Singles Happy Travel. Club de socializare
Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: admin din Sâmbătă, 07 Ianuarie 2012, 13:51
-
La Sovata purtam o discutie cu Maya referitoare la workshop-urile organizate de un psiholog specializat, pentru singles women. Cu cateva luni in urma, in excursia din Maramures, Mara ma intreba ce asteptare are barbatul peste 40 de ani de la o femeie. De aici ideea acestui topic.
Desi este o tema cu tenta matrimoniala, aparent fara legatura cu proiectul meu - Singles Camp fiind un concept care se refera la socializarea de grup, nu la cea de pereche, subiectul mi s-a parut foarte interesant a fi dezbatut. Mai ales ca perceptia mea este ca evaluarea structurii comportamentele si de nevoie a sexului opus este destul de distorsionata. Participarea la acest subiect deopotriva a barbatilor si a femeilor poate aduce ceva clarificari si lamuriri despre asteptarile fiecaruia.
De cativa ani incerc sa citesc si sa mai documentez cam cu orice are legatura cu single. Pentru a intelege, pt a avea elemente de comparatie, baze corecte de rationament. Am privit inclusiv la show-urile usurele si teatrale de la TV.
Incep prin a scrie ceea ce incercam sa-i explic mayei. Un barbat nu va cauta si nu va accepta langa el, decat in situatii limita, deci foarte rar, femei mai puternice si mai instruite decat el. Ori femeia moderna are o predispozitie foarte pronuntata pt (auto)perfectionare, pentru dezvoltare personala, tendinta ei este sa devina una foarte puternica "o amazoana". Asta in timp ce barbatul modern are o scadere de interes in aceasta directie de superinstruire. Un studiu pe acelasi nivel de educatie, va va arata ca femeile in incercarea lor de recuperare a unor handicapuri percepute subconstient fata de barbat isi vor forta limitele, ducand perfectionarea la nivel de arta. De aici numarul mult mai mare de femei high educated, decat al barbatilor. Noi barbatii suntem din pacate tributari unor conceptii de suprematie neconditionata, considerat a fi castigata prin nastere. Suntem mai putin ambitiosi si motivati, avand garantia subconstienta a unei ierarhii in favoarea noastra. Si asta misca balanta universala.
Nu ma lansez mai mult in aceasta analiza pentru a nu aparea ca un cavaler al ordinului femeilor. Am vrut insa sa explic dezechilibrul existent la nivel peste mediu.
Am sa revin pe parcurs cu unele lucruri observate si poate important a fi cunoscute in aceiasi masura de femei si de barbati.
-
Super subiect! Si ce spui tu am observat si eu.
Gigi, societatea oricum se misca...in sensul evolutiei...nu pot sta femeile pe loc doar ca barbatii nu vor sa se mai dezvolte si in alte planuri...dar oare :) nu gandesti si tu din perspectiva unui barbat de alta generatie? Nu mi-o lua in nume de rau...dar nu avem cum sa ne limitam doar la un job stupid , copii si mancare. Adevaratele miscari mondiale au avut in spate femei puternice care au stimulat barbatii...
Bineinteles ca nu incerc o discriminare a femeilor...dar nu pot sa nu remarc ca e un procentaj destul de mare in randul barbatilor, care isi doresc acasa sau la job sa detina suprematia, dar aceeasi barbati alearga apoi intr-o "vanatoare" dupa cealalta tipologie de femei.
Atunci din strat barbatul ar trbui sa isi ia o femeie langa el care e cu o trapta mai jos sa spunem din punct de vedere social, educational, profgesional, financar pt ca ea pe parcurs oricum recupereaza si il ajunge din urma...dar in acelasi timp nu pot sa nu remarc ca dorintele barbatilor sunt antagonice: vor o femeie ca fiind o partida buna care dupa casatorie isi da restart pe alt program.
-
am postat inainte de a reciti si corecta evetualele dar recunosc ca e singurul subiect care pana acum a facut sa-mi grabeasca circulatia sangelui...pentru ca ma impiedic de acest "fenomen" la tot pasul si ar trebui cumva sa imi pun streangul de gat numai pentru ca am dorinta de cunoastere si evolutie permanenta si ca cica la 50 de ani altele ar trebui sa-mi fie prioritatile si nu sa scriu bloguri, sa fac rafting, sa dansez pe muzica de club sau sa plec in workshopuri...deci io mor cand aud astfel de comentarii de cum ar TREBUI sa fiu eu ca femeie ca sa ma vrea un barbat.
-
Multumim, Gigi, pentru sinceritate, am apreciat-o si in discutia de la Sovata.
Tin insa sa precizez, pentru linistea balantei (si sunt sigura ca nu numai) ca mai exista si exceptii la portretul barbatului facut de tine. Eu am cunoscut cel putin doua... 8)
Ceea ce m-a surprins pe mine la SC au fost chiar acest gen de "coincidenta": majoritatea femeilor din grup cu care am socializat au auzit ceea ce obisnuiesc sa aud si eu deseori, adica "Esti prea mult pentru mine." (pentru mine, de exemplu, acesta a fost una din motivatiile divortului, in pofida iubirii).
Nu spun asta laudativ si nici ca lamentare.
Eu cred insa ca problema nu este una de perceptie aici, ci de comunicare. De modul cum "te vinzi", ca femeie, respectiv barbat.
Din acest punct de vedere, eu o admir foarte mult pe cumnata mea (sotia fratelui meu), care desi este o femeie de cariera, jurist, cu foarte multa personalitate, in relatia cu fratele meu este o "Barby" desavarsita. ;D Cred ca este singura casnicie pe care as putea sa o recomand de model din cate cunosc. (Exact despre topicul asta vorbeam cu dadus si Maya, cand veneam de la partie, la Sovata).
Ideea este una simpla de tot: a nu-i cere celuilalt sa fie mai mult decat este, e cea mai mare dovada de iubire posibila. Deci, daca sustii ca iti iubesti partenerul/partenera, nu-i cere sa-ti fie si tata si mama si amic si prieten de bere si critic literar. Exista prieteni pentru asta! Doar iubeste-l! :)
-
Caroline, fiecare iubeste cum stie si cum poate si avem nevoie de omul ce isi doreste ce putem oferi.
-
Desigur... eu vorbeam despre si cu mine insami. ;D
-
Tot analizand, corectand, desavarsind pentru a nu ramane mai prejos, pierdem esentialul. Uitam sa fim naturali, uitam sa fim oameni, ne impingem limitele dincolo de firesc, de frumos, viata capata un alt sens decat cel adevarat. De ce trebuie sa escaladam culmi ce nu ne aduc nimic, golindu-ne de ce-i mai frumos in noi? De ce in permanenta acest razboi ce casca o si mai mare prapastie intre noi? Nu suntem decat doua jumatati imperfecte(oricat de mult am aspira la perfectiune), incapabile sa fie una mai buna ca cealalta. Ne pierdem timpul cu sub si supraestimari fara sens...Fiecare are darurile lasate inca de la inceputuri. Niciodata o femeie nu va fi un barbat desavarsit, cum nici un barbat nu va putea fi vreodata o femeie desavarsita. Suprematia unuia dintre sexe nu exista decat in niste minti bolnave. Castigatorul este cel ce iubeste. Doar aici ar putea avea un sens competitia. Cine iubeste mai mult? Doar asa ne vom apropia de sensul real al vietii. Altfel vom fi niste invingatori invinsi de ura, singuratate, tristete... :-[
-
Cel mai mare necaz este ca oamenii, barbati si femei deopotriva au evoluat disproportionat de mult in ceea ce priveste dezvoltarea personala pe de o parte si comunicarea pe cealalta. Majoritatea despartirilor au ca si motivatie, lipsa comunicarii. Sau cel putin asa numesc partile, sa ma exprim juridic, ruptura dintre ele. Scriam ca ma uit si la show-urile astea tv usurele unde sunt implicati singles si remarcam acolo o stereotipie in ceea ce priveste conturarea profilului persoanei dorite ca jumatate. Toti incepeau cu "as vrea sa fie inteligent(a), comunicativ etc Daca i-ai fi intrebat pe fiecare in parte ce inteleg ei si cum gandesc ei aceasta comunicativitate, sunt absolut convins ca nu ar fi stiut sa raspunda. Pt ca definitia asta este prea generala si cred eu, in mintea multora este doar ceva obsesiv. Femeile casatorite se plang intr-o majoritate covarsitoare de lipsa de comunicativitate existenta in familiile lor. Ce asteapta insa de la barbatii de langa ele, cum ar trebui acestia sa se comporte dpdv interrelationar? La un moment dat apare monotonia, subiectele care sa intereseze pe amandoi sunt tot mai putine si nemultumirea incepe sa puna stapanire pe cuplu. Este momentul critic, daca nu stii sa-l treci te impiedici si cei 5, 10, sau chiar mai multi ani de casnicie se pulverizeaza.
Evolutia, saltul imens facut de fiinta umana, a departat-o mult de naturalete, de comportamentul firesc. Avem nevoie de team building-uri sa putem socializa, avem nevoie de sfaturi de la psiholog sa formam sau sa mentinem un cuplu. Sa ne gandim un pic, se intampla asta acum cateva sute sau chiar zeci de ani inainte?
Nu este vina femeii ca s-a nascut o prapastie destul de mare intre sexe, ma refer aici la perfectionarea fiecaruia. Firesc ca stand atatia ani in pestera, la focul din fata cortului sau mai incoace la cratita, asteptand barbatul de la vanatoare, de la cules sau de la munca, a acumulat multa dorinta de a-si castiga un statut egal cu acesta. A vrut si a simtit ca se poate perfectiona, ca diferenta fizica si de statut poate sa fie compensata prin inteligenta si mai ales educatie. Si firi ambitioase, femeile au facut in ultima suta de ani niste salturi evolutive din acest punct de vedere, fantastice. Si aici intervine problema: i-au fost suficienti acesti o suta de ani barbatului sa poata accepta ca cea ce langa el i-a devenit cel putin egala? Eu personal nu cred. Si nu trebuie judecat pt asta. Mii, sute de mii de ani, el a fost stapanul, el a fost cel care alegea, care conducea, care decidea. Suta asta de ani este ca o picatura in oceanul asta de timp al omenirii. Este ca si cand iti propui ca in 10 ani sa faci toti cainii din lume sa invete alfabetul. Este imposibil. Poate o data si o data cainii vor putea citi. Poate stand langa om, vor intelege tot mai multe lucruri si vor fi pregatiti sa inceapa sa priceapa semnele.
Daca ar fi sa discutam de extreme, sa nu uitam ca a aparut o tipologie noua de femeie, femeia castrator, socanta in comportament pentru un barbat. Foarte - foarte greu se vor putea obisnui barbatii cu acest profil de femeie, dar evident ca in timp vor ajunge la concluzia ca o astfel de femeie naste competitia in familie, ori orice competitie in general aduce progres pe anumite planuri.
Corect balanta, ca femei puternice au stat in spatele unor evenimente marcante ale omenirii, dar au fost cazuri superizolate. Au ajuns acolo sus propulsate de anumite conjuncturi. Dar femeia in general a fost tinuta timp de mii de ani, inchisa in casa, lipsita de drepturi, de acces la cunoastere, la posibilitatea de a se dezvolta. Barbatul era doar mascul, raporturile de cuplu se limitau la foarte putine lucruri. Religia nu a considerat si nici acum nu considera femeia ca egal a barbatului, ori sa nu uitam influenta pe care aceasta o are inca asupra oamenilor.
Vor mai trece multi ani pana cand barbatul va accepta si subconstient, nu doar declarativ, egalitatea cu femeia, pana va deveni constient cu adevarat de saltul imensa pe care aceasta la facut si care a propulsat-o pe acelasi nivel cu el. Exista inca in noi barbatii o doza de primitivism, care se manifesta comportamental in multe dintre actiunile noastre, dar si si poate in special in relatia cu femeia.
Nu sunt adeptul siropariei si preasupunerii femeii fata de barbat, fals si artificial, nu cred ca da rezultate decat in foarte putine cazuri. O femeie daca este puternica, apai sa fie puternica, sa arate asta, nu la modul strident si insistent, ci la modul unui comportament normal. Auzisem aseara povestea unei tipe care uratica foc, a reusit sa urce treptele sociale si mai ales cele de perceptie masculina prin televiziune. A sosit momentul si a unei casatorii. Dar pt ca teama de a pierde sotul castigat atat de greu si anii traiti cu stigmatul fizionomiei, au transformat-o intr-un aprobator neconditionat. Satul de da-ul acesta devenit lait motiv cotidian, sotul a divortat. Deci nu functioneaza nici chestia asta. Eu am incredere si intotdeauna am fost adeptul comportamentului natural, firesc, este singurul care te poate pune in valoare si mai ales te poate defini exact. Doar asa poti fi descoperit.
-
Nu este vina nimanui ca societatea a evoluat in sensul asta si ne adaptam greu la ceea ce este acum si nici nu e de folos a ne gandi la ce a fost si cum a fost .
Conteaza ce este acum si ca trebuie sa ne adaptam la conditiile actuale.
Ce intelegi prin naturalete?
Ca eu de exemplu ca sa fiu naturala am toate sansele sa ma izolez...gigi, tu vorbesti din perspectiva unui barbat instruit, cult, umblat, implinit pe anumite planuri si probabil cu stima de sine ridicata si valori bine conturate....stii oare cati barbati sunt atat de complexati si neinstruiti, si needucati chiar daca au scoli si functii?....nu intru acum intr-o polemica pe chestia asta...dar ce a fost mai in urma nu mai poate fi, pentru ca famila se concepea pe alte baze...atunci conta ce se facea ca familie, acum conteaza ce face fiecare in plan personal...tu chiar crezi ca familiile alea erau toate fericite?...de fapt chiar crezi ca isi puneau problema ca sunt fericite?
Eu in neamul meu de la bunici incoace stiu numai povesti "oribile" despre familia mea....bunica era o femeie simpla, cosea sa se intretina si mai era si frumoasa...bunicul a lasat-o cu doi copii sa si-i creasca cand erau mici, in timpul razboiul si a plecat dupa alta care era mai "sofisticata" la timpul respectiv si manuia mai bine arta patului....tata , dumnezeu sa il ierte, numa bine despre morti asa ca trec peste....unchiul meu cel iubit si adorat al carui prenume l-am continuat prin copilul meu ca atat de mult il veneram, la 60 de ani si-a parasit familia cand matusa mea era bolnava de cancer si vara-mea tocmai se despartise si s-a dus dupa una cu 20 de ani mai mica si la doi ani a murit de stop cardiac cand era in pat cu alta decat cea pentru care se mutase de la familia lui si cu viagra in buzunar....si ma pot duce si la strabunici ca si de acolo stiu de la tata...asa ca eu cred ca esti cam idealist sau te tragi dintr-o familie sanatoasa cu naturaletea la ea acasa.
In multe casnicii stiu femei simple...am un model chiar langa mine. El 54 de ani casatorit cu o femeie gospodina, cu doua fete, cu prezenta la apel in orice moment, respectuos, gospodar, stapan financiar atat cat trebuie, nu gen masini, vile , o familie foarte inchegata si pt ca soarta asa a facut ca eu sa stiu de 15 ani face piata si la sotie si la amanta....prima care afla ce probleme are fata la scoala, daca e bolnava sotia, ce au la pranz de mancare deci prima afla amanta mai mica cu 12 ani....dar toata lumea il stie de cel mai bun sot...ma intreb la ce ii foloseste sotiei ca se achita si s-a achiat de ceea ce se cheama familie exact asa cum erau vremurile apuse.
-
Vor mai trece multi ani pana cand barbatul va accepta si subconstient, nu doar declarativ, egalitatea cu femeia, pana va deveni constient cu adevarat de saltul imensa pe care aceasta la facut si care a propulsat-o pe acelasi nivel cu el.
Asa este, doar ca exista si reversul. Adica vor mai trece multi ani pina cind chiar femeia isi va accepta si se va acomoda cu statutul de egala a barbatului si cu faptul ca e ceva normal ca un barbat sa o trateze astfel. Asta pentru ca inca mai sunt femei care considera un semn de slabiciune din partea barbatului care o trateaza ca pe egala lui, cel putin din punctul de vedere al eventualitatii formarii unui cuplu, si inca mai considera ca doar barbatii care stiu sa le domine si sa le supuna sunt niste parteneri viabili spre care - constient sau instinctual - se indreapta.
Mai mult instincual as spune. Si asta se poate constata empiric. Am constatat-o inclusiv eu. Daca intrebi o femeie cum si-ar dori sa fie partenerul ei, marea majoritate raspunde ca vor sa le iubeasca, sa le respecte si sa fie tandri. Paradoxal, multe dintre acestea se simt atrase ori sfirsesc in relatii cu barbati care le domina, le calca in picioare personalitatea si chiar le desconsidera ca fiinte umane pentru simplul fapt ca sunt femei si unica lor menire e sa fie supuse. Ceea ce imi spune ca acestor femei subconstientul inca le comunica ca doar un barbat dominator care le priveste de sus este capabil sa le ofere si protectie. Lucru de cele mai multe ori fals, fiindca asa-zisa protectie se transforma rapid in temnita.
-
:)....mor de dragul la ce ai scris...io ma pierd in emotii si ma departez de la subiect! ;D
-
Balanta, mi-ai adus aminte de bunica mea... Avea 7 copii, din care unul nou-nascut, in timpul razboiului, cand bunicul a disparut de-acasa si si-a facut o alta familie clandestina in celalalt colt al tarii. De la trasura si pension, bunica a trecut prin nationalizare, a facut un curs de asistente, dupa ce iesea de la spital mergea sa munceasca la fabrica, iar din fostele draperii de lux cosea singura haine pentru copii. Pe 5 din cei 7 copii i-a tinut si-n facultati... Bunicul s-a intors acasa la batranete, avea deja peste 20 de nepoti si stranepoti necunoscuti. :-\
Eu o tin minte pe bunica mereu vesela si optimista... se urca singura in tren la 80 de ani ca sa vina la noi, de la sute de km distanta. A murit la 88 de ani, cazand dintr-un pom unde se urcase sa-si culeaga recolta... A fost si este modelul meu, nu neaparat de femeie, ci de om!
Revenind la topic, am lucrat intr-o vreme ca traducator in primul ONG din Romania care promova egalitatea de sanse intre femei si barbati. Ar fi enorm de multe aspecte de discutat aici... s-ar putea scrie carti. De exemplu (din experienta mea), femeile din Romania, datorita comunismului egalizator, au suferit mult mai putin decat altele din acest punct de vedere. In Canada, femeile nu avea inca drept de vot in anii '70 si in generatia mamicilor noastre gasesti extrem de rar femei cu studii superioare... mai degraba femei cu de la 7 copii in sus! ;)
Apropos de femeile puternice, nu cred ca ar trebui sa facem o diferenta intre sexe aici. Exista OAMENI puternici sau slabi, fie aceastia femei sau barbati. Iar oamenii care "scot ochii" altora cu puterea lor sunt, de fapt, cei mai slabi... Ceilalti nu au nevoie sa dovedeasca nimic nimanui, nici macar de ajutor de tip ONG. Ei pur si simplu nu se considera o categorie defavorizata, oricare le-ar fi soarta, si actioneaza in consecinta, fara un drob de sare deasupra capului... ca bunica mea, de exemplu.
-
P.S. Daca e sa ne luam dupa statistici, studii stiintifice si generalizari... egalitatea nu va fi posibila niciodata: femeile sunt preponderent emotionale, iar barbatii rationali. Hermafro Cred ca menirea lor este sa se completeze si sa coopereze, nu sa concureze... Ba chiar cred ca lumea ar fi un dezastru plictisitor daca, psihologic si profesional, am incerca sa devenim egali! Hermafroditismul a devenit vetust in evolutie... inca de pe vremea reptilelor! ;D
-
Incep prin a scrie ceea ce incercam sa-i explic mayei. Un barbat nu va cauta si nu va accepta langa el, decat in situatii limita, deci foarte rar, femei mai puternice si mai instruite decat el.
Proabil ca eu sunt printre putinele exceptii. Inca un motiv in plus pentru a-mi intari cv-ul de extraterestru ;D M-au atras mereu - instinctual???, rational??? - femeile puternice de la care am avut ce invata. Fie si numai faptul de a privi dintr-un alt unghi o situatie. Bunaoara, chiar de curind am invatat de la o femeie soferita ce mi-a fost copilot, ceva ce nu stiam in materie de regulament rutier desi conduc de 10 ani. Si a fost fascinant pentru mine. Eram ca si cum mi se daduse o jucarie noua: atent de fiecare data cind aparea respectiva situatie. Pina la urma e ceva ce eu am cistigat: o informatie utila in plus. Probabil ca reactia unui alt barbat ar fi fost, in general, a unei izbucniri de orgoliu. Lucru pe care nu-l prea inteleg. Sub acest aspect, prin analogie, barbatii ar trebui sa nu mai caute informatii pe Google fiindca asta inseamna ca e mai destept decit ei si le stirbeste masculinitatea, cine: un biet soft de calculator :D :D :D
Femeile au darul de a privi lucrurile dintr-o alta perspectiva decit barbatii si, de multe ori, acea perspectiva se dovedeste cea corecta. Iar asta ii macina pe multi barbati la orgoliu desi, in sinea lor, poate recunosc ca ea are dreptate :)
-
M-au atras mereu - instinctual???, rational??? - femeile
pe mine m-au atras mereu pur si simplu.
-
Boganade, off topic...ce zodie esti? ;)
-
M-am intrebat mereu de ce "sexul opus"? Deja din aceasta intitulare ni se "livreaza" o perceptie subliminala... si aceea este a competitiei, nu a cooperarii! Ca sa nu mai zic de "slab" sau "frumos"... ;D
-
S-a scris deja mult, dar revin, balanta la ce scriai. Naturalete? Ma refer in special la femei, la modul lor de a se exprima, de a performa in fata unui barbat. Am ghicit cam intotdeauna ce se ascunde sub invelisul caramelizat si nu cred ca este cea mai buna protectie sau arma feminina. Nu poti ascunde anumite lucruri. Si chinuindu-te sa ascunzi unele nu reusesti sau uiti sa-ti pui in valoare calitatile si mai ales sa ti le prezinti. Pt ca volens nolens - este un fel de piata. De unde intamplator sau nu ne alegem perechile. Mai fericit sau mai putin. Compatibil sau mai putin.
Ai dreptate, privesc viata de cuplu prin filtrul creat de ceea ce am vazut acasa. Nu stiu sa fi existat vreun divort in familia mea, sau cel putin n-am auzit. Bunicii au fost exemple de familie, am mai scris despre asta. Parintii la fel. Au format cupluri fericite de peste 50 - 60 ani. Dar pot sa judec anumite lucruri care distorsioneaza viata de cuplu, sau nu-i da sansa sa existe.
Badarania sau masculinitatea asta primitiva, excesiva este intradevar agreata de unele femei. Chiar daca nu recunosc, are dreptate Bogdan, se simt atrase de aceasta latura extrema. Naiba stie de ce. Asta doar ele pot explica de ce accepta sa fie efectiv subjugate, maltratate psihic, terorizate. Au poate o doza de masochism, nu stiu, niciodata nu mi-am putut explica de ce o femeie care ia o palma de la sot, de ce in secunda urmatoare nu-l paraseste. Pentru ca existenta unui astfel de comportament din partea barbatului inseamna clar orice altceva in afara de iubire sau macar respect. Si-apai sa stai doar sa iei scatoalce si sa rabzi grohaituri de om beat, sa n-ai nici o bucurie din a face cuplu, atunci la ce sa mai faci parte din el? Exista atat de multe alte sanse in viata, nu se opreste totul la acel personaj. Parem putini, dar suntem totusi destui.
-
Boganade, off topic...ce zodie esti? ;)
Care e off-topic, primul mesaj sau al doilea? Ca ambele nu sunt :P
-
....fii si tu ingaduitor ca am scris de pe telefon! :)
-
Apoi adminule, deja asta cu palmele e o situatie ce ma depaseste...sar peste ea...naturalete...ok...eu sunt opersoana naturala, nu vreau sa par ceea ce nu sunt si nici nu fac eforturi de a fi eu insumi. Concluzia : sunt prea sigura de mine ca sa am nevoie de un barbat, ca ce ar putea sa imi ofere el mie?....Am zis eu atunci dragoste, iubire!!! Raspuns: aa, astea trec!
-
Apropo de decizia de a ramane singur(a), americanii au facut un studiu pt a determina care sunt primele zece motive pt acest lucru:
1.Cariera
2.Autonomia
3.Dorinta de a-si controla singura afacerile, bunurile, banii
4.Libertate sexuala
5.In situatia single - parentalului, dorinta de a-si concentra atentia asupra copilului
6.Responsabilitatea familiara teama de a nu-si lua pe cap o persoana care sa-i consume resursele financiare, fizice si de timp
7.Lipsa dorintei de a se casatori
8.Teama de obligatie, refuzul subconstient de a fi nevoita sa stea legata pt totdeauna si neconditionat de cineva
9.Experiente negative
10.Negasirea barbatului potrivit
-
Femeile foarte puternice in general ajung sau mai degraba aleg situatia de a fi single. Cum spui tu balanta, o femeie sigura pe ea, care stie si poate sa-si faca si sa-si conduca o afacere, considera de multe ori casatoria ca un balast in viata ei. Este de regula o femeie admirata si dorita doar de barbati aflati pe aceiasi palier cu ea, puternici, chiar foarte puternici, deosebit de inteligenti si de succes. De ce? Simplu, pt ca pt ei, acest profil de femeie constituie adevarate provocari exact ceea ce cauta un om aflat spre varful piramidei. Oamenii implicati in business-ul de varf, cei care au atins nivele de top in cariera, au nevoie in permanenta de un challenge, de ceva care sa le aduca adrenalina la maxim. Starea de tensiune, de superexcitare cerebrala este absolut necesara pt a mentine un business sus. Adevaratii oameni de afaceri sunt jucatori, ori asta implica adrenalina. Intalnirea cu o astfel de femeie nu poate sa le fie decat benefica si prin intuitie inteleg imediat asta.
-
Hai sa luam de fapt situatia de mijloc...nu neaparat femeia de succes pe linie financiara...dar sa luam femeia mama, care are totusi o cariera, ca e profesoara, medic sau orice altceva ce necesita studiu....stii cate femei din astea stiu care au incercat TOTUL ? Sa aibe grija de casa in limitele normale ( poate si cu un mic ajutor) , sa aibe ce pune pe masa, sa se ocupe de copii, poate chiar si satule de divergente au adoptat politica "cedatului"....nu mai continui ca unele sigur se ragasesc...sa spuna ele ca femei naturale, normale, cu dorinte din ce in ce mai "subtiri" ce au primit in compensatie...o femeie de acest gen vrea acele lucruri simple si naturale de care spui tu....atentie macar din cand in cand, ajutor in gospodarie, respect fata de familia ei, respect fata de munca ei si in primul rand sa nu isi prinda barbatul cu alta....sunt curioasa cate pot bifa asta...si chiar vorbim de lucruri simple
Eu am pus altfel problema cu cativa prieteni barbati : ce calitati si profil trebuie sa aibe femeia cavoi sa nu o inselati?.....Nu a putut sa-mi raspunda nici unul pt ca au spus ca asa ceva e imposibil....familiile alea de care spui tu aveau alta perceptie despre acest fapt....ori pe femei nu le interesa ca asa erau educate si sexualitatea nu era o prioritate....si tot asa...
Decizia de aramane singur si cele zece motive, da, din pacate sunt reale...e suficient sa fie macar 2 din ele si sunt suficiente ca motivatie!
-
Existenta unei sexualitati in afara cuplului este fireasca in conditiile in care omul este mai mult o fiinta tribala decat pregatita sa traiasca in cuplu. Pornirea de a face sex cu altcineva, face parte din subconstientul nostru, dintr-o pornire nu doar erotica, mai degraba cred ca tine de instinctul de reproducere. Orice animal, chiar si facand parte dintr-o haita sau un grup cu ierarhii si permisivitati limitate sexual, va incerca in permanenta, mai fatis sau mai pe ascuns sa se imperecheze. Si nu stiu ca la animale sa existe vreun erotism. O fac din ceea ce invinuiam eu pt adulter: instinctul de reproducere, dorinta de a se transmite gena proprie.
Femeile de azi s-au emancipat, privesc intr-un mod diferit sexul fata de mamele sau bunicile lor. Sunt mult mai dezinhibate, mai libertine si de ce sa nu recunoastem, mai provocatoare. Cam ce ar fi putut trezi unui barbat o femeie garbovita de munca fizica, harsaindu-si pantofii si infofolita toata? Dar una pe care o vezi aranjata, cu un fizic lucrat la sala, in tinuta sumara, cu forme opulente, aruncadandu-ti un nor de parfum pe la nas? Si daca mai este si inteligenta si placuta pe deasupra? Greu de rezistat. De aceea pritenii tai nu-ti puteau da un raspuns.
Incompatibilitate din cupluri, negasirea unui partener cu care sa te potrivesti vine asa cum spuneam din niste schimbari fundamentale care au aparut la femeia moderna si pe care barbatul zilelor noastre cel putin nu o sa le poata intelege si cu care nu se va obisnui prea curand. Stii cum fac cei fara control cand vor sa-si uneasca mainile, cum si le petrec haotic una pe langa cealalta, fara macar sa si le atinga? Asa sunt si foarte multe cupluri. Nu reusesc sa cupleze pe aceiasi directie, in acelasi timp. Cand unul se apropie, celalalt roteste, astfel ca cele doua maini nu se vor uni corect niciodata.
Exista si o frenezie a schimbarii, a incercarii si a altceva si asta nu doar la barbati, ci si la femei. Nu stiu de ce, poate chiar mai mult la acestea din urma. Nu-i vorba aici nici de instabilitate, nici de curiozitate, nici de infidelitate. Si nu ma refer aici la relatiile blitz, ci la cele care dureaza de la cateva saptamani in sus. Sunt toate astea un rezultat al emanciparii, al eliberarii de reguli? M-am gandit de multe ori la asta, dar n-as putea sa raspund.
Sunt atat de multe de spus despre perceptii si despre cum se privesc si judeca intre ele cele doua sexe. Ceea ce este insa clar, asa cum ai spus si tu tangential balanta, asistam la disparitia familiei clasice. C-o fi bine, c-o fi rau, nu stiu. Deocamdata foarte mult de suferit au copiii, ramasi multi cu un singur parinte. Acolo este cea mai importanta problema. Poate omul modern va privi altfel lucrurile, poate forma asta de convietuire este perimata, poate de aceea casniciile esueaza intr-un procent atat de mare. Scriam undeva pe forum, ca se pare ca omenirea se indreapta din punct de vedere al socializarii, spre tribalitate. Adica de acolo de unde am pornit.
-
Eu nu am nimic impotriva instinctelor...sunt perfect lucida si rationala si inteleg acest fenomen ca e valabil si pentru barbati si pentru femei. Si atunci de ce e "musai" sa mai existe casnicii de 30-40 de ani?
-
O aici si aici sunt o gramada de motive. Ar trebui sa punem la munca cercetatorii americani, "mari specialisti" in analize sociologice. Am ramane cred pe ganduri de ce am afla. Sunt multe motive pt care se ramane impreuna dupa 30 - 40 ani: obisnuinta, copiii, averea, ce zice lumea, compromisul, teama de altceva etc. Si sa nu dramatizam, exista stotusi si familii daca nu perfecte, cel putin foarte aproape de compatibilitatea si armonia perfecta. Cunosc mai multe si macar de dragul lor as tine inca la forma clasica de familie...
-
...da, bine spus motive...eu una de cativa ani mi-am schimbat perceptia...am gandit si eu asa...acum cred doar in mine si in iubire si am inceput sa o invat la 50 de ani...iubirea fata de mine, fata de fiul meu, fata de mama, fata de prietene, fata de viata si nu mai cred in "traditionalisme"....dar ne cam departam de "profilul" perechii... :
-
Nu stiu sa fi existat vreun divort in familia mea, sau cel putin n-am auzit. Bunicii au fost exemple de familie, am mai scris despre asta. Parintii la fel. Au format cupluri fericite de peste 50 - 60 ani.
Asa mi-a zis si mama cand am divortat... Cineva trebuia sa se riste sa faca ceva pentru prima oara, intr-o intreaga genealogie, nu? ;D
Acuma... lasand gluma la o parte: MULTUMESC, Balanta, ca ai dat glas tuturor ideilor pe care le aveam eu de spus de cand am citit tot ce s-a sris pe topicul asta, dar n-am avut timp sa le scriu... :-*
Apropos de studii... mai demult am citit undeva ceva extrem de simplu: Avem nevoi diferite sau de diferite grade. Pentru a fi impreuna (cuplu, afaceri, prieteni, nu conteaza) se spune ca trebuie sa avem aceleasi nevoi in ce priveste 5 lucruri:
1. Asertivitatea sau empatia - Cat de mult iti pasa de ceilalti sau de binele unei comunitati? Cat e mult te implici activ atunci cand NU e vorba exclusiv de binele tau?
2. Creativitatea - nu se refera strict la artisti, ci si la cat de creativ/inventiv poate fi cineva in viata de toate zilele, rezolvand o problema oricat de prozaica, cum ar fi repararea unui scaun.
3. Sociabilitatea - Cat de mult mai conteaza pentru tine contactul cu ceilalti oameni cand esti intr-un cuplu? Cat de rezonabil (sau nu) ti se pare sa sacrifici una din nenumaratele seri in doi dintr-o viata de cuplu ca sa fii alaturi de o/un prieten/a care are nevoie de tine? Cat de rezonabil ti se pare ca partenerul tau sa-ti ceara sa accepti ca prietenii raman prieteni chiar si dupa ce te-ai casatorit?
4. Ambitia - Cat de mult esti dispus sa sacrifici si sa te sacrifici pentru munca? Cat de multe astfel de sacrificii ai accepta in ce te priveste, din partea partenerului tau? Admiri sau dispretuiesti un partener "carierist"?
5. Comunicarea - Cat de usor - si in acelasi timp, cat de necesar - ti se pare sa vorbesti despre tine sau sa il asculti pe cel de langa tine, dezinteresat? Cat esti de extrovertit?
Acolo se dadea si solutia: Fa un test simplu, impreuna cu partenerul tau.
Da-ti o nota de la 1 la 10 pentru fiecare din cele 5 puncte de mai sus, de la minima la maxima acceptare.
Daca diferenta intre raspunsurile voastre este mai mare decat 50% intr-un singur caz, va fi nevoie de negocieri serioase ca sa ramaneti impreuna... si asta in pofida celor mai infocate sentimente... sau perceptiei acestora. 8)
-
Putem avea aceleasi nevoi in privinta a cele 5 lucruri enumerate mai sus, dar ce te faci daca doi indivizi au aceleasi 5 nevoie dar in cantaitati diferite?
-
Pai tocmai asta era ideea, Sara... TOTI avem aceste nevoi. Dar trebuie sa gasim omul care le are in aceeasi masura. . Nu conteaza daca e mare sau mica, important este sa fie apropiata!
Daca, de exemplu, unul da la toate intrebarile note de la 1 la 3, exclus sa se inteleaga cu cineva care da toate notele de la 7 la 10! Daca cineva este mediu, da 5, si celalalt trebuie sa fie cel putin apropiat de mediu, la toate. Ei, daca nu sunt diferente decat la una din cinci si iubirea e maaaareee... se negociaza, pe ici, pe colo, in punctele esentiale. ;D Iubirea sau... rutina. :-\
-
Nu conteaza daca e mare sau mica, important este sa fie apropiata!
corect! sunt perfect de acord :)
-
Caroline, eu cred ca de la un punct, reusita intr-o relatie este loterie!
Nu ii poti porunci inimii sa-i placa un individ abia numai dupa ce i-ai testat nevoile si ai notat ca are aceleasi nevoi ca si tine cu o diferenta neesentiala intre ele!
In realitate, noi, oamenii avem nevoi diferite de la zi la zi, de la luna la luna, de la etapa la etapa. Noi in noi. Daraminte noi fata de altii, fata de un partenr, de exemplu. Suntem in continua miscare, suntem in continua schimbare, atat noi, cat si cei din jurul nostru.
Intotdeuna eu, de exemplu, voi avea nevoi diferite ACUM, fata de tine, oricata iubire ne-ar lega, oricate sentimente frumoase, hobby-uri, pasiuni, etc ne-ar lega. Tocmai datorita unicitatii noastre (partea aceea variabila de care scriam tot aici, dar nu mai stiu topicul). Unicitatea noastra nu ne permite sa fim ca altii, ci dimpotriva ne permite sa fim noi insine. Din ceea ce avem noi in noi, oferim celui de langa noi continuu (indiferent daca suntem unul langa altul fizic sau nu, pentru ca informatia se transmite si prin gand, si prin biocampuri, la niveluri subtile).
Revenind la ideea de nevoi...putem avea nevoi similare, dar la momente diferite. Asta este un caz fericit, cand doi oameni au preponderent aceleasi tipuri de nevoi. Acum mai conteaza si sa aiba disponibilitate de a si le satisface inainte de toate fiecare pentru sine, apoi fiecare pentru celalalt (acum intervine asertivitatea, care, din pacate, nu vine din senin, nu te nasti cu ea, ci o inveti pe "drum").
Putem avea nevoi similare (din 5 doar 2 sa zicem). Prea putin in comun, dar daca disponibilitatea de acceptare a celuilalt este mare, intelegerea poate sa existe. Daca nu, ruptura poate interveni. Daca nu intervine ruptura, suferinta exista si e dusa pe picioare pana la insuportabilitate.
Putem avea nevoi total diferite. Pentru ca cele 5 nevoi enumerate mai sus sunt doar cateva din nevoile omului abordate de persoana/autorul respectiv.
De exemplu alti autori vorbesc de alte 5 nevoi (fundamentale) ale omului (ele se regasesc la absolut orice individ) si anume:
ESPERE
1. nevoia de a vorbi despre sine
2. nevoia de a fi ascultat si inteles
3. nevoia de a fi valorizat/incurajat
4. nevoia de a fi recunoscut
5. nevoia de a exercita putere/influenta asupra celor din jur si asupra mediului
Aceste nevoi se regasesc in roice tip de relatie.
Apoi mai este un set de nevoi la nivel de individ (cele mai sus exista la nivel de relatie, cand pe langa noi insine mai este implicata o a doua persoana cel putin) si anume:
MASLOW
1. nevoi fiziologice/elementare - nevoia apa, mamcare, aer, etc
2. nevoi de siguranta - notiunea de stabilitate
3. nevoi de dragoste si apartenenta - dorinta de a fi acceptat, de a apartine unei comunitati/grup
4. nevoi de recunoastere - dorinta de a fi apreciat
5. nevoi de autoimplinire - nevoia de a-si construit o imagine de sine placuta siesi
Unii scriitori neo-protestanti (Gary Chapman de ex) daca nu ma insel trateaza aceste nevoi, la modul general, foarte frumos in doua carti si anume: Cele 5 limbaje de iubire (varianta pentru adulti/cuplu si varianta pentru copii). Titlurile nu difera mult, nici continutul nu difera mult, cea care trateaza cele 5 limbaje de iubire ale copiilor este mai mult dezvoltata si adaptata necesitatilor copiilor, iar celalta prezinta mai succint nevoile/limbajele de iubire ale adultilor. Sunt doua carti mici, cu putine pagini, scrise intr-un mod clar, coerent si usor de aplicat daca exista dorinta de autodepasire in primul rand, apoi dorinta de schimbare in relatia respectiva (cu partenerul sau cu copilul).
Deci...nevoile noastre, ca indivizi, sunt multe si tratate de multi autori in multe metode de dezvoltare personala. Important este sa ne cunoastem NOI pe noi insine, NOUA INSINE propriile nevoi ce stau la baza cererilor noastre, ce stau la baza nemultumirilor noastre, pentru a ni le putea implini mai bine decat am facut-o pana acum. Cunoscandu-ne mai bine nevoile, vom sti mai bine cine suntem, cum suntem, cine putem deveni si cum putem deveni. Cand noi ne vom contura mai bine personalitatea (ceea ce este o munca continua cu noi insine pentru toata viata), vom face si alegeri mai bune (in cuplu, in orice relatie, in alegerea unui job/colectiv/mediu/curs, in luarea a diverse decizii, etc).
-
...Silviu... :) :)....esti o figura!
-
La nivel de individ, daca mi-as propune ca si motivare una dintre nevoi, cred ca am sa ma opresc doar la una dintre cele trei ale lui alderfer (grouth needs).
La nevoia de apartenenta - celland si atkinson - apelez la procesul care sta la baza motivarii; asteptarea si echitatea. ;)
Cine are curajul sa vina cu recompensa? ::)
Poate "unul' care sa-mi faca (o) teorie! :D
-
....fii si tu ingaduitor ca am scris de pe telefon! :)
Pai sunt. Dar tot nu m-ai lamurit care din mesajele mele era off-topic :)
-
Caroline, eu cred ca de la un punct, reusita intr-o relatie este loterie!
Ai dreptate, Sara... Era vorba de una dintre teoriile exsitente, intr-un singur caz, si anume cand persoanele formeaza deja un cuplu (deci se plac deja) si testarea serveste la negociere. Si, de asemenea, era vorba de aceasta testare intr-un anumit loc, spatiu si timp, nu e valabila pentru o viata intreaga. Si nu in ultimul rand, este vorba doar de statistici... ;D
-
Am citit si recitit postarea ta sara. Elaborata, documentata si argumentata. Daca adunam ce au mai scris aici balanta, caroline, putem incepe sa scriem o carte.
Concluzia ta este foarte buna si corecta. Intradevar, evaluarea si cunoasterea personala sunt definitorii in stabilirea nevoilor. Si a dorintelor. Avand elementele de cunoastere personala, poti destul de simplu si de usor sa recunosti persoanele compatibile tie.
-
Am citit si recitit postarea ta sara. Elaborata, documentata si argumentata. Daca adunam ce au mai scris aici balanta, caroline, putem incepe sa scriem o carte.
Multumesc, Admin!
Partea frumoasa si productiva a ideii de a scrie pe un forum este tocmai faptul ca fiecare vine cu experientele lui de viata, traite si/sau citite, cu "cartile" din minte relatate cu cuvinte proprii, astfel incat impartasindu-ne unul altuia din informatii, pareri, poate chiar si trairi (astea se impartasesc mai greu, cel putin cele reale si care chiar conteaza). Eu asta numesc imbogatire prin exprimare sau...prin comunicare.
Am fost surprinsa cand am citit pentru prima oara intr-o carte cum ca acest cuvant simplu "comunicare" nu inseamna nicidecum a vorbi, a comunica, a spune, etc ci tocmai ...A PUNE IN COMUN. Cand doi sau mai multi oameni pun in comun ceva, ei comunica. Ceea ce facem si noi aici, la un anumit nivel: punem in comun o parte din noi insine, vorbind despre noi insine tocmai prin reactiile noastre, prin posturile noastre indiferent de natura lor!
Avand elementele de cunoastere personala, poti destul de simplu si de usor sa recunosti persoanele compatibile tie.
Da, asa este. Uneori, poti chiar si doar sa simti ca esti sau nu compatibili cu un individ, fara sa fi schimbat vreodata prea multe vorbe sau deloc. Depinde cat de mult ai ajuns sa te cunosti si cat de perspicace esti in a te recunoaste in celalalt de langa tine. Si chiar si asa exista nu neaparat "riscul" de a da gres ci intervine tocmai partea educativa a relatiilor si anume: iti alegi persoanele compatibile tie, ceea ce nu inseamna neaparat ca cu aceste persoane vei dezvolta relatii idilice, de tipul "numai lapte si miere", ci dimpotriva, vei dezvolta relatii complexe din care vei invata exact lectiile necesare dezvoltari tale si mergerii tale inainte catre a fi mai complet (suna putin ciudat termenul). Asta inseamna ca dintr-o multitudine de varinate, vom alege una sau doua variante care sunt mai potrivite felului nostru de a fi si totodata experientelor care ne sunt necesare pentru a corecta in noi ceva anume, pentru a dezvolta ceva in noi ce deja exista dar intr-o forma incipienta sau gresita.
Aseara eram la un curs si la un moment dat, pentru ca ziua de ieri a fost plina de nou pentru mine si pentru ceea ce mi-am propus pentru anul 2012, am fost foarte surpinsa sa constat cat de multe lucruri noi aflam doar in cateva ore, cat de mult ne putem schimba in cateva zeci de minute, cum intr-un timp relativ scurt se pot produce niste declick-uri in noi insine pentru a face azi sau maine ceea ce ieri negam sau respingeam cu vehementa. Si am avut un sentiment coplesitor de multumire pentru toate evenimentele care m-au construit si m-au adus azi, asa cum sunt!
-
Interesanta definitie a comunicarii. Are un sens foarte sau prea larg, sufera de aceiasi boala ca multe din cuvintele din limba noastra. Mai scriam eu de aceasta problema. Limba engleza de exemplu are peste 2 milioane de cuvinte, in schimb a noastra, este una foarte saraca, nu depaseste 500.000 (era undeva pe la patrusute nu stiu cat' cand acum cativa ani cand ma interesasem de asta).
Tot pe topicul asta scriam de niste concurenti la un show tv care repetau obsesiv termenul de comunicare, invocandu-l ca necesitate in formarea unui cuplu. Si notam atunci ca daca i-ai intreba pe fiecare in parte, nu ar avea mare lucru sa-ti explice, pt ca nu-l inteleg. Poate m-am exprimat eu gresit atunci de aceea revin. Fiind un cuvant cu sens larg, nu se poate puncta, indica precis si definii, la ce se refera in context.
Am avut ceva lingvisti de prestigiu in Romania, doar ca nu au gandit strategic, nu au stiut sa faca intr-un fel cunoscute lipsurile si problemele limbii noastre. Probabil o solutie ar fi fost neologismele, importul de cuvinte din alte limbi, nu stiu, poate inventarea unora pe radacinile vechi, nu-s eu priceput in acest domeniu si n-as sti ce trebuia facut. Dar ca ne lipsesc multe cuvinte, asta se vede de la distanta. De multe ori ca sa definesc ceva mai clar si mai precis ma folosesc de limba engleza. Ori asta este o mare ciudatenie.
-
Gigi, nu e o chiar asa de mare ciudatenie... Noi nu am pus niciodata nimic in comun cu imperiile si regatele! Am fost doar "importati", la comun cu altii! ;D
Diferenta de la 2.000.000 la 500.000 corespunde intructva faptului ca scrieri anglo-saxone sunt atestate cu sute de ani inaintea formarii limbii romane. Primul text scris in romana e de pe la 1500, pe cand in Europa existau banci si contracte comerciale de la 1200. Si de-atunci incolo... una e sa fii cuceritor si ai nevoie de cuvinte pentru marketing, comunicare, management etc. si alta e sa traiesti doar cu doinele si basmele proprii in jurul arcului carpatic! :)
Uite un exemplu.. limba romana are o dihotomie care nu mai exista in alta limba intre comunicatii (electrice si electronice) si comunicare (in sensul tradus din engleza).
De acrod cu raspunsul Sarei... As detalia putin din punct de vedere biologic (evident >:D , dar cu aplicabilitate larga :angel: ). Comunicarea este intr-adevar o problema de a avea ceva in comun. Este vorba despre un sistem de transmisie - receptie intre doua structuri / entitati diferite, pe baza unui limbaj comun, universal. Scopul este acela de a forma o comunitate. Mostivatia este ca aceasta comunitate trebuie sa aiba proprietati superioare proprietatilor insumate ale indivizilor.
Aveam un profesor in facultate care explica asa: Incercati sa mancati pe rand faina, zahar, unt, oua si lapte. Au acestea ceva in comun? Nici pe departe... Dar daca ele se amesteca si gasesc un limbaj comun - energia calorica a cuptorului? Nu ati prefera sa mancati doar rezultatul, adica prajitura? :)
In toata lumea vie, de la bacterii la globulele sangvine din corpul nostru, exista acelasi mecanism biologic de comunicare intre celule, bazat pe legi fizico-chimice universale. Acest "cod" (a nu se confunda cu codul genetic) este la baza un sistem binar, format din:
- o structura emitatoare, care transmite (1) sau nu transmite (0)
- o structura receptoare, care este "deschisa" perceptiei (1) sau o respinge (0)
Diferenta intre 1 si 0 o face limbajul chimic folosit de cele doua celule... in scopul de a forma in comun o structura noua, mai buna!
Fiecare dintre noi nu suntem decat o comunitate de celule. Fiecare celula este capabila sa traiasca si singura intr-un mediu de cultura. Cu toate acestea, un om este mult mai mult decat suma insusirilor a milioane de celule hepatice, nervoase, musculare etc. Aceasta se poate realiza doar printr-o comunicare eficienta, adica in acelasi limbaj universal inteligibil.
O exceptie de la regula sunt celulele canceroase... care, nu se stie cum, si-au recapatat capacitatea de a se inmulti din faza embrionara, de capul lor... De ce? Pentru ca nu mai "asculta" de intreg, par sa fie "surde" la limbajul comunitatii din care fac parte!
Extrapoland la topicul de fata...
Normal ca cele doua sexe sunt entitati fiziologic si psihologic diferite. Mai mult, societatea moderna le-a distantat atat de mult, incat acum vorbesc "limbi straine" si au nevoie de cursuri de comunicare ca sa se redescopere. Asa cum celulele noastre au nevoie de medici cand "uita" limbajul universal.
Nimic nu s-a schimbat, in fond, de milenii incoace... doar in forma. ;)
-
extrapoland de la lupta continua in care femeia devine egala barbatului, sau chiar mai sus, eu cred ca exista situatii in viata, cand drumul a condus catre asa ceva. nu a fost vina mea ca eram economista si sotul inginer. eu mi-am gasit mai usor de lucru si chiar intr-o pozitie importanta, iar el a avut mult de furca pana s-a integrat intr-un loc cat de cat bun. apoi cariera a fost ascendenta pt mine, dar vina mea a fost ca am pus mult suflet si am neglijat ( probabil) exact ceea ce avea nevoie un barbat: cineva acasa devreme, mancare proaspata si calda, curatenie, conversatii si schimb de pareri. comunicarea a disparut din cauza oboselii, a stresului, a lipsei de rabdare. si prapastia se adanceste fara sa-ti dai seama si pierzi ceva important.
chiar daca am fost pe aceeasi lungime de unda de multe ori (gandeam de multe ori acelasi lucru fara sa fi vorbit si sincer se intampla acelasi lucru si acum cand suntem despartiti - asta in legatura cu grija fata de copil) nu a fost deajuns si timpul liber excesiv al celuilalt, ( pt ca partenera muncea prea mult) a condus care o alta, mai libera, mai linistita si dispusa, fara aspiratii prea mari.
atunci cred ca nu trebuie sa mai dam vina pe cineva sau ceva si sa incercam sa nu mai faccem a doua oara aceeasi greseala.
important este atunci sa apara o a doua oara.
-
Sau ca acea a doua oara sa fie exact opusul a ceea ce a fost: un barbat care sa fie mandru de sotia lui si ca om/personalitate nu doar ca femeie... Altfel spus, cineva care sa priveasca munca si cariera din acelasi unghi. O atitudine comuna fata de munca - de la workoholic la laisser-faire - este unul din lucrurile esentiale care fac ca un cuplu sa ramana sau nu impreuna. Ex-sotul meu munceste la afacerea proprie in afara casei mai mult decat mine, asa ca a ales... asistenta.
Important este sa incerci sa scapi de eventualele complexe de vinovatie astfel create si sa intri in mod sanatos intr-o alta relatie... altfel, vinovatia fata de tina insati, ca nu faci ceea ce ti-ai dori sa faci profesional, poate sa doara mult mai tare. ;)
-
http://www.consultanta-psihologica.com/ce-tip-de-perceptii-duc-la-conflicte-in-cuplu/ (http://www.consultanta-psihologica.com/ce-tip-de-perceptii-duc-la-conflicte-in-cuplu/)
-
Multumesc, Guesswho, tocmai am avut o revelatie, citind articolul... :bow:
-
ma bucur ca ti-a fost de folos, Caroline :)
-
sunt cat se poate de ingaduitoare cu sexul opus :magic:
(http://i45.tinypic.com/rrs909.png)
-
sunt cat se poate de ingaduitoare cu sexul opus :magic:
si io ;D
-
ah...aici isi are locul intrebarea:de ce mor mai repede barbatii ? ...pen ca e razbel intre barbati si femei barbatul , cea mai nefericita fiinta!
O cercetare recentă a descoperit că bărbatul este fiinta cea mainefericita, pentru că:
> 1. El are ţâţe fără lapte, ouă fără coajă, cocoşel fără aripi şi
> sacul fără bani.
>
> 2. Dacă o pocneşti, se cheamă maltratarea femeii.
> Dacă te pocneste ea, e autoapărare.
>
> 3.Dacă iei o decizie fără să o întrebi, eşti
> nesimţit.
> Dacă ea ia o decizie fără să te consulte, e femeie
> emancipată.
>
> 4. Dacă îi ceri să facă ceva ce nu îi place, e dominare
> masculină.
> Dacă te roagă ea, îi faci o favoare.
>
> 5. Dacă apreciezi formele unei femei şi lenjeria sumară,
> eşti pervers.
> Dacă nu, eşti homo..
>
> 6. Dacă-i oferi flori, urmăreşti ceva.
> Dacă nu, eşti măgar.
>
> 7. Dacă eşti mândru de realizările tale, eşti plin de
> tine.
> Dacă nu, eşti lipsit de ambiţie.
8. Dacă o doare capul, e obosită.
> Daca te doare pe tine, n-o mai iubeşti.
>
> 9. Dacă vrei să faci dragoste prea des, eşti obsedat.
> Dacă nu, ai pe altcineva.
>
> .....Şi vă mai întrebaţi de ce mor bărbaţii mai
> repede...
-
([url]http://i45.tinypic.com/rrs909.png[/url])
Deci de-aia inseala barbatii femeile..........pentru ca oricum cand o sa moara o sa li se ierte totul :slap:
-
Deci de-aia inseala barbatii femeile..........pentru ca oricum cand o sa moara o sa li se ierte totul :slap:
sau de aceea mor barbatii mai repede oO
-
Da, da, stim, cunoastem: barbatii este porci. Da` ce bun e soricu`, nu?
-
daaa, cu sare ! :D
-
almi_gabi!Deci de-aia inseala barbatii femeile..........pentru ca oricum cand o sa moara o sa li se ierte totul
aham...acum am inteles de ce mor barbatii mai repede,ptr ca nu sunt iertati de femei
-
Si daca e exact invers? Daca barbatii mor mai repede, pe femei nu mai are cine sa le ierte... :-\
-
Bre fetilor, da`de ce nu va e clar? Murim mai repede ca sa scapam... :angel:
-
;D ;Ddaaa...poate mai degraba din cauza stresului ca nu stiti cum sa faceti si ce sa mai inventati cand fugiti de la una la alta :giggle:
-
Da`de ce sa fug? Ce, incet nu pot merge? ;D
Ce una si ce alta? Ca doar n-oi fugi de-un drac ca sa dau de tat-so! Ia uite la ea, ce crezi tu, ca lumea se-nvarte-n jurul vostru? Si chiar daca s-ar invarti, cine-i fraier s-o recunoasca? :P
-
Si chiar daca s-ar invarti, cine-i fraier s-o recunoasca? :P
Aici iti dau dreptate:p ;D
-
Pai sa mi-o dai, ca o sa am io grija ce fac cu ea. :strambatura:
-
Da, da, stim, cunoastem: barbatii este porci. Da` ce bun e soricu`, nu?
nu toti apartin aceleiasi rase; nu tuturor place soricul; dar cand cineva se incumeta sa guste, macar sa fie din cel pe care il poti mastica.
-
Pai sa mi-o dai, ca o sa am io grija ce fac cu ea. :strambatura:
Sunt convinsa :P
-
nu toti apartin aceleiasi rase; nu tuturor place soricul; dar cand cineva se incumeta sa guste, macar sa fie din cel pe care il poti mastica.
Am inteles: este porci si este mistreti. :pleasantry: Am notat.
-
Uite postarea...nu e postarea....m-ai ametit de cap ;D :P
Cred ca te-ai prins ce am vrut sa zic...ardeleanuleeee :thumbup:
-
Pai nu vazusem, bre! Sa ma ierti si tu acuma... :flori: (serios, in prima instanta nu-mi picase fisa)
-
Am inteles: este porci si este mistreti. :pleasantry: Am notat.
este sau nu - cu colti sau fara - noi gresim cand ii lasam "sa sunt". noteaza!
-
Pai nu vazusem, bre! Sa ma ierti si tu acuma... :flori: (serios, in prima instanta nu-mi picase fisa)
Pai te iert acum, ce sa fac? Se mai intampla :) stai linistit (nici eu nu am pus initial citatul) ;)
Femeile iarta mai usor..ca sa fiu on topic ;D
-
Da, doamna! (http://lasttorrents.org/pic/smilies/police.gif)
stai linistit (nici eu nu am pus initial citatul) ;)
Ahaaa, abia asteptam sa zici "BA" :knuppel2:
Da` uite ca nu fuse (uite-asa mai scapi cate ceva despre tine! :D). Asa ca :kissing: si cum ziceam :flori: (si asta: :strambatura: , ca voua doamnelor, vi se urca repede democratia la cap ;D)
-
Stiam eu ca pandesti la cotitura :P
;D ;D si voua ce vi se urca la cap?
-
Noua n-are ce, ca e deja acolo. :P ;D
(si totusi io cred ca ai fost corecta fiindca asa esti tu, nu fiindca pandeam io la cotitura-motaneste-, nu? :) Femeile...)
-
Sunt io modesta, no si tu acum...ma dai de gol ;) ;D
-
Pai ce credeai tu? Oi fi io motan de casa, da`mustatile functioneste! ;D
Si totusi democratia nu-i pentru voi femeile, cum n-a fost niciodata. Explicatia: simplu, voi intotdeauna vreti mai mult! ;D
-
Functioneeeesteee....m-am priiinsss :)
Ca voi nu vreti....vi se da un deget si vreti toata mana :strambatura:
-
Bre Adda, hai sa ne-ntelegem: baiatu`-aci, fata la tine, da? Ca ce zici tu e replica mea! ;D
-
Si ce...asta inseamna ca e valabil pt femei si barbati...no..esti multumit acum?
Bine no...nu-ti mai fur replica :p
-
Si ce...asta inseamna ca e valabil pt femei si barbati...no..esti multumit acum?
No no no, nu mere ase! Noi nu semanam! Ca daca ar fi fost sa fim la fel barbatii si femeile, io unu`as fi murit ucis de crunta plictiseala!
Aveti voi multe defecte (corect e : muuuuuuuuuuulte) insa meritati a fi iubite macar pentru faptul ca sunteti diferite.
-
Offf....pai stai tu linistit ca suntem fffooaarte diferiti...da Pt aia si voua vi se urca multe la cap :p
;D ;D ce smecher....ce bataie meriti tu :P
-
Te-ai speriat de bataie? ;D ;)
-
Nitel numa` . (e lighi a mica din poza calare pe mine si incerc sa ma lupt cu o mana si sa scriu cu alta. Viata este greu pentru mine in aceste momente ;D)
-
Lasa ca nu-i rau :)
-
Acu` io ce sa spun? Ca-s trist ca n-am si eu unu` la fel? Sau ca-s bucuros ca e ca si a mea?
-
Pai tu sti mai bine :)
-
Mda, asa e. Creca raspunsul corect e: amandoua :).
-
Daa...e fetita ta?
Tocmai mi-am tras o sperietura zdravana de la nepotul meu..m-a vazut concentrata aici ...si a prins momentul ;D ;D
-
(As fi vrut eu!)
E nepotica mea, fata surorii mele. Si unicul copil din klanul nostru. :) Si creste la mine acasa (mai putin acum, cand e in vacanta), de-aia spun ca e ca si a mea (dac-ai sti cat doare "ca si" ala...). Gata, nu mai zic nimic, ca la urma par ipocrit.
-
Cam asa e si la noi, dar eu am nepot si e putin mai marisor are 10 ani si sa nu-ti spun ce face acum pe aici... ;D
Inteleg, imi dau seama cam ce inseamna
-
Aveti voi multe defecte (corect e : muuuuuuuuuuulte) insa meritati a fi iubite macar pentru faptul ca sunteti diferite.
daca diferentele atrag (?) ... cand stim ca atractia a devenit defect???
-
Cand diferentele se resping... ;)
-
:slap: aha ... se inverseaza inversarea atractiei ...
-
(http://i50.tinypic.com/315n9di.jpg)
-
Aha. Hai sa vedem:
"Te iubesc dar nu mai merge, cred ca nu ne mai potrivim. Tu nu ma intelegi...dar sa stii ca meriti mai mult! Chiar nu vreau sa suferi! Stii ceva? Hai sa luam o pauza, insa te rog, nu ma suna in timpul asta , o sa te caut eu. Iar eu voi sta singur sa reflectez la sentimentele pentru tine. Oricum , vei ramane in amintirea mea"
WTF, pai in afara de faptul ca m-as sinucide daca as putea sa mint atata in mod succesiv, oare nu-i mai usor si mai fair un "Bre, pana aici! Gata, the end, vezi ca urmeaza genericul de final" . Da, stiu, e nesimtit ce spun io si lipsit de rafinament insa adevarul (brut, bolovanos si aspru) il prefer oricarei minciuni pufoase si rafinate, ascunsa sub eticheta ""punctului mort in relatii", "momentului revizuirii pozitiei in relatia ta", "eu chiar as vrea sa ramanem prieteni" (oh, God! p-asta, ultima,cel putin o urasc 500%!, nu bre, nu ramanem prieteni, du-te sa nu te mai vad si lasa-ma dreaq in pace!)
-
Subscriu 500% ! :thumbup:
-
nu bre, nu ramanem prieteni, du-te sa nu te mai vad si lasa-ma dreaq in pace!)
eu nu subscriu. de ce sa nu ramai prieten cu cineva pe care l-ai iubit?
-
eu nu subscriu. de ce sa nu ramai prieten cu cineva pe care l-ai iubit?
ca uneori e bine sa nu ramai..just like that
-
Pentru ca intre a ramane intr-o relatie amicala si a fi prieteni e cale foarte lunga... Daca eram prieteni adevarati, nu ne desparteam.
-
Aha. Hai sa vedem:
"Te iubesc dar nu mai merge, cred ca nu ne mai potrivim. Tu nu ma intelegi...dar sa stii ca meriti mai mult! Chiar nu vreau sa suferi! Stii ceva? Hai sa luam o pauza, insa te rog, nu ma suna in timpul asta , o sa te caut eu. Iar eu voi sta singur sa reflectez la sentimentele pentru tine. Oricum , vei ramane in amintirea mea"
WTF, pai in afara de faptul ca m-as sinucide daca as putea sa mint atata in mod succesiv, oare nu-i mai usor si mai fair un "Bre, pana aici! Gata, the end, vezi ca urmeaza genericul de final" . Da, stiu, e nesimtit ce spun io si lipsit de rafinament insa adevarul (brut, bolovanos si aspru) il prefer oricarei minciuni pufoase si rafinate, ascunsa sub eticheta ""punctului mort in relatii", "momentului revizuirii pozitiei in relatia ta", "eu chiar as vrea sa ramanem prieteni" (oh, God! p-asta, ultima,cel putin o urasc 500%!, nu bre, nu ramanem prieteni, du-te sa nu te mai vad si lasa-ma dreaq in pace!)
:happy: subscriu la cele spuse de bitek, parca-s gandite de mine!
-
eu nu subscriu. de ce sa nu ramai prieten cu cineva pe care l-ai iubit?
teoretic, nu as ramane prietena cu cel pe care l-am iubit. pentru simplu fapt ca nu pot stabili o limita acolo unde, candva, am avut totul. prefer sa nu-l mai vad si gata.....o iau de la capat mult mai usor asa. ::)
la modul practic, nu mi-a fost dat sa trec prin asta.
-
eu nu subscriu. de ce sa nu ramai prieten cu cineva pe care l-ai iubit?
Pai dupa ce-ai incercat sa ma... >:( obliterezi, mai vrei sa fac si pace? Ha! :bully: Zi "merci" ca nu incerc si io la fel (nu de alta, dar io fiind mai meticulos, s-ar putea sa-mi iasa >:D)
-
Pentru ca intre a ramane intr-o relatie amicala si a fi prieteni e cale foarte lunga... Daca eram prieteni adevarati, nu ne desparteam.
asta da. eu ma refeream la o relatie amicala, nu la o prietenie stransa... insa nu cred ca "intoarcerea spatelui" este cea mai frumoasa solutie, chiar daca pentru o vreme este necesara "vindecarii".
Pai dupa ce-ai incercat sa ma... >:( obliterezi, mai vrei sa fac si pace? Ha! :bully: Zi "merci" ca nu incerc si io la fel (nu de alta, dar io fiind mai meticulos, s-ar putea sa-mi iasa >:D)
nu pricep ce-ai vrut sa zici.
teoretic, nu as ramane prietena cu cel pe care l-am iubit. pentru simplu fapt ca nu pot stabili o limita acolo unde, candva, am avut totul. prefer sa nu-l mai vad si gata.....o iau de la capat mult mai usor asa. ::)
la modul practic, nu mi-a fost dat sa trec prin asta.
limita aceea intervine singura atunci cand povestea de iubire e terminata in ambele parti. cred. nici eu n-am trait, insa stiu ca, desi am divortat din vointa mea, inca tin la fostul, ca la un prieten, si-mi pasa daca ii e bine sau rau. nu inseamna ca daca nu poti trai cu cineva, nu poti avea afectiune si intelegere pentru acela...
-
nu pricep ce-ai vrut sa zici.
nu pot sa fiu prieten cu cineva care mi-a facut rau in mod constient la un moment dat, poa`sa fie ce-o fi. Asa e sufletul meu, mic si negru.
-
limita aceea intervine singura atunci cand povestea de iubire e terminata in ambele parti. cred. nici eu n-am trait, insa stiu ca, desi am divortat din vointa mea, inca tin la fostul, ca la un prieten, si-mi pasa daca ii e bine sau rau. nu inseamna ca daca nu poti trai cu cineva, nu poti avea afectiune si intelegere pentru acela...
inteleg ce spui, mica dar io functionez mai bine in lipsa lui.
ii doresc tot binele, dar de la distanta. asa-s eu. :blush:
-
Guess, tocmai am ajuns in cartea trimisa la diferenta dintre eros si agape. Cred ca discutam de finalul diferit al acestor doua tipuri de relatii diferite.
-
nu pot sa fiu prieten cu cineva care mi-a facut rau in mod constient la un moment dat, poa`sa fie ce-o fi. Asa e sufletul meu, mic si negru.
oamenii mai si gresesc... iubirea (adevarata) iarta.
si mai e varianta in care celalalt nu greseste, ci pur si simplu constientizeaza ca nu mai iubeste (sau n-a iubit niciodata intr-un anumit fel) si ca relatia e toxica si alege sa o incheie, poate spre binele amandurora. nu inseamna ca vrea sa-i faca rau celuilalt...
neah...ma retrag din subjectu' asta, ca ma vad una impotriva majoritatii. :P
-
Guess, tocmai am ajuns in cartea trimisa la diferenta dintre eros si agape. Cred ca discutam de finalul diferit al acestor doua tipuri de relatii diferite.
ma faci sa rosesc :blush: . eu am citit-o acum cativa ani, 4....5 sa fie. nu mai stiu despre ce-i vorba...
neah...ma retrag din subjectu' asta, ca ma vad una impotriva majoritatii. :P
n-am zis-o ca sa te contrazic, mica, asta imi e punctul de vedere :)
si io am sa ma retrag, dar nu de pe topic, ci de pe forum...noapte buna! :)
-
Guess, tocmai am ajuns in cartea trimisa la diferenta dintre eros si agape. Cred ca discutam de finalul diferit al acestor doua tipuri de relatii diferite.
agape se termina cu prietenie si eros cu "pa si pusi", nu?
-
noapte buna, guess. :)
si eu ma duc la nani. maine e o alta zi...plina. :-\
-
agape se termina cu prietenie si eros cu "pa si pusi", nu?
Punctul pe i, ca de obicei! ;D
-
"Deşi dragostea nu se lasă uşor definită, sunt de acord că motivul este că încercăm în cultura noastră să combinăm într-o singură definiţie două aspecte ale dragostei care se opun şi, aparent, chiar se exclud reciproc. Astfel, cu cât vorbim mai mult de dragoste, cu atât ne contrazicem mai mult, iar când descoperim un aspect războindu-se cu celălalt, renunţăm, derutaţi şi frustraţi, şi susţinem că dragostea e prea personală, misterioasă şi enigmatică pentru a o putea ţinti cu precizie.
Grecii erau mai deştepţi. Ei foloseau două cuvinte - eros şi agape -pentru a separa cele două modalităţi total diferite de a
trăi ceea ce numim dragoste". Eros" se referă, desigur, la dragostea pasională, în timp ce agape" defineşte relaţia stabilă şi responsabilă, liberă de pasiune, care se stabileşte între două persoane care ţin foarte mult una la cealaltă.
Contrastul dintre eros şi agape ne ajută să descifrăm dilema, dacă examinăm ambele aspecte ale dragostei în acelaşi timp în cadrul unei relaţii cu o singură persoană. Ne ajută de asemenea să înţelegem de ce fiecare din ele are proprii ei susţinători care pretind că deţin singurul mod adevărat de a simţi dragostea, căci e perfect adevărat, fiecare din cele două aspecte are propria lui frumuseţe, adevăr şi valoare. în plus, fiecărui tip de dragoste îi lipseşte ceva preţios, pe care doar celălalt tip îl poate oferi. Să ascultăm cum descrie fiecare susţinător ce înseamnă să fii îndrăgostit.
Eros: Dragostea adevărată este un dor mistuitor, disperat, de persoana iubită, percepută ca fiind diferită, misterioasă şi
insesizabilă. Profunzimea dragostei se măsoară prin intensitatea obsesiei faţă de persoana iubită. Nu acorzi timp şi atenţie altor
interese şi preocupări, pentru că îţi foloseşti întreaga energie să-ţi reaminteşti fragmente din întâlnirile trecute sau să ţi le imaginezi pe cele viitoare. Adesea, trebuie depăşite piedici insurmontabile, şi iată şi elementul suferinţă prezent în adevărata dragoste. Un alt indicator al profunzimii dragostei este voinţa de a îndura suferinţa şi greutăţile vieţii de dragul unei relaţii. Asociate dragostei adevărate sunt sentimentele de emoţie, extaz, dramatism, anxietate, tensiune, mister şi dor.
Agape: Dragostea adevărată este un parteneriat în care sunt angajaţi profund doi oameni. Cei doi au în comun multe valori
fundamentale, interese, scopuri, şi tolerează cu sinceritate diferenţele dintre ei. Profunzimea dragostei se măsoară prin încrederea şi respectul reciproc pe care-1 au unul faţă de celălalt. Relaţia dintre ei permite fiecăruia să-şi dezvolte pe deplin calităţile expresive, creative şi productive. E multă bucurie în experienţele trăite în doi, fie ele trecute sau prezente, ca şi în cele posibil de anticipat. Fiecare îl priveşte pe celălalt ca pe cel mai bun şi drag prieten. O altă măsură a dragostei este dorinţa amândurora de a se privi pe sine cu onestitate, în scopul de a impulsiona evoluţia relaţiei şi a intimităţii. Asociate dragostei adevărate sunt sentimentele de
serenitate, siguranţă, devotament, înţelegere, tovărăşie, sprijin reciproc şi alinare.
Ca să existe, pasiunea are nevoie de o luptă continuă, de obstacole care se cer depăşite, de dorinţa frenetică de a avea mai mult
decât are. Literal, pasiunea se traduce prin suferinţă, şi există multe cazuri în care, cu cât suferinţa e mai mare, cu atât pasiunea e mai adâncă. Ardoarea intensă din relaţia bazată pe dragostea pasională nu se poate împăca cu plăcerile mai blânde oferite de o relaţie echilibrată şi sigură; Atunci, femeia şi-ar spune, probabil, că nu mai e îndrăgostită, pentru că suferinţa dulce-amară a pasiunii nu mai există.
Societatea în care trăim şi mjloacele de informare în masă omniprezente care ne împresoară şi ne saturează conştiinţa, confundă permanent cele două tipuri de dragoste. Ni se promite în mii de feluri că o relaţie plină de pasiune (eros) ne aduce mulţumire şi împlinire (agape). In realitate, subînţelesul promisiunilor este că o pasiune destul de mare sudează lanţurile unei legături durabile. Eşecul tuturor relaţiilor bazate iniţial pe un torent de pasiune certifică falsitatea acestei premise. Frustrarea, suferinţa şi dorinţa neîmplinită nu pot construi o relaţie echilibrată, durabilă şi pozitiv evolutivă, deşi îşi aduc o contribuţie majoră şi certă într-o relaţie pasională.
Dacă vraja erotică iniţială se metamorfozează în devotamentul responsabil şi afectuos care înfruntă timpul, atunci e necesară
comuniunea de interese, valori şi idealuri, plus capacitatea de a menţine o intimitate desăvârşită. Şi totuşi, iată ce se întâmplă
deseori: există senzaţia, în relaţia edificată pe pasiune, încărcată cum e de nelinişte, suferinţă şi frustrare, că lipseşte ceva foarte important. E nevoie de angajare, de un mijloc de echilibrare a experienţei emoţionale haotice care să ofere sentimentul de siguranţă şi protecţie. Dacă s-ar întâmpla ca obstacolele din calea fericirii lor să fie doborâte şi înlocuite cu un legământ sincer şi solid, cei doi parteneri s-ar uita unul la altul, întrebându-se unde a dispărut pasiunea. Se simt în siguranţă unul cu celălalt, îşi dovedesc tandreţea şi generozitatea unul faţă de celălalt, dar în acelaşi timp se simt un pic păcăliţi pentru că nu mai sunt mistuiţi de dorinţă.
Preţul pe care-1 plătim pasiunii este teama; durerea şi teama alimentează dragostea pasională; şi tot ele o pot distruge.
Preţul pe care-1 plătim pentru o relaţie echilibrată este plictiseala; siguranţa şi protecţia cimentează o astfel de relaţie;
şi tot ele o pot face rigidă şi anostă.
Dacă e să urmeze fiorul şi noutatea în relaţia amoroasă după transformarea pasiunii în devotament, ea trebuie să se fundamenteze nu pe sentimentul de frustrare sau de dorinţă înflăcărată, ci pe explorarea în profunzime a ceea ce D. H. Lawrence numea tainele pline de bucurii" dintre un bărbat şi o femeie devotaţi unul altuia. După cum spune Lawrence, aceasta se realizează cel mai bine cu un singur partener, căci, pentru a crea adevărata intimitate, încrederea şi sinceritatea lui agape trebuie combinate cu curajul şi vulnerabilitatea pasiunii.
Dar, în teama noastră de necunoscutul din noi înşine şi dintre noi, ignorăm şi evităm chiar darul pe care devotamentul nostru ni-1 pune la dispoziţie - intimitatea adevărată."
Robin Norwood - "Femei care iubesc prea mult"
-
cand ai, si nu poti sa ai ceea ce ti-ai dorit cel mai mult sa ai, pentru ca ceea ce este nu e ... cum poti crede ca est,i cand ceea ce crezi ca poate fi, este ... nu exista????
-
mda....s-ar fi putut presupune ca apage vine in mod natural dupa eros- nicio pasiune nu-i vesnica. Daca Shakespeare nu-i omora pe Romeo si Julieta, cumva ar fi gasit ei o varianta sa se insoare, si deci s-ar fi sinucis oricum. Si de ce agape apare cand se stinge pasiunea? e musai? uite d'aia, ca sa contrazic lumea, io and "the champion" o sa avem si eros si agape...na! :smitten: :yeah:
-
Ni se promite în mii de feluri că o relaţie plină de pasiune (eros) ne aduce mulţumire şi împlinire (agape).
io am trait asta, am avut si pasiune (maximul de pasiune pe care l-am trait in viata asta) si multumire si implinire. iar una (eros) n-a exclus-o pe cealalta(agape). Probabil ca am trait adevarata intimitate... :smitten:
"Dacă e să urmeze fiorul şi noutatea în relaţia amoroasă după transformarea pasiunii în devotament, ea trebuie să se fundamenteze nu pe sentimentul de frustrare sau de dorinţă înflăcărată, ci pe explorarea în profunzime a ceea ce D. H. Lawrence numea tainele pline de bucurii" dintre un bărbat şi o femeie devotaţi unul altuia. După cum spune Lawrence, aceasta se realizează cel mai bine cu un singur partener, căci, pentru a crea adevărata intimitate, încrederea şi sinceritatea lui agape trebuie combinate cu curajul şi vulnerabilitatea pasiunii."
-
Doamne, ce poate fi in mintea femeilor...daca e asa, daca e altfel, cat dureaza, de ce, cand, unde si cum, pentru cine...da` Xuleasca a trait/facut la fel?...bine ca am mintea scurta! ;D
-
cand ai, si nu poti sa ai ceea ce ti-ai dorit cel mai mult sa ai, pentru ca ceea ce este nu e ... cum poti crede ca est,i cand ceea ce crezi ca poate fi, este ... nu exista????
Raspunsul Stelianei e chiar concluzia autoarei (intuitiv, ca nu apare in textul reprodus de mine) : cand o femeie care iubeste prea mult are de ce iubi "normal", adica un barbat sanatos la cap si sincer interesat de ea, nu poate iubi deloc, fiindca nu are experienta a ceea ce inseamna sa fii fericit intr-o relatie." Steliana... de unde-ai stiut? O0
Acu' continui sa citesc, astfel incat sa aflu ce si cum trebuie sa faci ca sa inveti asta. ;) Asa ca, Lili, in curand, si I and my champion (sau non-champion, chiar nu conteaza cum o fi) o sa le avem pe amandoua. Totul sau nimic! ;D
Insa apreciez tare si ce-a zis bitek: "Femeile sunt de pe Venus, barbatii de pe Marte." :strambatura: Nu trebuie sa uitam niciodata ca daca vrei sa rezolvi ceva, te poti baza pe El din viata ta, dar daca ai chef numai sa vorbesti despre orice, o prietena e nepretuita. ::)
-
Insa apreciez tare si ce-a zis bitek. "Femeile sunt de pe Venus, barbatii de pe Marte."
Fugi, bre, d-aci! Cand zisei io asa ceva? :o Io-s de pe Pamant, de tine am dubii... ( :strambatura: aham, Prince, da? ;D)
-
Bre, eu stiu ca tu nu citesti carti de-alea, da' fetele sigur ma inteleg... ;D
Cat despre "perceptia" de a nu fi de pe Pamant, afla ca ma confrunt cu asta din partea baietilor de cand ma stiu. :P La revederea de 20 de ani de la liceu, am avut revelatia (si eu, si ei), ca nu eram nici extraterestra, nici mai putin umana decat ei... vorbesc serios, asta, plus carnetul meu de note, a fost hitul discutiilor serii. :whistle:
-
Raspunsul Stelianei e chiar concluzia autoarei (intuitiv, ca nu apare in textul reprodus de mine) : cand o femeie care iubeste prea mult are de ce iubi "normal", adica un barbat sanatos la cap si sincer interesat de ea, nu poate iubi deloc, fiindca nu are experienta a ceea ce inseamna sa fii fericit intr-o relatie." Steliana... de unde-ai stiut? O0
perfect adevarat!!!!!
daca acum sunt femeie ... intr-o viata anterioara am fost mai mult decat barbat ;)
ca sa poti sti, trebuie sa constientizezi fiecare clipa care "te" ... si "o" reprezinta! ;)
-
Breee, sunteti de coma: pai daca e laie, nu e bine, daca e balaie, e prea putin. E clar, cine a spus ca voi vreti totul si inca nitel in plus, a stiut el... (si sigur a fost barbat! :P). E ca-n bancul ala: cum l-a pedepsit Dumnezeu pe drac - l-a trimis sa caute o femeie multumita.
-
cum l-a pedepsit Dumnezeu pe drac - l-a trimis sa caute o femeie multumita.
nimic mai simplu! o multumeste chiar el, daca e in stare ... :D
-
Breee, sunteti de coma: pai daca e laie, nu e bine, daca e balaie, e prea putin. E clar, cine a spus ca voi vreti totul si inca nitel in plus, a stiut el... (si sigur a fost barbat! :P). E ca-n bancul ala: cum l-a pedepsit Dumnezeu pe drac - l-a trimis sa caute o femeie multumita.
Bit breee, ia uita-te tu deep inside si fii sincer: doar noi femeile (destepte) vrem luna de pe cer? Si tot la fel de sincer, cati dintre voi, barbatii, cand aveti luna de pe cer, jucati football cu ea??!!!
-
Bit breee, ia uita-te tu deep inside si fii sincer: doar noi femeile (destepte) vrem luna de pe cer? Si tot la fel de sincer, cati dintre voi, barbatii, cand aveti luna de pe cer, jucati football cu ea??!!!
cat de plastic ai rostit tu un mare adevar. ;D si-apoi ei nu inteleg de ce luna se retrage definitiv. :idiot2:
-
cat de plastic ai rostit tu un mare adevar. ;D si-apoi ei nu inteleg de ce luna se retrage definitiv. :idiot2:
sa nu inteleaga, mica draga, sa nu inteleaga....mai bine niciodata, decat prea tarziu
-
ba mai bine "prea tarziu", ca sa-i doara >:D
-
Bit breee, ia uita-te tu deep inside si fii sincer: doar noi femeile (destepte) vrem luna de pe cer? Si tot la fel de sincer, cati dintre voi, barbatii, cand aveti luna de pe cer, jucati football cu ea??!!!
eu nu, e mai usor , crede-ma, cu balonul rotund! :)
-
Bit breee, ia uita-te tu deep inside si fii sincer: doar noi femeile (destepte) vrem luna de pe cer? Si tot la fel de sincer, cati dintre voi, barbatii, cand aveti luna de pe cer, jucati football cu ea??!!!
Nu, bre, TOATE vreti luna de pe cer. Problema cu voi (desteptele) e ca va dati seama cum s-o obtineti singure. Si apoi nu mai vedeti gasiti rostul nostru langa voi.
Si as mai spune io ceva, da`ma fac al naibi si tin sa am dreptate doar in sinea mea (chiar daca asta ma va lipsi de un ulterior voluptuos "Ti-am spus io!" ;D)
Cat despre fotbal...da, natura umana (partea a mai masculina cu precadere), e so dumb sometimes incat nu se educa (a se citi invata) decat in lipsa, dupa ce pierde.
-
Femeile-pumă le fac concurenţă panterelor (http://www.adevarul.ro/life/viata/Femeile-puma-_le_fac_concurenta_-panterelor_0_776322698.html)
Femeile independente, care au renunţat la visul de a se mărita la 30 de ani, preferă relaţiile cu bărbaţi mai tineri, urmând exemplul şi tacticile veteranelor de 40 de ani.
Pisicuţe", Pume, Pantere" şi Jaguar" sunt apelative folosite în argoul nord-american pentru femeile care îşi caută victime" pentru o eventuală relaţie sau aventură. Clasificarea lor a fost făcută în funcţie de vârstă. Astfel, femeile cu vârste între 20 şi 30 de ani sunt pisicuţe" (în original, kittens"), cele de 30-40 ani - pume" (în original, pumas"). Femeile mature, cu vârste între 40 şi 50 de ani, sunt considerate pantere" (în original, cougars"), iar cele peste 50 ani - femei-jaguar" (în original, jaguars"). Membrele sexului frumos au primit aceste denumiri, sunt de părere psihologii, şi datorită comportamentelor lor asemănătoare cu cele ale felinelor.
-
Nu, bre, TOATE vreti luna de pe cer. Problema cu voi (desteptele) e ca va dati seama cum s-o obtineti singure. Si apoi nu mai vedeti gasiti rostul nostru langa voi.
Si as mai spune io ceva, da`ma fac al naibi si tin sa am dreptate doar in sinea mea (chiar daca asta ma va lipsi de un ulterior voluptuos "Ti-am spus io!" ;D)
Cat despre fotbal...da, natura umana (partea a mai masculina cu precadere), e so dumb sometimes incat nu se educa (a se citi invata) decat in lipsa, dupa ce pierde.
La mine e mai grav:
"vreau o stea cat luna si luni mititlele;
vreau, vreau, vreau... ca plang.... un ocean de lacrimi strang"
(printesa mofturoasa) :)
-
grav de grav! >:(
cine ma impiedica sa fiu toate felinele la un loc? cine imi poate acorda titlul comportamentului? cine are curajul sa "adore" chiar si o pisicuta, atunci cand nu stie nici sa "latre"? cum pot accepta comparatii de la cei care traiesc in "patratica" statisticilor? cand vreodata ma voi dezice de ceea ce sunt, chiar daca manifestarea "zgarie" la nivel de perceptie?
indiferent de "animalul" din noi - eu berbeaca - aleg cum sa traies!
-
Instructiv articol... :whistle:
-
LES HOMMES
Parmi les hommes que jai jamais connu
Il naurait eu jamais des fantastiques
Si jnaurais pas du ętre interrompue
Par les banales socio emphatiques.
On sait jamais ce quil y a dedans
Jusquŕ le vrai dernier minute
Si on voit le monde sauf en cancans
Ou par des fatigués yeux de pute.
Disent-moi, vous, hommes de cette plančte
Sil y a encore de plus putain que ça :
Voir le monde juste comme un masque coquet,
Seulement pour ce quil nous plaisantera.
Et jen veux plus de vous, ça cest certain
Si cela va jamais se avouer
Mais je vais pour toujours, comme un crétin,
Dans limprobable, limpossible de chercher.
Cest pas comme ça je vais continuer de dire.
Męme si la vérité est plus cruelle.
Mais quoi importe ? Il sera pour toujours
Plus important le ręve que le réel.
Cest un blessement ou cest un gain, qui sait
Il nest męme pas aussi définitoire.
Pour repenser ma vie, recommencer,
Il nest pas ça mon destiné pouvoir.
Jen sait męme pas si cest le pouvoir
Ce que me lied ou qui me fait votive
Cest compliqué toujours den avoir
Une explication de vivre. Un motif
JE pense vous observer légocentrisme -
Une attitude unique, ŕ la moi
Qui me fait rire en perdre, masochisme,
Ou en gagnant, en pleures. Ce qui effroi.
Et, toi, un simple homme de cette plančte,
Je te comprends : toi, ten sait rien.
Donc quelle pourra y ętre ta casquette
Sauf celle de conquéreur
ça va bien !
Caroline
P.S. Asta scriam inainte sa ma conving de ceea ce spune bitek... :P
-
Nu, bre, TOATE vreti luna de pe cer. Problema cu voi (desteptele) e ca va dati seama cum s-o obtineti singure. Si apoi nu mai vedeti gasiti rostul nostru langa voi.
ca bine zici bre bit...noroc ca stim s-o obtinem singure.
-
Nu, bre, TOATE vreti luna de pe cer. Problema cu voi (desteptele) e ca va dati seama cum s-o obtineti singure. Si apoi nu mai vedeti gasiti rostul nostru langa voi.
Generalizarile sunt periculoase. Daca te referi la luna cadourilor sau la angajatul lunii, poate ca ai dreptate... Da' sincer, eu luna de miere n-am reusit niciodata sa o obtin ingura. Na... acuma fa-ma proasta, daca iti mai da mana... ;D
-
Ma uitam la titlul topicului si mi-a trecut prin minte denumirile de care se bucura sexul feminin: sexul slab (opusul fiind puternic?!), sexul frumos(umanitatea inca mai munceste sa defineasca frumosul iar opusul in acest caz ar fi sexul urat ). Probabil mai sunt si alte variatiuni dar inca nu am intalnit expresia de sexul complementar desi mie imi pare mai politically correct :)
-
Generalizarile sunt periculoase. Daca te referi la luna cadourilor sau la angajatul lunii, poate ca ai dreptate... Da' sincer, eu luna de miere n-am reusit niciodata sa o obtin ingura. Na... acuma fa-ma proasta, daca iti mai da mana... ;D
Bre C., de ce esti rea? Cum sa te fac proasta? :knuppel2: Cat despre luna de miere (adica mai ezact, ce pret are >:D) mai bine lasa, sa o ia aia care nu stiu si mai cred ca mos Craciun exista si nu e o inventie a nesimtitilor de la Coca Cola. Si nu ma refer la copii.
-
Astea sunt reminiscente bisericesti... Eu as merge putin mai la origini Yin si Yang sau, mai nou, inteligenta analitica si inteligenta emotionala... :)
Te-ai intrebat vreodata ce pret are cand NU se intampla? Cand se intampla, exista sanse fifty-fifty, cand nu, exista sansa zero barat pe aceeasi perioada de timp. Aaa, te referi la sansa de 50% la suferinta? E neplacut, e-adevarat, dar nimeni n-a murit din asta. Si-apoi, asta e o sansa potentiala, in timp ce inversul e 100% garantat. Eu nu aleg certitudinea unui NU, ci riscul unui DA. ::)
-
Ioi...bre, is too complicated, zau. La ora asta, e prea mult pentru mine. Ma intorc la ce spuneam candva: as vrea sa vorbesc mai putin.
-
eu as vrea sa nu mai vorbesc deloc... ;)
Smiley - Preocupat cu gura ta (High Quality) (http://www.youtube.com/watch?v=99O7OUKRaKM#ws)
Sau ceva de genu'. 8)
-
Nooo, nu asta! Haidi bre, fara cantaciosi la CD! Ceva autentic!
Lara Fabian Je T'aime (http://www.youtube.com/watch?v=Gm5S43YC2uo#)
(asa?) :tomato:
-
Nooo... prea melodramatic. Suna a prohodu' de dupa ireparabil. Uite-asa:
Lynn Anderson - Rose Garden - 1970 (http://www.youtube.com/watch?v=QJ5OFbJ6Nyc#)
So smile for a while and let's be jolly
Love shouldn't be so melancholy
Come along and share the good
times while we can...
-
No no no...
nazareth love hurts (1976) (http://www.youtube.com/watch?v=soDZBW-1P04#)
aia 3 ani, cat dureaza...
-
Astea sunt reminiscente bisericesti... Eu as merge putin mai la origini Yin si Yang sau, mai nou, inteligenta analitica si inteligenta emotionala... :)
Te-ai intrebat vreodata ce pret are cand NU se intampla? Cand se intampla, exista sanse fifty-fifty, cand nu, exista sansa zero barat pe aceeasi perioada de timp. Aaa, te referi la sansa de 50% la suferinta? E neplacut, e-adevarat, dar nimeni n-a murit din asta. Si-apoi, asta e o sansa potentiala, in timp ce inversul e 100% garantat. Eu nu aleg certitudinea unui NU, ci riscul unui DA. ::)
Si eu la fel Caroline... si ca noi toti jucatorii la loterie :)
-
Btw, sper ca nu m-ati luat in serios
Parazitii feat Dan Lazar Toate-s la fel (cenzurat) (http://www.youtube.com/watch?v=hmHOAHeuP0c#ws)
::) (>:D >:D >:D)
-
Btw, sper ca nu m-ati luat in serios
Cine zice, ala e! :P
-
Iote, ma, ca se-nvata C. cu trollii! ;D Bine, bre! :magic:
-
Si eu la fel Caroline... si ca noi toti jucatorii la loterie :)
asa si trebuie. mai bine sa-ti para rau pentru ce-ai facut, decat pentru ce nu...
-
Nu stiu sigur unde ar trebui sa postez noutatea... incerc aici.
Am primit intamplator pe email un spam la un site... care incepea cu un test IQ. Zic sa-l fac si ma inscriu... cand colo, ce sa vezi, site-ul este unul de gasit potrivitu'... da' nu oricum! E prima data cand vad teste IQ, EQ, de personalitate si altele pe acelasi site cu o baza de date de dating. Si care iti mai si calculeaza toate astea in extenso... Adica, de exemplu, nu "potriveste" doua persoane de sex opus numai dupa o cifra de IQ sau EQ, ci si dupa tipul predominant de IQ. De exemplu, conteaza la "potriveala" daca e vorba de o inteligenta verbal-lingvistica sau logico-matematica... plus articole despre :D
Voila:
www.iqelite.com (http://www.iqelite.com)
Concluzia este ca... oricum n-aveam de gand sa-mi fac abonament Premium ca sa ma dating... da' testele detaliate, cu sfaturile de rigoare le-am facut gratis. :giggle: Aviz amatorilor... de diverse perceptii despre sexul opus si despre sine :P
-
interesant.
o sa-l incerc, in we, macar de amuzament. :)