secoli-nchid-ori deschidă cum vreu
Eterna ursitelor carte,
Din suflet eu fi-ţi-voi, tu, neamule-al meu,
De-a pururi, nerupta sa parte!
ne ar placea sa ni le recitesti ,,face to face""
-
reciti,,,la Carul cu bere ,am vrut sa spun ,sa ai o i buna! :),,,gandul bun de dimineata :)
-
Poezia De ziua mea ...
De ziua mea, as vrea sa se reverse
Din cer apoteoze de rubine;
Sa curga flori, parfumuri, cavatine
Si dans de focuri albe si diverse.
In casa mea, cu statui bizantine,
Sa vie trubaduri de scoli adverse,
Femei cu ochii plini de lumi perverse
Si critici cu condeie sanguine.
De ziua mea, sa arda-n trei altare
Tamaie, bronz si aur lucitor
Si vin, sa cante-n cupe si pahare ...
Si-apoi, rapit de-un vers nemuritor,
As mai dori ca-n ziua asta mare
Sa nu-mi soseasca nici un creditor !
(Strofe strengare , 1930..Ion Pribeagu) :applause:
-
De ziua mea, as vrea sa se reverse
Femei cu ochii plini de lumi perverse
:applause:
-
Dac-o scria Ioana Pribeagu.....imi veneau "manusa" versurile.
-
,,,ca tot vine 1 decembrie : :)
Cenzurat S02 E01 Esti Roman daca... (http://www.youtube.com/watch?v=9D8RWlJCdhY#ws)
-
,,,ca tot vine 1 decembrie : :)
Cenzurat S02 E01 Esti Roman daca... ([url]http://www.youtube.com/watch?v=9D8RWlJCdhY#ws[/url])
Foarte tare si mult adevar...
-
la 2 decembrie 1935 se nastea "buzduganul" generatiei saizeciste - nicolae labis. avea sa moara 21 de ani mai tarziu, tot intr-o zi de decembrie :'(
Am iubit...
Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept voci necontenite.
M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei...
Toată-această măreţie
Ne-a fost dată din vecie...
-
niste versuri adevarate putem posta si noi pe undeva? ca doar n-o fi cu suparare sa avem un topic dedicat adevaratilor poeti? ??? ::)
incep cu macedonski
În Archangel e o fată
Cu ochi lungi, cu gene lungi,
Nu poţi chipul să-i alungi,
Însă asfel de ciudată
Ca-n Archangel nu e fată.
Cu ochi lungi, cu gene lungi,
Zilnic râde, zilnic cântă,
Veselia ei te-ncântă,
Însă ea goleşte pungi
Cu ochi lungi, cu gene lungi.
Zilnic râde, zilnic cântă,
Ţi-ai da viaţa pentru ea,
Însa viaţa nu ţi-o vrea,
E şi drac dar e şi sfântă
Zilnic râde, zilnic cântă.
-
De-abia plecasesi
Tudor Arghezi
De-abia plecasesi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ti-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam si să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
-
Celei care minte MINULESCU
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...
În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ţi-am presărat garoafe
Şi maci -
Tot flori însângerate -
Şi cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca şi-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiţă
Şi-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iată,
Bate miezul nopţii...
E ora când amanţii,-alt'dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată...
Deci vino,
Vino şi desprinde-ţi din pieptenul de fildeş părul,
Înfinge-ţi în priviri Minciuna
Şi-n caldul buzei Adevărul
Şi spune-mi:
Dintre câţi avură norocul să te aibă-aşa
Câţi au murit
Şi câţi blesteamă de-a nu te fi putut uita?...
Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine...
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!...
Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!
-
balada
ana blandiana
n-am alta ană
mă zidesc pe mine,
dar cine poate-mi spune ca-i destul
cand zidul nu se surpă de la sine
ci-mpins de-o toană
de buldozer somnambul.
înaintând de-a valma prin coşmar
şi iar zidesc
cum aş zidi un val
a doua zi iar
a treia zi iar
a patra zi iar,
o mânăstire pururea lichidă
sortită să se năruie la mal.
şi iar zidesc
o,var
şi cărămidă
şi,fără de prihană
o făptură
ca armătură
visului infam.
n-am altă ană,
şi pe mine chiar
din ce în ce mai rar mă am.
-
daca ar fi scris doar aceasta poezie si tot ar fi intrat in panteon
MORTUA EST!
Faclie de veghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot în orele sfinte,
Un vis ce îsi moaie aripa-n amar,
Astfel ai trecut de al lumii hotar.
Trecut-ai când ceru-i câmpie senina,
Cu râuri de lapte si flori de lumina,
Când norii cei negri par sombre palate,
De luna regina pe rând vizitate.
Te vad ca o umbra de-argint stralucita,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornita,
Suind, palid suflet, a norilor schele,
Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.
O raza te-nalta, un cântec te duce,
Cu bratele albe pe piept puse cruce,
Când torsul s-aude l-al vrajilor caier
Argint e pe ape si aur în aer.
Vad sufletu-ti candid prin spatiu cum trece;
Privesc apoi lutul ramas... alb si rece,
Cu haina lui lunga culcat în sicriu,
Privesc la surâsu-ti ramas înca viu
Si-ntreb al meu suflet ranit de-ndoiala,
De ce-ai murit, înger cu fata cea pala?
Au nu ai fost juna, n-ai fost tu frumoasa?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioasa?
Dar poate acolo sa fie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu râuri de foc si cu poduri de-argint,
Cu tarmuri de smirna, cu flori care cânt;
Sa treci tu prin ele, o sfânta regina,
Cu par lung de raze, cu ochi de lumina,
In haina albastra stropita cu aur,
Pe fruntea ta pala cununa de laur.
O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
Când viata-i o balta de vise rebele;
O, moartea-i un secol cu sori înflorit,
Când viata-i un basmu pustiu si urât.
Dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune,
Gândirile-mi rele sugrum cele bune...
Când sorii se sting si când stelele pica,
Imi vine a crede ca toate-s nimica.
Se poate ca bolta de sus sa se sparga,
Sa cada nimicul cu noaptea lui larga,
Sa vad cerul negru ca luminile-si cerne
Ca prazi trecatoare a mortii eterne...
S-atunci de-a fi astfel... atunci în vecie
Suflarea ta calda ea n-o sa învie,
Atunci graiu-ti dulce în veci este mut...
Atunci acest înger n-a fost decât lut.
Si totusi, tarâna frumoasa si moarta,
De racla ta razim eu harfa mea sparta
Si moartea ta n-o plâng, ci mai fericesc
O raza fugita din chaos lumesc.
S-apoi... cine stie de este mai bine
A fi sau a nu fi... dar stie bine
Ca ceea ce nu e, nu simte dureri,
Si multe dureri-s, putine placeri.
A fi? Nebunie si trista si goala;
Urechea te minte si, ochiul te-nseala;
Ce-un secol ne zice ceilalti o dezic.
Decât un vis sarbad, mai bine nimic.
Vad vise-ntrupate gonind dupa vise,
Pân� dau în mormintele ce-asteapta deschise,
Si nu stiu gândirea-mi în ce sa o sting:
Sa râd ca nebunii? Sa-i blestem? Sa-i plâng?
La ce?... Oare totul nu e nebunie?
Au moartea ta, înger, de ce fu sa fie?
Au e sens în lume? Tu chip zâmbitor,
Trait-ai anume ca astfel sa mori?
De e sens într-asta, e-ntors si ateu,
Pe palida-ti frunte nu-i scris Dumnezeu.
culmea! aceasta capodopera e trimisa spre Convorbiri literare cu urmatoarele cuvinte, de o rara modestie: "apoi va trimit niste versuri de-ale mele. Bune - simt ca nu sint; poate insa sa nu fie cu desavirsie rele. Stergeti ce vi se va parea bun de sters."
-
:oops: :offtopic:
-
inscriptie
ana blandiana
tot ce se poate-nţelege
e fără speranţă şi lege
şi creşte dospind în eres
tot ce e fără-nţeles.
-
iata ce inseamna sa fii atins de aripa geniului
Serghei Esenin - Nu Regret, Nu Ma Jelesc, Nu Strig
Nu regret, nu ma jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberata.
Vestejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tanar niciodata.
N-ai sa mai zvacnesti ca pan-acum
Inima racita prea devreme
s-o pornesc din nou la drum
stamba luncii n-o sa ma mai cheme.
Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacara pornirii
Si pierdutul prospetimii har
Cu vioiul clocot al simtirii!
In dorinti incep zgarcit sa fiu,
Te-am trait sau te-am visat doar viata?
Parca pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineata.
Toti suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fragii frunzele desarte
Binecuvantat sa fie deci
Ca traiesc si ca ma duc spre moarte.
-
Serghei Esenin - Epitaf
Nu cădea tu steaua mea supţire,
Prăpădind mănunchi de raze reci,
Căci acolo'n fund de cimitire,
Inimile nu mai bat în veci.
Luminezi prin stepe şi prin vremuri,
Umplând pacea câmpului, spre zori,
Sufletul de friguri mi-l cutremuri
Ca strigarea duşilor cocori.
Inălţându-şi creştetul de sfântă
Peste culmi şi crânguri şi tăceri,
Aud iar cum nu ştiu cine cântă
Despre toate câte-au fost mai ieri.
Toamna asta 'n aur îmbrăcată,
Din aceşti mesteceni fără chip,
După cei ce am iubit odată
Plânge 'ncet cu frunze pe nisip.
Ştiu, ah ştiu! Curând- curând în seară
Şi din vina nimănui, mereu,
Subt grilaj de schijă funerară
Trebui- va ca să zac şi eu...
Se va stinge flacăra din vatră,
Inima întoarce- se- va' n praf,
Buni prieteni îmi vor pune-o piatră
Şi-or rima un vesel epitaf.
Dar privind tristeţea şi mormântul,
Pentru mine-aş scri, definitiv:
Şi-a iubit el ţara şi pământul,
Cum iubeşte crâşma un beţiv.
cutremurator!... si cand te gandesti ca si-a incheiat socotelile cu viata la 30 de ani...
-
sa trecem la un romantic... Goga si al sau Lac
La geamul meu de lângă lac
Se bate apa-n scânduri,
La geamul meu de lângă lac
Se fac încet şi se desfac
În mine-atâtea gânduri...
Pe rând vin undele de mor
Şi-n murmur se destramă,
Pe rând vin undele de mor
Şi parc-aleg din gura lor
Pe nume cum mă cheamă...
Eu m-am gândit de-atâtea ori
Şi mintea mea se-ntreabă,
Eu m-am gândit de-atâtea ori:
Ce tainici, nepătrunşi fiori
De-ntinsul lac mă leagă?...
Pesemne, tu, care te-ai dus,
I-ai rătăcit pe maluri,
Pesemne, tu, care te-ai dus,
Într-un târziu şi trist apus,
Te-ai oglindit în valuri...
De-atunci îl zbuciumă mustrări
Şi-n noapte plânge lacul,
De-atunci îl zbuciumă mustrări
Şi simte-aceleaşi frământări
Ca dorul meu, săracul...
imi amintesc cum, cu muuulti-muuulti ani in urma, am avut ca tema un comentariu literar despre frumuseta locurilor unde se petrece actiunea...hihi...asta asa... sa vorbesc/scriu ca-n carti :)
-
In Archanghel - Alexandru Macedonski
In Archangel e o fata
Cu ochi lungi, cu gene lungi,
Nu poti chipul sa-i alungi,
Insa asfel de ciudata
Ca-n Archangel nu e fata.
Cu ochi lungi, cu gene lungi,
Zilnic rade, zilnic canta,
Veselia ei te-ncanta,
Insa ea goleste pungi
Cu ochi lungi, cu gene lungi.
Zilnic rade, zilnic canta,
Ti-ai da viata pentru ea,
Insa viata nu ti-o vrea,
E si drac dar e si sfanta,
Zilnic rade, zilnic canta.
-
La groapa lui Laie - Octavian Goga
Am venit să-ţi spun o vorbă
Azi, când pleci în ţări mai bune,
Niculaie, Laie Chioru,
Cântăreţ din patru strune;
Du-l cu tine meşteşugul
Care ne-ntărea soboru:
Meştere a nouă sate,
Lăutare, Laie Chioru!
Unde norii-şi ţin popasul
În lăcaş de mărgărint,
Şede Domnul cu Sânpetru
La o masă de argint.
Tu să-ţi pleci uşor genunchii
Şi uşor să-ţi pleci grumazul,
Şi pe umerii vioarei
Să-ţi apeşi domol obrazul.
Şi să cânţi un cântec, Laie,
Cum se cântă-n sat la noi,
Când se tânguie ciobanul
După turma lui de oi.
Povesti-va atunci struna
Înălţimilor albastre
Vremea lungă câtă jale
Scris-a-n sufletele noastre.
S-ar întuneca pământul,
C-ar veni, veni, ţigane,
Toate stelele s-asculte
Glasul strunei năzdrăvane.
Blând zâmbire-ar Milostivul...
Iar din geana lui de-argint
Lacrimi-ar cădea-n adâncul
Norilor de mărgărint.
Ni s-ar stinge-atunci necazul
Ce de mult ne petrecea:
Între stelele de pază
Am avea şi noi o stea.
-
Mihai Eminescu - Replici
POETUL
Tu esti o unda, eu sunt o zare,
Eu sunt un tarmur, tu esti o mare,
Tu esti o noapte, eu sunt o stea
Iubita mea.
IUBITA
Tu esti o ziua, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu esti o floare,
Eu sunt un templu, tu esti un zeu
Iubitul meu.
Tu esti un rege, eu sunt regina,
Eu sunt un caos, tu o lumina,
Eu sunt o arpa muiata-n vânt
Tu esti un cânt.
POETUL
Tu esti o frunte, eu sunt o stema,
Eu sunt un geniu, tu o problema,
Privesc în ochii-ti sa te ghicesc
Si te iubesc!
IUBITA
Îti par o noapte, îti par o taina
Muiata-n pala a umbrei haina,
Îti par un cântec sublim încet
Iubit poet?
O, tot ce-i mistic, iubite barde,
În acest suflet ce tie-ti arde,
Nimica nu e, nimic al meu
putin copilareasca? da! dar incarcata de acea doza de naivitate specifica anilor copilariei si iubirii imaculate.
-
Trasura - Adrian Paunescu
Din patru directii si chiar din mai multe,
Un fosnet si-un zgomot de pasi:
Trasura cu domnul Mihai Eminescu
Se-aude venind catre Iasi.
Dar, Doamne al nostru, ce vii de departe,
Ce palid la fata mai esti!
Si ce mai e, Doamne, prin cer şi prin stele?
Si ce e pe la Bucuresti?
Sau vii dinspre casa natala, poete?
Sau vii dinspre morti catre vii?
Si spune-ne daca sunt numai iluzii
Si spune-ne daca intarzii.
Se-aude pe piatra un ritm de copita
Ce plange ciudat in urmasi:
Trasura cu domnul Mihai Eminescu
Se-aude venind catre Iasi.
Dar nu mai ajunge, vai, nu mai ajunge
Si unii se nasc, altii mor,
Pe semnul acesta, dau vaiere plopii
Si teiul mai plange de dor.
Si teama, mi-e teama, ca totul aşa e,
La limita fizicii reci,
Trasura cu domnul Mihai Eminescu
Venind, nu ajunge în veci.
Ea vine mereu, se-aude ca vine,
E-atat de aproape acum
Dar n-are deloc consistenta trasura
Si caii sunt parca de fum.
Oricum, cat va fi pe pamant Romania,
O data cu ultimii pasi,
Trasura cu domnul Mihai Eminescu
Veni-va mereu catre Iasi.
Fiti gata sa-i faceti primirea inalta,
Chiar daca simtiti tristul gand,
Ca vesnic veni-va trasura aceasta
Si nu va ajunge nicicand.
-
"De-as muri de dor de mure
Nu m-as mai duce-n padure"
Mihai Eminescu. Dar nu pot pune continuarea aici... L-o fi inspirit prietenul lui, Creanga, cu "Povestea...." ? :giggle:
-
L-o fi inspirit prietenul lui, Creanga, cu "Povestea...." ? :giggle:
cui? ???
-
Ai uitat, ti-am mai raspuns la intrebarea asta, mai demult!
Dar de poeziile deocheate ale lui Eminescu stiai? Marturisesc ca eu le-am descoperit de curand...
-
Ai uitat, ti-am mai raspuns la intrebarea asta, mai demult!
la varsta mea, draga domnisoara, prinzi greu si uiti repede :'(
Dar de poeziile deocheate ale lui Eminescu stiai? Marturisesc ca eu le-am descoperit de curand...
vezi ca cele mai multe nu-i apartin... sunt scrise de altii dar puse in gura marelui poet, ca de...asa da bine
-
Se poate... Eu le-am gasit pe blog al unui cetatean care zice ca a studiat Operele complete...
-
pei daca a studiat opere complete, mai intai trebuia sa gasesti niscai comentarii la poeziile serioase: scrisorile, memento mori, mortua est, luceafarul... in fine, poate aduce in sprijinul spuselor sale niste manuscrise, ceva...? ar fi foarte interesant.
-
Or fi si comentarii, n-am aprofundat. Vrei sa-ti spun ce parere au absolventii de Litere din ziua de azi despre Eminescu? Anacronic si vetust! A mea imi zice ca am fost spalati pe creiere cu el! :faint:
-
pai da, e cam nepotrivit cu ideile actuale de viata... pan' la urma ii inteleg de ce il considera anacronic si vetust; si pe masura scurgerii vremii va fi din ce in ce mai acronic. apoi, acum au mai mare trecere versurile de genul "foaie verde laba gastii nu e pasare ca porcul". in schimb, nu inteleg chestia cu "am fost spalati pe creiere cu Eminescu". nush cum s-o iau: ca pe o ofensa? e ca si cum i-ai spune unui fizician ca a fost "spalat" pe creier cu Einstein sau cu Newton, da' io nu vad nimic rau in asta.
-
Consult toţi filozofii
George Calinescu
Ce este aceasta lume,
Otilio, sa-mi spui!
Neantul face glume
Fiind un demon haihui.
Ce este această lume?
Te-ntreb unde e anul
Cand prin salon jucai
Sau rascoleai brusc pianul
Ca pe un stol de cai?
Te-ntreb unde e anul!
Am in acest album
Un fir de-aur curat,
Din parul tau un fum
De mult evaporat
Am in acest album.
Consult toti filozofii,
Pe Platon si Socrate,
Sa stiu daca pantofii
Sunt semn c-ai existat.
Consult toti filozofii.
In scrin am o batista
C-un monogram rotund.
La teza agnosticista
Cu ea-ncerc sa raspund.
In scrin am o batista.
Cand totul se usuca,
Si ochii amagesc,
Ca n-ai fost o naluca
Nu pot sa dovedesc.
Cand totul se usuca...
-
Mie
M. Lermontov
Ca n-o iubesc si n-o ador,
Asa mi-a spus cu nepasare,
Vrand nesfarsitul sa-l masor
Si dragostei sa-i pun hotare.
Dispretuindu-i maretia
O clipa doar, ea-mi dovedi
Ca nu pot alunga robia
Ce sufletul mi-l coplesi,
Ca nimeni lantul nu-mi doboara,
Ca linistea mi-e doar atat:
Un glas de heruvim ce zboara
Peste-un infern posomorat.
-
Octavian Paller
Avem timp
Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa
faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine
parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.
-
ce liniste azi, pe-aici ca ar fi potrivite versurile lui Blaga
Atata liniste-i in jur de-mi pare ca aud cum se izbesc de geamuri razele de luna.....................
-
Iertarile - A. Paunescu
Tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă,
Că ochii mei sunt când senini când verzi,
Că port ninsori sau port noroi pe tâmplă,
Ai să mă ierţi, altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete măritoare
Si vad grădini cu arme mari de foc,
Sub mâna mea deja planeta moare
Si în urechi am continentul rock.
Ai să ma ierţi că sunt labilitate,
Că trec peste extreme fulgerând,
Ai să mă ierţi preablânda mea de toate,
Eu sunt nemuritorul tău de rând.
Ai să ma ierţi că nu pot fără tine
Si dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi,
Mie, pierzându-te-mi va fi mai bine,
Eu, tristul cel mai liber dintre toţi.
Si cum se-ntâmplă moartea să le spele
Pe toate-nnobilându-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morţii mele
Si tot ai să mă ierţi definitiv.
Ai să mă ierţi în fiecare noapte
Si-am să te mint în fiecare zi
Si cât putea-va sufletul să rabde,
Cu cât îţi voi greşi, te voi iubi.
-
azi demisionez din functia de adult si ma-ntorc in copilarie...
Gandacelul
- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strangi asa de rau?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat sa-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!