Singles Happy Travel. Club de socializare
Aici se discuta => Subiecte despre si pentru singles => Subiect creat de: iulia17 din Sâmbătă, 12 Martie 2011, 12:48
-
Vorbim aici despre singuratate si lipsa unui partener potrivit nevoilor noastre, asteptarilor sau planurilor pe care le-am construit fiecare.
Dar la fel de importanta mi se pare si singuratatea in doi, cind statutul oficial este intr-un fel protejat de eticheta “singur/singura”, dar dincolo de usa casei, in spatiul intim si privat nu te mai protejeaza nimic. Si atunci ma intreb: oare cine e mai singur?
Este aceasta singuratate la fel de dureroasa? Dar mai ales, este aceasta o situatie fara iesire?
-
consider ca singuratatea cuplului sau a individului luat separat e la fel de dureroasa, ma rog apasatoare, frustranta.
depinde numai de noi sa luam atitudine in aceasta "singuratate".
-
Uneori in aceasta situatie...luminita de capatul tunelului poate fi foarte departe!
-
Apare "luminita"!
Spne: vaaaii ... nu am loc!
Spun: da-te la o parte!
Intru EU! ;) :-*
-
Sentimentul puternic de singuratate difera de la un om la altul. El este bazat pe perceptia noastra de cat de “uniti” suntem cu ceilalti. Aceasta explica cum ne putem simti singuri chiar si intr-o relatie sau intr-o multime. Intelegerea unor motive pentru care ne simtim izolati de altii ne ajuta sa intelegem de ce suntem raniti.
Totusi este o singura cauza pentru a te simti singur. Pentru ca nu cunoastem pe cineva in care sa avem totala incredere ca va continua sa ne iubeasca si sa ne sprijineasca, suntem incapabili sa ne impartasim gandurile si sentimentele.
Sunt cateva greseli frecvente pe care le facem incercand sa facem fata sentimentului de singuratate. In incercarea de a scapa de singuratatea noastra, ne uitam (singuri) la mai multe filme sau lucram mai multe ore. Unii oameni spera ca un animal de casa, un hobby sau carti de auto-ajutor le vor umple golul.
Fiecare cale ofera doar o speranta temporara intr-un viitor mai luminos. In final, sentimentul de singuratate devine parte a identitatii noastre. Fara sa stim ne izolam mai departe fata de acea relatie perfecta.
Solutia o gasim doar prin socializare, prin cautarea de oameni care sunt asemeni noua, care se potrivesc felului nostru de a fi, care ne pot intelege. Cam aceste lucruri e bine sa le luam in considerare cand ne cautam prietenii ~ perechea perfecta.
-
consider ca singuratatea cuplului sau a individului luat separat e la fel de dureroasa, ma rog apasatoare, frustranta.
depinde numai de noi sa luam atitudine in aceasta "singuratate".
"singuratatea cuplului"... nu cred ca am inteles exact ce inseamna.
eu ma refeream la individul dintr-un cuplu care sufera de singuratate, relatia fiind doar una formala si fara continut.
sunt perfect de acord ca numai de noi depinde. am in jurul meu astfel de persoane (femei in general) care mi se pling ce goala le este relatia si viata de cuplu, fara nimic care sa o mai sustina. si atunci ma intreb: nu e mai bine sa fi singur de unul singur, decat singur legat de cineva ? cel putin asa ai sansa unui nou inceput.
-
ai inteles perfect la ce m-am referit :)
"si atunci ma intreb: nu e mai bine sa fi singur de unul singur, decat singur legat de cineva ? cel putin asa ai sansa unui nou inceput."
tu ce-ai face in locul acelei persoane care se plange ? :)
-
eu ma refeream la individul dintr-un cuplu care sufera de singuratate, relatia fiind doar una formala si fara continut.
sunt perfect de acord ca numai de noi depinde. am in jurul meu astfel de persoane (femei in general) care mi se pling ce goala le este relatia si viata de cuplu, fara nimic care sa o mai sustina. si atunci ma intreb: nu e mai bine sa fi singur de unul singur, decat singur legat de cineva ? cel putin asa ai sansa unui nou inceput.
Dupa parerea mea "singuratatea in doi" este semnalul de alarma al unei relatii aproape esuate. La inceput cei doi au obiective in comun apoi apare schimbarea[/i] si se manifesta prin diminuarea atentiei pentru partener.Fiecare partener isi continua viata impartind spatiul cu celalalt, devenit un strain cu care s-a obisnuit, cu care comunica din rutina si de care nu s-ar desparti, pentru ca sunt legati de proiectele comune incepute candva.
In acest moment depinde de cei doi parteneri cum procedeaza mai departe ~sta in puterea lor sa salveze relatia de cuplu sau sa renunte.
Daca cei doi nu mai gasesc motivatia de a ramane impreuna poate ar fi mai bine sa mearga fiecare pe drumul lui.
La o anumita varsta este destul de greu sa-ti mai refaci viata , dar poate este de preferat decat sa fii incatusat intr-un cuplu in care nu mai gasesti armonie si frumusete.
-
sunt si relatii de cuplu formale, care supravetuiesc prin vieti paralele...administrativ sunt impreuna, sufleteste si fizic nu...
-
sunt si relatii de cuplu formale, care supravetuiesc prin vieti paralele...administrativ sunt impreuna, sufleteste si fizic nu...
absolut, exista si asa ceva ~ dar acestea sunt cazuri mai rare ~ in care intervin considerente financiare, politice, conjucturale~ in care cei doi parteneri aleg sa duca o viata impreuna pentru a avea o imagine sociala adecvata statutului lor.
sau ~ cazul in care cei ~ considerand ca aceasta situatie ii avantajeaza o accepta.
-
si iar ajungem la partea financiara, materialista a unei relatii esuate dpdv sentimental...
-
din pacate, da...dar deja nu mai cred in dragoste...sau nu in aia care credeam eu ca ar putea fi...probabil in conventuire, compromis, frica de singuratate, pragmatism da...chiar si obisnuinta, atasament...astea pt mine nu inseamna iubire...
-
nuuuuu, sa nu mai spui ca nu crezi in dragoste !!!! :*
niciodata sa nu spui niciodata !!!! :)
-
din pacate aceste relatii de forma nu cred ca sunt cazuri rare, eu am destule si in familie si in jurul meu.
nu vreau sa sune prea dur, dar ma intreb daca nu cumva e o forma de lasitate…
-
iulia, nu e o forma de lasitate, e o forma de educatie ce s-a pomovat pana acum..." altul mai bun nu gasesti", " e tatal copiilor", ce ai sa faci ca femeie singura", " altii sunt mai rai", "nici eu nu am murit din asat"....sa mai continui...ca le-am auzit atat de des, nu neaparat la mine in familie, ci la cei din jur, la generatiile de macar pana acum...cate femei ai vazut pana mai "ieri" sa divorteze ca nu sunt fericite...putine....acum, da sunt mult mai multe...de ce?....pt ca nu se mai simt chiar atata de depandente de barbati si au evoluat emotional mai mult si vor mai mult....cati barbati ai vazut sa plece ca nu sunt fericiti? ( fara sa plece dupa alta)...aproape nici unul...cati barbati vezi la psihoterapeut ca simte singurataea in doi?...cate femei?
-
din pacate, da...dar deja nu mai cred in dragoste...sau nu in aia care credeam eu ca ar putea fi...
Multi avem sentimentul asta si este unul dintre adevarurile care se regasesc in istoria fiecaruia dintre noi. La un moment dat, i am lasat sa treaca pe langa noi adierea unei iubiri, pentru ca nu am avut curaj s-o urmam, s-o traim. De ce ? Suntem prinsi deja intr-un ritm de viata care ne asigura un trai sigur ~cand,ne-am asezat intr-un destin stabil, cand rosturile ni s-au randuit, cand zvacnetele inimii s-au preschimbat in ticait domol, odihnitor, o noua iubire poate aparea ca o amenintare.
iulia, nu e o forma de lasitate, e o forma de educatie ce s-a pomovat pana acum.
Trebuie sa recunoastem ca inainte de revolutie si cu ani in urma , pe vremea bunicilor , nu era deloc incurajat divortul ~ era o rusine sa ai un statul de femeie divortata.
Pe masura ce anii vor trece si asa cum spui tu balanta femeile vor evolua mai mult emotional, voe avea mai mult curaj ~ se va schimba acel statul de acceptare a unei relatii / casatorii formale
-
"Trebuie sa recunoastem ca inainte de revolutie si cu ani in urma , pe vremea bunicilor , nu era deloc incurajat divortul ~ era o rusine sa ai un statul de femeie divortata.
Pe masura ce anii vor trece si asa cum spui tu balanta femeile vor evolua mai mult emotional, voe avea mai mult curaj ~ se va schimba acel statul de acceptare a unei relatii / casatorii formale"
asa este, mama mea era speriata de ce vor spune vecinii, neamurile, lumea...privind divortul meu, nu conta ca eu sunt nefericita, ca al meu copil vede lucruri deloc placute intre parintii sai samd. "trebuia" sa raman casatorita ca asa era rostul unei femei...pf....in fine.
sper sa evoluam in acest sens - ma refer la femei - si sa avem curaj sa spunem gata, pana aici.
-
te felicit pentru curaj si convingere. viata e totusi atit de scurta, nu merita irosita nicio clipa.
-
singuratatea e mai usoara daca ai langa tne persoana iubita iar singuratatea unui singur individ e foarte grea va spun din propie experienta e greu sa nu ai cui spune te iubesc e greu sa nu te integrezi in societate iar singuratatea produsa din cauza pesimismului e ucigatoare la fel si singuratate pesimism si boala nu putini fac fata la asa ceva dar principala cauza a singuratatii e pesimismul eu le am pe toate 3 si nu mai rezist
-
si totusi faci eforturi sa depasesti acest impas. felicitari si tie.
-
Ceva vreme in urma am renuntat la o relatie ~ spun eu neconstructiva pentru mine. Am o prietena care se confrunta cu oarecare probleme in relatie ~ mai imi povesteste prin ce trece. Am incercat sa despic un pic "firul in patru cu ea" - mai mult ca sa o ajut sa-si faca ordine in idei si ce vrea cu adevarat.
Ce m-a frapat e ca zilele trecute mi-a dat a fost o replica ~ ceva de genul ~ uite , tu te-ai despartit de el si cu toate ca esti mai tanara ca mine nu ai mai gasit un om care sa fie langa tine.
De atunci ma gandesc ca are dreptate , dar totusi nu cred ca daca ar fi sa iau din nou acea hotarare as pune in balanta faptul ca raman singura.
Probabil ca majoritatea care trecem pe aici (si deci suntem singure) ne-am gandit de multe ori la decizia care ne-a adus in acest punct.
Ati retrage acea decizie?
-
da, as retrage-o acum, cu gandirea de acum
nu vreau sa dezvolt subiectul, pt ca e dureros... inca
-
cu riscul de a ramane "singura" nu mi-as retrage decizia !
daca o relatie nu merge, nu merge si gata.
daca simti si realizezi ca o relatie nu-i constructiva pt sufletul, inima si mintea ta o lasi, renunti iar revenirea la ea nu e decat involutie !
-
marcutza, poate ca eu incep sa recunosc ca am fost prea categorica, la un moment dat!
mi-e greu, dar asta-i adevarul
daca as fi avut mai multa rabdare, toleranta sau intelepciune, cred ca altul ar fi fost drumul meu acum
cel putin, asa vreau sa cred
ps ar fi multe de povestit si nu ma simt in stare sa spun mai multe
-
bine draga mea draga, inteleg....:*:*:*
inca ceva si tac: nu permite nimanui sa-ti permita involutia, aduce la o dubla singuratate !
pup cu drag !
-
deciziile pe care le luam ne schimba intradevar destinul , adria si noi cele de aici poate nu ne-am fi cunoscut.
marci, cred asa cum spui si tu ca daca as fi continuat as fi pierdut , as fi "involuat".
fetelor ceea ce ma pune pe ganduri este ca m-am obisnuit cu singuratatea ~ spunea la un moment dat bogdan (pe undeva, printr-un topic ) ~ am inceput sa merg la brat cu ea. eu sunt "barbata" in casa si deja ma comport ca atare.
...si pe masura ce trece timpul devin tot mai pretentioasa fata de ce ar trebui sa fie partenerul si stacheta se ridica pe zi ce trece.
... pe de alta parte capat o oarecare incredere ~ ceva de genul ~ ma descurc si fara el.
-
tocmai asta e, m-am saturat sa fiu si "barbata" si femeie
-
divortul e act de curaj asta e parerea mea dar depinde si motivul divortului daca se divorteaza din cauza violentei in familie alcoolului jocurilor de noroc sau ca va inselat sotul sotia atunci sunt de acord dar daca divortezi din cauza ca ai gasit alta persoana mai frumoasa sexoasa sau bogata nu prea e bine
asta e parerea mea daca gresesc sau am dreptate voi sa imi spuneti
-
total de acord cu tine, giovis, dar ce te faci cand jumatatea ta... pleaca intr-o lume mai buna (cel putin, asa vreau sa cred) si te lasa... de caruta?
-
mai exista si alte jumatati pe lumea asta, lume in care am ramas noi dupa plecarea lor :*
-
oare?
nu suntem mai selectivi, mai pretentiosi, gata sa facem oarece comparatii?
-
aaaaa, te bat ! :-*
NICIODATA sa nu mergi pe principiul comparatiei, clar NU vei gasi clona !
-
marcutza, tu chiar crezi ca eu vreau asta? insa, fara sa vreau, e ceva in interiorul meu, care nu ma lasa
-
inconstient facem comparatie ~ ar fi bine sa folosim asta benefic.
si mai e ceva ~ cautam mereu ceea ce ne completeaza.
-
educa-ti interiorul adria :* invata sa inveti si vei vedea ca vei reusi, ai incredere :*
lasa trecutul, nu mai trai in el pt ca te darama, te trage in jos !
-
va pup si va multumesc, sa stiti ca ma simt mult mai bine
acum, ma duc sa termin spanacul si friptura, am alt elan
-
moaaaaaaa, ce bunatati !!! spor spor spor :*
-
adria spanacul e mancarea mea preferata sa mananci si pt mine o portie
-
Adriaaaaaaa.................
tot in Berceni stai ?
-
marcutza, esti binevenita la o portie
giovis, chiar doua portii, nu stiu daca pot manca, dar, sigur voi avea chef de mancare
va trimit si voua, macar pe calea gandului :D
-
Adriaaaaaaa.................
tot in Berceni stai ?
tot acolo, steliana, n-a venit inca fat-frumos pe cal alb ca sa plec (dar, il astept :D)
-
multumessssccc draga adria :*
-
oare?
nu suntem mai selectivi, mai pretentiosi, gata sa facem oarece comparatii?
cand pierzi pe cineva drag, vei face mereu comparatii.aaaaa, te bat ! :-*
NICIODATA sa nu mergi pe principiul comparatiei, clar NU vei gasi clona !
probabil nu vei gasi, dar tot incerci. si daca nu vei gasi si nu vei gasi, o sa-ti spui c-asa a fost sa fie :(
-
Adriaaaaaaa.................
tot in Berceni stai ?
tot acolo, steliana, n-a venit inca fat-frumos pe cal alb ca sa plec (dar, il astept :D)
trimitem la Adria 1 buc. fat-frumos!
calul sa alerge spre tine ca X5!
-
Adria....daca tot am cazut in pacat...fi buna...da-le lor spanacul si mie pastreaza-mi o imbucatura de..carnita !!..:))
-
oare?
nu suntem mai selectivi, mai pretentiosi, gata sa facem oarece comparatii?
cand pierzi pe cineva drag, vei face mereu comparatii.aaaaa, te bat ! :-*
NICIODATA sa nu mergi pe principiul comparatiei, clar NU vei gasi clona !
probabil nu vei gasi, dar tot incerci. si daca nu vei gasi si nu vei gasi, o sa-ti spui c-asa a fost sa fie :(
si uite asa vom sta in stari depresive, in stari din care cu greu iesim, in stari care ne pot duce la pierderea tuturor prietenilor samd pt ca ne incapatanam sa comparam, sa gasim clone, sa traim in trecut.
:(
-
Adriaaaaaaa.................
tot in Berceni stai ?
tot acolo, steliana, n-a venit inca fat-frumos pe cal alb ca sa plec (dar, il astept :D)
trimitem la Adria 1 buc. fat-frumos!
calul sa alerge spre tine ca X5!
steliana, dar aveti grija sa fie un cal alb :D
-
Adria....daca tot am cazut in pacat...fi buna...da-le lor spanacul si mie pastreaza-mi o imbucatura de..carnita !!..:))
francesca, esti binevenita
-
oare?
nu suntem mai selectivi, mai pretentiosi, gata sa facem oarece comparatii?
cand pierzi pe cineva drag, vei face mereu comparatii.aaaaa, te bat ! :-*
NICIODATA sa nu mergi pe principiul comparatiei, clar NU vei gasi clona !
probabil nu vei gasi, dar tot incerci. si daca nu vei gasi si nu vei gasi, o sa-ti spui c-asa a fost sa fie :(
si uite asa vom sta in stari depresive, in stari din care cu greu iesim, in stari care ne pot duce la pierderea tuturor prietenilor samd pt ca ne incapatanam sa comparam, sa gasim clone, sa traim in trecut.
:(
marcutza, mai am si eu zile in care cad in butoiul cu melancolie, dar, uite, ieri, discutia cu voi mi-a schimbat starea de spirit
ma simt mult mai bine
-
nu pot decat sa ma bucur enorm pt tine, pt noi, pt ca exista acest proiect :-*
-
si uite asa vom sta in stari depresive, in stari din care cu greu iesim, in stari care ne pot duce la pierderea tuturor prietenilor samd pt ca ne incapatanam sa comparam, sa gasim clone, sa traim in trecut.
:(
asta e! exista si deprimati. ce ne-am face daca toata lumea ar fi fericita, ar sari intr-un picior si-ar manca alvitza? suntem diferiti si trebuie sa-i multumim bunului Dumnezeu ca suntem asa.
nu ne incapatzanam sa comparam! pur si simplu, vine din interior, independent de vointa noastra, pentru ca asta e arhitectura noastra sufleteasca.
-
marcutza, mai am si eu zile in care cad in butoiul cu melancolie, dar, uite, ieri, discutia cu voi mi-a schimbat starea de spirit
ma simt mult mai bine
ce bine ca au reusit sa te molipseasca :D
-
n-am spus ca nu exista aceste stari i si da, nu condamn pe nimeni ca le pastreaza si ca traiesc cu ele (deprimarea si compararea) insa ar trebui sa invatam sa le gestionam, ne-ar fi cu mult mai bine, ar fi un pas spre binele nostru.
normal ca e o usurare si fericire ca NU semanam unii cu altii, asa-i? astfel nu ne-am compara sau poate da ;)
-
cand un om e deprimat e cel mai greu moment atunci se gandeste doar la rau la toate problemele lui atunci e cea mai mare nevoie de comunicare,dar eu cand sunt deprimat nu vreau sa vb cu nimeni absolut cu nimeni mai ales din familie sunt nervos si imi vin ganduri negre dar aceste momente trec iar daca trec e o reusita
-
cat mai putine stari rele si cat mai multe reusite @giovis ;)
-
cand un om e deprimat e cel mai greu moment atunci se gandeste doar la rau la toate problemele lui atunci e cea mai mare nevoie de comunicare,dar eu cand sunt deprimat nu vreau sa vb cu nimeni absolut cu nimeni mai ales din familie sunt nervos si imi vin ganduri negre dar aceste momente trec iar daca trec e o reusita
este de ajuns sa pui doar samanta gandului ...
cand evolueaza in sens negativ, ne intrebam de ce?
cand ia forma ...
cine ne transforma?
-
este de ajuns sa pui doar samanta gandului ...
aici e aici, dupa ce apare gandul ~ greu se m-ai desurubeaza ~ aici e toata tehnica si vointa ~ sa il alungi
-
atentie deci, la ce si cum gandim! :-*
-
cand iti vine gandul atunci e bine sa ai pe cineva alaturi sa spui pentru ea sau pentru el trebuie sa merg mai departe trebuie sa gasesti un motiv sa mergi mai departe stiu din proprie experienta sa fi singur e farte greu
-
mie-mi spui ...?
si unde te vezi singur ...? ACUM?
nu te cred!
afara de asta ... ai 1000 de motivatii ...
alege UNA!
mergi spre ea ...
vei vedea cum ea vine spre tine ;)
-
sunt singur foarte singur dar ma linisteste faptul ca nu sunt singurul singur,sunt doar singur printr-e singuri
-
aici nimeni nu e singur, asta-i clar ! :D
-
sunt singur foarte singur dar ma linisteste faptul ca nu sunt singurul singur,sunt doar singur printr-e singuri
parca era o chestie~ capra capra piatra'n patru ....
-
aha , am gasit!
Sunt singurel Bing Bang
Printre copaci Bing Bang
Si sunt lovit Bing Bang
Si sangerez Bing Bang
LaLaLaLa...
Dar chiar nimic Bing Bang
Nu ma va opri Bing Bang
Sa cant acum Bing Bang
Un cantecel Bïng Bang
LaLaLaLa....
-
n-am spus ca nu exista aceste stari i si da, nu condamn pe nimeni ca le pastreaza si ca traiesc cu ele (deprimarea si compararea) insa ar trebui sa invatam sa le gestionam, ne-ar fi cu mult mai bine, ar fi un pas spre binele nostru.
din nefericire, nu suntem la aprozar, sa gestionam bine carucioarele cu mere si spanac, sa mai tragem putin la cantar si in final sa iesim in avantaj. ceea ce vine din interiorul meu, depaseste puterea mea de gestionare si oricat de mult m-as cazni sa invat, tot nu reusesc :( normal ca e o usurare si fericire ca NU semanam unii cu altii, asa-i? astfel nu ne-am compara sau poate da ;)
normal ca e o usurare si o fericire. imagineaza-ti ca tu si sotul tau ati pune mare pret pe confortul exterior. ati fi intr-o goana nebuna dupa vile cu piscine, masini bugatti veyron, mobila japoneza si televizoare lcd cu diagonala de 8 metri. nici nu ati mai avea vreme sa va iubiti :(
-
cred ca si la aprozar si cu noi insine trebuie sa invatam a gestiona acele carucioare, vrei bine, nu vrei iarasi bine.
nu te condamna nimeni si nu te judeca nimeni, cel putin nu aici ! si nu spun ca eu reusesc de fiecare data !
daca eu si sotul meu (care o fi ala) am pune pret pe confortul exterior, am avea timp si pt iubire, exista internet, exista firme care se ocupa cu asa ceva, nu vom alerga noi (asta presupunand ca avem bani, drept cum spui - piscine, masini bugatti veyron, mobila japoneza si televizoare lcd cu diagonala de 8 metri ).
"depaseste puterea mea de gestionare si oricat de mult m-as cazni sa invat, tot nu reusesc" - macar ai incercat, felicitari ;)
-
daca eu si sotul meu (care o fi ala) am pune pret pe confortul exterior...
eu iti doresc un sotz care sa puna pret pe confortul interior si sa fie in contrast cu tine :) asa va atrageti mai puternic ;D
-
se poate gestiona ceea ce si-a dorit omul ... de la inceputul inceputurilor ...?
-
si eu pun pret pe confortul interior, n-am spus niciodata ca pretuiesc exteriorul ;)
-
toti punem pret pe interior!
doar ca eu il percep ca pe un Adevar!
nicidecum ... confort
de aici se desprinde si exprimarea Adevarului
ai putea face sex de confort ...?
-
Ce m-a frapat e ca zilele trecute mi-a dat a fost o replica ~ ceva de genul ~ uite , tu te-ai despartit de el si cu toate ca esti mai tanara ca mine nu ai mai gasit un om care sa fie langa tine.
De atunci ma gandesc ca are dreptate , dar totusi nu cred ca daca ar fi sa iau din nou acea hotarare as pune in balanta faptul ca raman singura.
deci am identificat un factor major pt care oamenii stau impreuna desi sentimental nu-i mai leaga nimic: teama ca nu vor mai gasi un alt partener si vor ramine singuri. desi, dupa parerea mea sunt oricum singuri intr-o astfel de relatie. alte motive?
-
daca-ti amintesti se vorbea si de partea financiara, sunt multi care stau intr-o relatie esuata pt asa ceva, banii.
-
unde este Adevarul?
-
in fiecare din noi !
-
reluare!
daca-ti amintesti se vorbea si de partea financiara, sunt multi care stau intr-o relatie esuata pt asa ceva, banii.
adevarul nu poate sta intr-o relatie esuata
nu tine de material sau fizic
-
alte motive?
comoditatea !!?? ceva de genul ~ mai bine ramanem impreuna decat sa-mi iau lucrurile ~ sa ma obosesc sa caut alta locuinta ~ sa merg in concedii singura ~ sa explic copiilor situatia, etc
-
durere maxima gabitza....dar atat de adevarat...
-
1.Teama de singuratate
2.Situatia materiala
3.Comoditate/obisnuinta
4.Ar putea fi un alt motiv si teama de opinia critica a celorlalti care-i judeca?
-
5 Teama ca si data urmatoare sunt sanse sa fie la fel
6. Amitirile comune
7. Dependenta si atasamentul
-
"...am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti..." Octavian Paler :)
-
sunt si relatii de cuplu formale, care supravetuiesc prin vieti paralele...administrativ sunt impreuna, sufleteste si fizic nu...
In cazul asta, termenul "relatie" devine impropriu. Ca nu mai e asa ceva. Se poate numi intelegere, armistitiu, afacere, necesitate, dependenta, cum vreti. Dar nu relatie.
-
In cazul asta, termenul "relatie" devine impropriu. Ca nu mai e asa ceva. Se poate numi intelegere, armistitiu, afacere, necesitate, dependenta, cum vreti. Dar nu relatie.
si cum se numesc cei doi in acest caz ~ deja nu mai formeaza un cuplu ?
-
1.Teama de singuratate
2.Situatia materiala
3.Comoditate/obisnuinta
4.Ar putea fi un alt motiv si teama de opinia critica a celorlalti care-i judeca?
5 Teama ca si data urmatoare sunt sanse sa fie la fel
6. Amitirile comune
7. Dependenta si atasamentul
privind la punctele de mai sus putem pune aceeasi intrebare.
si cum se numesc cei doi in acest caz ~ deja nu mai formeaza un cuplu ?
-
In cazul asta, termenul "relatie" devine impropriu. Ca nu mai e asa ceva. Se poate numi intelegere, armistitiu, afacere, necesitate, dependenta, cum vreti. Dar nu relatie.
contract de colaborare/intrajutorare?
-
contract de colaborare/intrajutorare?
suna cam prea pretentios ~
e un fel de aiureala
-
In cazul asta, termenul "relatie" devine impropriu. Ca nu mai e asa ceva. Se poate numi intelegere, armistitiu, afacere, necesitate, dependenta, cum vreti. Dar nu relatie.
contract de colaborare/intrajutorare?
Asa cum am spus, ii poti zice cum vrei. Dar nu relatie. Oricum, nu o relatie in care exista si iubire.
-
nu este decat o singuratate in doi, nimic altceva, un supliciu.
ne cramponam de motive gen 1,2,3,4, etc, ne mintim crunt, atat.
-
si cum se numesc cei doi in acest caz ~ deja nu mai formeaza un cuplu ?
Pentru mine "cuplu" inseamna mai mult decat doi oameni uniti de o conventie sociala sau de faptul ca impart aceeasi locuinta. In cazul de fata, da, nu mai formeaza un cuplu decat aparent.
-
In cazul asta, termenul "relatie" devine impropriu. Ca nu mai e asa ceva. Se poate numi intelegere, armistitiu, afacere, necesitate, dependenta, cum vreti. Dar nu relatie.
si cum se numesc cei doi in acest caz ~ deja nu mai formeaza un cuplu ?
cred ca pot fi numiti lejer, garanti ai propriului destin ... care nu iubesc viata
-
garanti ... pana la iesirea din cuplu :D
-
garanti pana dau coltul. data viitoare isi vor alege aceeasi existenta.
-
asta cam asa e. daca nu invatam din greseli riscul ca istoria sa se repete e foarte mare.
-
tine de perceptia fiecaruia
bunica avea o vorba: decat vai de doi ...
mai bine vai de unul ...
-
inteleapta bunica...
-
Exista calea de mijloc: vai de cate unul separat dar impreuna :D
-
exista si singuratate in trei ??? am un amic care a inchiriat o casa in thai si a locuit timp de 3 luni cu 2 fete >:( si mi-a zis ca s-a simtit singur, ca abia astepta sa se intoarca in Ro. cred ca e bine sa locuiesti cu 3 fete. de singuratatea in patru inca nu am auzit.
-
pai aia nu sunt singuri, se cupleaza doi cu doi si merg la swing.
-
Singuratate
Mihai Eminescu
Cu perdelele lasate
Sed la masa mea de brad,
Focul palpaie în soba,
Iara eu pe ganduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Taraiesc incet ca greieri
Printre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mangaioase
Si se sfarma-n suflet trist,
Cum in picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
In odaie prin unghere
S-a tesut paienjenis
Si prin cartile in vravuri
Umbla soarecii furis.
In aceasta dulce pace
Imi ridic privirea-n pod
Si ascult cum invelisul
De la carti ei mi le rod.
Ah! de cate ori voit-am
Ca sa spanzur lira-n cui
Si un capat poeziei
Si pustiului sa pui;
Dar atuncea greieri, soareci,
Cu usor-maruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iara ea se face vers.
Cateodata... prea arare...
A tarziu cand arde lampa,
Inima din loc imi sare,
Cand aud ca suna cleampa...
Este Ea. Desarta casa
Dintr-o data-mi pare plina,
In privazul negru-al vietii-mi
E-o icoana de lumina.
Si mi-i ciuda cum de vremea
Sa mai treaca se indura,
Cand eu stau soptind cu draga
Mana-n mana, gura-n gura.
-
am in minte un caz care are o astfel de relatie, au fiecare vietile lor separat unul de altul de foarte multi ani, cu alti parteneri, copilul de 14 ani sta cind cu unul, cind la celalalt. de ce nu divorteaza nu stiu, i-am intrebat odata si a zis: “n-am timp de pierdut pe la tribunal. la ce bun?”
asta mi se pare cazul fericit cind au inteles ca povestea lor se consumase si si-au vazut mai departe de firescul vietii fara sa sufere. dar e singurul caz pe care il cunosc asa, restul sunt doar durere, frustrare, dezamagire, insingurare…
-
ti se pare ok acest "caz fericit" ? :)
oare nimeni nu sufera? crede-ma ca acel copil sufera !
-
acel copil ... este un invins, prin ceea ce cred parintii ca sunt ... invingatori
-
posibil. nu in cazul asta ca pe ei ii cunosc, dar in general …
tin minte ca citisem undeva ca pt un copil este benefic sa-si vada parintii fericiti, echilibrati, asta e esential. daca n-a fost sa ramina impreuna, macar sa depaseasca momentul fara resentimente. asta e mesajul pe care il percepe copilul.
ai mei au divortat dupa aproape 10 ani de “razboi”. n-a fost bine pt nimeni, noi eram sigur victime. daca luau decizia din timp...
-
acel copil ... este un invins, prin ceea ce cred parintii ca sunt ... invingatori
@iulia, citeste cu atentie ce a spus steliana si poate vei realiza ca niciun divort, in care sunt implicati copii, nu este fericit indiferent de "au fiecare vietile lor separat unul de altul de foarte multi ani", copilul nu are nucleul familial.
nu te condamn ca nu poti crede sau intelege :)
-
...dar atunci cand copii au peste 23 de ani si parintii se despart...trauma e la fel pt ei?
-
da !
-
si cand copiii au 45 de ani?
-
am un prieten de 37 ani, parintii lui au divortat la varsta de 75 ani(varsta parintilor) si crede-ma ca a fost afectat.
-
...dar atunci cand copii au peste 23 de ani si parintii se despart...trauma e la fel pt ei?
Cind am divortat eu, fiicele mele aveau 27, respectiv 25 de ani; si cu toate ca tatal lor era mai mult in alte locuri decit pe-acasa, cu toate ca intelegeau ca situatia era iremediabil compromisa, eu am simtit si stiu sigur ca au suferit pentru ca ne iubeau pe amindoi la fel de mult si nu se puteau impaca cu ideea de a nu mai fi o familie. Din acest motiv, eu am ramas in relatii bune cu tatal lor, chiar si dupa ce el s-a recasatorit. Copiii devin nesiguri si se simt abandonati indiferent de virsta pe care o au ei cind divorteaza parintii.
-
fireste. dar asta nu te-a facut sa renunti la decizie.
-
astazi am auzit o chestie foarte tare ~ o replica (o adaptez un pic !) de genul :
"Pentru noi nu a mai ramas decat statutul de sot si sotie - intre noi nu mai exista loc pentru cuvinte tandre."
- ce definitie excelenta pentru "singuratatea in doi"
-
BEEP si vei intelege babusca :-*
-
Singuratate in doi ... In fiecare zi , cand ne trezim, ne nastem din nou si in fiecare seara murim din nou. Cateodata ai norocul sa te nasti alaturi de cineva drag in fiecare dimineata, alteori te trezesti singur ... oricum ai incepe ziua , nu stii niciodata cum o termini, deci "parerea mea" este sa traiesti fiecare viata (zi) cu bucuria de a descoperii ceva nou , de a invata ceva , de a plange sau bucuria de a rade...daca esti in doi , si acest "doi" chiar inseamna tu si umbra ta , atunci cu atat mai bine , daca esti singur atunci tu si cu tine poti forma un cuplu perfect :)) nu ? aberez pe aici , acum , si rad in sinea mea de mine ca sa nu plang . Adevarul este la mijloc , nu traiesti cu adevarat in doi , decat cateva clipe ratacite iar in majoritatea timpului iti faci probleme si ganduri cum sa "asiguri" acele clipe minunate in doi , cum sa le traiesti in fiecare zi din nou. Poti spune ca tu si cafeaua de dimineata formati un cuplu perfect? Extrapoland, putem creea un cuplu cu orice , sau cu oricine, dar oare rutina nu ucide mintea ? poate murim cate putin in fiecare de minut de "fericire" conjugala...poate ar trebui sa traim fiecare minut descoperind sau incercand sa descoperi un prieten(a) nou... poate chiar asta am cautat si am gasit in Singles Camp ?
O seara minunata tuturor cititorilor de acum , si o o zi minunata celorlalti.
-
Bine ai venit @optimus sum. Mi-au placut "aberatiile" tale. Cu totii cautam prieteni, cat mai buni posibil. Dar apropo de prietenie si de singuratatea in doi. Nu stiu in cate cupluri se intampla ca un parterener sa-l considere pe celalalt cel mai bun prieten si viceversa. Am vazut cupluri in care cei doi erau orice, numai cei mai buni prieteni nu. Iar pentru mine, un cuplu ce are ca fundament iubirea si respectul reciproc nu poate fi de conceput (decat formal) fara o prietenie solida intre cei doi. In mod logic, cine-ti poate fi prietenul cel mai bun daca nu partenerul alaturi de care ai ales sa mergi in viata la bine si la rau?!
Stiu, in majoritatea cazurilor nu se intampla asa iar societatea ne invata ca relatia este o competitie, cand ar trebui sa fie o coalitie, si partenerii sunt deseori adversari in loc sa fie aliati. Ceea ce contravine insusi conceptului de relatie/relationare. Eu nu ader la aceasta conceptie utopica si-mi voi pastra in continuare crezul ca partenera trebuie sa fie inainte de toate cea mai buna prietena.
-
trebuie sa alegi ca sotie pe femeia care, daca ar fi barbat, ti-ar fi cel mai bun prieten. suna bine, dar praftica ne omoara :(
-
In mod logic, cine-ti poate fi prietenul cel mai bun daca nu partenerul alaturi de care ai ales sa mergi in viata la bine si la rau?!
- foarte bine punctat cerculetz.
trebuie sa alegi ca sotie pe femeia care, daca ar fi barbat, ti-ar fi cel mai bun prieten. suna bine, dar praftica ne omoara.
- mai multa practica, silviu.
-
"Stiu, in majoritatea cazurilor nu se intampla asa iar societatea ne invata ca relatia este o competitie, cand ar trebui sa fie o coalitie, si partenerii sunt deseori adversari in loc sa fie aliati."
Te-ai gandit vreodata ca "societatea" suntem noi, cei care o alcatuim ? relatia este o competitie pentru ca omul se afla intr-o permanenta frustrare. Calcam pe cadavre pentru ca asa ne place si nu pentru ca suntem invatati sa o facem , sau suntem impinsi de la spate...competitia este motorul care face lumea sa evolueze...bullsheet ;) budismul mi se pare cel mai aproape de conceptul de a fi OM.
-
budismul mi se pare cel mai aproape de conceptul de a fi OM.
exact! de asta imi plac thailandezele :)
-
trebuie sa alegi ca sotie pe femeia care, daca ar fi barbat
Deja sunt schimbate datele problemei. Si-atunci normal ca nu mai functioneaza "formula" pe care o stim ;)
suna bine, dar praftica ne omoara :(
Ne omoara tocmai pentru ca nu practicam si renuntam dupa prima incercare care nu ne iese :(
-
bunica avea o vorba: decat vai de doi ...
mai bine vai de unul ...
Nu-i mai bine vai de nici unul :)
-
bunica avea o vorba: decat vai de doi ...
mai bine vai de unul ...
Nu-i mai bine vai de nici unul :)
dispare rostul lui vai! ;)
dar, vai ce bine ar fi ...
-
exact! de asta imi plac thailandezele :)
ai avut vreodata o thailandeza ?
cele intalnite de mine acopereau mirosul transpiratiei cu parfum ieftin... ::)
-
dispare rostul lui vai! ;)
dar, vai ce bine ar fi ...
si ii pare cuiva rau daca dispare "vai"
-
exact! de asta imi plac thailandezele :)
ai avut vreodata o thailandeza ?
cele intalnite de mine acopereau mirosul transpiratiei cu parfum ieftin... ::)
ii plac foarte mult - face orice pentru ele ;D
-
de gustibus... brrrrr! chiar orice ? sau tu intepi ca un arici ? adica gratis ... ;D
-
exact! de asta imi plac thailandezele :)
cele intalnite de mine acopereau mirosul transpiratiei cu parfum ieftin... ::)
ghinion de neshansa :(
-
ii plac foarte mult - face orice pentru ele ;D
ce intelegi prin orice? ???
-
sau tu intepi ca un arici ? adica gratis ... ;D
ai ghicit - este la oferta :D
-
ce intelegi prin orice? ???
de gustibus... brrrrr! chiar orice ?
toate gandurile duc la thai ;D
-
Trandafirul este regina florilor, dar cat inteapa cand vrei sa o atingi ...si cu cat inteapa mai tare cu atat este mai apreciata ...te gandesti la un moment dat : oare este atat de apreciata aceasta foare pt parfumul ei , pentru frumusetea ei sau pentru cat de tare si aprig inteapa ?
-
In zodiacul florilor eu sunt trandafir...
-
bravo dian ;D
-
In zodiacul florilor eu sunt trandafir...
atunci te ciufulesc , iti smulg toate petalele si te pun la fiert la foc mic...cu zahar mult...
sa vezi ce dulceata iese din tine la urma ;D
-
sa vezi ce dulceata iese din tine la urma ;D
dian este ea deja o dulceata :D
-
va recomand o Singuratate in doi cu dulceatza de trandafiri ;)
-
va recomand o Singuratate in doi cu dulceatza de trandafiri ;)
deja suntem peste 600 utilizatori - cam greu o singuratate in doi !! ;D
-
offfff, nu mi-ai vazut ghilimelele ! ;D
-
doar le-am ocolit :D
-
nu mai ocoli, mergi de-a dreptul ;)
-
si cu stangul ce fac? :D
-
deloc ocol ! ::)
-
http://www.benessere.ro/Psiho/158/Singuratatea-in-doi.html (http://www.benessere.ro/Psiho/158/Singuratatea-in-doi.html)
-
"Singuratatea in doi" este o specie inrudita cu "bucuria neimpartasita". Se crede ca acestea au aparut imediat dupa extragerea coastei si plamadirea perechii. Pana atunci, "singuratatea in doi" era cunoscuta sub numele de "singuratatea in unul".
"Singuratatea in doi" (solitudinis-vulgaris) este unul dintre cele mai raspandite micro-organisme parazitare: acesta infesteaza purtatorul pe diferite cai, cum ar fi: lipsa de comunicare, incompatibilitatea, uitarea, renuntarea.
Dezvoltarea acesteia este stimulata de eventualele carente de compasiune si empatie ale purtatorului, ca perioade propice de instalare semnalandu-se situatiile grele, perioadele de plictis si perioadele in care raportul vis/realitate prezinta cresteri semnificative.
Solitudinis-vulgaris infesteaza ambii parteneri si se manifesta sub forma nodurilor amare, localizate la nivelul esofagului, produce stari de anxietate si depresie, fiind raportate cazuri in care partenerii, ascunzandu-se unul de celalalt, se frang din mijloc, tac, si au senzatia ca intreaga viata le trece prin fata ochilor. Persoanele care ajung in acest stadiu, au tendinta de a-si frange mainile si simt nevoia coplesitoare de a putea repara greselile trecutului. Imposibilitatea acestei actiuni, ii poate face sa atinga nivele ridicate ale frustrarii.
Fiind un organism evoluat, solitudinis-vulgaris nu isi distruge gazda. Singurul remediu cunoscut se pare ca este dorinta persoanei infestate de a se vindeca. Aceasta trebuie sa se concentreze asupra slabiciunilor care au permis instalarea micro-organismului si sa lupte impotriva acestora. In cazuri extreme, singura modalitate de vindecare este separarea definitiva a partenerilor: solitudinis-vulgaris, banala "singuratate in doi" nu traieste decat prin mimetism. Separarea poate altera structura acesteia, conducand la o forma primitiva a ei, si anume "solitudinis-solitarium". Aceasta reface conditiile primordiale, care sunt mai usor de inteles si de gestionat.
Studii recente efectuate asupra acestui organism parazitar releva faptul ca dezvoltarea sa este inhibata prin comunicare, dar inca nu este bine precizat ce inseamna aceasta si daca terapia nu are, cumva, doar natura profilactica.
-
O evaluare sincera ... conteaza mai mult decat orice informatie ...
-
Pina la urma cred ca fiecare accepta cit ii permite gradul de confort personal: tolerezi situatia si te-ai adaptat la ea, adica “merge si asa”, atunci stai intr-o astfel de relatie.
Nu poti sa mai accepti si vrei sa incepi alta etapa, atunci te desprinzi.
Dificultatea e cred pt cei care nu mai vad alternativa dupa o astfel de decizie.
Obisnuinta e precum rugina. (Marquez)
-
ei ... as ...
dar ... nu am ruginit niciodata! dimpotriva!
cred ca rugina asta... este toxina relatiei ...
daca ai calgonul in tine ...
-
adevar graisi!! si ca si rugina maninca incet dar sigur...
dar calgonul ce ar trebui sa fie?
-
puterea de a fii intotdeauna TU ... si totusi nou! ;)
-
@pe_jumate:
hmm, si eu unde scriu care e elementul doi la femei (ca comunicarea era de fapt abia pe locul 3) ? unde sa ma duc sa zic importanta ”implicarii totale” a barbatului ca declansator al nevoii de iubire fizica la femeie?? ha?
na, ca am zis-o.. astept represalii..
-
puterea de a fii intotdeauna TU ... si totusi nou! ;)
asta mi se pare cel mai greu de realizat. ca parca sunt din ce in ce mai ...veche
-
hmm, si eu unde scriu care e elementul doi la femei (ca comunicarea era de fapt abia pe locul 3) ? unde sa ma duc sa zic importanta ”implicarii totale” a barbatului ca declansator al nevoii de iubire fizica la femeie?? ha?
na, ca am zis-o.. astept represalii..
carmen, spune-mi te rog(iertare daca n-am inteles bine)
- declansarea nevoii de iubire fizica la femei sa se realizeze dupa ce barbatul/partenerul se implica total ?
-
declansarea nevoii de iubire fizica la femei sa se realizeze dupa ce barbatul/partenerul se implica total ?
nu dupa ci in functie de asta, @marcutza.. sondajul explora factorii declansatori la femeie, iar lista era facuta in ordinea importantei atribuita de femei.. ordinea era asa: 1. dragoste (indubitabil favorita ;)), 2. implicare totala, 3. comunicare, 4. intimitate, 5. atingeri fizice / gesturi ale barbatului, fara conotatie sexuala :)
-
deja suntem peste 600 utilizatori - cam greu o singuratate in doi !! ;D
Singuratate in doi cate doi. Ce zici de asta? ;D
-
nu dupa ci in functie de asta, @marcutza.. sondajul explora factorii declansatori la femeie, iar lista era facuta in ordinea importantei atribuita de femei.. ordinea era asa: 1. dragoste (indubitabil favorita ;)), 2. implicare totala, 3. comunicare, 4. intimitate, 5. atingeri fizice / gesturi ale barbatului, fara conotatie sexuala :)
dar de ce numai barbatul sa se implice si in functie de asta noi sa actionam ? :-\
-
Eu am inteles altceva de acolo: ca femeile au nevoie sa stie cit de mult sunt angajati in treaba asta barbatii inainte de a merge mai departe cu partea fizica a relatiei.
-
Singuratate in doi cate doi. Ce zici de asta? ;D
tu cu cine ai vrea sa fii singur?
-
eu am voie sa fiu singura cu Richard Gere? :D
-
da!
-
stai la rand , mica , stai la rand... :D
(http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcStXA8yoDteH_XRL_gA_DtM3EuUWJHOYr6jiuO_TgLbbP8GOU7TWQ)
-
eh... :D
dar am uitat sa spun...cu Richard Gere de acum 10 ani, ca a imbatranit urat...nu ca Sean Connery, de ex., care e mult mai interesant acum, la senectute, decat in junete.
-
La 1 iunie 2005, Cartea Recordurilor inregistra cea mai longeviva casnicie din lume : Percy Arrowsmith (105 ani) si Florence (100 ani) isi sarbatoreau cea de-a 80-a aniversare a casatoriei.
Desigur multi au fost curiosi sa descopere secretul. In timpul banchetului, Florence i l-a dezvaluit unei stranepoate, reporter:
-Stii, Leeah, cand l-am luat pe Percy, m-am hotarat sa fac o lista cu 10 cusururi ale lui, pe care sa i le accept neconditionat, de dragul legamantului nostru.. Ori de cate ori gresea, imi ziceam in minte: <Norocul tau ca e unul dintre cele zece..>.
Leeah a intrebat-o:
-Spune-mi, care sunt cele 10 cusururi?
Florence s-a intors catre stranepoata si i-a marturisit:
-Stii...niciodata nu le-am scris.
sa fie asta leacul impotriva "singuratatii in doi"?
-
La 1 iunie 2005, Cartea Recordurilor inregistra cea mai longeviva casnicie din lume : Percy Arrowsmith (105 ani) si Florence (100 ani) isi sarbatoreau cea de-a 80-a aniversare a casatoriei.
Desigur multi au fost curiosi sa descopere secretul. In timpul banchetului, Florence i l-a dezvaluit unei stranepoate, reporter:
-Stii, Leeah, cand l-am luat pe Percy, m-am hotarat sa fac o lista cu 10 cusururi ale lui, pe care sa i le accept neconditionat, de dragul legamantului nostru.. Ori de cate ori gresea, imi ziceam in minte: <Norocul tau ca e unul dintre cele zece..>.
Leeah a intrebat-o:
-Spune-mi, care sunt cele 10 cusururi?
Florence s-a intors catre stranepoata si i-a marturisit:
-Stii...niciodata nu le-am scris.
sa fie asta leacul impotriva "singuratatii in doi"?
sa fie vorba despre toleranta ? ;)
-
Frate @optimus iar ai citat tot mesajul dinainte ca sa scrii 3 litere? Ca ma enervez acu ca o enervezi pe Iulia! Ei, comedie! :)
-
tu cu cine ai vrea sa fii singur?
Pai cu cineva a carei simpla prezenta imi face placere si ma bucura. De-aci, sky is the limit.
-
da' sa stii ca si tu sacrifici multa pagina cu avatarul tau ;D
-
Frate @optimus iar ai citat tot mesajul dinainte ca sa scrii 3 litere? Ca ma enervez acu ca o enervezi pe Iulia! Ei, comedie! :)
nu mai fac ...parol..
;)
-
da' sa stii ca si tu sacrifici multa pagina cu avatarul tau ;D
Te-ai luat cumva de avatarul meu, adica de semnatura mea cu galaxie si cu poezie? Sau mi s-a parut? ;D
-
Frate @optimus iar ai citat tot mesajul dinainte ca sa scrii 3 litere? Ca ma enervez acu ca o enervezi pe Iulia! Ei, comedie! :)
avem echipa, avem valoare
suntem echipa cea mai tare!!!
-
oare care sunt lucrurile pe care e greu sa le faci cind esti unu singur vs atunci cind esti in cuplu? exista astfel de situatii unde nu ati face fata de unu singur?
-
...mi se intampla sa nu pot deface capacul la borcane! :)
-
inseamna ca nu ti-ai implinit singuratatea ...
-
imi lipsesc anumite dialoguri... imbratisarile prelungi ...astea nu am cum sa le fac singur ...si doare lipsa lor...
un sarut, o mangaiere, atingerea calda a unui san in causul palmei...doamneee cate lipsesc ...:(
iulia te strang de gat ... :'(
-
oare care sunt lucrurile pe care e greu sa le faci cind esti unu singur vs atunci cind esti in cuplu? exista astfel de situatii unde nu ati face fata de unu singur?
indiferent de cata desavarsire ai acumult in timp ...
nimic nu egaleaza cu atunci, cand ai puterea sa crezi ca nu mai esti singur ...
-
Singuratatea nu exista... Este decat frica ca tu si cu tine sunteti prea putini ca sa traiti. de cate ori te simti singur vorbesti cu cineva , nu ? chiar daca nu mai este nimeni langa tine, porti in tine un dialog mut cu eul tau...
"trebuie sa ma las de fumat, tusesc prea mult, offf iar ma doare spate ... Trebuie sa rezolv azi ce nu am terminat ieri . Sa terminat cafeaua ! Si trebuie sa iau iar hartie igienica... Ce frumos e soarele in dimineata asta . Vrabiile astea sunt rele , fac o galagie ..."
Cu cine vorbesc ? :o
Sunt singur, pe bancuta din curte si totusi imi turuie mintea intruna... Idei si planuri si vaicareli si ganduri vesele si sumbre se inghesuie sa iasa pe stramta usa a mintii si dintr-o data un gand le face pe toate sa dispara...
Cu cine tot ma cert de cand m-am trezit ?
CU MINE !
Yupiiiiii...am gasit. ;D singuratea NU EXISTA ! suntem doi la pachet. EU SI CU MINE .... :D
Dualitate ? :o
-
Azi am nevoie de ajutor sa trec de un alt nexus in viata asta. am nevoie de ajutor ...vorbesc doar cu mine si ma rog sa ma ajute cineva ... vorbesc doar cu mine si vorbesc si cu altcineva... constare brutala !
Frateeee, suntem mai multi... sunt singur pe bancuta din gradina , fumez si vorbesc cu mine si cu dumnezeu. sunt singur si port un dialog ? Si dumnezeu e langa mine , si ma mangaie cu o raza de soare , ca recompensa pentru ca am aflat ...
Ia raza din soare si mi-o baga brutal in ochi... trezeste-te ! singuratea nu exista !
-
lasati-ma cu filozofeala...
chestii concret practice pe care nu le puteti face de unu singur. in afara de dragoste.
aia cu borcanele mi se intimpla si mie, dar inventez diverse care sa nu necesite forta.
nu pot sa mut mobila singura.
odata am refuzat sa ma duc la o nunta singura.
-
da, trasul mobilei e o problema. :D si participarea la comunitati cu perechi e, intr-adevar, oarecum neconfortabila, dar nu sa mori. :D Jul, tu ti-ai pus problema ca aveai poate oportunitatea sa-l gasesti pe "the one" la nunta aceea?
in rest....cam tot se poate face.
-
ce filozofeala mai Iulia ?... >:(
ia sa vad cum te saruti tu singura ?
de mangaiat , hai sa zicem , merge cu un efort de imaginatie, dar cu un sarut cum faci ?
-
mai flacau, nu am zis in afara de dragoste?!? deci altele alea alea...
-
pentru in afara de dragoste nu merge aia cu: "cheama un prieten " ?
sau la ce sunt buni prietenii ?
vine SC si rezolva nu ?
si un pupic nu se poate si in afara dragostei ? uite , pe mine nu m-a pupat nimeni 2 luni si apoi intr-o joi m-au pupat 6 fete frumoase... happy ? :D
-
hai ca miha are dreptate, cam tot se poate face si in unu...
-
oare care sunt lucrurile pe care e greu sa le faci cind esti unu singur vs atunci cind esti in cuplu? exista astfel de situatii unde nu ati face fata de unu singur?
mai flacau, nu am zis in afara de dragoste?!? deci altele alea alea...
nu scrie in afara de de dragoste mai Iuli...
si acum , ca sa fiu cum vrei tu , fara partenera , chiar mi-e greu sa gatesc , pentru ca ea pregatea tot , taia tot , imi dadea la mana farfurii, oale , tigai , ulei , etc...eu doar faceam pe DJ-ul in bucatarie ...acum tre sa fac singur tot si mai bine lasa ... :(
-
da, trasul mobilei e o problema. :D
sub corpul mobilierului care trebuie mutat se pune o bucata de mocheta/covoras si ... poti muta in ritm de dans
-
singuratatea te invata sa fii destept , steli...ai observat ? inseamna ca singuratatea e buna , nu ?
-
exemplifica-mi stari sau situatii in care gasesti doar bine sau doar rau ...
nu singuratatea m-a invatat - pentru ca am invatat sa o ignor - doar nevoia
-
sub corpul mobilierului care trebuie mutat se pune o bucata de mocheta/covoras si ... poti muta in ritm de dans
uite cine stie meserie...
sau coji de cartofi parca
-
un sifonier cu haine ... pe o caja de cartof :-\
-
...mi se intampla sa nu pot deface capacul la borcane! :)
exista o smecherie
da' ce dati sa o spun? :D
-
cu putin efort si vointa poti face orice, dar e al naibii de obositor...offf, chiar trebuie sa le fac singura pe toate :(
-
hai ca miha are dreptate, cam tot se poate face si in unu...
pai da. si pentru ca asa ma enerva cand era cate ceva de bricolat prin casa (un diblu, o gaura, o chestie) ca trebuia sa sun pe cineva daca n-are pe cineva care are pe cineva care sa... ca mi-am cumparat bormasina. :D minune, dragelor. mi-am rezolvat o multime de chestiuni, de la montatul unor sine pentru draperii, la dibluri, gauri in rigips, picioare la mobila etc... eeeei, aici ajungem la subiect. cu mutatul merge ca, da, eu pun o patura sub...si trag, da' a trebuit sa rastorn mobila ca sa-i montez picioarele... ;D palpitant nu? ei...dar am asul inmaneca...pe fi-miu ;D
acum visez la o bijuterie de fierastrau electric ;D (l-am ochit la Brico :D) ca ma mai trece cate o polita, mai am de taiat cate un arac :D.... si la bomfaier ma epuizez. :D
sigur, iar o sa sara domnisoru' silviu sa rada de feminitatea-mi facuta praf de ustensile, da' ce-mi pasa, sunt io autonoma in mestereli? :D ca vroba 'ceea un barbat mai gasesti, dar o bormasina ca a meaaaaa :D
-
aha, miha, stiu acum pe cine sa sun cand am nevoie de bormasina - direct la sursa - ca sa nu mai caut ...
.... pe cineva daca n-are pe cineva care are pe cineva care sa...
-
oricand, cu placere. m-am perfectionat. :D
-
si eu aveam pe cineva care spunea ca nu poate sa tunda iarba ca lucreaza la cineva :D
asa ca mi-am cumparat vara trecuta motocositoare, fara sa apelez la cineva candva pentru asa ceva :P
tunde cineva iarba cu mine, vara aceasta ???
-
Doamne, am aflat atâtea lucruri citind postările voastre... Până la urmă trag concluzia, că este mult mai constructivă singurătatea în unu decât singurătatea în doi...
-
eh. n-as merge atat de departe, insa da, singuratatea e ocazia de a descoperi ca poti face mult mai multe decat te credeai in stare. sa va povestesc si cum mi-am schimbat scugerea chiuvetei de la baie? :D :D
-
baga poveste cu scurgere! :D
te urmez, cu povestea cand am facut pasiune pentru clantele de la usi :D :D :D
am cumparat atatea ... incat a fost moartea pasiunii :D :D :D
-
hmm... am platit bani multi pentru locul MEU de parcare, iar azi am gasit un mashinoi urias parcat pe el.. nu pot sa ma cert singura cu impertinentul cu bani care si-a pus fara drept masina acolo.. poti da gauri sau trage mobila singura, dar nu iese la fel de bine treaba daca ai de tratat ceva, singura, cu un mitocan cu bani..
-
asta crezi tu, sau cifra afacerilor este tatuata pe brat ???
demonstraza-i ca nu banul face pe om ... ci invers ...
-
aaaa, cu scurgerile de plastic de acum e foarte simplu. desurubezi chestiile alea (nush' cum le zice) de la capete, schimbi elementu' de platic si reinsurubezi, cu grija ca garnitura de cauciuc sa fie bine pusa, ca altfel iti picura... :D dureaza fix 5 minute, adica mult mai putin decat sa cauti un instalator si sa stai cu el, sa-i faci conversatie la cafea, cat face o teaba f. simpla. :D
-
asta crezi tu, sau cifra afacerilor este tatuata pe brat ???
demonstraza-i ca nu banul face pe om ... ci invers ...
cum, @stel?
-
darama toate cifrele imaginate, prin atitudine
-
si eu am o problema cu scurgerea de la baie din pardoseala...l-am vazut pe instalator cum face si acum ma descurc singura ...urata treaba >:( dar asta e...si cineva m-a invatat sa schimb sigurantele si becurile la masina cand se ard si acum o fac singura...nu-mi mai pierd vremea prin service si fac si economie la bani ;)...nevoia te invata sa faci orice, dar daca as avea pe cineva sa-mi duca din cand in cand masina la spalat sa nu mai pierd timpul sau sa ma ajute sa car sacosele cand vin de la cumparaturi, sa nu mai fiu ca fefeleaga...ce bine ar fi :)...
-
v-ati gandit vreodata ca trebuie sa stiti sa NU mai vreti a fi singure / singuri ?
ce-ati facut pt asta ?
-
ca sa nu fim singuri/e ... trebuie sa stim ce vrem ;)
recunosc ca nu am facut nimic pentru asta ...
dar asta nu insemna ca sunt(em) sablonati pe anumite caractere, imagini sau sa incerc(am) reeditarea trecutului
vin momente in viata cand ... chiar si atunci cand dioptriile vietii au ghidat, (oare?) ne fac sa vedem ca altceva poate dicta viata ...
-
v-ati gandit vreodata ca trebuie sa stiti sa NU mai vreti a fi singure / singuri ?
ce-ati facut pt asta ?
pai eu nici nu-mi doresc cu orice chip sa nu mai fiu singura. imi doresc o relatie frumoasa, da, multumesc de-o voi primi, dar nu ma multumesc cu una "ca sa fie". prefer o singuratate pe gustul meu.
-
daca as fi prinsa intr-o relatie de asta ca in titlu cred ca m-as sufoca. adica presupunind ca exista ratiuni pt care nu m-as putea desprinde. cel mai important lucru mi se pare sa pot sa fiu Eu.
-
Eu ... care il poti accepta ca pe "cel mai nesemnificativ cuvant" sau ...
Eu ... sa devina NOI, ca pe "cel mai important cuvant"?
Prefer, Multumesc! ... dar nu inainte de a fi spus "Vreau sa te cunosc mai bine".
-
asta cu NOI e destul de … nici nu stiu cum sa ma exprim mai elegant
pt mine care sunt prea mare sa mai cred in basme - suflet pereche, mr. perfect, implinirea in doi, noi,… etc - sunt cam expirate. cred in oameni care se intilnesc si se iubesc, o sa cred pina la moarte, dar nu fiindca sunt perfecti, ci pt ca sunt intelepti si stiu cum sa-si accepte unul altuia limitarile
-
prea putini stiu sa devina NOI, fara egoism
-
mi-a fugit mesajul :D
vroiam sa zic ca prea putini stiu sa devina NOI, fara egoism si cu libertatea de a fi si EU, fiecare dintre ei. cam alambicat, nu? cazuri rare, taica. :D
-
da, imi amintesc ca am auzit odata pe cineva spunind - sa nu-ti doresti niciodata ca 1+1=1 ca in cazul asta cineva trebuie sa fie 0.
-
pai aici e maiestria...1+1 sa faca 1. ca, ce, dragostea nu-i matematica...asa ca-n amor orice-i posibil. :D
-
Ma provoci frumos(?) si nu te pot lasa fara raspuns. Am auzit in ultima vreme o expresie ... cahhh ... "pana mea". Respect pentru cei care o folosesc, cat si pentru cei care nu o accepta (sunt una dintre ...).
Dar, pm :P a impus cineva, ceva?
De cate ori vorbesc mai serios pe forum, nu este bine. Cand fac glume mai indraznete (nici nu stiti de sunt in stare) nu este bine. Cand exprim o parere ... unde dai si unde crapa ... merge pana ... crapa.
Nu am facut decat sa amintesc "o lectie despre relatiile interumane" ale amantului meu fidel Maxwell.
Daca exprimarea mea nu s-a raportat la eleganta ta ... nu-mi ramane decat, sa mai invat!
Nu te infuria! Esti prea frumoasa cand o faci si devin geloasa. :-*
-
pentru iulica, desigur!
-
steli, draga mea, nu stiu zau ce ai inteles tu, eu am plecat de la cuvint si am mers pe drumul meu. ti s-a parut tie ca am zis ca drumul tau e gresit? poate nu ai remarcat, dar 90% din mesajele mele sunt cu eu cred, sau experiente personale, trairi. nu am nici cea mai mica intentie sa limitez dreptul cuiva de a gindi diferit de mine. chiar ma bucura ca de aici apare diversitatea. si cind ma contrariaza ceva tot direct o exprim. ca nu ma pricep altfel.
-
diveristate ... ambiguitate ...
important este sa respectam personaliate(a)!
-
se vede ca e ceva dedesubt, dar e prea seara ca sa intreb ce. tu stii mai bine.
-
asta cu NOI e destul de … nici nu stiu cum sa ma exprim mai elegant
pt mine care sunt prea mare sa mai cred in basme - suflet pereche, mr. perfect, implinirea in doi, noi,… etc - sunt cam expirate. cred in oameni care se intilnesc si se iubesc, o sa cred pina la moarte, dar nu fiindca sunt perfecti, ci pt ca sunt intelepti si stiu cum sa-si accepte unul altuia limitarile
Steliana, daca asta ti s-a parut ca e o replica in dezacord la postarea ta despre "noi", cred ca nu asta s-a dorit...
Jul zicea, cu obida, ca nu mai crede.... dar crede, spera, totusi. stiu eu. ;) ca doar speranta decedeaza ultima :D
-
stiu si vreau sa ma ajuti!
intrebare: de ce un copil ( aproape de trei ani) crescut in cele mai bune conditii, fara lipsuri, colectivitate, rosteste cuvinte in engleza de la doi ani, dansatoare, stie toate personajele din absolut toate desenele animate existente la aceasta ora, melodii preferate , etc. ...
atunci cand - pe romaneste - i se pune pata, nu vrea sa se imbrace si nimeni nu o poate impaca cu nimic?
sa nu-mi spui ca e treaba de "arc" ... ca o dau p,aia cu copii de cristal
-
ucigase frumoase, ce sunteti!
-
ar trebui sa imi dai mai multe detalii, dar preferabil cind ne vedem ca sa putem discuta.
pina atunci tot ce pot sa spun este ca reactiile copilului sunt INTOTDEAUNA raspuns la reactiile parintilor. asa ca nu la el trebuie sa caute cauza ci la ceilalti
-
stiu si vreau sa ma ajuti!
intrebare: de ce un copil ( aproape de trei ani) crescut in cele mai bune conditii, fara lipsuri, colectivitate, rosteste cuvinte in engleza de la doi ani, dansatoare, stie toate personajele din absolut toate desenele animate existente la aceasta ora, melodii preferate , etc. ...
atunci cand - pe romaneste - i se pune pata, nu vrea sa se imbrace si nimeni nu o poate impaca cu nimic?
sa nu-mi spui ca e treaba de "arc" ... ca o dau p,aia cu copii de cristal
simplu. intre 2 si trei ani e perioada lui "nu", perioada cand copiii descopera ca nu sunt "una" cu parintii si incep sa-si afirme independenta refuzand tot ce vine ca intentie de la acestia... dureaza cam un an. nu are nimic de-a face cu inteligenta. i s-a pus ei pata pe imbracat, cine stie de ce. fi-miu la varsta aceea ingrata se trantea in mijlocul strazii si batea din picioare de ma luasera toate spaimele. dupa trei ani s-a potlit iar acum e un tip la locul lui, calm si bun. a mai avut o alta etapa de razvratire la priima adolescenta dar i-a trecut si aia. sa-mi spui mie "cutu" sau (mai bine) "pisi" daca dupa trei ani copila nu-si revine.
-
Perfect de acord cu ambele pareri.
Inainte de a se naste "printesa" i-am daruit mamei, cartea copilului a lui lia si herta capraru, carte dupa care am crescut copii. Sincer ... daca bunica mea din arges, scria o carte ... aveam de invatat, o natiune. Important este ca mi-a si ne-a ramas ceva, din care pot si putem transmite generatiilor viitoare.
-
ar trebui sa imi dai mai multe detalii, dar preferabil cind ne vedem ca sa putem discuta.
pina atunci tot ce pot sa spun este ca reactiile copilului sunt INTOTDEAUNA raspuns la reactiile parintilor. asa ca nu la el trebuie sa caute cauza ci la ceilalti
m-am prins. te indeletnicesti cu copii. ;)
-
da, da prestez servicii catre populatie
-
eu am invatat multe despre psihologia copiilor la diverse varste, de la Francoise Dolto, un cunoscut psiholog francez. dar, da, multe bunici de la tara au deseori la fel de multa intelepciune...
-
da, da prestez servicii catre populatie
unde-ai fost cand ma exasperase fi-miu acum jumatate de an? ca-mi venea sa-l dau la casa de copii. :D
-
miha, cred ca e o ea
-
pai da e un psiholog femeie
-
ma intreb daca exista si cale de intoarcere in genul asta de relatii, adica cei doi sa ajunga la un anumit momenta dat sa se descopere din nou unul pe altul, sa rezulte o relatie frumoasa
-
am probat si asta ...se poate...dar daca repeta greselile in loc sa invete din ele, se alege praful iar...
-
Asta e valabil in orice situatie din viata noastra: daca se repeta la nesfirsit aceeasi lectie inseamna ca inca nu am invatat nimic din ea.
-
vad ca la cuplurile cu bani, de aici sau de oriunde, parca singuratate in doi nu mai e asa o problema. renunta usor la ce au avut atunci cind nimic nu-i mai leaga si pornesc la drum cu altcineva.
-
nu ti se pare ca de fapt in cuplurile cu bani , dragostea nu prea a avut loc de interese? uite cat de usor se despart si ce circ fac ... nu stiu de ce dar am impresia ca unde isi baga banul coada , iubirea dispare subit...vorbesc de cei cu bani multi nu de cei care traiesc rezonabil .
-
si eu tot la aia ma refer. la inceput o fi fost dragoste, nu stiu. eu vorbeam de momentul de final cind nimic nu-i mai leaga si decid sa se desparta mai usor fata de cei cu alte obligatii pe cap.
ceea ce nu e tocmai rau. de ce sa stea si sa nu se mai suporte unul pe altul?
-
mai copii...
... dupa cum stiti, nu sunt singura!
pentru ca am invatat sa traiesc foarte frumos cu mine!
dar ... am o problema! tipic, la atipic!
aseara, cand mergeam sa-mi cumpar un pachet de tigari, mi-am aruncat involuntar ochii pe lista de intretinere. si ce sa vad? o mare suma datorata - doar - neglijentei - nu lipsei ...
acum, pe cine sa dau vina?
pe mine ... sau pe eu?
aplic toate argumentele firii mele ... si plec hotarata sa-mi caut chitantele sa demonstrez contrariul.
intrebare!
stie cineva unde sunt chitantele mele de intretinere? ;D
-
si eu tot la aia ma refer. la inceput o fi fost dragoste, nu stiu. eu vorbeam de momentul de final cind nimic nu-i mai leaga si decid sa se desparta mai usor fata de cei cu alte obligatii pe cap.
ceea ce nu e tocmai rau. de ce sa stea si sa nu se mai suporte unul pe altul?
ha ha ha ...de asta se cearta ca chiorii pe avere ? cand se despart , au in cap doar cum sa-si fure unul altuia mai mult, iar tot ce a fost intre ei de fapt nu a fost nimic... se despart usor nu pt ca au bani ci pentru ca nu exista niciun sentiment care sa-i lege ... pe bani se cearta ...esti intr-o eroare completa draga mea .. si oamenii simpli se despart ... nu te tine nimeni cu forta intr-o relatie , fie ca ai bani sau nu ...dar cand sentimente adevarate au existat intr-o relatie , atunci ii dai mai mult de o singura sansa partenerului, te gandesti de doua ori inainte sa te rupi , nu din cauza ca ai probleme ci din cauza ca omul de care vrei sa te rupi e omul pe care l-ai iubit si pe care poate ca il mai iubesti ...
-
eu cred ca tu nu stii despre ce vorbim aici de 15 pagini. ce are a face ca se cearta pe avere?!?
ideea era de ce doi oameni care nu mai au nimic in comun stau totusi impreuna. si de multe ori motivele tin de bani - ca nu-i au sau nu sunt suficienti pt a-si duce traiul separat.
ti se pare normal ca asta sa fie singurul criteriu care mai leaga 2 oameni?!?
-
cred ca tu nu stii sa citesti cu rabdare...tocmai ti-am spus ca doi oameni care nu se mai iubesc se despart indiferent daca au bani sau nu ... ai pus problema ca daca nu mai exista iubire se despart mai usor daca au bani , si eu ti-am zis ca se despart mai greu cand au bani decat cand nu au ... intervine problema partajului si acolo cand ai ce imparti e cu discutii...cand nu ai nimic de impartit e mult mai simplu ...doar copii te tin langa cineva daca nu mai exista iubire...
-
ma, tu ai citit ceva din primele pagini?? zi si mie ce ai inteles de acolo
-
ma , tu ai ceva cu mine in seara asta ? zi si mie ce n-ai inteles din ce am zis eu ? si din ce ai zis tu pe pagina asta ...
-
;D
:P :P :P :P :P :P :P
-
hai s-o luam altfel. ai tot ce vrei, o afacere de milioane, bani care sa-ti dea stabilitate si siguranta, nu sa-ti titiie fundul din cauza crizei. ok. dar mai ai si o familie, o nevasta cu care nu mai ai nimic in comun de ani de zile, traiti vieti paralele ca nu va mai leaga nimic. si o intilnesti pe EA. vezi viitorul in culori roz alaturi de EA. ce faci?
-
mi-o fac amanta ...ca daca divortez imi ia nevasta jumate din avere ...si averea aia e munca mea de-o viata ...pentru bani am furat , am mintit si m-am degradat , deci nu-i pot lasa nevestei chiar daca mor...deci o fac amanta , o plimb , o rasfat si iubim cat putem dar nu divortez... clar ?
daca nu am bani si nici copii, nu-mi pasa daca divortez, o iau de la zero...dar daca sunt bani la mijloc NU DIVORTEZ... ce nu intelegi de aici ? banu te face sclvul lui ...banul mult , nu banul pt o paine ...
-
Singuratatea in doi este atunci cand pleci, de exemplu de la serviciu, dar ai face orice sa tragi de timp (el la o berica cu baietii sau ea la shopping prelungit), sa nu ajungi acasa... unde nu te mai atrage nimic, nu ai subiecte de conversatie, nu ii mai suporti cicaleala sau meteahna de a-si arunca hainele prin casa, etc! Cand iti planifici din ce in ce mai des iesirile separat, dar nici dupa aceste iesiri nu te trage inima spre cuibusor! Asta e singuratatea in doi! Dar rutina zilnica, obisnuinta, comoditatea sau cine stie ce alte motive, fie ele subiective sau obiective ( lipsa unei independente materiale, copiii, si alte asemenea) te tin ancorat in relatie! Boala lunga, moarte sigura!
-
exact. cea mai buna definitie de pina acum. motivele pot fi zeci dar nu mai conteaza. oamenii simpli nu au libertatea de a lua deciziile pe care si le doresc din cauza banilor.
-
de data asta Carmen , avem exact aceeasi parere... nu putem sa scriu mai bine ca tine ... total de acord...
-
OPT, si daca EA vrea totul sau nimic?
-
daca am bani sau nu am ?
exista dragoste sau nu exista ?
1. am bani , n-o mai iubesc ...o pun la respect cu un avocat destept si ma duc in thailanda...
2. am bani, o iubesc ...atunci are totul , nu se pune problema de totul sau nimic cand sunt bani .
3. nu am bani , n-o iubesc ... restart, ca la calculator ...
4. nu am bani, o iubesc... atunci e tragedie... ma chinui sa fac tot ce pot sa fac sa-i ofer tot ceea ce am si ce sunt...
daca nu-i de ajuns , ma despart si ii las libertatea de a fi fericita cu cineva mai bun ca mine ...
-
pai vezi dragule cum imi dai dreptate?? daca ai bani esti liber sa decizi. daca nu ai, esti legat de miini si de picioare
-
si varianta 2: esti un biet neica nimeni, aveti de dus in spate o casa, rate la masina, greutati, o viata linga cineva cu care nu mai imparti nimic nici macar patul. si apare EA in viata ta. mai iti da mina sa faci ce vrei?
-
mai...tu ai o problema ... nu ai libertate de decizie cand ai bani ...
esti legat de o casnicie... hai ca ma opresc aici ...tu ai parerea ta , eu pe a mea ...
;D eu cred ca banii te leaga de partener , nu numai in casnicie ci si in afacere... de multe ori o afacere merge inainte cu doi parteneri care nu se inghit tocmai pt a nu duce la pierderi in caz de separare ...o casnicie in highlife nu mai tine cont de dragoste, este doar o alta afacere...
-
si varianta 2: esti un biet neica nimeni, aveti de dus in spate o casa, rate la masina, greutati, o viata linga cineva cu care nu mai imparti nimic nici macar patul. si apare EA in viata ta. mai iti da mina sa faci ce vrei?
varianta 2... ce-am avut si ce-am pierdut ...daca o iubesc si ma iubeste ne inhamam amandoi la caruta si o luam de la zero...
nu pierd nimic ...
-
pai nu ai cum s-o iei de la zero ca esti legat de greutatile cu prima. iti spun eu ce faci: inghiti in sec si accepti compromisul in continuare.
-
apropo, sti care e rata divorturilor avand ca motiv tocmai greutatile financiare ?
;D ;D ;D ;D ;D ;D
-
dar tu stii care e rata ne-divorturilor legate tocmai de partea asta?
-
tu ai un fix... poate si eu am unu...ce facem ? eu zic alba , tu zici neagra...nimeni nu intervine ...
ramane ca tine si eu raman cu parerea mea ...ok ?
-
sum, ce zice iulia e adevart. stiu cazuri de cupluri care nu se despart, desi nu se mai suporta, din cauza lipsei banilor...au impreuna o casa pe care nu o pot imparti si nu pot face astfel incat fiecare sa aiba un camin...sunt straini si singuri in doi din cauza lipsei prapaditilor de bani...daca ar fi avut posibilitatea sa mai cumpere macar o garsoniera, sau sa plateasca o chirie, demult si-ar fi spus "la revedere"...mai bine un partaj inversunat decat o saracie de te tine prizonier intr-o casnicie chinuitoare.
-
iaca am intervenit eu :P
-
exista oameni care au in loc de o relatie doar un contract, sunt doar colegi de casa, stau impreuna in virtutea inertiei, pentru ca le e greu sa faca si sa desfaca din nou de la inceput cea mai ramas din viata si drumul lor impreuna.
daca printr-o minune incepind de a doua zi ar scapa de datorii, obligatii, raspunderi, de impartit casa, mobila, tv, ce fac cu banii la partaj, imi ajunge sa iau alta, cum ma descurc cu copilul, etc etc alta ar fi situatia si cu totul alta perspectiva din care ar privi lucrurile.
intr-un cuvint s-ar elibera de constringeri si ar avea alt nivel sau grad de libertate in alegeri. constringerile sunt un balast si te limiteaza in alegeri. e ca si cum m-ai intreba pe mine acum unde vrei sa pleci in vacanta, ca doar esti libera sa pleci oriunde. nu, nu sunt libera decat intre limitele statusului meu economic. aia imi permit, alea imi vor fi alegerile.
-
La varianta "bani" exista doua cazuri: ati facut totul impreuna de la zero, dar diferenta data de avere v-a ridicat in asanumitul high life si deja nu va mai vedeti compatibili, dar fiinca sunteti "moderni" traiti vieti separate si doar in public sunteti 'protocolari", deci falsi. A doua varianta e cand unul a avut bani si si-a legat viata de unul fara aceasta "calitate"! Primul nu va sti niciodata cat a fost iubire si cat interes in mariajul asta! Si acesta isi merita soarta! Daca a "cumparat" cu bani grei marfa ieftina... e problema lui! Si riscul lui!
Dureros este atunci cand unul dintre cei doi, fara legatura cu partea materiala, chiar il mai iubeste pe celalalt si in numele acestei iubiri suporta umilinte si magarii! Si asta de obicei o fac femeile!
-
cred ca 50% din femeile maritate cu copii, stau in casnicii terminate de teama ca nu-si vor putea creste copiii singure....prea putine au curajul sa infrunte perspectiva neagra a unui chin financiar...
-
vezi Opt de aici vine diferenta, de la mentalitatile diferite pe care le au barbatii si femeile
-
iar eu stiu oameni care nu se desparta ca sa nu sparga afacerea de familie , sa piarda banii pe care-i au...
fiecare stim ceva diferit ...ce facem ?...
si stiu oameni care se iubeau, dar din cauza ca nu aveau stiinta de a face bani , din cauza necazurilor s-au despartit...
-
sigur, exista si varianta asta...acestia sunt papagali. :D
-
sigur, exista si varianta asta...acestia sunt papagali. :D
si ceilati nu sunt ? in fine ...
-
deci tu personal, in situatia descrisa, ai accepta singuratatea in doi si compromisul de teama ca pierzi banii?
-
ba da. toti cei care raman intr-o relatie, din alt motiv decat dragostea sau macar afectiunea pentru celalalt (fie el banii multi, fie el lipsa banilor), sunt papagali. :P
-
nu stiu ce as face .. probabil ca da ...sau nu ? nu stiu ...
-
probabil ca niciunul nu stim pina nu suntem acolo. dar un lucru e clar: iti trebuie curaj in fata marilor decizii.
-
mai, voi v-ati contrazis aiurea, caci ambele variante au adevarul lor...greseala a fost ca le-ati comparat, incercand sa anulati valoarea de adevar a afirmatiei celuilalt. si bogatii se despart greu, ca sa nu-si divizeze averea, si saracii se despat greu, ca nu pot ramane, fiecare, cu un minimum de confort al existentei... deci, toata lumea se desparte greu ;D
-
doar ca eu, daca mi-ar fi dat sa aleg, as alegea variantei despartirii cu diviziuea unei averi ;D
-
n-as crede daca ma uit la astia de la tv. borcea nu a stat alturi de aia veche si s-a dus dupa aia noua.
-
erata: as alege varianta despartirii cu diviziunea unei (cat mai mari) averi ;D
-
da jul, unii se despart si daca au averi de impartit si daca raman saraci lipiti...cazuri si cazuri...dar si eu cred ca cei saraci raman in mai mare masura "prizonieri" in cupluri terminate...
-
n-as crede daca ma uit la astia de la tv. borcea nu a stat alturi de aia veche si s-a dus dupa aia noua.
dupa 8 ani Iulica mama ...e cu aia de 8 ani si i-au trebuit 8 ani sa se hotarasca... 8ani...
-
si? ce crezi ca era sigur din prima zi ca vrea sa fie cu ea ?
miha, aia saraci lipiti sunt la fel de liberi ca aia cu averi. astia de mijloc sunt prizonierii.
-
Jul, aia saraci lipiti stau si pentru costurile mai mici de intretinere, in doi... trist, dar adevarat...
-
Jul, aia saraci lipiti stau si pentru costurile mai mici de intretinere, in doi... trist, dar adevarat...
da` nu zice nimeni ( ca ma enervai la ceas e seara ) ca stau si de tampiti ce sunt ? pai cum , mama ma-sii ( sunt nervoasa rau , ce mai ) sa stai cu un popandau sau cu o pupaza doar ca sa figurezi pe lista de intretinere cu doua pers. ? pai nu ies mai ieftin daca ala e betiv ( si cu apetit de fufe ) sau ea e profana in ale gospodariei si in vesnice cautari de solutii de calcat tenul , nu ies mai ieftin , repet , daca o ia fiecare incotro vede cu ochii ? si daca nu o ac , chiar nu pot spune ca sunt tampiti ? ba pot , na !
-
probabil ca niciunul nu stim pina nu suntem acolo. dar un lucru e clar: iti trebuie curaj in fata marilor decizii.
exact ! acesta este raspunsul la toate aceste intrebari privind "singuratatea in doi".
-
Cam 80% la suta din noi suntem singuri in doi.O fi de vina societatea,dar nici noi nu deschidem ochii bine la inceput atunci cind ne alegem partenerii.Si mai cred ceva,vorbesc din experienta personala:sa fim ceva mai generosi si disponibili sufleteste si o sa scapam de aceasta belea.Corpul nostru astral si ceakrele functioneaza mai bine si vom percepe starea de singuratate mai greu sau de loc.Caci realitaea este iluzorie, asa cum spun misticii orientali.O vedem si o filtram prim ochii si sufletul nostru.
-
@cristi, nu cred ca trebuie sa dam vina pe societate, singurii vinovati suntem noi, ca indivizi sau ca si cuplu.
sa fim disponibili sufleteste da, sa fim generosi, da dar nu sa acceptam indolenta si nepasarea intr-o relatie, cuplu, familie in care trebuie sa lupti pt amandoi(impreuna), pt o bunastare, pt un confort(material si sentimental) samd.
-
exact asa , marcutza , exact asa...
-
asta cu sa deschidem ochii la inceput nu stiu daca e chiar asa. oamenii se schimba, evolueaza, se maturizeaza (sau nu).
nu stii cum vor fi lucrurile peste o vreme pt ca apar factori pe care nu-i poti controla.
-
oamenii nu se schimba...sunt aceiasi de la inceput...doar noi ii vedem cu alti ochi :(
-
da da
cu ochii inchisi
-
oamenii nu se schimba...sunt aceiasi de la inceput...doar noi ii vedem cu alti ochi :(
cateodata se intampla sa-i vezi mai bine cand nu-i mai ai langa tine ...cateodata iti dai seama ca nu ai vazut valoarea lor cu adevarat decat cand incep sa-ti lipseasca , alteori vezi nonvaloarea lor si constati ca de fapt ai vazut valoare unde nu era de fapt nimic... ambele cazuri sunt valabile pentru ati da dreptate fortuna draga mea...
-
Oamenii nu se schimba ziceti voi, dar îi putem disciplina?
-
atunci cand nu-i ai langa tine iti lipsesc cu bunele si cu relele pe care le aveau...daca tot ce poti sa vezi la ei e doar nonvaloare, atunci nu-ti mai lipsesc...
-
Oamenii nu se schimba ziceti voi, dar îi putem disciplina?
parerea mea este ca nu...nu poti schimba pe nimeni...un om se poate schimba doar aparent si in anumite circumstante, dar fondul lui este acelasi...il accepti asa cum este sau nu te mai incurci sperand ca se va schimba... :(
-
Ma gindesc ca doi oameni care nu mai au in comun sentimentele care i-au legat pina atunci pot decide sa ramina impreuna din cauza unor motive economico-profesionale sau altele habar n-am care.
Dar de ce sa nu-si implineasca fiecare si nevoile afective separat daca le-au epuizat pe alea pe care le aveau impreuna? Trebuie condamnati pentru asta?
-
nu cred ca poti darui totul intr-o relatie, atata timp cat trebuie sa te imparti in doua locuri...cu atat mai mult daca este vorba despre o relatie pe care trebuie sa o tii ascunsa...
-
Nu e musai sa te imparti (parteneriatul presupune altceva), nu trebuie sa tii alta relatie ascunsa daca e de comun acord si nu cred ca la un moment dat mai vrei sa daruiesti totul...cu timpul masura e alta...si nevoile afective nu presupune neaparat o alta relatie cu altcineva....dar ai libertatea de a putea pleca cu prieteni, prietene, faci concedii separat si ai preocupari ce nu il includ pe celalalt fara sa ti "impute" asta. Dar ca sa traiesti sub acelasi acoperis ca doi buni prieteni, respectandu-te si reusind sa gestionezi jumi-juma totul, fara aluzii, rautati si orice altceva negativ , presupune doi oameni evoluati in anumite conceptii.
-
nu cred ca poti darui totul intr-o relatie, atata timp cat trebuie sa te imparti in doua locuri...cu atat mai mult daca este vorba despre o relatie pe care trebuie sa o tii ascunsa...
dar oare persoana cu care ai o relatie ascunsa se simte bine stand in umbra? nu se simte frustrata?
-
o relatie "ascunsa" in care cei doi se vad doar pe furis si cand apuca - nu poate fi decat una trecatoare bazata pe instincte primare - care trece destul de repede
-
stiu relatii ascunse de 11, 15, 20 de ani....nu cred ca sunt bazate doar pe instincte primare...unele sunt ascunse "fictiv", toata lumea stie dar toata lumea se preface ca nu stie...
-
inseamna ca face fiecare un compromis...si cel care este tinut "ascuns" si cel din relatia oficiala
-
Nu e musai sa te imparti (parteneriatul presupune altceva), nu trebuie sa tii alta relatie ascunsa daca e de comun acord si nu cred ca la un moment dat mai vrei sa daruiesti totul...cu timpul masura e alta...si nevoile afective nu presupune neaparat o alta relatie cu altcineva....dar ai libertatea de a putea pleca cu prieteni, prietene, faci concedii separat si ai preocupari ce nu il includ pe celalalt fara sa ti "impute" asta. Dar ca sa traiesti sub acelasi acoperis ca doi buni prieteni, respectandu-te si reusind sa gestionezi jumi-juma totul, fara aluzii, rautati si orice altceva negativ , presupune doi oameni evoluati in anumite conceptii.
deci sa vedem daca am inteles bine....cei doi nu se mai iubesc, dar sunt atat de open minded, incat decid sa traiasca sub acelasi acoperis, fiecare avand insa propria viata in care celalalt nu are ce cauta...Eu vad aici doua variante:
Prima, cand ce doi sunt foarte bogati, independenti financiar, dar decid sa imparta aceeasi casa de dragul copiilor...In acest caz, copiii sunt crescuti de bona, menajul este facut de servitori...in general toate treburile casei si din afara casei sunt facute de terte persoane, astfel ca cei doi nu prea se intersecteaza, deci traiul sub acelasi acoperis nu are de ce sa le perturbe existenta...toata lumea este fericita, inclusiv copiii care oricum sunt crescuti de bona :)
A doua varianta, cand cei doi nu au o situatie financiara stralucita, deci nu-si permit bona si servitori...In cazul asta nu pot sa nu ma intreb, oare cum reusesc cei doi sa gestioneze totul jumi-juma (inteleg prin asta toate cheltuielile casei, treburile gospodaresti, cresterea copiilor) ???... care este cantitatea de toleranta necesara pentru a-l accepta pe celalalt in cotidianul tau, cu tot bagajul de defecte pe care il are...ca doar e om si el ???...., defecte pe care acum nu mai poti sa le tolerezi. Cei care traiesc intr-o astfel de relatie nu pot fi prieteni si cu siguranta respectul nu mai exista de ceva vreme intre ei...Stau impreuna pentru ca nu au alta varianta...Toata lumea sufera, inclusiv copii care simt ca parintii lor nu se mai iubesc :-[...
-
stiu relatii ascunse de 11, 15, 20 de ani....nu cred ca sunt bazate doar pe instincte primare...unele sunt ascunse "fictiv", toata lumea stie dar toata lumea se preface ca nu stie...
...si toata lumea sufera...momente jenante, mustrari de constiinta si multa, multa ipocrizie :-[
-
din pacate, si eu cunosc ambele variante....si permanent, a aparut scuza ,, spre binele copiilor"...care bine?!
am auzit si spusele unui copil ,,parintii mei stau impreuna dar eu stiu ca nu se mai iubesc; ei nu se mai tin de mana , mama nu-l pupa pe tata cum am vazut eu la alti parinti"....
ajung tot mai mult la concluzia ca este doar o scuza comoda pentru ambele parti, care nu au curajul sa infrunte realitatea si sansa unei noi vieti responsabile.....e mai simplu la ,,acoperisul" unei casnicii ratate dar umflate cu pompa comoditatii.....
-
din pacate, si eu cunosc ambele variante....si permanent, a aparut scuza ,, spre binele copiilor"...care bine?!
Cum sunt afectaţi copiii de divorţul părinţilor (http://www.evz.ro/detalii/stiri/cum-sunt-afectati-copiii-de-divortul-parintilor-932695.html)
Anxietate, senzaţiea de singurătate, stimă de sine scăzută şi tristeţe sunt cele mai importante trăiri ale micuţilor, "victime" ale divorţului părinţilor. Efectele negative se resimt şi prin prisma rezultatele şcolare, care scad drastic.
În mod normal, copiii nu resimt aceste stări în perioda de dinaintea separării părinţilor, deşi sunt afectaţi de ce se întâmplă. Cele mai multe probleme de adaptare apar odată cu divorţul, arată un studiu american realizat pe 3.600 de copii de grădiniţă, efectuat la Universitatea Madison din Wisconsin şi publicat în American Sociological Review.
-
Anxietate, senzaţiea de singurătate, stimă de sine scăzută şi tristeţe sunt cele mai importante trăiri ale micuţilor, "victime" ale divorţului părinţilor. Efectele negative se resimt şi prin prisma rezultatele şcolare, care scad drastic.
Copii cred ca sufera si atunci cand parintii raman impreuna, dar nu se mai inteleg...ii afecteaza certurile, discutiile in contradictoriu...se creeaza o tensiune pe care o simte toata lumea.
Ma gandesc ca poate pe copii ii ajuta mai mult discutiile si sa li se explice situatia, decat sa traiasca la nesfarsit intr-un mediu tensionat.
-
in orice familie exista certuri si discutii contradictorii care ii afecteaza pe copii :(
-
asa este...exista certuri in orice familie, dar nu mereu, daca relatia este bazata pe iubire sigur exista si impacari :)
-
de acord cu tine adda :)...un copil nu poate fi fericit intr-o familie dominata de ostilitate, agresiune si stari tensionate :-[...e o mare pacaleala sa spui ca stai intr-o casnicie de dragul copiilor...copiii inteleg mai bine decat ne inchipuim noi ce se intampla cu parintii lor...Colipul meu nu avea impliniti 3 ani cand m-a intrebat: "mama, tu de ce nu-l pupi pe tata?"...cand l-am intrebat de ce sa-l pup, el mi-a raspuns: "ca sa te iubeasca" :)...Deci el la varsta aceea si-a dat seama ca intre mine si tatal lui nu mai exista dragoste, :(...in ciuda faptului ca niciodata nu l-am facut partas la neintelegerile dintre noi...Dupa 2 ani am divortat si regret ca nu am facut-o mai devreme...Mi-as fi scutit copilul sa traiasca atat de mult timp intr-un mediu ostil, pe care oricat am incercat sa-l maschez el tot l-a perceput... :-[
-
in orice familie exista certuri si discutii contradictorii care ii afecteaza pe copii :(
da, Silviu, exista ....dar mai exista si iubire si dorinta de a le gasi o solutie...nu orice conflict e menit a fi un bau-bau...acel conflict poate avea si menirea de a dezamorsa ceva si a limpezi anumite lucruri...dar intelepciunea de a armoniza contrariile vine cu timpul si cu acceptul celor doua parti ....eu , personal, nu sunt de acord cu varianta ,,fiecare cu viata lui, si ramanem impreuna sub un acoperis de dragul copiilor".....da, sunt de acord cu varianta ,,ramanem impreuna sa CONSTRUIM ceva CU NOI de dragul copiilor, sa gasim solutii "..
in al doilea rand, nu cred in ,,diverse studii si studiulete" ale ,,diversilor cercetatori si cercetasi" care intr-un an vin cu o ,,descoperire" si in al doilea an vin cu inversul descoperirii.....exista multa manipulare subliminala in diversele stiri....intrebati la sursa copiii.....cand le castigati sinceritatea si increderea....
-
stiu ca eu nu sunt in masura sa dau sfaturi, nu am copii ca sa stiu cat sufera, dar am asistat la diverse situatii si mi-am dat seama ca un copil este afectat . El are nevoie de dragoste si atentie, e la anii cand incepe sa isi formeze personalitatea.
-
cunosc pe cineva care scrie la un ziar si care a recunoscut ca pentru a se vinde mai bine ziarul mai baga si cate un articol ca s-a descoperit nu stiu ce....sau s-a facut o statistica ce demonstreaza ....si care nu au niciun fundament real :-[ :-[
-
asa este...exista certuri in orice familie, dar nu mereu, daca relatia este bazata pe iubire sigur exista si impacari :)
atat timp cat cei doi soti se vor iubi vor exista si impacari :) sigur ca pentru un copil este ideal sa traiasca intr-o familie in care sotii se pupa toata ziua, isi spun "te iubesc" din 5 in 5 minute si se plimba mana-n mana chiar si prin casa. numai ca iubirea asta nu dureaza prea mult :(
-
sotii se pupa toata ziua, isi spun "te iubesc" din 5 in 5 minute si se plimba mana-n mana chiar si prin casa. numai ca iubirea asta nu dureaza prea mult :(
exista asa ceva ??? :o
-
aia cu “… au trait fericiti pina la adinci batrineti” mie mi se pare cea mai cinica minciuna.
-
de acord cu tine adda :)...un copil nu poate fi fericit intr-o familie dominata de ostilitate, agresiune si stari tensionate :-[...e o mare pacaleala sa spui ca stai intr-o casnicie de dragul copiilor...copiii inteleg mai bine decat ne inchipuim noi ce se intampla cu parintii lor...Colipul meu nu avea impliniti 3 ani cand m-a intrebat: "mama, tu de ce nu-l pupi pe tata?"...cand l-am intrebat de ce sa-l pup, el mi-a raspuns: "ca sa te iubeasca" :)...Deci el la varsta aceea si-a dat seama ca intre mine si tatal lui nu mai exista dragoste, :(...in ciuda faptului ca niciodata nu l-am facut partas la neintelegerile dintre noi...Dupa 2 ani am divortat si regret ca nu am facut-o mai devreme...Mi-as fi scutit copilul sa traiasca atat de mult timp intr-un mediu ostil, pe care oricat am incercat sa-l maschez el tot l-a perceput... :-[
fortuna, copii au parca un al saselea simt - mai ales in ceea ce ii priveste pe parinti - parca sunt un fel de bodyguarzi ai casei - in sinea lor isi doresc ca totul sa mearga bine ca universul lor sa nu fie "innorat" de atmosfera ostila dintre cei doi
"singuratatea in doi" e peceputa la fel de bine de ei ca si cei mari -in astfel de momente copii inceteaza sa mai fie copii
-
asa este...exista certuri in orice familie, dar nu mereu, daca relatia este bazata pe iubire sigur exista si impacari :)
atat timp cat cei doi soti se vor iubi vor exista si impacari :) sigur ca pentru un copil este ideal sa traiasca intr-o familie in care sotii se pupa toata ziua, isi spun "te iubesc" din 5 in 5 minute si se plimba mana-n mana chiar si prin casa. numai ca iubirea asta nu dureaza prea mult :(
eu zic sa nu impingem totul la extrem...crezi ca nu poate exista un echilibru?
nici nu ma astept sa fie relatia "perfecta", nu cred in vorba aia cu "au trait fericiti pana la adanci batraneti ",
dar nici sa ne complacem intr-o relatie chinuita...
-
Stii cum vad eu asta? Ca si cum ai piciorul prins in capcana si nu poti sa te misti dar vezi prin usa deschisa cit de frumos este afara. Iar pericolul cel mai mare nu mi se pare moartea relatiei in sine, ci a capacitatii lor de a mai iubi. Mai bine singura si linistita decat nefericita linga cineva la fel de nefericit.
-
Mai bine singura si linistita decat nefericita linga cineva la fel de nefericit.
asa este...dar stii cat de multi oameni, in special femei, sunt care gandesc "rau cu rau, dar mai rau fara rau" :(...Oare ce ii tine blocati pe oameni intr-o relatie care nu nu mai merge? :(...eliminam dependenta financiara, care din pacate este atat de des intalnita in ziua de azi...exista totusi cupluri care se incapataneaza sa mearga inainte, in ciuda faptului ca totul intre ei a murit...dragoste, respect, compasiune ???
-
cred ca obisnuinta , forti , apoi teama ca fara iluzia aia de sprijin o sa fie si mai greu , frica de a "rupe pisica-n doua " , teama de gura lumii ( din pacate mai sunt si astfel de cazuri ) si , nu in ultimul rand , un soi de dorinta din subcostient de a nu-i da drumul sa plece omului despre care are convingerea ca-i apartine . sti tu vorba aia : bun, rau , e al meu .
e greu de inteles ca nimeni nu apartine nimanui si ca un cuplu trebuie ( cel putin in teorie , pt ca in practica nu e mereu asa ) sa ramana impreuna atat timp cat ambilor parteneri le e bine asa .
motivatia : "am stat cu el/ea de dragul copiilor , ascunde de cele mai multe ori lasitate , comoditate ori , de ce nu , lipsa alternativei
-
asa este janet, dar oare nu e vorba aici de egoism, prostie :(....sau mai bine sa nu judecam :(...cine suntem noi sa aruncam cu piatra :(...cunosc atat de multe cupluri nefericite...de fapt nu stiu daca exista cu adevarat cupluri fericite...si ma doare inima gandindu-ma la viata cenusie, nelinistea si nemultmirea pe care le traiesc...Doamne, dupa ce am divortat o buna bucata de vreme nu mi-a venit sa cred ca poti trai atat de bine fiind singura ..eu si copilul meu...tot ce mi-am dorit a fost sa-mi recapat linistea...nu m-a interesat ca am plecat dintr-o casa confortabila, intr-una mica si cu chirie, ca trebuia sa-mi socotesc fiecare banut pentru a-mi ajunge de la un salariu la altul...
-
nu judecam pe nimeni, eu cel putin nu am sesizat asta la cineva, dar avem o opinie si putem s-o exprimam.
asa se vad lucrurile din afara, si uneori desi stim si singuri, avem nevoie sa auzim de la altul adevarul
-
motivatia : "am stat cu el/ea de dragul copiilor , ascunde de cele mai multe ori lasitate , comoditate ori , de ce nu , lipsa alternativei
asta cu lipsa alternativei, nu-s ce sa zic...
parca nu e chiar asa
aaaa, ca nu mai e la fel ca inainte si poate dpdv material lucrurile stateau mai bine, da sunt de acord.
dar dpdv psiho-emotional, afectiv... alta poveste
-
mda.Am repetat aceste cuvinte ani in sir ......pana cand intro zi m-am decis ca este cazul sa iau "taurul de coarne" si sa iau o hotarare .Desigur nu a fost usor si nici prea placut , trebuie sa recunosc, dar,acum ca sunt singura singurica este mult , mult mai bine decat singura in doi.Cine nu a trecut prin aceste stari , este putin probabil sa le inteleaga in profunzime, mai mult le poate intui .Oricum , eu personal as sfatui pe toti ,cei care o perioada de timp nu se mai pot intelege in relatia de cuplu ,sa discute acest aspect si sa ia rapid o decizie .Altfel , relatia intra intrun declin foarte greu de reabilitat.
-
de multe ori luati taurul de coarne, luati o hotarare pe care o justificati apoi toata viata fata de voi si de ceilalti incercand sa va mintiti ca a fost o hotarare buna... de ce exista totusi regrete si "poate" si "dar daca" si "sunt sigura ca nu aveam ce face" ... chiar nu aveati ce face ? chiar nu existau alte solutii, ci doar despartirea de omul iubit odata ? cum s-a ajuns la punctul mort? cine a scos din viteza caruta? prea multe intrebari fara un raspuns ...
-
in situatia in care "omul iubit odata" nu te mai vrea , chiar ca nu mai ai ce sa faci.Trebuie sa o iei de buna si sa te dai la o parte sa ii creezi omului spatiu, lumina, aer.Asa am considerat eu si acum zic ca am facut foarte bine.
-
in situatia in care "omul iubit odata" nu te mai vrea , chiar ca nu mai ai ce sa faci.Trebuie sa o iei de buna si sa te dai la o parte sa ii creezi omului spatiu, lumina, aer.Asa am considerat eu si acum zic ca am facut foarte bine.
de ce nu te mai vrea ? i-a cazut un meteorit in cap ? poate in loc sa "te dai la o parte", era mai bine sa vezi de ce te-a vrut odata, si apoi de ce nu te mai vrea ...si poate schimbai "nu te mai vrea" cu "te vrea din nou"... sau poate e mai usor sa te dai la o parte si sa te victimizezi ? sau nu ?
-
esti foarte dragut.....In situatia in care partenerul cu care ai trait aani de zile isi gaseste alta partenera de care nu mai vrea sa se desparta , ce mai e de facut?Ori accepti traiul in trei ori te dai frumusel la o parte sa-i creezi omului spatiu.Dragoste cu sila nu se poate .Dupa lungi si "n " negocieri... tot degeaba , asa ca ....mai bine asa.
-
esti foarte dragut.....In situatia in care partenerul cu care ai trait aani de zile isi gaseste alta partenera de care nu mai vrea sa se desparta , ce mai e de facut?Ori accepti traiul in trei ori te dai frumusel la o parte sa-i creezi omului spatiu.Dragoste cu sila nu se poate .Dupa lungi si "n " negocieri... tot degeaba , asa ca ....mai bine asa.
o bataie ai incercat sa-i dai ? lu' partenera... tu lupti pentru omul tau dandu-te la o parte ? :P
de ce a cautat alta partenera ? de rau ce este el sau ca-i lipsea ceva ? e prea complicat , dar daca la fel am proceda si la serviciile noastre cat de repede am ramane fara ele ?
-
optimus, asat cu vrutul si nevrutul...nu toata lumea accepta ca pasiunea dispare si ca dragostea ar fi ceva molcom, plicticos si monoton...unii au nevoie de adrenalina...sa te lupti pt cineva????...dar de ce?...pt ca daca ne iubim pe noi insine nu avem de ce alerga dupa cai verzi pe pereti...iubirea se ofera si se primeste...hai sa nu amestecam traiul in comun din diferite considerente cu sentimentul de iubire, pt ca ceea ce se traieste cel putin la noi, in acest context si spatiu carpato-dunarean numai iubire nu se numeste...iubirea sta landa tine si e o alegere pana la urma...iubirea poate exista dar nu mereu pt aceeasi persoana...unii vor adrenalina, altii stabilitate, altii sa se sprijine financiar...eu cred ca suntem departe de a vorbi despre iubire!
-
acum cateva zile am gasit asta...deci mai e cale luga pana vom sti sa iubim: trist dar adevarat, asa ceva nu ne-a invatat nimenea....
Cum recunoastem o iubire conditionata de una neconditionata
Felul in care sti sa iubesti il inveti din familie, cum te-au iubit parintii tai, asa iti vei iubi si tu sotia, copii, si pe toti ceilalti oameni cu care vii in contact.
Iubirea conditionata e acea iubire care este oferita unei persoane in scopul obtinerii unui beneficiu moral (confort afectiv, sa nu simti singuratatea), sexual, material (bani, obiecte).
Daca un parinte ii ofera copilului sau orice, afectiune, lucruri materiale, spunandu-i:
"noi te-am iubit mult cand erai mic, sa nu ne lasi singuri la batranete"
sau
"noi am investit mult (bani) in tine ca sa fi un om realizat, ajuta-ne si pe noi acum"
sau
iti dau asta dar faci asta, nu altceva, sa nu risipesti banii
etc.
Cand parintii ofera copiilor lor orice fara a pune conditii, si fara ai face dependenti afectiv de ei, atunci avem ceea ce se cheama viitori adulti care vor fi oameni puternici, care cand ofera ceva niciodata nu asteapta sa aiba un beneficiu in schimb.
Sa vedem acum cum recunoastem un om care "iubeste" conditionat.
1. Se teme de singuratate, devine dependent afectiv de partenerul sau de viata fara de care nu se poate desparti prea mult
2. Nu-si poate parasi locul de nastere, daramite tara fara sa nu sufere toata viata
3. Un barbat care i se pare ca s-a indragostit de o femeie, sau ca o place, doreste numaidecat sa se culce cu ea, ca doar de aceea o iubeste, nu-i asa? Orice refuz al ei il va infuria la culme. Asa recunoaste femeia ca are de a face cu un viitor agresor fizic si psihic.
4. Poti sa fi indragostit realmente, daca nu sti sa iubeste neconditionant, e degeaba, se termina prost, va deveni o relatie agresor-victima
5. Indragostirea poate sa dispara in timp, dar daca in scriptul tau e imprimat modul de a iubi neconditionat, vei fi fericit toata viata
6. Cei care iubesc conditionat sunt viitori victime care vor deveni dependente de ceea ce asteapta sa primeasca de la cel caruia considera ca-i ofera afectiune, si anume asteapta bani, atentii, cadouri peste cadouri, etc).
7. Cu timpul, cei deprinsi sa ofere dragoste conditionat, devin f egoisti, apoi suspiciosi cand partenerul nu mai e atat de atent cu el,din suspicios devine manipulator pentru a obtine ceea ce doreste, si in cele din urma paranoic.
8. Orice cadou care vine din dragoste conditionata nu e un cadou, e fie mita de impacare a agresorului fata de victima sa satula de abuzuri, fie e facut cu un scop, pentru a primi altceva in schimb
9. Cel care iubeste conditionat, nu poate crede ca exista oameni care pot oferi ceva fara sa aiba vreun interes, asteapta sex daca ofera afectiune, asteapta laude daca are un anumit succes, asteapta contra-cadou daca ofera si el vreun cadou
10. Culmea IUBIRII NECONDITIONATE, GENERALIZATE se regaseste in sfaturile lui Isus:
"Iubiti-va dusmanii" sau
"Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac"
sau
"Iarta si vei trai" - fiindca cine nu iarta, devine paranoic, si poate muri de ura .
11.Culmea iubirii conditionate e "violul", care e si psihic (trauma psihica), fiindca este
perceput de victima ca pe o posesie a trupului si a sufletului rapid si direct prin forta, violenta fizica.
Violatorii sunt atat de egoisti incat nici macar nu mai au rabdare sa manipuleze o femeie pentru a o poseda in scopul satisfacerii nevoilor sale primare.
12. Daca nu constientizam ca iubim conditionat, vom fi toata viata dependenti afectiv, emotional, sexual, material de orice persoana care ne poate satisface aceste nevoi.
13. Dragostea conditionata duce la o dependenta identica cu cea de droguri.
14. Cand incepem o relatie cu o persoana de sex opus, oferim la inceput afectiune necontitionata, pe o perioada rezonabila de timp, cateva luni, dupa care observam atent partenerul daca ne urmeaza, ce reactii are, putem sa-l supunem la teste. Daca el pica testele, decidem ce facem, continuam la acelasi nivel sau renuntam. Dar nicidecum nu ne implicam in relatie complet (a pune sufletul pe tava). In final, nu e nevoie de sex ca sa sti ca cel de langa tine te iubeste la acelasi nivel cu tine sau deloc, joaca teatru. Pur si simplu simti (cu ajutoru inteligentei afective, sociale care se presupune ca e dezvoltata la un nivel corespunzator varstei. Cand "ni se acreste" e timpul sa parasim relatia FARA REGRETE. Daca nici dupa 6 luni, 1 an persoana de langa noi nu rezoneaza afectiv cu noi, chiar daca exista si relatie sexuala, nu faceti pasul urmator, casatoria, se termina rau. Apare atasament afectiv, dependenta, frustrare la partenerul care nu iubeste, si agresivitate din partea lui. Daca nu vine divortul se ajunge la sado-masochism. Cand parasiti relatia cu partenerul care n-a reusit sa se indragosteasca de dv., nu-l urati, clarificati situatia cu calm, intrebandu-l ce simte pentru dv.
Daca e dependent de dv. (pentru un beneficiu, material, sexual) va spune ca va iubeste, dar voi deja stiti ca nu.
Explicatii intr-un loc public, daca e o persoana violenta, dupa ce va-ti separat o vreme (ca pretext sa va carati lucrurile de la el) ca e timpul sa divortati daca va casatoriti, sau sa nu va mai vedeti, fiindca lipseste sentimentul reciproc.
15. Toti agresorii si victimele lor, ofera dragoste in mod conditionat, de aceea chiar daca la inceput s-au casatorit din dragoste, dragostea dispare. Cu timpul ei devin niste vampiri, nimic nu le mai ajunge, cer din ce in ce mai mult de la celalalt, agreseaza, fac tot mai multe reprosuri din cauza frustrarii. Apare alcoolismul, suspiciunea, paranoia.
16. Cine iubeste conditionat e un om care nu se iubeste pe sine, care are stima redusa, e un vampir care se hraneste
cu tot ce poate primi de la cei din jurul sau (confort afectiv, sex, bani, etc).
17. Cei care iubesc conditionat, pot acumula frustrare pana vor inebuni.
18. In principal copiii unici la parinti primesc o iubire CONDITIONATA, ca daca sotii s-ar iubi reciproc,
sau ar avea discernamant ar mai face inca 1-2 copii. Dar unde iubire nu e, exista un singur copil, si acela apare
din dorinta egoista a mamei de a-si satisface instinctul de inmultire, nimic mai josnic, e echivalentul violului de la barbat,
mai ales daca femeia respectiva nici nu divorteaza de sotul pe care nu-l iubeste sincer.
19. Un copil e testul dat de Dumnezeu unei familii pentru a testa iubirea parintilor (intre ei) si iubirea lor fata de copii.
20. Iubirea conditionata NU E IUBIRE.
21. A te indragosti e una, a iubi contionat e altceva, si a iubi neconditionat e cel mai bine. Atunci ESTI UN OM LIBER.
Cum putem sa iubim neconditionat?
1. Ne facem propria psihoterapie cu un psihoterapeut competent (eu prefer AT-ul ca metoda)
2. Ne schimbam setul de valori, din unul materialist (in care ne hranim stima de sine cu statutul nostru social, si prin bani, obiecte) in unul axat pe generozitate, bunatate, compasiune.
3. Pentru eficienta e necesata o terapie de grup, care are orientari solide in sensul iubirii
de oameni (crestinism, yoga, budism), dar mare atentie in ce tip de cult sau secta intrati, ca nu tot ce zboara se mananca.
Orice sistem filozofic care are ca set de valori iubirea neconditionata de oameni e bun. Fiecare alege ce crede ca
i se potriveste.
-
"." altul mai bun nu gasesti", " e tatal copiilor", ce ai sa faci ca femeie singura", " altii sunt mai rai", "nici eu nu am murit din asat"....sa mai continui...ca le-am auzit atat de des, nu neaparat la mine in familie, ci la cei din jur, la generatiile de macar pana acum.." uite ca sunt chiar adevarate de multe ori..."emanciparea" femeii a adus pe langa cateva lucruri bune , si un noian de tampenii... si nu foloseste nimanui ca sunt impinse femeile din ce in ce mai mult spre a deveni barbati, iar barbatii isi pierd incet incet rolul si devin din ce in ce mai feminini, ca sa ma exprim elegant ...
-
una dintre insusirile cele mai de pret acordate omului este aceea a liberului arbitru . daca am profita de acest mare dar , dublat de indatorirea prin care libertatea mea se sfarseste acolo unde incepe a celui de langa mine am duce o existenta mult mai lipsita de complicatii .
avem dreptul sa traim cum vrem si obligatia de a respecta si celorlalti acest drept . sigur ca nu intotdeauna dorintele noastre coincid cu cele ale celor cu care convietuim , dar este doar o problema de alegere si daca facem o alegere proasta consecintele vor fi pe masura , dar nu ireparabile . oricand putem schimba existenta noastra daca nu picam in plasa inertiei motivata de o multime de ineptii ca cele enumerat de opti mai sus .
teama de schimbare ne transforma in sclavi si sunt destui care stiu asta si profita din plin de lasitatea noastra .
intotdeauna am fost adepta ideii de a face ceva , chiar daca imi asum un risc , decat de a nu face si a-mi parea rau dupa aceea . iar cand nu am fost consecventa cu aceasta idee viata mi-a demonstrat ca am gresit , drept pentru care mi-am insusit lectia si am incercat sa nu o mai repet .
ideea este ca TU POTI !
-
sanchi... >:(
-
"emanciparea" femeii a adus pe langa cateva lucruri bune , si un noian de tampenii...
Pentru ca, de fapt, nu e vorba de nici o emancipare, ci doar de "emancipare" asa cum ai scris si tu. Faptul ca femeile sunt impinse spre a deveni barbati arata clar ca e vorba de o falsa emancipare. De fapt, nu se vrea adevarata emancipare a femeilor. Chestia asta a fost ceruta la un moment dat de opinia publica si a existat grija netarmurita a unora de a o exacerba pentru a putea arata apoi cu degetul si spune: "Na, ati vrut emancipare! Uite ce nasol va sta!" Nu asta e emanciparea femeilor! E ceva mult mai subtil si profund. Dar pe-aia n-o vrea mai nimeni. Sperie de moarte pe multi :)
Cand spui ca barbatii devin din ce in ce mai feminini sper ca o relationezi cu travestitii, nu cu faptul ca unii barbati mai pot fi inca tandri, romantici si iubitori ;D
-
Cand spui ca barbatii devin din ce in ce mai feminini sper ca o relationezi cu travestitii, nu cu faptul ca unii barbati mai pot fi inca tandri, romantici si iubitori ;D
uita-te la moda bogdane...tenisi roz, camasi roz, pt barbati... chiar le poarta multi... :o
rozul a devenit un atribut masculin ? :o :o :o :o :o :o
cercei, piercing, plete vopsite, etc ::)... mai trebuie sa poarte fusta si se completeaza gama 8) ...
sau poate eu nu vad bine ?
cate femei purtau pantaloni acum 200 de ani ? :-\cate erau ce sunt acum femeile ? :-\
dar noua ni se reproseaza din plin ca nu mai suntem cavalerii de odinioara... :-X
dar voi doamnelor sunteti inca printesele care erau atunci ?
iar daca vreun ametit ca mine , inca mai foloseste un comportament galant , amabil, curtenitor, este catalogat imediat ca si "casanova", "donjuan" sau mai stiu ce va trece prin cap ? :P
oare de ce ?:P
-
sa nu generalizam, nu am timp acum de explicatii ...
si nu toti copii care gasesc ceva pe jos, baga in gura
-
Doamnelor , observ :o ca barbatii tot de partea barbatilor sunt, poate ca asa e firesc ?! Oricum , fiecare isi cunoaste problemele personale si ia deciziile pe care le considera ca sunt cele mai bune in acel moment.Cit despre "emanciparea" femeii ......este normal sa fie asa :domnilor doar nu va asteptati ca noi , femeile, sa avem sarcini se serviciu/copii /soti/casa, etc si sa nu fim increzatoare in puterile noastre? Daca veti aprofunda aceasta realitate , "la rece", atunci va veti da seama ca femeile au mult mai multe sarcini/indatoriri decit barbatii.Acum vreau sa va aud parerea ::)
-
cine va pune sa mergeti la serviciu ? cand voi aveti o sarcina sublima pe lumea asta si atat ...voi , femeile ati fost create de creator sa dati nastere copiilor si atat ...nu sa mergeti la servici si nici sa faceti pe barbatii ...daca pentru asta ati fost facute , asta faceti...doamnelor...
-
Adica sa luam exemplul musulmanilor ....ei lucreaza ,ele acasa ....!nuuuuuuuuuuuuu, noi nu vrem acest lucru.Mai bine mai emancipate decat la cheremul barbatilor.
-
Adica sa luam exemplul musulmanilor ....ei lucreaza ,ele acasa ....!nuuuuuuuuuuuuu, noi nu vrem acest lucru.Mai bine mai emancipate decat la cheremul barbatilor.
dorinta de putere...dorinta acerba de a controla lumea...asta va va duce dragele mele la a devia de la scopul pentru care natura v-a creat...
-
dorinta de putere...dorinta acerba de a controla lumea...asta va va duce dragele mele la a devia de la scopul pentru care natura v-a creat...
poate ca natura a descoperit intre timp ca avem si alte vocatii... si ca lumea construita de voi barbatii i se opune distrugator... ;D
-
m-as mira sa schimbe mama natura si inteleptul univers, scopul pentru care a fost creata o fiinta...pentru ca atunci cand i se da un scop i se da si minte pe masura scopului...de asta barbatului i-a dat minte sa conduca aceasta lume , iar femeii i-a dat atata minte cat ii trebuia sa legene un prunc , sa-l alapteze , sa faca gospodarie si cam atat ... cum crezi tu poate schimba scopul femeii lasandu-i mintea de femeie ...exista si o vorba "minte de femeie " dar nu stiu la ce se refera ? ...
-
m-as mira sa schimbe mama natura si inteleptul univers, scopul pentru care a fost creata o fiinta...pentru ca atunci cand i se da un scop i se da si minte pe masura scopului...de asta barbatului i-a dat minte sa conduca aceasta lume , iar femeii i-a dat atata minte cat ii trebuia sa legene un prunc , sa-l alapteze , sa faca gospodarie si cam atat ... cum crezi tu poate schimba scopul femeii lasandu-i mintea de femeie ...exista si o vorba "minte de femeie " dar nu stiu la ce se refera ? ...
ori reformulezi pe ici pe colo, in partile esentiale ;D, ori eu analiza pe text pueril nu fac. ;D :P
de evolutie auzit-ai?
-
[
femeile au venit in sprijinul barbatului, tocmai pt ca si-au dat seama ca acesta e incapabil "sa conduca lumea"
-
te oftici , mica ? ce analiza sa faci ? aici e singuratate in doi ...nu observi de ce sunteti mereu singure ? din cauza evolutiei ...mama ei de evolutie ca tocmai la singuratate in doi v-a dus evolutia asta ...plangi ? :-\
-
cate femei purtau pantaloni acum 200 de ani ?
au! ai vrea sa ne intoarcem cu 2 secole? ??? :(
sincer, eu prefer femeia imbracata in jeansi, in tricou si incaltata cu tenisi, dar cu care pot iesi oriunde in lume, in contrast cu femeia bucatareasa, spalatoreasa... care odata iesita din bucatarie te face de rasu-plansu peste tot :'(
-
mi se pare mie sau discutiile sunt impinse putin la extrem?
eu nu sunt genul care sa vreau sa iau locul barbatului in niciun domeniu...dar lumea a mai evoluat nu mai traim ca acum 50-100 de ani cand femeia statea acasa la cratita si crestea copii...
nu credeti ca exista si o cale de mijloc?
-
"calea de mijloc" aleasa de femei duce la tot mai multa singuratate, la tot mai multe divorturi , la tot mai multa ura si disperare...iubirea dispare peste tot in lume si contractul comercial ii ia locul ...voi chiar nu vedeti ?
-
te oftici , mica ? ce analiza sa faci ? aici e singuratate in doi ...nu observi de ce sunteti mereu singure ? din cauza evolutiei ...mama ei de evolutie ca tocmai la singuratate in doi v-a dus evolutia asta ...plangi ? :-\
io nu ma "oftic". vrei tu sa plang? uite ca nu plang, na! :P
nu pot sa te contrazic... e si evolutia de vina. noi, femeile, intr-un anumit sens, am evoluat in ultima suta de ani mult mai repede si mai mult decat multi barbati... si asta e rau pentru ca, da, stacheta s-a ridicat foarte mult si nu ne mai multumim cu orice.... dar si sansele de a gasi ce vrem scad considerabil. vorba cuiva, cand vezi sau dar zaresti varful Everestului parca nici Mont-Blancu' nu-ti mai e suficient :-\
cand cineva evolueaza si evolueaza, patzeste "singuratatea alergatorului de cursa lunga"; "plutonul" (masa mare de iubitori de "manele"-in sens extensiv) ramane in spate si el devine tot mai singur...doar f. putini mai tin pasul cu el si, prin urmare, sansele de a-si gasi un partener potrivit se reduc considerabil. :-\
-
Poate problema nu se pune ca nu vrea femeia sa stea "la cratita", ci mai degraba: cati barbati isi mai pot permite in ziua de azi sa tina acasa o femeie! Dar sa ii ofere toate conditiile unui trai decent, nu o sclavie mascata!
-
cine va pune sa mergeti la serviciu ? cand voi aveti o sarcina sublima pe lumea asta si atat ...voi , femeile ati fost create de creator sa dati nastere copiilor si atat ...nu sa mergeti la servici si nici sa faceti pe barbatii.
Vedeti, asta e falsa emancipare de care vorbeam. Faptul ca femeia merge la serviciu nu reprezinta emancipare, ci evolutia catre o stare de normalitate, de eliminare a limitarii femeii la statutul de "fabrica de copii" cu care barbatii s-au simt dintotdeauna confortabil. As putea spune ca barbatii au o teama ancestrala legata de faptul ca femeia ar putea fi capabila sa faca ce a fost "creata sa faca" (basmul asta vad ca e destul de popular inca ;D) si ceva pe deasupra.
In regnul animal exista destule specii unde femela naste pui, ii alapteaza, ii ingrijeste dar si vaneaza (echivalentul muncii la om) in timp ce masculul doar face pe bodyguard-ul. Acuma, na, cred ca e destul de frustrant sa te stii in postura de simplu vector reproducator si garda de corp pentru femeie ca sa mai poata fi suportabila ideea ca ea sa lucreze, sa gandeasca si sa fie sef.
Apropo de sef! Asta ar fi emancipare (un exemplu): femeia sa aiba aceleasi sanse asemeni unui barbat pentru un post de conducere. Spre uimirea unora exista barbati incompetenti care mai bine ar face orice altceva decat sa fie sefi :) Cum exista si femei incompetente. Dar, surpriza, criteriul sefiei nu pare sa fie competenta, ci posesia "ciucurelului" :D M-au amuzat mereu barbatii care se simt inconfortabil in preajma femeilor puternice (nu ca musculatura, sa ne intelegem :)) si prefera papusele docile sau care pot fi dresate usor. Pai cum ramane atunci cu provocarile dupa care cica barbatii se dau in vant? Something is fishy here! Pe sub armura stralucitoare de otel sa aiba oare sosetele roz si pamponase?! :D
PS: Mi-au placut provocarile tale, @optimus. Chiar daca se simte adiere puternica de misoginism pe-acolo. Faza e ca eu am o maaare predispozitie la misandrie care creste direct proportional cu misoginismul peste care da. Deci n-am nimic personal cu tine, asa ca sa nu te simti atacat/vizat. It's just my nature! :)
-
daca am reusit sa storc mai mult de 10 cuvinte de la un taciturn ca tine , saturniene , atunci inseamna ca ma pot simti fericit... ;D ;D ;D ;D
cat despre controversatele mele comentarii, sunt postate tocmai ca sa fie controversate si comentate...
-
va imaginati un dialog intre optimus si femeia visurilor sale (asa sa-i dea universu' daca insista ;D)?
vine opti de la serviciu, patruns de importanta menirii sale (aceea de a conduce lumea, care alta?). intra in casa, adus de umeri dar totusi semet, arborand o mina obosita si blazata...uf, nu-i usor sa fii atlant. ;D
ea, cu sortuletul prins in brau, zglobie si proaspat imbuclata (tocmai si-a smuls bigudiurile, in graba ) il intampina in usa. il ajuta sa se dezbrace, il imbratiseaza afectuos (numa', numa' l-o elibera de grija omenirii) si-l poarta spre sufragerie.
el: Ce-ai mai facut azi, draga?
ea: taitei
el: ce frumos... si mai ce?
ea: si tocanita
el (incantat); stii cat te iubesc nu? si altceva?
ea: ti-am spalat ciorapii.
el (sugrumat de dragoste si recunostinta): ce m-as face eu fara tine, turturica mea?
:D :D :D
-
micha, esti de comedie ;D ;D ;D
la tine sigur , singuratatea in doi este "rapusa" de ras
-
:D
-
si mirosul de sarmale in foi de varza une e? ???
-
e acolo, amestecat seducator cu Chanel 5. :D
-
si foi de dafin ...
-
ATENTIE ATENTIE ATENTIE
Postarile de pe ultimile 2-3 pagini sunt excelente, pline de seva si argument, dar… nu vizeaza relatia de doi in care fiecare este singur. Mai degraba Razboiul sexelor. Asa ca am rugamintea sa nu postati in continuarea mesajelor anterioare, ci legat de titlul topicului. Va multumesc pentru cit sunteti de intelegatori si inteligenti.
PS: da, da, stiu ca nu mai sunt moderator, dar asta nu inseamna ca nu am si eu dreptul la o opinie.
-
Dialogul micaelei, chiar daca imaginar, e real si descrie perfect singuratatea in doi :D Deci cel putin asta isi gaseste locul aici
-
nu prea
se potriveau toate mai bine la Gospodina vs Cariera, acum mi-am dat seama
-
Jul, ai putea sa remarci, subtil, ca sotia de vis a lui opti traieste o adanca singuratate in compania taiteilor, tocanitei si a ciorapilor desi, desigur, universul sau intreg este sotul iubit. :D
-
doar daca este ceva impus si fortat. dar sunt atitea femei care se regasesc complet in viata casnica - si o spun fara cea mai mica urma de critica sau ironie - incit satisfactia unei mese reusite sau a indeplinirii tuturor sarcinilor gospodaresti din ziua aia nu poate fii egalata de nimic altceva.
-
da, Jul, stiu... si eu, desi nu-s deloc, da' deloc genul gospodina :D, gasesc cateodata satisfactie in mici treburi casnice, deci pot intelege.
glumeam si-l tachinam pe optimache. ce, nu te-ai prins? :D
-
(http://t2.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTZeyMd42OnbsXAYTxlj48Bc3N_7HDvF1iDdlB_nu9lIGShxgqtKw)
astuia i-au cazut greu taieteii si tocanita si a decis sa nu mai fie... numa` ca dumneaei , cu sadismul caracteristic femeilor , decide ca decat sa ramana singura mai bine ramane pe capul lui ;D
-
[
astuia i-au cazut greu taieteii si tocanita si a decis sa nu mai fie... numa` ca dumneaei , cu sadismul caracteristic femeilor , decide ca decat sa ramana singura mai bine ramane pe capul lui ;D
superb comentariu, superba fotografie! chiar ma intrebam pe unde umbli, in ultima vreme, ca ne lipseste prezenta ta tonica pe-pe meleagurile SCi!
-
...numa` ca dumneaei , cu sadismul caracteristic femeilor , decide ca decat sa ramana singura mai bine ramane pe capul lui ;D
plecind de la ce zise jeanette, mi-am amintit de un caz in care sotia refuza sa divorteze desi de ani buni nu mai era nimic intre cei doi soti, se separasera si cu locuintaq, el avea pe cineva...
pur si simplu refuza sa accepte ideea divortului. pt mine e greu de inteles
-
e sentimentul de apartenenta la cineva....pur si simplu se indentifica cu certificatul de casatorie si putea spune tuturor si ei insasi ca....sunt casatorita, deci sunt cu cineva....e acelasi sindrom ca atunci cand certificatul de casatorie e musai de dorit de unele cupluri...asa cum acea hartie de divort nu are valoare, asa si certificatul de casatorie nu ar trebui sa conteze...DAR...vedeti bine ca nu in toate cazurile e asa...
-
si mai stiu o situatie, cand ei erau divortati dar nu facusera partajul si nici nu doreau. Noul partenere al ei a considerat ca nu e "divortata" definitiv daca nu e si partajul facut si fiecare cu bunurile lui si nu cu bunuri comune..
-
plecind de la ce zise jeanette, mi-am amintit de un caz in care sotia refuza sa divorteze desi de ani buni nu mai era nimic intre cei doi soti, se separasera si cu locuintaq, el avea pe cineva...
pur si simplu refuza sa accepte ideea divortului. pt mine e greu de inteleg
Eu cred ca e lipsa de personalitate a sotiei.... ca ea nu isi poate asuma singura viitorul decat daca se numeste doamna X. >:(
-
aveti dreptate fetelor
dar pe mine ma mira faptul ca era o situatie de notorietate ca nu mai sunt impreuna, celalalt locuia cu cineva in alta parte, erau citiva ani de cind se stia ca sunt separati. de ce sa te mai agati cu inversunare de o hirtie care - bine zicea balanta - n-are valoare in niciun fel?
-
cine stie ce mecanism psihologic straniu ii dadea iluzia ca prin hartia aia mai pastra o legatura familiala si familiara cu el. sau poate tot mai spera la intoarcerea lui. sau poate ii era teama de statutul de "divortata". ea stie mai bine...
-
Raphaela, multa lume inca considera cuvantul "divortat" mult mai injositor decat vaduv, necasatorit niciodata....e mai bine sa spui " m-a parasit"....astfel vina o poarta EL in fata celorlalti...si sa nu spuneti ca inca pentru multi nu conteaza ce spun ceilalti si societatea in care traim, mai ales daca unii sunt angajati in tr-u anume sistem unde stim prea bine cum circula vorbele...cine e in general in sistemul privat si are afacerea lui il cam doare la basca!
-
Raphaela, multa lume inca considera cuvantul "divortat" mult mai injositor decat vaduv, necasatorit niciodata....e mai bine sa spui " m-a parasit"....astfel vina o poarta EL in fata celorlalti...si sa nu spuneti ca inca pentru multi nu conteaza ce spun ceilalti si societatea in care traim, mai ales daca unii sunt angajati in tr-u anume sistem unde stim prea bine cum circula vorbele...cine e in general in sistemul privat si are afacerea lui il cam doare la basca!
...ai mare dreptate...
-
Raphaela, multa lume inca considera cuvantul "divortat" mult mai injositor decat vaduv, necasatorit niciodata....e mai bine sa spui " m-a parasit"....astfel vina o poarta EL in fata celorlalti...si sa nu spuneti ca inca pentru multi nu conteaza ce spun ceilalti si societatea in care traim, mai ales daca unii sunt angajati in tr-u anume sistem unde stim prea bine cum circula vorbele...cine e in general in sistemul privat si are afacerea lui il cam doare la basca!
eu sunt in sistemul public si zau ca nu ma doare nici la basca daca cumva ma judeca cineva. oricum, nu se vede, nu se simte.. anyway, treaba aluia care eventual are probleme cu capra vecinului. :D
-
micaela, de asta esti aici,pe forum, suntem structurati altfel....eu nu am vazut vreo femeie cat de cat independenta sa-i fie frica de ceva legat de astfel de mentalitati...dar nu toate sunt asa...stiu si barbati care sunt in stare de orice numai sanu se spuna ceva rau la adresa lor in mediul in care lucreaza...chiar daca ei stiu ca nu e asa :)
-
si pe mine tot la basca lu miha ma doare. dintotdeauna am gindit asa.
dar recunosc si identific cu durere ca au fost situatii exact ca cele descrise de balanta. inca suntem prada mentalitatilor si prejudecatilor celorlalti
-
superb comentariu, superba fotografie! chiar ma intrebam pe unde umbli, in ultima vreme, ca ne lipseste prezenta ta tonica pe-pe meleagurile SCi!
saru`mana , ayouni , pentru vorbele frumoase ! am o perioada nitel mai nashpa ( nimic grav ) si de aceea apar sporadic . dar am dependenta deja de forumul asta , asa ca de mine si bazooka mea ( ce-mi place arma asta... ) nu scapati :D :D :D
-
Julia, cei cu gandirea traditionala, in care el sau ea nu ies singuri pe strada, nu pleaca nici pana la colt decat impreuna, nu au pasiuni individuale si nu iau nici o aspirina fara parerea celuilalt au astfel de prejudecati....ce zice mama, soacra, copilul, fratele, vecinul, prietenii, colegii, cei de la servici, se cade sau nu se cade pt varsta mea, cum oare sa fac asa ceva?, cum sa-i spun ca nu imi place sau nu imi convine sotului sau sotiei?, cum sa plec singura undeva fara el, ea?, cum sa nu chem finii la masa!...etc....sunt si gandesc ca a divorta e un esec capital chiar daca esecul dateaza de ceva ani buni...dar nu e inca "catalogat" ca divort...vedeti bine ca si in alegerea partenerului...femeia ar fi bine sa fie "traditionala" si barbatul "modern"....
-
Astea sunt convingeri si mentalitati invechite si depasite dar sunt puternic inradacinate si se schimba greu. Intr-adevar pe vremuri cam asa stateau lucrurile: reusita unei femei consta in barbatul pe care si l-a luat si ce poate sa faca pt ea. Visul implinit de a avea o familie, casa, masina (wow masina!) ridica persoana pe un piedestal. O femeie maritata era femeie “serioasa”. Pe cind o femeie fara barbat era o femeie fara statut.
Azi nimic din toate astea nu mai constituie o problema. Dar perceptia publica a ramas. Problema dupa cum o vad eu nu e ca nu se schimba mentalitatile, ca asta merge fooooooooooaaaaaaaarte greu, poate in 100 ani, ci ca oamenii inca se mai ghideaza dupa ele. Judeca si evalueaza dupa aceleasi norme si valori ca la 1900 toamna. Si ce e si mai grav e ca prejudecatile au atita putere de constringere...
-
Julia, exact asa sta problema...numa ca daca ar fi sa revenim la cazul prezentat de tine, daca tot ar fi sa renuntam la prejudecati si nu conteaza actele...ea, de ce ar divorta atat timp nu se recasatoreste civil cu altcineva?
-
pai invers as pune eu problema: de ce ai mai sta legata de cineva cu care de ani de zile nu mai imparti nimic, nici aerul respirat?
-
pai Julia, daca actele nu te tin, atunci cumva e adevarat in ambele sensuri....deci daca actele nu au relevanta intr-o relatie moarta, nu conteaza nici ca ai acte , nici ca nu le mai ai...nu poate fi valabil numa intr-o directie!
-
pai tocmai ca ei le au dar in realitete nu au nimic. altii au relatii de zeci de ani care merg minunat si nu au acte.
-
am divortat de curand tocmai pentru ca ma ingrozeste ideea unei vieti singure in doi. Totusi a fost mult mai usoara actiunea juridica decat procesul de desprindere ce a urmat.Santem in continuare legati prin amintiri ,regrete,copii si afectiunea care ne leaga.Si totusi nu este de ajuns...Nu e vorba de prejudecati dar e spiritul unei familii in care sant copii si de modul in care ei sant afectati!E greu de stiut ce e mai bine pentru noi ,pentru copii si pt fiecare in parte
-
e adevarat, e foarte greu sa iei o astfel de decizie. mai ales ca si voi erati singuri in doi asa cum spui, dar si copiii simt ca sunteti singuri. imi spunea cineva odata: de ce ti-e teama sa iei o decizie importanta care sa schimbe situatia ta de acum daca situatia asta te face nefericita? si m-am gindit ca avea dreptate.
-
@ileana, priveste tot timpul inainte, niciodata inapoi !
copilul meu mi-a dat scopul si obiectivul drumului de dupa divort, nu altcineva !
numai bine !
-
am divortat de curand tocmai pentru ca ma ingrozeste ideea unei vieti singure in doi. Totusi a fost mult mai usoara actiunea juridica decat procesul de desprindere ce a urmat.Santem in continuare legati prin amintiri ,regrete,copii si afectiunea care ne leaga.Si totusi nu este de ajuns...Nu e vorba de prejudecati dar e spiritul unei familii in care sant copii si de modul in care ei sant afectati!E greu de stiut ce e mai bine pentru noi ,pentru copii si pt fiecare in parte
ileana, divortul este o alegere grea in viata - este considerat unul dintre evenimentele cele mai stresante din viata unui om - si de multe ori este o decizie care "costa" mai mult decat ne asteptam - amintirile, regretele, deceptia se vindeca greu
chiar si asa e de preferat continuarii unei casnicii in care "singuratatea in doi" merge alaturi de voi
cum spune si marcutza - cauta un sprijin in a merge mai departe in tine si copii
-
Multumesc.Problema este ca perceptia noastra asupra lumii -evenimente, oameni ,relatii-se bazeaza pe experinta noastra constienta sau inconstienta.Pentru a ne extinde perceptia ar trebui spart intr-un fel acest cerc.Sigur cu vointa si motivatie functionezi ok dar bucuria ,implinire de a fi nu cred ca se subordoneaza vointei.
-
nu cred ca bucuria si vointa vizavi de a mentine un calm si siguranta copilului este impusa sau trebuie spart un cerc...
motivatia cea mai motivata si impusa, acum, este copilul !!! nu altceva !!
-
Singuratea in doi..... O intelegi atunci cand o simti pe pielea ta. Apare , dupa parerea mea , atunci cand planurile si proiectele fiecarfuia nu prea mai includ si pe calalalt. Atunci cand unul din parteneri are planuri care nu mai prevad si implicarea celuilalt. Ex: cand iti faci un plan de actiune sa zicem ca ai o mica afacerepe care tb sa o duci catre profit asta pe langa jobul curent pe care il ai , partenerul trage si el cat poate si presteaza de dimineata pana seara, iar seara cand se intalnesc nici unul dintre ei nu mai are energie dacat pentru a se baga in pat sa incerce sa se odihneasca din nou pt maine. Cazul meueste asta . am muncit 7 zile / sapt timp de 52 de saptamani pe an, si asta timp 7 ani . In iuresul asta fiecare avea proipriul plan de actiune si doar ne consultam ce mai tb facut prin casa. Cand a cazut piata si am inceput sa avem timp liber am constat ca tiompul a trecut pe linga noi fara sa ne bucuram unul de celalalt ca iubirea este in suflet si ne-o exprimam la tel ziua cand ne sunam din obisniuta sa mai stim de celalat si am ajuns la concluzia ca suntem colegi de apartament. ficere povestind ce a mai facut si pe unde a fost. atunci unul din ei a inceput sa isi caute un suflet pereche in defavoarea celuilalt asta finalizanduse la momentul gasirii acelui partener cu despartirea. si uite asa singuratatea in doi pe care am resimtit-o s-a transformaty in singuratea de unul singur. In tot timpul descris anterior am sperat ca ne vom reveni si ca vom avea mai mult timp pentru noi insa am constat amandoi ca nu vrem sa ne mai redescoperim ci vrem altceva. E ca atunci cand un caine are un os pe care nu il mai vrea , nu mai aree nevoie de el , l-ar da, dar totusi nu vrea sa renunte la el si il mai pastreaza o vreme . Este foarte dureros sa constati ca esti singur intr-o relatie si mai ales intr-o casnicie. Constati ca in tot iuresul in care ai trait nu ai realizat nimic, iar prietenii tai au si copii, au si o viata de familie care implica actiuni in comun cu partenerul iar tu te trezesti ca ai un sot sau o sotie despre care nu stii decat ce iti spune si iar ajungi la concluzia ca esti cam singur si de sarbatori chiar va simtiti stingheri unul cu celalat. rahatul asta de singuratate l-am testat pe pielea mea si doare rau, foarte rau.
-
@baloane, bine ai venit printre noi, in primul rand ! :)
in al doilea rand te intreb, ati incercat sa stati de vorba pe aceste dureri de cuplu, de familie ?
-
Buna Marcutza !
Subiectul asta e ca o boala care te roade pe dinauntru si cand erupe la suprafata e prea tarziu. Tb doar amputata. divortul a venit doar ca un tratament firesc al acestie boli. am purtat discutii, am incercat sa vedem ce mai putem face dar era prea tarziu. am aplicat ultimul tratament si gata fiecare e pe drumul lui.
Privind inainte , sunt foarte singur, uneori e greu alteori nu am timp sa ma gandesc. Am testat si varianta site-urilor de socializare. acolo fiecare se da altceva si majoritatea vor dirlidinga. nu ca nu imi place, insa ideea e ca vreau o partenera cu care sa am mai multe de facut decat sex si apoi ne mai sunam la urmatoarea dezcarcare hormonala. ca si dupa aceea tot singur sunt. Si nu am rezolvat nimic.
Fiind nou inscris in acest proiect mai navighez sa imi formez o opinie si sa ma asigur ca nu e aceeasi marie dar cu alta palarie ca badoo, sentimente.ro sau altele. Ideea acestui proiect imi surade dar mai am de descoperit cum functioneaza si sa gasesc pagina cu realizarea profilului pentru a mi-l completa.
O zi / seara buna !
Baloane ( Cristi este numele meu)
-
Privind inainte , sunt foarte singur, uneori e greu alteori nu am timp sa ma gandesc. Am testat si varianta site-urilor de socializare. acolo fiecare se da altceva si majoritatea vor dirlidinga. nu ca nu imi place, insa ideea e ca vreau o partenera cu care sa am mai multe de facut decat sex si apoi ne mai sunam la urmatoarea dezcarcare hormonala. ca si dupa aceea tot singur sunt. Si nu am rezolvat nimic.
scuze cristi, daca ti se par mai directa. dar asa imi place mie sa privesc oamenii, fix in ochi. acum te privesc doar prin ceea ce ai scris ...
cand privesti inainte si te vezi tot singur ... :-\
cand alegi sa te inscrii in SC >:( - glumesc desigur ;D - si vrei doar o partenera ...
cand privesti lumea prin prisma baloanelor ...
cand te mai documentezi si te asiguri
nu e aceeasi marie dar cu alta palarie ca badoo, sentimente.ro sau altele. Ideea acestui proiect imi surade dar mai am de descoperit cum functioneaza
ne mai radeam si noi un pic :D :D :D
-
cristi, cu siguranta este altceva Singels...s-au legat prietenii frumoase aici si unii chiar au fost sinceri in ceea ce priveste expierenta lor de viata....
legat de ce spui tu, la psihoterapie am aflat cumva ca de multe ori e mai mare efortul de a te redescoperi intr-o relatie cumva "esuata" decat sa treci la una noua...si la prima vedere asa pare...la o persoana noua nu stii numic despre ea si ai un anume entuziasm ca "poate, poate" e ceva ce ai asteptata atata timp si ai o speranta cumva; pe cea care o stii acasa de atatia ani ti-e greu sa o asociezi cu " o schimbare radicala" si nu mai e plina de mister. Asta la prima vedere, ca la a doua, chiar daca o iei de la capat cu altcineva ( si aici ma refer cumva dupa 35 de ani) iti dai seama ca greu poti crea intimitatea de care ai nevoie ca sa te poti baza cu adevarat pe cineva....nu mai spun ca fiecare poarta in spate, deceptia, suferinta, tarele, familia extinsa, tabieturi, dorinte si vise neimplinite...cam grea sarcina ce pica pe viitorul pertener...da, asa fara obligatii cum spui tu probabil nu e greu...un film, un concediu, sex, discutii placute, dar fiecare cu responsabilitatile lor...si la un moment dat iti dai seama ca poate e si mai comod sa fii singur...si intri in capcana astfel fara sa mai poti iesi din ea...
-
de multe ori e mai mare efortul de a te redescoperi intr-o relatie cumva "esuata" decat sa treci la una noua...
eu cred ca nici nu e recomandat sa te arunci intr-o relatie noua, atata timp cat cicatricile vechii relatii nu au disparut....Altfel, vei incerca sa-l investesti pe noul partener cu calitati ale vechiului partener si nu ar fi corect...
-
Singuratea in doi..... O intelegi atunci cand o simti pe pielea ta. Apare , dupa parerea mea , atunci cand planurile si proiectele fiecarfuia nu prea mai includ si pe calalalt. Atunci cand unul din parteneri are planuri care nu mai prevad si implicarea celuilalt.
Singuratatea in doi, eu o inteleg atunci cand cel de langa tine nu-ti mai este suficient, cand cel de langa tine nu mai are ce sa-ti ofere, cand tacerile si plictisul incep sa-si faca simtita prezenta tot mai des, cand conflictele planeaza deasupra cuplului, dar nu se doreste a fi rezolvate...cand totul devine o rutina si o plictiseala apasatoare. Cu toate acestea, in mod inexplicabil, continui sa traiesti langa celalalt...asa in virtutea inertiei sau dintr-un soi de simt al proprietatii, un fel de "celalalt imi apartine", asa cu bune si cu rele,... la care nu vrei sa renunti...
-
…pentru ca atunci ai sentimentul ca renunti la o parte din tine
-
si la un moment dat iti dai seama ca poate e si mai comod sa fii singur...
Comoditatea a omorat multe chestii frumoase de-a lungul timplului si nu doar in materie de relatii. Implicarea intr-o relatie inseamna asumarea unei responsabilitati in primul rand fata de tine insuti, deci renuntarea la comoditate. Comoditatea este cea care m-a tinut tot timpul departe de o relatie. Pana cand a devenit suficient de incomoda incat sa-i dau papucii :)
-
comoditatea inseamna moartea motivatiei, a dorintei, a ...tot ce inseamna "vreau sa fac pt cel iubit asta si asta, impreuna cu el, cu ea", asa cum bine spunea cerculetz.
singuratatea in doi o inducem noi, voit sau nu....si nu vreau sa supar pe cineva spunand asta...
singuratatea in doi (si asta e strict perceptia mea) este cu mult mai dureroasa decat a celui single....
-
"singuratatea in doi .... este cu mult mai dureroasa decat a celui single...."
Ai dreptate Marcutza, dar ce te faci cand nu poti renunti la un cuplu de mult "pe duca".
Cred ca nu mi-am dat prea osteneala, insa atunci cand vreau sa fac pasul cel mare, se schimba ceva, cred ca este ghicitor de ganduri, si o luam de la capat, ne mai amagim o perioada. E greu, foarte greu. Spunea bunica mea: Fericirea cea adevarata te face cu 10 ani mai tanara dar Tristetea si neimplinirea, cu 10 ani mai in varsta. Optimismul nu ajuta prea mult
-
In relatiile de cuplu oamenii ar trebui sa intre (si sa ramana) liberi. Atasamentul fata de celalalt este o aparare impotriva fricii de singuratate, de schimbare, de a fi considerat inferior. Fricile sunt in interiorul tau si pentru a evita confruntarea cu ele cauti (mai mult inconstient) sa-ti posezi partenerul, lucru ce nu are nimic de-a face cu iubirea.
Oamenii nu sufera din dragoste, ci din gelozie. Iubirea nu ingradeste, ci respecta si amplifica libertatea. Daca ai suficienta maturitate emotionala si putere launtrica vei accepta nevoile celuilalt, vei intelege ca este o persoana libera si, daca iubirea este mare, poate chiar vei contribui la satisfacerea lor, fara a pretinde ceva in schimb. Acesta ar fi un exemplu splendid de iubire fara conditii.
-
Fericirea cea adevarata te face cu 10 ani mai tanara dar Tristetea si neimplinirea, cu 10 ani mai in varsta.
asa este...o femeie cand iubeste, se vede pe fata ei, radiaza de bucurie si implinire...bineinteles daca dragostea ei este impartasita :)
-
Gheorghe, infidelitatea repetata nu poate fi ignorata sau tratata ca o nevoie a partenerului, atunci cand "acasa" gasesti tot ce-ti trebuie: iubire, intelegere, voie buna. Dar, sti ce am constatat, ca " nevoile celuilalt" sunt strict legate de bugetul aceluia, adica dispar cu desavarsire cand nu sunt resurse financiare. Cred in libertatea partenerului si a mea, dar cu anumite limite.
-
Gheorghe, infidelitatea repetata nu poate fi ignorata sau tratata ca o nevoie a partenerului, atunci cand "acasa" gasesti tot ce-ti trebuie: iubire, intelegere, voie buna. Dar, sti ce am constatat, ca " nevoile celuilalt" sunt strict legate de bugetul aceluia, adica dispar cu desavarsire cand nu sunt resurse financiare. Cred in libertatea partenerului si a mea, dar cu anumite limite.
vezi tu hana...si o pasare dintr-o colivie de aur , are tot ce-i trebuie acasa...nu? poate mult mai mult decat poate gasi vreodata in natura, si totusi...lipseste ceva , nu?
spune tu ce-i lipseste hana
-
libertatea
-
corect.
sunt unele pasari care o iubesc atat de mult incat , daca le inchizi in colivie se sinucid, stiai ?
-
nu stiam :(
-
http://www.loribalogh.ro/2010/10/2-decalogul-si-libertatea/ (http://www.loribalogh.ro/2010/10/2-decalogul-si-libertatea/)
-
inteleg ca pana la urma libertatea noastra este conditionata doar de respectarea celor 10 porunci...
-
eu ti-am trimis linkul apropo de pasarici iubitoare de libertate si atat. ;)
-
cred ca merge foarte bine si la "Razboiul sexelor" si la "Zen".
Multe din problemele acestei lumi s-ar rezolva daca nu ar exista orgolii...
http://drumuricatretine.wordpress.com/2009/05/03/orgoliul-in-cuplu/
-
“Orgoliul face să fie aproape imposibilă prietenia, orgoliul exacerbat împiedică vindecarea rănilor sufleteşti, orgoliul ne închistează şi ne impulsionează să evităm, sub diferite motive aberante, o relaţie în care simţim că există iubire reciprocă…orgoliul ne împiedică să ne dăruim într-un mod total şi necondiţionat într-o relaţie de iubire în care celălalt ni se dăruie plin de adoraţie şi abnegaţie, orgoliul ne face să repurtăm triste şi penibile victorii, care în final ne fac să ne descoperim goi, singuri şi aproape de fiecare dată nefericiţi …”
Nu poti sa intelegi decat daca traiesti. Te rog sa crezi ca este groaznic.
Iti doresc ca niciodata sa nu cunosti puterea orgoliului, sa ai o viata fericita si plina de iubire!
Eu le-am trait pe amandoua si cunosc diferenta.
asta ar fi un comment de acolo mai aproape de mine.
se pare ca ai o problema de orgolii fortuna :)
intotdeauna cauta cauza care a declansat orgoliul si elimin-o. apoi se stabilizeaza totul de la sine, dar fii atenta ca de multe ori cauza care tu crezi ca este una se dovedeste a fi cu totul altceva, ti-o spun din experienta...
-
Asa e, gheorghe...am o problema cu orgoliile, pentru ca ele distrug cele mai frumoase prietenii, cele mai frumoase legaturi intre oameni...Cauzele pentru care apar orgoliile intr-o relatie, le inteleg foarte bine...ceea ce nu inteleg, este de ce daca reusim sa constientizam ca avem o problema de orgoliu cu cineva, nu reusim sa renuntam la orgoliu?...De ce lasam acest rau sa se insinueze in noi si sa ne inrobeasca sufletul?
Nu sunt orgolioasa si sper sa nu fiu niciodata...Nu ma consider centrul universului, nu detin niciun adevar absolut pe care sa-l impun altora...cand am gresit, mi-am cerut intotdeauna iertare, fara a considera un moment ca ma umilesc...Si culmea de fiecare data m-am simtit mai bine, decat daca as fi stat batoasa, cu o atitudine "pretioasa" sugerand..."eu am intotdeauna dreptate" :P...
-
Singuratate in doi stiu si intre doi oameni care au trecut prin drama de a-si pierde copilul. Au ramas impreuna dar sunt ca doi straini, nu mai exista nimic care sa-i lege. Drama lor mi se pare dubla: si-au pierdut copilul si s-au pierdut si pe ei.
-
julia, si eu stiu astfel de caz, chiar daca mai exista un copil, si astfel de situatii sunt si acolo unde copii se nasc cu diverse probleme de sanatate...acceptarea e cel mai greu de obtinut!
-
suferim cu totii ... dar ne putem folosi de suferinta, tocmai pentru a o curma. schimbarea adevarata vine atunci cand nu este produsa de ego, ci de realitate.
singuratatea ... este atunci cand ne este dor de oameni. solitudinea ... este atunci cand te bucuri de tine insuti.
-
Preferabil singuratatii in doi este singuratatea fiecaruia. Pana la urma, asa ne-am nascut si asa vom muri. Singuri. Si ce? Prefer sa spun "nu, multumesc" unei jalnice tentative de relatii, unde ego-urile se lovesc de peretii celuilalt, unde "al meu" este asa de adanc inradacinat incat realizezi ca nu mai poti face nimic, unde "noi" suna ca un fluierat in biserica...incredere-respect-sentiment, nu mai exista, nu-i nimic, mai bine sa nu existe nimic. E mai onest asa. Mai dureros dar mai onest.
-
asa e. dar poate ca e mai dureros la doar la inceput, atunci cind rupe pisica in doua, pe urma daca fiecare isi permite sa se dezvolte separat eu zic ca au numai de cistigat.
-
@bitek, are dreptatea si dezvoltarea la care a juns. cred ca important este sa nu fugim de noi insine. atunci cand cineva ne spune ca suntem ok ... inseamna sa ne pregatim sa ne simtim prost. poate ca avem nevoie de cusca noastra pentru a ne da seama ca vrem sa fugim de asteptarile celor din jur ...
nimeni nu ne rezolva problemele. doar le inlocuiste cu alte probleme.
-
Am invatat ca, pana la urma, cel mai bun lucru e sa cauti adevarul, si atunci cand spui ceva si cand vrei s-auzi, chiar daca te indeparteaza de oameni sau chiar daca nu e pe placul tau. E singurul fundament solid intr-o lume plina de masti.
-
depinde cat de bine ne simtim cu noi insine...sunt oameni cu o incredere in sine scazuta si care prefera sa spuna ce vrea publicul sa auda, tocmai pentru a-l castiga de partea lor si pentru a-si confirma propria valoare...sunt oameni care prefera solitudinea, in locul unor prieteni falsi..
-
bitek, tu esti barbat? si poti sa-mi spui cati anisori ai? si ce zodie esti? :) :) :P
am o mirare admirativa in raport cu tine ca purtator al opiniei anterioare fiindca, in general, cuvantul "onest" este iubit de barbati ca tamaia de dracul. :)
-
@micaela: Ultima data cand am verificat, asa era. Am aproape (fara 2 zile) 37 de ani. Zodia nu are importanta, zic eu deoarece sunt un nativ atipic al zodiei mele (de ex., nu suport sa fiu cocolosit sau laudat...brrrrr!). Iar treaba cu onestitatea n-o arunc ca sa dea bine, ci e una din concluziile cu care am ramas dupa o viata destul de...aspra, as zice.
-
aham. leu, deci. nu stiam ca nativilor din zodia asta li se atribuie dorinta de a fi cocolositi. laudati da. :)
eu m-am nascut cu "concluzia" asta, ca onestitatea e calea cea mai frumoasa, chiar daca nu cea mai usoara, si mereu am o strangere de inima cand vad cat de putini o pretuiesc.
-
ce am mai observat la cupurile in care cei doi s-au instrainat de tot este faptul ca isi revarsa unul asupra altuia toate frustrarile si nemultumirile, dar care nu au legatura cu celalalt. de ce, doar pt ca e cel mai aproape? daca nu sunt un sprijin la greu, atunci cind?
-
Pai asta-i unul dintre motivele pentru care suntem singuri, nu? Cand m-am saturat sa tot sparg cu capul oalele destinate altora, mi-am luat lumea-n cap si gata (bine, reciproca e la fel de valabila). Prefer sa fiu considerat insuportabil fiindca iti spun adevarul fara menajamente si nu fiindca nu stiu unde (si pe cine) sa-mi vars nervii.
-
nu chiar. eu nu am lasat relatia mea sa lincezeasca. daca s-a consumat, asta e, nu mai avem ce sa cautam impreuna.
-
Cred ca te inteleg cumva. Am trecut prin ceva similar. In doi ani, totul "s-a ars" intre mine si o fata, incat la final parea firesc ca s-a incheiat. Probabil ca s-a incheiat asa repede si din cauza intensitatii cu care am trait-o si eu si (cred ca) si ea.
-
in punctul asta fiecare are la alegere sa puna punct sau sa traga de relatia aia ca de un elastic defect sperind ca lucrurile vor reveni la ce a fost.
-
De acord. Unul dintre (putinele) lucruri pe care le-am invatat (si pe care eu personal il repect cu sfintenie) e ca nu trebuie sa fortezi lucrurile niciodata.
-
nu mai merge relatia de acum, nu se mai poate repara nimic ? pacat. dar de ce sa ne irosim timpul inutil unul altuia chinuindu-ne reciproc?
viata e prea scurta ca sa ne mai ghidam dupa precepte de acu 300 de ani. fa curat si ordine in viata ta, elibereaza-l pe celalalt si vezi-ti de drum. fiecare de al lui. orice zi pierduta e un lux pe care nu ni-l mai putem permite.
daca ai norocul sa gasesti cu adevarat dragostea, atunci ti-a pus dumnezeu mina in cap. inseamna ca n-o aveai si ii simteai lipsa. de aia ti-a trimis-o.
e perfect valabil si daca nu ai gasit inca persoana pt care sa faci tot efortul de a te desprinde: atunci cind esti disponibil pt alta iubire poate o sa apara in viata ta. dar daca esti incorsetat si prizonier intr-o alta relatie esuata cum sa vezi dincolo de ziduri? cum sa te gaseasca?
ps: un tu impersonal desigur
-
julia, procentul covarsitor se inclina spre cei care mai intai vor "carligul" si apoi urmeaza desprinderea de relatia "toxica"....
-
julia, procentul covarsitor se inclina spre cei care mai intai vor "carligul" si apoi urmeaza desprinderea de relatia "toxica"....
...adica ceva de genul "rau cu rau, dar mai rau fara rau"...? ???...eu cred ca daca relatia este suficient de "toxica" nu mai ai ce cauta in ea, decat daca esti usor masochist...si in general, o relatie care nu-ti mai aduce nimic bun si care incepe sa scoata doar ce e mai rau din tine, nu mai are cum sa mearga... oricate tumbe ai face...
-
e bine si asa
credeam ca-mi zici ca procentul mare e al celor ce nu se desprind. din comoditate sau de frica
-
Jiulia, si din astia sunt multi...da, din comoditatea de a nu mai lua viata de la capat. Cand ai copii mari si treci de 45 de ani te ia groaza ca nu reusesti sa mai ai casa, masina si tot confortul la care ai muncit de ani de zile si efortul de a te desparti ti se pare urias. Si da, stiu ca si frica e un atu bun. Sunt femei si barbati carora le e frica sa se desparta. Emotional nu ar face fata din cauza fricii.
-
daca se complace si se impaca cu situatia nu e nimic de zis. asta e, si-au acceptat soarta si singuratatea in doi, da-i inainte.
dar cind vad si am exemple in jurul meu destule ca sufera, ca isi maninca zilele unu altuia, ca se razboiesc pe fata direct sau pasiv-agresiv
eu una nu ii pot intelege. iar toate acumularile la care ai muncit de o viata pina la urma e moral si legal sa se imparta la doi, ca in doi au fost agonisite.
dar nu e mai bine liber si linistit? chiar cu disconfortul de a renunta la mobila stil si VW Passat si a merge cu matizu si a sta in confort 2. ca alea ce confort iti aduc daca tu te imbolnavesti de stres sau altceva si iti diminuezi calitatea vietii cu obstinatie?!?
stiu ca n-am multi adepti cind gindesc asa dar e doar un punct de vedere nu o judecata morala.
-
Ba ai dreptate. Confortul mental trebuie sa fie pe primul loc. (Ca nu-mi da nimeni inapoi neuronii cazuti eroic la datorie).
-
Singurartea e mai teribila pentru o femeie , ca pentru un barbat.
O femeie are mult mai multa nevoie de tendresse , sa fie dezmierdata, iubita, alintata, sa i se spuna cit de frumoasa si minunata este in aceasta dimineata.
Daca stii sa ii multumesti pentru orice moment dragastos pe care ea il face pt tine, si ea il va face cu cit mai multa placere.
Am trait impasul acesta de singur in cuplu. Si am ales calea cea mai simpla si neprefacuta : despartirea.
Cind un cuplu nu mai evolueaza pe acelasi drum, totul e mort. Noi ne schimbam, femeile la fel. Peste 5 ani , daca nu facem nimic sa intretinem flacara, descoperim ca nu mai exista pasiune si monotonia se instaleaza. Atunci este normal ca ea sau el sa incerce fericirea in alta parte, in bratele altcuiva.
Femeia nu este proprietatea mea, si nici eu nu sint proprietatea vreuneia.
Ne apartinem unul altuia atita timp cit o dorim amindoi. Nu am dreptul sa stau linga ea si s-o impiedic sa-si caute poate fericirea alaturi, daca eu nu am stiut sa o fac fericita. Si viceversa ..
Viata e prea scurta ca sa merite sa ne certam si sa ne urim desi avem si copii in spatele relatiei. Copiii cresc, si nici o femeie nu ma poate impiedica sa fiu alaturi de copiii mei, sa-i vizitez, sa-i iau la mine in weekend (daca eu vreau cu adevarat) Cind eram adolescent nu am avut relatii amoroase de lunga durata, insa imi aduc aminte ca atit cit au durat au fost frumoase, pastrez o amintire frumoasa si acum pentru pustoiaca de atunci care mi s-a daruit, si careia i-am oferit placere si dragoste. Cind nu a mai mers, ne-am separat omeneste, fara bataie si injuraturi, fiecare si-a gasit o noua dragoste in alta parte.
Bye!
-
bv , espresso !
daca toti am reusi sa gandim asemeni tie viata noastra sigur ar fi mai frumoasa si lipsita de complicatii inutile , nocive si dureroase. si totul pleaca de la ideea ca daca iubim ( ori doar ne casatorim , fara a iubi cu prea multa ravna ) cu x sau y , persoana in cauza iute devine proprietatea noastra . sentimentul asta de posesie este cumplit de distrugator , pentru ca ucide pana si cea mai pasionata dragoste . lovitura finala o da orgoliul . " cum adica nu ma mai iubesti ? PE MINE ? ei lasa atunci , ca am eu ac de cojocul tau ... " si iaca asa , fara sa aiba curajul niciunul sa rupa pisica in doua traiesc sub acelasi acoperis ca doi dusmani , fiecare in carapacea lui incarcata de frustrari , oferind copiilor ( motivul cel mai declarat in a justifica ramanerea intro inchisoare din care nu iesi din lasitate , de fapt ) un spectacol penibil si chiar o existenta care-i va marca ( nu in bine ) toata viata lor .
singuratatea in doi este ca o otrava lenta , dar letala si daca noi am fi in stare sa ne oferim cat mai repede antidotul , inca am mai avea sanse la o viata asa cum ne-o dorim .
-
@ Janeta
Tata mi-a inculcat aceasta mentalitate cind devenisem mai mare .. lol, si imi faceam "debutul" in relatiile cu fetele .. Mi-au ramas in minte "pe o fata nu trebuie sa o bati niciodata, sa fii badaran cu ea, o iubesti si esti cu ea, n-o mai iubesti paraseste-o, insa n-o face sa sufere" , si "cu femeia nu trebuie sa te certi niciodata, deoarece chiar daca ai dreptate e pierdere de timp si nervi, si niciodata nu va recunoaste ca ea a gresit si tu ai avut dreptate. Iesi afara din casa, du-te undeva citeva ore, si daca la intoarcere inca nu s-a calmat , pleaca iar, dar nu-i face jocul sa te certi cu ea, caci nu vei cistiga niciodata!"
Bye!
-
tot respectul pentru tatal tau , ca bine te-a mai invatat ! presupun ca insusirea acestor invataminte a stat la baza unei existente cu putine frustrari din punctul de vedere al relatiei barbat-femeie :D
-
http://www.youtube.com/watch?v=zdDhinO58ss
-
"Nu in putine cazuri, femeia si barbatul nu stiu sa se desparta la vreme. Asteapta sa dispara tot ce i-a apropiat si legat, pana ajung sa le fie sila de ei. In loc sa transforme despartirea insasi in ceva deosebit, de care sa-si aduca aminte cu duiosie mai tarziu, tarasc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urat." (O. Paler)
-
corect, adevarat si dureros !
-
tarasc un rest de dragoste ca un hoit care miroase urat." (O. Paler)
stia Paler ce stia...
am cunoscut destul de multe cupluri in care viata ajunsese un iad , dar ei invocau tot felul de motive de a ramane impreuna : copiii , case facute impreuna pe care nu se indurau sa le imparta , teama de a incepe un divort ce s-ar fi putut solda cu peripetii , etc. eu cred ca , de fapt , acele cupluri functionau conform acelui nenorocit de proverb absurd si mult prea des uzitat :" rau cu rau dar mai rau fara rau " . paradoxal , ajunsesera sa fie un fel de arac unul pentru celalalt , un arac tepos rau ce producea rani adanci , dar niciunul nu avea curajul de a nu se mai sprijini de el , teama e a ramane singur , de a-si lua viata in propriile maini , fiind mult mai mare decat toate cicatricile lasate in suflet de aracul vatamator .
nu i-am judecat niciodata pe acei oameni ci doar le-am plans de mila , o mila fara nimic umilitor in ea ci doar incarcata de parere de rau pentru faptul ca un om ajunge sa cunoasca durerea , umilinta , suferinta , chiar din partea celui/celei care , la un moment dat , le-a fost izvor de iubire . tare trist...
-
faptul ca dragostea trece, asta e, nu poti invinui pe nimeni. se intimpla.
dar cum de se preschimba in cel mai nimicitor razboi? cel de linga tine, care ti-a fost cel mai aproape, pe ala sa ajungi sa-l urasti asa de mult? exceptind cazurile patologice din filmele horror, alcoolici si violenti si psihopati si
la restul ce se intimpla si cind e declicul care ii face sa nu mai recunoasca persoana de linga?
-
Jul, dar exista si dragoste care nu trece?
-
o fi, dar pe topicul asta trece, ca de aici am pornit discutia acu 30j de pagini.
-
pai, "o fi" sau "este"? zi din ce-ai invatat la scoala. :)
cred ca razboaiele se nasc din tensiuni indelung acumulate si umflate monstruos. si din inacceparea evidentei ca "nu (mai) merge", deci nevoia de a gasi un vinovat: intotdeauna celalalt.
ar fi minunat daca oamenii ar putea intelege si accepta ca uneori niciunul nu e vinovat si ca doar nu pot construi un "impreuna" frumos. s-ar desparti prieteni si cu sentimente reciproce de afectiune.
-
dragostea e perfecta, noi nu
-
la restul ce se intimpla si cind e declicul care ii face sa nu mai recunoasca persoana de linga?
cred ca atunci cand ajung sa se cunoasca in profunzime , jul .
la inceput totul e roz , fiecare incearca sa apara in fata celuilalt conform dorintei partenerului dar , cand incepe oboseala prefacatoriei , atunci apar si aspectele reale ale personalitatii fiecaruia . si nu intotdeauna sunt intro dulce armonie ;D
-
m-am intristat...
puiule, pai atunci oamenii sunt de fapt rai si insensibili si doar se prefac pina nu mai pot iar la final le cade masca?!?
-
nu Jul. isi dau seama, doar, ca nu se potrivesc. pot fi ok si unul si altul, dar prea diferiti. eu nu cred niciodata in cei care afirma ca unul e (nebunul de) alb si celalalt negru. poate unul e culoare rece si celalalt calda. :) poate unul e culoare de ulei si nu fuzioneza cu acuarela. :) poate ar fi cazul sa plec odata la cumparaturi, in loc sa aberez aici :))
-
sa-mi cumperi o masca...
-
nu-ti cumpar nimic. mastile nu fac decat sa strice. nu vrei papuci de apa, mai bine?
stii ce e cel mai tare? cand cineva te banuieste ca ai avea masca si de fapt tu esti chiar tu. :)) mi s-a-ntamplat.
gata. plec. si hai sa mai lasam gandurile urate, banuielile, rastalmacirile care sunt, deseori, numai in noi. va las gandul meu bun si pentru cei care il cred si pentru cei care nu-l cred. el tot bun e. :-*
-
sa-mi cumperi o masca...
ce sa faci tu cu ea ? tu n-ai fi in stare sa te ascunzi nici in spatele unui zid de fier , daramite in spatele unei biete masti ? :D
-
Sunt singur pe lume si totusi nu-s singur destul ...
R.M.Rilke
-
Iata care sunt semnele de avertizare ale unei relatii in pericol.
Ce trebuie deci sa faca un barbat sau o femeie daca se simte candidat/a la parasire? Exista patru semne distincte de avertizare:
-critica se repeta zilnic defectele, limitele celuilalt si evident, nemultumirea;
-dispretul expresii faciale si verbale denigratoare;
-apararea pasivitatea si absenta celuilalt;
-peretele de piatra ignorarea, tu vorbesti, tu asculti, evitarea, izolarea.
Va suna cunoscut?
-
Necunoscutul de lângă tine (http://www.adevarul.ro/life/viata/Necunoscutul_de_langa_tine_0_555544732.html)
De multe ori ştim mult mai puţin despre partenerul de viaţă decât ne închipuim. Cele mai intime dorinţe ale sale ori lucruri banale precum mâncarea favorită sau filmul preferat pot fi adevărate mistere pentru mulţi. Teoretic, convieţuirea ar trebui să ajute două persoane să se cunoască mai bine. În realitate, odată ce au devenit un cuplu, cei doi pierd încet-încet interesul pentru descoperirea celuilalt.
Spre exemplu, dacă în faza iniţială a relaţiei un bărbat se va strădui să afle care sunt florile preferate ale iubitei pentru a-i face un cadou perfect, după ce a cucerit-o şi a luat-o eventual şi de nevastă, nu va mai avea motive prea multe să caute să o cunoască mai bine. Astfel că, după un timp, mulţi parteneri ajung la întrebarea inevitabilă "cine este necunoscutul care doarme lângă mine?".
-
Tocmai ce am postat un articol despre singuratatea in doi la alt topic, "De ce suntem singuri?". Silviu, vrei sa scoti in relief ca barbatii sunt vesnic cuceritori. Sigur ca in timp se mai estompeaza sentimentele de iubire dintre parteneri, intervine rutina, starea aceea ca nu poti trai unul fara celalalt, asa de obisnuit esti cu perechea. Cred ca e o himera. Foarte multi barbati in special, isi schimba comportamentul in rau in cadrul familiei in acest stadiu. In loc sa faca eforturi sa improspateze relatia, prefera sa insele, sa-si demonstreze ca poate iubi sau sa fie iubit si oricand cineva ii poate inlocui consoarta. Probabil e orbit de noua cucerire si crede ca poate avea tot ceea ce-si doreste, sau ca merita de la soarta orice. Viata a demonstrat ca nu e asa si te loveste f. crunt. Parerea mea e ca nu trebuie sa dispara respectul fata de partener, indiferent cat de alunecosi sunt ochii celuilalt si atunci situatiile pot fi depasite mult mai usor. Asa vad eu lucrurile, poate nu multi sunt de aceeasi parere :(
-
"Nu stiu altii cum sunt" dar eu asta am ales. Eu ma refugiam in carti intr-o camera, el la tv la sport in alta camera, fiind multumit ca nu-l deranjam (asta fiind pasiune... >:(). Problemele au fost mai grave desigur dar in acel punct ajunsese relatia. Nu am de gand "sa dau din casa" si nici nu-mi sta in caracter, dar cam asta e realitatea pe care ce-i mai multi o traiesc de ajung la despartire. Nu am vazut prea multe relatari ale useri-lor despre problemele intampinate de ei de au ajuns sa fie singuri. Fiecare evita sa scrie ceva concret, doar generalitati. In casa, in doi, traim efectiv cu problemele inerente unei casnicii. Cine face piata, cine gateste , cine spala, cine calca rufele, cine face curatenia, cine plateste facturile, cine se ocupa de educatia copiilor. Deja am obosit scriind. Si totusi cand toate astea cad numai pe umerii unuia, e deja f mult, bineinteles si mersul la serviciu, apoi primesti drept recunostinta o vorba tare de tot: ce faci mare lucru, decat ce face orice femeie. Am primit aprecierile de rigoare deja f tarziu, dupa ce s-a dat cu capul de pragul de sus. E egal cu zero. Spuneam intr-o relatare pe forum ca cei mai multi oameni nu apreciaza ceea ce au (ma refer la sanatate dar si la alte lucruri pe care tot ei si-au dorit sa le aiba), au impresia ca merita ceea ce le ofera destinul si pot sa jongleze. Am luat decizia ferma dupa lungi deliberari cu mine insami. Niciodata si nimic nu ma va intorce din drumul meu. Decat sa spun : vai de noi mai bine spun vai de mine". Dar culmea ca-mi este f. bine asa si-i multumesc f. des bunului Dumnezeu ca mi-a dat puterea de a face acest pas, salvator.
pai nu dam din casa draga mea, ci din suflet: ce am trait simtit gindit noi in situatiile respective.
ai dreptate e greu si mai ales lipsa aprecierii pe mine una ma omoara cu zile. nu zic ca pt asta facem ce facem in relatiile pe care le avem, dar mi se pare de bun simt si cel mai putin costisitor gest sa-i arati omului din viata ta ca inseamna ceva pt tine. de fapt nu cred ca uitam sa-i aratam asta, cred ca intr-adevar dupa un timp celalalt chiar nu mai inseamna nimic ...
-
.... Foarte multi barbati in special, isi schimba comportamentul in rau in cadrul familiei in acest stadiu. In loc sa faca eforturi sa improspateze relatia, prefera sa insele, sa-si demonstreze ca poate iubi sau sa fie iubit si oricand cineva ii poate inlocui consoarta. Probabil e orbit de noua cucerire si crede ca poate avea tot ceea ce-si doreste, sau ca merita de la soarta orice...
Noua cucerire fiind bineinteles o femeie care a fost neglijata de un barbat care a procedat la fel ca si respectivul cuceritor. Si tot asa ne-nvartim in jurul cozii pana la calendele grecesti. In loc sa ne grabim sa spunem "el e vinovat" sau "ea a calcat stramb prima", ar trebui vazut ca problemele intr-o relatie apar din culpa ambilor parteneri, in majoritatea covarsitoare a cazurilor. Nu-i apar pe barbati insa expresia "foarte multi barbati" e imprecisa valoric - suna a generalizare.
-
generalizare este si prima ta propozitie. e o lume cu mai multe femei decat barbati si o societate cu o multime de femei singure ..
-
De acord cu generalizarea. Legat de numarul de femei, aici http://www.geohive.com/earth/pop_gender.aspx apare altceva. Iar numarul femeilor singure e proportie directa cu numarul de barbati singuri, cel putin in tarile unde se practica monogamia.
-
pai si acolo apare la fel, mai multe femei.
mai relevant e anuarul statistic si de acolo rezulta acelasi lucru.
iar eu sunt ecologista: barbatii trebuie reciclati si refolositi.
-
??? World=6,829,360,438 M=3,442,850,573 F=3,386,509,865 102 Gender ratio = 102 (males at 100 females).
"...iar eu sunt ecologista: barbatii trebuie reciclati si refolositi.", femeile fiind de unica folosinta?
-
pai da, ca in tanzania sau paraguay ma interesa pe mine...
mda, cred ca ai nimerit-o - femeile sunt unice. si de folosinta.
-
sa aratam si partea optimista ;D
(http://i40.tinypic.com/2yoqydy.jpg)
PS - cei 2 nu sunt din SC :)
-
el: pe la cat ajungi acasa?
ea: dupa 6!
el: dimineata? ;D
ea: ai vrea, tu! >:(
el: bine! ne vedem in pat! 8)
-
Este aceasta singuratate la fel de dureroasa? Dar mai ales, este aceasta o situatie fara iesire?
Nu, singuratatea in doi nu este dureroasa... ucide, de-a dreptul.
Dar daca n-a apucat inca sa ucida, exista o iesire: evadarea... nu conteaza unde. Orice altceva e mai bun.
-
As putea sa dau si eu un exemplu si pe urma sa adresez o intrebare ;
Am avut mai demult un profesor la universitate care afirma cu patos si foarte incantat ca a reusit sa duca relatia/casnicia cu sotia la un asa nivel incat nu mai trebuia sa discute fata in fata ci pur si simplu stiau ce au de facut,iar daca intervenea ceva isi lasau pur si simplu biletela pe carnetelul de pe usa frigiderului.
Si acum intrebarea : Cum anume se numeste ceea ce exista intre acele doua persoane? :o
-
Antanta intre doua tari aflate pe continente diferite... ;D
-
Si acum intrebarea : Cum anume se numeste ceea ce exista intre acele doua persoane? :o
Zombi! ;D
La orizont liseste afectiunea!
Sa ai parte de afectiune nu este suficient. Afectiunea primita ar trebui sa fie un declansator al celei ce se cuvine oferita. Cand celde langa tine reprima aceasta nevoie - fundamentala - la ce fel de sentimente sa mai cutezi? Optim=reciproc!
-
... nu mai trebuia sa discute fata in fata ci pur si simplu stiau ce au de facut, iar daca intervenea ceva isi lasau pur si simplu biletela pe carnetelul de pe usa frigiderului...
Comuniune! A zis ca a reusit sa duca, nu sa reduca!
-
Nici daca mi-ar scrie in fiecare dimineata te iubesc, pe usa frigiderului nu vad - sau o vad dar nu o accept - comuniunea. In ce sta afectiunea? In culoarea pixului? In cuvintele nerostite?
Sau isi scriau, vezi ca noaptea asta raman la ... mama! ;)
-
......
Si acum intrebarea : Cum anume se numeste ceea ce exista intre acele doua persoane? :o
relatie/ casnicie prin corespondenta !! ;D 8)
-
da casnicie prin corespondenta suna interesant. el a zis ca reusit sa duca relatia la un asa nivel evoluat... dar mai exista o intrebare putin cam indiscreta care se pune si in fata caruia raspunsul lui a venit ceva de genul sa incep cursul de astazi. daca ar fi venit momentul in care si-ar fi dorit copi?
p.s. afectiunea nu se poate exprima doar prin cuvinte,fara gesturi este aproape imposibil...
-
mai cumpara un carnetel pe care il punea tot pe usa frigiderului. este si acesta un gest de afectiune ...
-
iar dragoste faceau tot prin intermediul biletelelor. :)
-
da, tineau pixul intre degetul mijlociu si inelar :)
-
atita vreme cit exista comunicare si armonie, unde vedeti voi singuratate in doi? eu cred ca asta se instaleaza atunci cind celelalt e la fel de prezent ca o fantoma.
-
Doamne fereste! Fantomele sunt de obicei infricosatoare... Aceea se numeste deja relatie toxica.
-
cred ca fiecare priveste intr-un anume fel "singuratatea in doi"...poti vorbi foarte frumos si respectuos , sa te comporti decent si de fapt sa gandesti cu totul altceva , sa porti o masca si sa simti altceva si sa te ascunzi...nu insir motivele si tot singur te simti in forul interior, poti sa ai o casnicie ok in general si sa nu mai faci sex deloc si o poti privi tot cxa o singuratae in doi....poti foarte bine sa iti duci viata de zi cu zi foarte ok si pe celalat sa nu il intereseze visele tale, realizarile, dorintele, trairile tale si cam tot singuratate in doi...stiu atatea cupluri pe principiul viata e job+hrana+copii+tv+plimbat+un concediu+o rata si e cea mai minunata casnicie pentru ei iar pentru mine cea mai mare monstruozitate....sunt atatatea variante incat pana acum doar Janina m-a convins ca nu a avut singuratate in doi....cat timp voi vedea ca sunt femei care isi critica sotii, soti care nu dau de fapt doi bani pe sotie si doar joaca un teatru ieftin ca sa se scoata inca ma mai gandesc de cat de sanatoase sunt relatiile....stiu ca sunt si relatii ok , ramane sa ne gandim la ele
intr-o alta ordine de idei, tot citind, tot vazand filmulete, oare nu cumva prezenta noastra aici atrage tot o singuratate, pt ca mental credem ca suntrem singuri si de cate ori scriem la astfel de subiecte mergem exact pe acelasi tipar...nu stiu...poate am zis o tampenie..inca ma gandesc la asta
-
intr-o alta ordine de idei, tot citind, tot vazand filmulete, oare nu cumva prezenta noastra aici atrage tot o singuratate, pt ca mental credem ca suntrem singuri si de cate ori scriem la astfel de subiecte mergem exact pe acelasi tipar...nu stiu...poate am zis o tampenie..inca ma gandesc la asta
Foarte adevarat ce spui, pana la fraza de mai sus (cel putin din punctul meu de vedere). Insa exista o mare diferenta intre oamenii care se simt singuri ca damnati si cei care sunt solitari de felul lor... Eu, de cand ma stiu, am fost in egala masura solitara si sociabila, chiar si timp de 15 ani, cat am fost maritata. Nu vreau insa sa generalizez... pentru ca am experimentat ulterior si varianta de a fi cu adevarat cu cineva, si nu singur in doi, si m-am surprins pe mine insami. Deci... gusturile nu se discuta, se executa. :) Important este sa te simti bine (ceea ce inseamna sa elimini prezumtia autoinvinuirii), in indiferent care dintre ipostaze. ;)
-
...fraza respectiva e si pentru mine o intrebare...gandirea pozitiva si increderea in sine spune ca nici o clipa nu trebuie sa ne simtim ca si cum suntem singuri sau vom ramane singuri...ma refer la partener....
-
E adevarat (si in ce ma priveste, e verificat) ca devenim ceea ce gandim.
Ce-ar fi insa sa luam chiar si esecurile drept niste lucruri care trebuiau sa se intample, respectiv sa vina si sa treaca la un moment dat, in scopul de a ne pregati pentru urmatoarea experienta?! Ca exemplu, in orice situatie (demisie, divort, deces) pe mine m-au salvat OAMENII. Atat familia, cei din jurul meu, cat si necunoscuti, la care nici nu ma asteptam, care au avut rolul de "meteoriti" in viata mea... intr-un anumit moment din timp si spatiu. Deci, practic, niciodata n-am fost singura. N-a trecut nicio sarbatoare in care sa nu am cu cine sa ciocnesc de la multi ani sau macar sa vorbesc la telefon.
Perceptiile noastre sunt subiective si de ce cele mai multe ori uitam ca un azi intamplator nefericit sau temporar lipsit de noroc e doar 1% din trecerea noastra pe Pamant. Noi suntem toata aceasta trecere in ansamblu, nu doar 1 %... daca n-am uita asta atat de des, poate ca am avea mai putine depresii.
-
(...) oare nu cumva prezenta noastra aici atrage tot o singuratate, pt ca mental credem ca suntrem singuri si de cate ori scriem la astfel de subiecte mergem exact pe acelasi tipar...nu stiu...poate am zis o tampenie..inca ma gandesc la asta
Cred ca asta depinde de individ.
Eu, desi intru rar si scriu - zic eu - tot rar - nu cred ca fiind aici, pe un topic sa altul atrag singuratatea. Atata timp cat nu fac caz de ea, atata timp cat o accept ca pe o stare de fapt, care nu ma bucura dar nici nu ma instristeaza prea tare nu cred ca se intampla ceva in neregula.
In momentul in care nu accepti ceva anume (la tine - sa zicem singuratate, sau la altii - sa zicem burta, chelie, nasul mare :D) te vei confrunta cu tot felul de situatii, de la cele mai banale pana la cele mai complexe si marcante, pana cand iti vei accepta starea/situatia (la tine sau la celalalt). De fapt asta face parte din lectia noastra de viata: ca ceea ce respingem, sa ajungem sa acceptam, si sa intelegem ca face parte din noi.
Si da, se poate si reversul: ma plang ca sunt singura, detest sa fiu singura, ma intalnesc numai cu persoane singure, ba chiar urasc sa vad cupluri, copii, sentimente calde si placute la altii - simt ca o gheara care imi strapunge sufletul si nu pot decat sa intoc capul refuzand sa accept ca bucuroasa as spune: VREAU SI EU, dar pana nici lucrul asta nu-l pot face pentru mine! Si atunci imi accentuez starea in care ma aflu, indiferent ca intru pe un forum si scriu la un topic care trateaza subiectul singuratate. Exteriorul nu este decat o reflexie a ceea ce este in interiorul nostru.
Se poate si prima varianta, si a doua. Depinde cat de mult ne acceptam starea in care ne aflam.
-
Sau niciuna din cele doua. 8)
Eu nu ma simt nici mai singura, nici mai putin singura cand scriu aici... Ma simt ca-n studentie! Va amintiti spiritul acela de "gashca" din primii ani, inainte sa inceapa sa se formeze cupluri? Nu cred ca isi punea cineva problema atunci daca e singur sau nu... dimpotriva!
-
Singuratatea in doi isi gaseste de obicei cite un surogat sau substitut care face ca lucrurile sa pastreze o aparenta de unitate intre cei doi.
Si astea pot fi multe si diverse, un prieten/a, sau alta relatie, sau alcoolul, sau munca, sau copiii etc.
-
Mai degraba refugiu as spune...
-
poti sa-i spui si asa. dar ideea de baza este ca nu se concentreaza pe a face relatia functionala, ci pe evadare si crearea unui spatiu de confort personal alternativ celui din familie.
-
Asa e. Ce e interesant: eu zic barbatii si femeile se comporta diferit in astfel de situatii (nu intram in detalii). Partea interesanta acum urmeaza: oare de ce?
-
diferit? eu cunosc si barbati si femei inlantuiti in relatii fara sens, care continua sa vietuiasca unul linga altul, nu unul cu altul.
se complac in situatie. motivele - le-am mai expus noi pe aici, prin primele pagini.
mie mi se pare ca sunt diferiti atunci cind vor sa rupa pisica in doua. barbatii cred ca tolereaza situatia la nesfirsit. femeile nu.
-
Barbatii cred ca situatia poate dura la nesfarsit. Si asta e una din greselile noastre. Faptul ca nu suntem atenti atunci cand trebuie (asta fiind o exprimare in termeni blanzi, chiar foarte blanzi). Si ne trezim surprinsi atunci cand nu ar fi trebuit sa fim surprinsi de reactia partenerei, daca am fi fost atenti.
-
Barbatii cred ca situatia poate dura la nesfarsit. Si asta e una din greselile noastre. Faptul ca nu suntem atenti atunci cand trebuie (asta fiind o exprimare in termeni blanzi, chiar foarte blanzi). Si ne trezim surprinsi atunci cand nu ar fi trebuit sa fim surprinsi de reactia partenerei, daca am fi fost atenti.
asta este punctul pe i. fix asa e.
ea, saraca, da semnale, incearca sa discute, sa rezolve, dar se loveste de urechea surda si de convingerea lui ca "zice si ea, doar asa, dar ii trece". Si-apoi, nemultumirile nediscutate, nerezolvate, inabusite, sapa si sapa si sapa si intr-o zi ea spune "gata!" si gata e, pentru ca s-a depasit un prag, s-a umplut un pahar, s-a erodat totul... si da, el ramane perplex, nepreaintelegand ce i se intampla...
si-apoi aud opinia altui barbat (azi chiar Silviu a rostit-o :) ) ca femeile nu pot fi intelese. ba pot fi, dar trebuie sa le asculti, si mai ales sa "auzi" si sa intelegi ce spun, ca ele nu initiaza discutii lamuritoare numai ca sa (te) emmerdeze, ci deseori o fac ca sa lamureasca, ca sa rezolve....
-
vai! ea, saraca :(
-
vai! ea, saraca :(
"saraca" in sensul ca trudeste sa rezolve ceva, in timp ce el e surd. sau orb; dupa caz ;D
-
Chestia e sa-ti dai seama cind incepi sa trudesti la Cooperativa Munca in Zadar si sa ai taria de a pune capat trudei ;D
-
"saraca" in sensul ca trudeste sa rezolve ceva, in timp ce el e surd. sau orb; dupa caz ;D
pai da, in sensul asta...cum se cazneste ea, saraca, sa rezolve trebile... si el :-X mut, surd si orb :(
-
fix despre asta am vorbit azi, intre cafea si bile. :) poate parea inexplicabil pentru cei din jur de ce am divortat, caci paream un cuplu foarte reusit, din exterior. el nu betiv, nu afemeiat, sot devotat, tata bun... si dupa 17 ani de mariaj am spus "stop", fiindca singuratatea in doi devenise insuportabila pentru mine. si, cum spune Jul, el era ok, ba chiar mi-a spus, perplex, ca "am fost fericiti, de ce...?!?". Pur si simplu nu a auzit, nu a inteles semnalele mele explicite de alarma, de-a lungul multor ani, din ce in ce mai intense, nu a crezut niciodata ca amenintarile de separare ar putea deveni realitate.
Nici chiar eu nu mi-am imaginat vreodata ca intr-o zi o sa divortez, dar apare un prag peste care o ultima picatura revarsa toata nemultumirea si...gata. in interior se rupe ceva definitiv si de-abia atunci celalat pare ca se "trezeste", fara sa inteleaga mare lucru, desi a avut toate datele sa o faca...eh, barbatii...
-
Intelege... prea tarziu. :-\
-
Intelege... prea tarziu. :-\
Intelege atunci cand poate...deci...la timpul lui!!!
Prea tarziu pentru ea!
-
Prea tarziu... pentru el. :P
(Vorbesc strict de cazul meu, evident, si pe baza marturiilor lui recente: "Acum pot sa ma declar cel mult multumit, acum stiu ca numai cu tine am fost fericit. Dar macar m-am impacat cu ideea ca acum nu mai fac pe nimeni sa sufere langa mine.")
-
Interesant. Mai conteaza oare pentru cine-i tarziu daca ruptura oricum s-a produs? Poate doar asa, sa ne mangaie orgoliul...
-
Ce am scris mai sus pe mine ma intristeaza. Mi-ar fi mangaiat intr-adevar orgoliul de femeie daca el ar fi avut aceasta revelatie atunci cand inca s-ar mai fi putut face ceva... nu 3 ani dupa.
-
Ma refeream la partea strict practica a faptului. Cauza provoaca efectul, pe ala il resimt si suficient de mult incat sa nu mai conteze cauza (ceva de genul).
-
Aha. :)
-
"Nu cred în căsătorie sau în suflete pereche", alimentează zvonurile de despărţire Vanessa Paradis (http://www.realitatea.net/nu-cred-in-casatorie-sau-in-suflete-pereche-alimenteaza-zvonurile-de-despartire-vanessa-paradis_906915.html)
Ea a susţinut, citată de Daily Mail, că nu crede în căsătorie şi nici în suflete pereche, pentru că "dacă asta ar fi real şi ţi-ai pierde sufletul pereche nu ai mai rămâne cu nimic". Ea a mai spus că "ideea unui suflet pereche e frumoasă şi foarte romantică ca temă a unei melodii sau a unui film, dar în realitate mi se pare înspăimântătoare".
-
Eu cred in suflete pereche, dar nu cred in corelarea lor statistic pozitiva cu casatoria... :P
-
Foarte tare! Si ce spui tu pica la fix in continuarea ideii care spune ca mariajul e o loterie...Adica l-ai gasit sau nu (ala pereche). Bine, o casnicie poate rezista si daca nu, de fapt cred ca majoritatea sunt asa.
-
Eu cred in suflete pereche, dar nu cred in corelarea lor statistic pozitiva cu casatoria... :P
Pai normal. Casatoria n-are nici o treaba cu sufletele pereche. Una nu o implica pe cealalta. Sufletele pereche existau cu mult inainte sa apara printre oameni conceptul, si mai apoi afacerea, casatoriei :)
-
adica io ma casatoresc aici cu o romanca da' sufletu-pereche e-n thailanda :( pai n-am facut nicio jmecherie >:(
-
Pai muta-te in Thailanda si o sa ai la dispozitie o tara plina de suflete pereche. Si vezi tu cu care te casatoresti ;D
-
Sau ia-ti o multime (mai mare sau mica. Dupa posibilitati, coane Fanica ;D). Asa creste si probabilitatea de a-ti gasi jumatatea. Trial and error va da rezultate, mai mult ca sigur.
-
Dar sufletul pereche e unul singur... ca doar nu exista tri- sau quadro-eche. :o
Si, da, dom'le, e tare greu de gasit... Mai intai te apuci sa calulezi 80 de ani impartit cu combinari de 6 miliarde luati cate 2 si te casatoresti cu toate variantele care rezulta. :coolsmiley: Cand si daca ajungi ca, in timpul alocat, casnicia sa nu devina singuratate in doi, sigur ai dat peste sufletul pereche. ;D
-
No, acum ce sa zic? Rabdare sa ai, ca l-oi gasi pana la urma, numa sa nu renunti! ::)
-
da' Doamne-Doamne asaza sufletele-pereche tinand cont de aria geografica? ???
pei daca sufletul meu pereche e prin alaska ori prin sierra leone, e clar ca-l ratez :'( si-o sa-mi caut sufletul nepereche pe undeva mai aproape de casa :)
-
pei, daca ai fost cuminte si il doresti cu adevarat, Doamne-Doamne ti-l aduce in cale. vezi ca suna la usa! :D
-
Asa e. A mea era misterioasa, imbracata-n negru toata, cu ceva de cosit in mana, asa ca i-am zis repede"Stii ceva? Cauta-ma maine". Si-am pierdut-o, vai! Si uite asa o iau de la capat.
-
;D
Dupa cum vad eu, la varsta noastra, nu ne-am mai da tabieturile pe niciun fel de singuratate... nici macar in doi. Ne-am cam obisnuit sa nu lasam cioara din mana pentru aia de pe gard... :laugh:
-
Nu cred ca are a face varsta neaparat. Cred ca tine mai mult de confortul mental (atat de pretios, cel putin pentru mine) pe care-l avem, de faptul ca nu ne mai inghesuie teama de singuratate...cat despre tabieturi, hmm, nu stiu, eu zic ca alea se pot schimba. Sau imbunatati (in situatia ideala). Sa merite, numai. Daca nu, asta e, spectacolul continua oricum.
-
De acord cu tine. Vroiam doar sa precizez ca la 20 de ani nu prea exista inca (decat in rare cazuri) acel confort cu tine insuti de care spuneai, nici presiunea de a fi sau a nu fi single. Cu alte cuvinte, un conflict mai putin. Cand apare o relatie, apare deja a 3-a entitate - eu, tu, si relatia - pe cand la 40 si peste, apar impreuna: doua trecuturi diferite, doua conflicte confort/presiune diferite, precum si 4 entitati diferite care trebuie sa gaseasca un numitor comun: eu si relatia mea confortabila de single cu mine insami, tu si relatia ta confortabila de single cu tine insuti. De aceea, devenim mult prea exigenti, fiindca e foarte usor sa renunti la schimbare pentru confort... chiar daca acesta este confortul cu blazarea, plictisul sau tristetea, de exemplu. :coolsmiley:
-
da' Doamne-Doamne asaza sufletele-pereche tinand cont de aria geografica? ???
pei daca sufletul meu pereche e prin alaska ori prin sierra leone, e clar ca-l ratez :'( si-o sa-mi caut sufletul nepereche pe undeva mai aproape de casa :)
================
mai degraba in functie de vibratie :smitten: decat de aria geografica
daca vibrezi la fel cu sufletul tau pereche se alege o cale: ori ajungi tu in alaska ori vine alaska la tine.... :laugh:....la cate grade cu minus sunt afara, cred ca-i pe aproape. Asa ca, grija mare ce-ti doresti! :D
-
io-mi doresc thailanda 8) acolo sunt multe grade cu plus :D
-
Daca acele persoane au fost fortate sa faca acesta casatorie,s-ar putea plange!Dar cum a trecut vremea bunicilor,fetelor,nu va mai plageti!E alegerea voastra!Cred ca acest site este pentru persoanele''single''in adevaratul sens al cuvantului-intotdeauna cand un barbat este in cautarea unei''victime'''se plange ca nu este inteles de sotia lui...-nu pentru cei care se considera singuri in cuplu.Atunci,va pangeti ca barbatii ca sunteti singure,ca nu va inteleg sotii si se ajunge la ce?!Vine unul si se pare ca e persoana asteptata,care va intelege,va simte...Minciuna.E doar o aventura!Depinde de tine/voi
sa-i pui capat!Aventurii si singuratatii!
-
Adevarat, dar... depinde si daca vrei sa-i pui capat. Aventurii sau singuratatii. Sau singuratatii de a tari doar cu aventuri. Sau aventurii de a trai single. ::)
-
Daca acele persoane au fost fortate sa faca acesta casatorie,s-ar putea plange!
===================
multi stau impreuna ca asa "trebuie", de gura lumii, pentru ca e "firesc" ca minorii sa creasca cu ambii parinti, chiar daca sotii nu mai au sentimente unul pentru celalalt, iar in familia respectiva tensiunile si certurile au devenit un mod de viata...o multitudine de motive invoca, dar foarte putini recunosc ca de fapt nu au curaj sa puna capat unei relatii care s-a sfarsit. Iar cand unul are curaj si ia o hotarare, celalalt devine victima. Frica de singuratate ii face pe unii sa aleaga sa ramana alaturi de un om pentru care nu mai simt nimic decat sa ramana singuri. Adica e mai buna o singuratate in doi, o viata plina de reprosuri, abuzuri (verbale sau fizice) decat o viata traita de unul singur. Cred ca persoanele care nu se simt bine cu ele insele fac astfel de alegeri. Foarte putine cupluri ajung sa se desparta civilizat, zilnic vad tot felul de cazuri. E trist ca nu realizeaza ca lor isi fac rau in primul rand, si in subsidiar si partenerului, copiilor.
-
Mi-am adus aminte de unele lucruri. De primele simptome. Cand celalalt se uita la tine si vede prin tine si nu te mai vede pe tine (sau invers!), cand tonul discutiilor e plat si apatic, cand incepe sa se fereasca, sa ascunda diverse lucruri sau stari pe care le traieste. Si mai sunt altele, destule, mici, aparent banale, insa in realitate nu sunt deloc banale, sunt lucruri care au o semnificatie aparte intr-un cuplu...mda, e o vorba, "cine are ochi de vazut, sa vada; cine are urechi...". Stau si ma-ntreb, unde dracu`sunt simturile astea-n momentele respective (cel putin la mine asa s-a-ntamplat), fiindca dupa aceea, la ceva timp dupa am ramas singur, stand si analizand firul evenimentelor, retraind, vedeam lucrurile de mai sus cum au aparut, in ce conjunctura, cum s-au inlantuit si cum au condus la urmarea logica (si trista), ruptura...M-am judecat si m-am blamat mult timp tocmai pentru asta, poate ca daca le-as fi vazut la timp, as fi putut salva ceva...Cu ceva am ramas totusi (care e curata ticneala): cand sunt implicat intr-o relatie si incep am dubii asupra viitorului ei, o intreb (pe ea) pur si simplu: "Tie ti se pare ca pierdem timpul sau crezi ca merita sa facem vreun efort sau...sau mai bine ne oprim acum, cand lucrurile sunt inca agreabile?". Si uneori ne-am oprit (am avut o singura relatie care s-a terminat asa). Nu pot spune ce-a fost in sufletul meu (si sunt convins ca nici ei nu i-a fost usor) insa pe de alta parte, am avut o...usurare sa-i spun? da, cred ca merge spus si asa.Mi-a parut bine ca n-au ramas resentimente in urma (nu prea multe si nici prea mari). Si vorbind ulterior cu ea, mi-a spus acelasi lucru (acum zic io ca a fost onesta si nicidecum n-a incercat sa-mi protejeze mie nu stiu ce orgolii). Asa ca mi-am pastrat obiceiul, intreb "Mai mergem sau...?"...Cam ciudat, nu?
-
Bitek, mie nu mi se pare ciudat deloc ce spui tu, ba chiar foarte corect... Ciudat mi se pare altceva, din aceeasi optica. Si anume:
E adevarat ca e trist pe moment, e adevarat ca ne blamam, e omenesc, la urma urmei. Totusi...
eu raman la convingerea (si nu sunt vorbe goale de autoconsolare, chiar cred in asta, cu atat mai mult cu cat mi s-a "verificat" de multe ori) ca orice ni se intampla trebuia sa ni se intample ca se ne pregateasca sa ne fie mai bine (daca acceptam sa ne "deschidem" suficient ca sa primi acel mai bine, chiar daca am suferit si ne e greu sa credem in el). Ciudat mi se pare faptul ca ne straduim cu totii sa fim mult mai sceptici si mai indiferenti decat suntem de fapt. Foarte ciudat!
P.S. Daca par cuiva patetica, imi cer scuze, da' e inca influenta discutiilor, intalniririlor, distractiei si revelatiilor de la Sibiel... cred ca n-am mai dansat atata din studentie. :dance:
-
Stai linistita, nu esti patetica de loc.
Ma bucur s-aud ca v-ati distrat tare la Sibiel, foarte bine, asa si trebuia sa fie! :thumbup:
-
Uite ca trece luna imediat de cand n-a mai fost nimeni singur in doi. ;)
Eu fiind in prima zi de vacanta, imi permit sa pierd timpul azi, asa ca am dat din intamplare pe canal D si, ce sa vezi, vechiul film de pe vremea liceului "Declaratie de dragoste". ::) N-am mai gasit topicul cu acelasi nume, asa ca pun intrebarea aici:
Cred ca (aproape) toata lumea trebuie sa fi trait la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, aceast gen de poveste. Cum e posibil ca tot aproape toata lumea care nu s-a rezumat la poveste, ci a si concretizat-o, ajunge mai devreme sau mai tarziu la singuratate in doi, cu foarte putine exceptii? Si ma intreb la modul serios, fiindca eu n-am trecut niciodata de "happy end"-ul din filme... povestile au fost una si casatoria alta. Asta nu ne "invata" niciodata filmul, ce se intampla dupa... Ce e fundamental gresit in scenariul "vanzatorilor de iluzii"... care e de fapt si scenariul din mintea noastra a tuturor, la varsta aceea? ???
-
Asta apropos de faptul ca n-ar mai trebui spuse povesti copiilor cu Fat Frumos si Ileana. Sau cel putin ar trebui actualizate. "Da, pana la urma Ileana s-a maritat cu zmeul, care era CEO de multinationala. Ca doar n-o fi stat dupa pierde-vara ala care avea doar un cal"
-
Si pentru sexul opus e valabil... da' nu cred ca e vorba numai de astfel de cazuri. Mai degraba incep sa cred ca iubirea aia n-are nimic in comun cu casatoria sau alt tip de relatie de durata. Aia e facuta doar ca sa fii fericit... si fericirea nu-i decat o stare de gratie.
-
Absolut, e total interschimbabil, tinand cont (normal) doar de diferentele native dintre sexe. Cat despre faptul ca foarte multi oameni (inclusiv de aici) au inceput sa disocieze drastic iubirea si casatoria...hmmm, mai rumeg.
-
io tot am citit zilele astea ce a-ti scris ... mie parca mi-a papat pisica limba , pardon , tastatura :-X... io am ajuns la concluzia ca e taaaare greu de trait in doi :-\... adica am ajuns la concluzia ca imi place sa fac ce ma taie capul |o ...asta probabil inseamna ca nu poci iubi daca nu pot trai alaturi de cineva :(( ...adica probabil pot iubi dar alternativ!! ;D
-
Eu fiind in prima zi de vacanta, imi permit sa pierd timpul azi, asa ca am dat din intamplare pe canal D si, ce sa vezi, vechiul film de pe vremea liceului "Declaratie de dragoste". ::) N-am mai gasit topicul cu acelasi nume, asa ca pun intrebarea aici:
topic e la confident cu titlul pe care l-a avut de la inceput declaratie de iubire :)
Cred ca (aproape) toata lumea trebuie sa fi trait la un moment dat, mai devreme sau mai tarziu, aceast gen de poveste. Cum e posibil ca tot aproape toata lumea care nu s-a rezumat la poveste, ci a si concretizat-o, ajunge mai devreme sau mai tarziu la singuratate in doi, cu foarte putine exceptii? ...
si eu am uneori impresia ca oamenii ajung mai devreme sau mai tarziu la aceasta etapa de "singurate in doi" cu toate ca exemple pe care le-am avut in familie au contrazis aceasta idee
important este daca cei doi gasesc lucruri care ii unesc sau hotarasc sa plece pe drumuri diferite
Asta apropos de faptul ca n-ar mai trebui spuse povesti copiilor cu Fat Frumos si Ileana. Sau cel putin ar trebui actualizate. "Da, pana la urma Ileana s-a maritat cu zmeul, care era CEO de multinationala. Ca doar n-o fi stat dupa pierde-vara ala care avea doar un cal"
pai cred ca deja nu mai este poveste ci mit :)
si culmea este ca oamenii se casatoresc pentru diferite alte motive si nu pentru mecedes sau postul de la multinationala, atunci cand o fac pentru astfel de motive ajung rapid la etapa SiD
-
si culmea este ca oamenii se casatoresc pentru diferite alte motive si nu pentru mecedes sau postul de la multinationala, atunci cand o fac pentru astfel de motive ajung rapid la etapa SiD
Asta ar trebui sa fie regula, insa practica bate teoria. Am cunoscut cupluri care s-au inteles mai bine de-a lungul anilor si au ajuns chiar sa se iubeasca mai mult ca oricand doar mai tarziu, tocmai pentru ca nu a existat o mare indragosteala de la inceput.
Nici chiar aceia care se casatoresc pentru avere nu sunt asa de condamnabili, daca recunosc deschis si reciproc ca vor amandoi acelasi lucru de la relatia lor: parteneriatul. Mie mi se pare ca ne casatorim pe premize false (apropos de Ileana si Fat-Frumos). Ar trebui sa ne intrebam de doua ori daca sa ne casatorim sau nu in faza cand "iubirea e oarba". Sau cel putin sa ne dam timpul ca "orbirea" sa treaca si sa vedem daca avem aceleasi valori comune si acelasi scop in viata. Pana la urma, casatoria (sau relatia de durata) se poate rezuma la "suntem in aceeasi caruta"... iar daca trage unul hais si altul cea, s-a dus naibii si indragosteala de inceput (ceea ce era oricum normal sa se intample), si se ajunge la o caruta trasa pe dreapta definitiv, in care fiecare doarme in coltisorul lui.
-
Am cunoscut cupluri care au avut ani de zile o relatie deosebita,si dupa ce s-au casatorit au devenit doi straini.la scurt timp s-au despartit.Ma intreb, daca casatoria, subconstient nu ne creaza iluzia sigurantei,,a stabilitati relatiei si pe undeva nu mai suntem atenti la calitatea relatiei.
-
La mine nu dureaza mult indragosteala sau poate ca partenerul nu stie sa ma faca sa-l iubesc veci pururi.
-
nu ai gasit sufletul-pereche.
-
Ma intreb, daca casatoria, subconstient nu ne creaza iluzia sigurantei,,a stabilitati relatiei si pe undeva nu mai suntem atenti la calitatea relatiei.
pai cam asa se intampla...dupa casatorie cuplul intra in zona de confort, exista acea stabilitate data de act, nu mai lucreaza nimeni la relatie ca doar sunt casatoriti de acum, apare delasarea, aspectul fizic incepe sa fie neglijat, citisem un studiu cum ca 80% dintre cuplurile casatorite in primii 2-3 ani de la casatorie se ingrasa. femeile, care pana la casatorie umblau aranjate, machiate, coafate( ca doar trebuiau sa-i cucereasca pe ei, nu?) dupa casatorie inlocuiesc acel aspect fizic cu unul nu tocmai placut: par nevopsit la timp, unghii neingrijite, cu oja sarita (nu suport sa vad asa ceva), prin casa umla nearanjate, in haine lalai ca doar "cine le vede", etc. Nu mai au grija ce si cat mananca si uite asa beleaua bate la usa. Bineinteles, neglijenta e caracteristica si domnilor.
Pe langa aspectul fizic, apar si altfel de neglijente: florile sunt oferite doar la ocazii, surprize nu se mai fac, iesiri in doi undeva....nu mai e timp, bani sau motiv pt asta.
Ca sa fie cat mai armonioasa si sa dureze cat mai mult, relatia tre` sa fie rodul participarii si implicarii ambilor parteneri. Degeaba ne dam silinta la inceputul relatiei, daca dupa un timp ne instrainam unul de altul. Siguranta creata ca partenerul e "al tau" dupa casatorie e falsa. Nimeni nu poseda pe nimeni, prin casatorie nu ne facem unii stapani pe ceilalti, casatoria e un parteneriat cu drepturi egale, cu responsabilitati, cu bune si rele.
insa, institutia casatoriei e perimata deja, din punctul meu de vedere si cand spun asta ma raportez la numarul de divorturi, in crestere continua.
-
nu ai gasit sufletul-pereche.
O remarcă foarte buna, Silviu.
-
nu poci iubi daca nu pot trai alaturi de cineva :(( ...adica probabil pot iubi dar alternativ!! ;D
Balanta... nu te grabi cu concluziile si generalizarile. Am ajuns abia pe la jumatatea vietii. :coolsmiley:
-
Caroline ... mie tare imi place ca scrii fix ce gandesc io ... numa ca m-am facut puturoasa ... raman doar cu cititul ...
-
oricum , pentru mine e clar : casnicia o vad cu alti ochi acum ( aia cu mintea de pe urma) |o ... sincer e aproape imposibil toata viata sa stai cu o singura persoana ( wow 40 - 50 ) de ani :giggle:, sa te mai si "iubesti" :box:, sa-ti si placa :strambatura: si sa fie tot ce ti-ai dorit vreodata ! :knuppel2:
-
Corect. Fiecare casnicie tre`sa aiba certificat de garantie si termen de expirare. ;D
-
Si cum n-are niciuna asa ceva, se ajunge la divort / singuratate in doi.
-
oricum , pentru mine e clar : casnicia o vad cu alti ochi acum ( aia cu mintea de pe urma) |o ... sincer e aproape imposibil toata viata sa stai cu o singura persoana ( wow 40 - 50 ) de ani :giggle:, sa te mai si "iubesti" :box:, sa-ti si placa :strambatura: si sa fie tot ce ti-ai dorit vreodata ! :knuppel2:
omul isi doreste ceea ce nu are ...
Corect. Fiecare casnicie tre`sa aiba certificat de garantie si termen de expirare. ;D
si doar copii "ingerasi" ...
-
Steliana, tu cand pui punctul pe i, intotdeauna vorbesti "cifrat". Si cum pui punctul ala intotdeauna... :thumbup:
-
Relaţii: 3 motive pentru care nu divorţează femeile (http://www.unica.ro/detalii-articole/articole/relatii-motive-divorteaza-femeile-20195.html)
Divorţul este ultima soluţie într-o problemă în cuplu. Iată primele trei motive pentru care femeile preferă să amâne acest pas
-
Al treile motiv, enumerat în articol, are, după mine, un accent pus la întâmplare.
Nu prea am auzit să divorțeze vreo femeie pentru că soțul ei are prea mulți bani.
A nu se înțelege că, eu cred că, dacă el are mulți bani, ea nu va divorța. Doar că altele sunt motivele.
Mai degrabă, amână pentru că ea nu are suficienți bani să se descurce singură.
-
...
Divorţul este ultima soluţie într-o problemă în cuplu. Iată primele trei motive pentru care femeile preferă să amâne acest pas
mah, singurul motiv pentru divort este casatoria !! :magic:
-
Nu prea am auzit să divorțeze vreo femeie pentru că soțul ei are prea mulți bani.
Niciodata sa nu spui niciodata. Pentru mine, a fost unul dintre motivele principale de divort, pentru ca a generat mare parte din restul.
-
Niciodata sa nu spui niciodata. Pentru mine, a fost unul dintre motivele principale de divort, pentru ca a generat mare parte din restul.
Caroline, tu meriţi să fii premiată, eşti o minune de om! :) :giggle:
-
Caroline, tu meriţi să fii premiată, eşti o minune de om! :) :giggle:
Mda... Si cat e premiul, cam cat am pierdut? ;D
-
Mda... Si cat e premiul, cam cat am pierdut? ;D
Caroline, de fapt nu ai pierdut nimic, sper că nu ai niciun regret în sensul acesta... În ceea ce priveşte premiul, îţi doresc să nu fii minţită de viitorul tău partener de viaţă (în cazul în care acesta apare) şi să nu te minţi singură niciodată.
-
Mă tot întreb ce înseamnă cu adevărat sintagma: "Să trăiţi bine!" Multi oameni doresc să trăiască bine. Dar a trăi bine înseamnă întotdeauna, a trăi frumos, a avea bucurii? Multi trăiesc bine cheltuind banii pe maşini, parfumuri, bijuterii, dar nu sunt fericiţi. Trăiesc grăbiţi şi febrili o viaţă fără bucurii, au o existenţă goală, fără noimă, fără repere. Multe cupluri trăiesc o viaţă searbădă, de dragul aparenţelor, nu îi mai leagă nimic, decît acel document oficial, acel act de căsătorie încheiat cu mult timp în urmă. Trăiesc vieţi paralele, fără promisiuni ori angajamente.
-
Mă tot întreb ce înseamnă cu adevărat sintagma: "Să trăiţi bine!"
pe Base l-ai intrebat? :magic:
(glumesc :) )
-
Caroline, de fapt nu ai pierdut nimic, sper că nu ai niciun regret în sensul acesta... În ceea ce priveşte premiul, îţi doresc să nu fii minţită de viitorul tău partener de viaţă (în cazul în care acesta apare) şi să nu te minţi singură niciodată.
Pusesem emoticonul cu hohote, Lucia, ca nu am niciun regret. Ai dreptate, exact asta imi doresc si eu, poate sunt chiar prea categorica la acest aspect, drept dovada ca de-atunci, din trei posibile relatii ulterioare s-a ales un foc de paie, pentru niste minciuninele dintre cele mai nevinovate. Pur si simplu, fac alergie... :box:
-
pe Base l-ai intrebat? :magic:
(glumesc :) )
Guess, ai dreptate, Base trebuie intrebat, sa stim si noi ce a vrut sa spuna cu adevarat! :D
-
Steliana, tu cand pui punctul pe i, intotdeauna vorbesti "cifrat". Si cum pui punctul ala intotdeauna... :thumbup:
iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii ce-mi place ca iti place!
-
Mă tot întreb ce înseamnă cu adevărat sintagma: "Să trăiţi bine!" Multi oameni doresc să trăiască bine. Dar a trăi bine înseamnă întotdeauna, a trăi frumos, a avea bucurii? Multi trăiesc bine cheltuind banii pe maşini, parfumuri, bijuterii, dar nu sunt fericiţi. Trăiesc grăbiţi şi febrili o viaţă fără bucurii, au o existenţă goală, fără noimă, fără repere. Multe cupluri trăiesc o viaţă searbădă, de dragul aparenţelor, nu îi mai leagă nimic, decît acel document oficial, acel act de căsătorie încheiat cu mult timp în urmă. Trăiesc vieţi paralele, fără promisiuni ori angajamente.
da-mi cea mai cea masina! nu mi-e bine.
cel mai excitant parfum! nu vreau, ph-ul meu face nazuri.
o diadema? sa fac piata in crangasi.
o banca? de ce sa=mi apara tocmai acum un rid, de grija lor?
si totusi pentru unii dintre semeni inseamna bine. a trai bine -pentru mine- inseamna sa ma bucur de ceea ce am (poate asta a vrut sa spuna si Base). asta nu ma obliga sa ma blazez in limitare.
-
Ma gandeam la un moment dat ce lucru minunat e o relatie intre doi oameni. Cat e ea de vie. Cum se naste, dintr-o scanteie (de fapt, cred ca din doua scantei. Care pot face un foc. Sau nu.)... si cum apar "firisoare" subtiri de sentiment care pleaca de la unul la celalalt, cat de sensibile, cat de firave sunt legaturile la inceput, cea mai mica intamplare nefavorabila le poate rupe...Aici parerea mea e ca sansa joaca un rol mare de tot. Adica daca o relatie e ocrotita de Fortuna, trece, evolueaza. Daca nu, moare din fasa. Daca are suficienta vechime si pulseaza suficient suflet prin vinele ei, rezista si furtunilor. Priveam cum se misca perechile adevarate, ce "dans" involuntar, cum orbiteaza unul in jurul celuilalt, aproape imperceptibil...
Si cum ajunge sa se usuce daca n-are ingrijire. Cum ajunge ca pe cei doi sa-i lege doar firele obisnuintei, si alea puternice insa fade, tare fade...
-
hm. suspect de poet, azi, fratele bit... ce bagheta magica i-a transformat abordarea cinica a ideii de "doi" intr-un buchet de metafore inspirate? nu-ntreb, da' vrem sa stim si noi. :giggle: ::)
-
Pai in orice sac de grau se mai gaseste cate un bob de neghina. Asa si la mine, mai obosesc si io sa tot observ viata in culori reale si o mai iau pe aratura...insa imi revin repede.
-
io zic sa nu-ti revii. lipsesc trei zile din metropola si cand ma intorc vreau sa te gasesc tot cu lentilele roz-bleu, da? sa-ti aduc niste amorasi de gips, de pe unde ma preumblu? ;D
-
Too late, bro, I woke up already. Si de adus, adu-mi liniste. Cat de multa. Aia care-ti prisoseste tie, sa-mi dai mie. :)
-
Ma gandeam la un moment dat ce lucru minunat e o relatie intre doi oameni. Cat e ea de vie. Cum se naste, dintr-o scanteie (de fapt, cred ca din doua scantei. Care pot face un foc. Sau nu.)... si cum apar "firisoare" subtiri de sentiment care pleaca de la unul la celalalt, cat de sensibile, cat de firave sunt legaturile la inceput, cea mai mica intamplare nefavorabila le poate rupe...Aici parerea mea e ca sansa joaca un rol mare de tot. Adica daca o relatie e ocrotita de Fortuna, trece, evolueaza. Daca nu, moare din fasa. Daca are suficienta vechime si pulseaza suficient suflet prin vinele ei, rezista si furtunilor. Priveam cum se misca perechile adevarate, ce "dans" involuntar, cum orbiteaza unul in jurul celuilalt, aproape imperceptibil...
Si cum ajunge sa se usuce daca n-are ingrijire. Cum ajunge ca pe cei doi sa-i lege doar firele obisnuintei, si alea puternice insa fade, tare fade...
randurile astea mi-au amintit de filmul vazut aseara, parca pe TCM, depre Noah si Allie. despre o relatie cu o sansa mare de tot: sansa care se numeste iubire. un film foarte complex.
-
Asa am zis si io, filmu-i film, viata e alta mancare de peste. Care necestia multa lamaie.
-
cred ca intr-o relatie nu functioneaza principiul vaselor comunicante (sau daca da, sunt foarte putine exceptii de la regula, de numarat pe degetele de la o mana). d'aia se si rup, poleiala cade in situatii extreme. sacul si petecul. si in ultima vreme, din ce in ce mai multi saci, si din ce in ce mai putine petice. si invers. sa zic ca viata bate campii?!! ......Bit, nu rade de firele obisnuintei- sunt cele mai ale naibii forme de sclavie intr-un cuplu.
-
Nu nu, nu rad. Asa e, ca sa te rupi, in primul rand lupti cu tine ca sa iesi din zona de confort pe care ti-o creeaza obisnuinta pe care o descrii. Si trebuie intai si intai sa incetezi sa mai speri. Ca el/ea isi va reveni, ca va fi bine din nou, ca exagerezi tu, ca s-a mai intamplat asa si ati trecut si prin aia...Nu. Tre`sa tai. Fara mila. (poti sa pui si asta langa obisnuinta, refuzul de a evalua corect situatia/refuzul de a recunoaste ca s-a terminat.)
-
Bit, in orice relatie de durata linga iubire, sentimente, trairi isi face loc, la un moment dat, si obisnuinta. Nu e ceva nenatural, de care sa ne temem. Trebuie sa ne temem atunci cind intr-o relatie dispar celelalte si ramine doar obisnuinta :)
-
tru!
-
singuratatea in doi are gustul nefericirii. singuratatea de unul singur poate sa aiba gustul linistii.
-
"Numai obisnuinta" e o situatie mult mai suportabila in superficialitatea ei decat atunci cand raman toate ingredientele in afara de obisnuinta. Oricat ar suna de frumos, a fi permanent ca la prima intalnire e bolnavicios de extenuant.
-
a fi permanent ca la prima intalnire e bolnavicios de extenuant.
a fi permanent ca la prima intalnire nu-i posibil. :)
-
Nu nu, nu rad. Asa e, ca sa te rupi, in primul rand lupti cu tine ca sa iesi din zona de confort pe care ti-o creeaza obisnuinta pe care o descrii. Si trebuie intai si intai sa incetezi sa mai speri. Ca el/ea isi va reveni, ca va fi bine din nou, ca exagerezi tu, ca s-a mai intamplat asa si ati trecut si prin aia...Nu. Tre`sa tai. Fara mila. (poti sa pui si asta langa obisnuinta, refuzul de a evalua corect situatia/refuzul de a recunoaste ca s-a terminat.)
da, tre' sa tai! te ridici si mergi mai departe.
ia te uita, incet incet o sa devin o "aunt agony"!
-
a fi permanent ca la prima intalnire nu-i posibil. :)
sa te tii cand ti se intampla imposibilul! :slap:
-
sa te tii cand ti se intampla imposibilul! :slap:
:) doar cand exista pauze lungi. :)
-
Despre iubire si etapele ei...
http://amalgammax.com/2010/05/19/un-gind-rapid-despre-iubire-andrei-plesu-take-over/ (http://amalgammax.com/2010/05/19/un-gind-rapid-despre-iubire-andrei-plesu-take-over/)
-
Despre iubire si etapele ei...
[url]http://amalgammax.com/2010/05/19/un-gind-rapid-despre-iubire-andrei-plesu-take-over/[/url] ([url]http://amalgammax.com/2010/05/19/un-gind-rapid-despre-iubire-andrei-plesu-take-over/[/url])
iana, mai devreme astazi sau ieri, ai mentionat numele unui scriitor si ai dat si un citat din el... nu gasesc postarea si nu-mi aduc aminte cum se numeste domnul. mi-a placut ce-ai scris.
-
Despre iubire si etapele ei...
[url]http://amalgammax.com/2010/05/19/un-gind-rapid-despre-iubire-andrei-plesu-take-over/[/url] ([url]http://amalgammax.com/2010/05/19/un-gind-rapid-despre-iubire-andrei-plesu-take-over/[/url])
e foarte interesant insa e o abordare atat de demitizanta... de strivitoare a corolei de minuni a lumii...
uneori, o prea mare luciditate urateste "miracolul" (oricat de limitat ar fi in timp. sau nu.)
imi place ca exercitiu intelectual; nu-mi place ca traire. :)
-
iana, mai devreme astazi sau ieri, ai mentionat numele unui scriitor si ai dat si un citat din el... nu gasesc postarea si nu-mi aduc aminte cum se numeste domnul. mi-a placut ce-ai scris.
Matei,
presupun ca vorbesti de Leonard Cohen ("Realitatea e una din posibilitatile pe care nu-mi permit sa le ignor")
Si daca tot vorbim de realitate..."Uneori cel mai bun raspuns pe care-l poti da realitatii e sa o iei razna" (Philip K. Dick)... :offtopic:
-
e foarte interesant insa e o abordare atat de demitizanta... de strivitoare a corolei de minuni a lumii...
uneori, o prea mare luciditate urateste "miracolul" (oricat de limitat ar fi in timp. sau nu.)
imi place ca exercitiu intelectual; nu-mi place ca traire. :)
Mica, ai dreptate, doar ca uneori obosesti sa traiesti ideatic, intr-un mod virtual, stralucirea iubirii...asa ca mai revii din cand in cand cu picioarele pe pamant. :( Posibil ca a doua zi sa simti din nou miracolul, sa crezi ca iubirea exista...sa visezi.
Poate folosesc un cliseu, dar nu cred ca exista o continuare cu Romeo si Julieta in postura unei vieti casnice :)...exista doar iubirea.
-
Matei,
presupun ca vorbesti de Leonard Cohen ("Realitatea e una din posibilitatile pe care nu-mi permit sa le ignor")
Si daca tot vorbim de realitate..."Uneori cel mai bun raspuns pe care-l poti da realitatii e sa o iei razna" (Philip K. Dick)... :offtopic:
nu, era altcineva, un nume compus din trei. saru'mana oricum.
-
Matei,
Anatole France ? (vezi maxima zilei din 11 septembrie)
-
Mica, ai dreptate, doar ca uneori obosesti sa traiesti ideatic, intr-un mod virtual, stralucirea iubirii...asa ca mai revii din cand in cand cu picioarele pe pamant. :( Posibil ca a doua zi sa simti din nou miracolul, sa crezi ca iubirea exista...sa visezi.
Poate folosesc un cliseu, dar nu cred ca exista o continuare cu Romeo si Julieta in postura unei vieti casnice :)...exista doar iubirea.
si daca, totusi, iubirea nelimitata in timp exista? si daca, totusi, chiar si Plesu greseste? :)
ne iubim parintii, copiii, prietenii, animalele, fara limite temporale. de ce nu s-ar putea si in cuplu? poate ca prea multele asteptari si ingradiri, intoleranta si lipsa de empatie in (mai) stransa interactiune cu celalalt sunt cele care strica in timp acest gen de iubire. nu stiu. desi sunt intr-o etapa in care nu mai prea cred in iubire, n-as afirma cu mare convingere ca ea nu exista. totusi, putine, f. putine, cate or fi, exista cupluri la care afectiunea se pastreaza, ba chiar se adanceste, in timp indelungat, deci nu putem sa excludem cu totul "iubirea a la longue". cred ca o mare potrivire, afectiune si putina intelepciune pot sa faca sa dureze un astfel de sentiment, chiar si in cuplu.
he, he, cred ca azi m-am trezit cu un nivel mai ridicat de serotonina (daca tot abordam strict biologic problemele existentiale). ;D
-
iana, mai devreme astazi sau ieri, ai mentionat numele unui scriitor si ai dat si un citat din el... nu gasesc postarea si nu-mi aduc aminte cum se numeste domnul. mi-a placut ce-ai scris.
cred ca la postarea asta te referi, Matei. :) si mie mi-a placut, m-am regasit in acest citat.
Mi-a placut un pasaj din "Umbra vantului", de Carlos Ruiz Zafon:
"putine lucruri il marcheaza pe un cititor atat de mult ca prima carte care isi deschide cu adevarat drum spre inima lui. Aceste prime imagini, ecoul cuvintelor pe care credem ca le-am lasat in urma ne insotesc toata viata si cladesc in memoria noastra un palat unde, mai devreme sau mai tarziu - indiferent cate carti am citi, cate lumi am descoperi, cate am invata si cate am uita - ne vom intoarce"
-
si daca, totusi, iubirea nelimitata in timp exista? si daca, totusi, chiar si Plesu greseste? :)
ne iubim parintii, copiii, prietenii, animalele, fara limite temporale.
" Puterea pe care o au cei pe care ii iubim asupra noastra este totdeauna mai mare decat cea pe care o avem noi insine." - La Rochefoucauld
absolut nimeni, nu ma poate face sa iubesc mai mult sau mai putin decat o pot face! fie ca sunt singura sau in doi!
-
...exista cupluri la care afectiunea se pastreaza, ba chiar se adanceste, in timp indelungat, deci nu putem sa excludem cu totul "iubirea a la longue". cred ca o mare potrivire, afectiune si putina intelepciune pot sa faca sa dureze un astfel de sentiment, chiar si in cuplu.
Da, Mica, exista "iubire a la longue"...vederea unui cuplu in varsta, tinandu-se de mana, m-a emotionat intotdeauna. Si recunosc, mi-a trezit si un sentiment de invidie, pentru ca de fapt, oricat as visa, nu ma pot exclude din peisaj.
Bag seama ca trebuie sa trec pe MagnumB6, sunatoare... :)
-
Bag seama ca trebuie sa trec pe MagnumB6, sunatoare... :)
iti recomand mai curand un coniac fin :)
-
cred ca la postarea asta te referi, Matei. :) si mie mi-a placut, m-am regasit in acest citat.
guess, you great! mare mare, exact despre dumnealui era vorba. nu am mai auzit de el, n-am citit nimic de el, m-am uitat acum pe net si mi se pare interesant. saru'mana, domnita noastra din moldova! :flori:
-
Da, Mica, exista "iubire a la longue"...vederea unui cuplu in varsta, tinandu-se de mana, m-a emotionat intotdeauna. Si recunosc, mi-a trezit si un sentiment de invidie, pentru ca de fapt, oricat as visa, nu ma pot exclude din peisaj.
Bag seama ca trebuie sa trec pe MagnumB6, sunatoare... :)
iana, de doua zile beau sunatoare cu tei si-a facut minuni. incearca. :)
-
iti recomand mai curand un coniac fin :)
Multumesc, Matei, pentru sfat
Un coniac fin...muzica in surdina...semiobsuritate...si in final ca-n bancul in care doctorul intreaba "si ? si ?" - "Aaa, el/ea nu a mai venit" :)
Schimband registrul, eu citesc acum a 2-a carte scrisa de Zafon si ma bucur ca l-am descoperit. Un stil gotic, suspans, dragoste, meditatie...Barcelona la mijlocul secolului trecut.
-
Da, Mica, exista "iubire a la longue"...vederea unui cuplu in varsta, tinandu-se de mana, m-a emotionat intotdeauna.
adica asa?!
http://loldaddy.com/pics/6856 (http://loldaddy.com/pics/6856)
Multumesc, Matei, pentru sfat
Un coniac fin...muzica in surdina...semiobsuritate...si in final ca-n bancul in care doctorul intreaba "si ? si ?" - "Aaa, el/ea nu a mai venit" :)
eu n-am zis decat un coniac fin. atat. :)
-
guess, you great! mare mare, exact despre dumnealui era vorba. nu am mai auzit de el, n-am citit nimic de el, m-am uitat acum pe net si mi se pare interesant. saru'mana, domnita noastra din moldova! :flori:
cu placere, Matei :)
si pe mine m-a facut curioasa citatul respectiv si am cautat recenzii despre carte pe net. unele pro, altele contra. tre` s-o citesc ca sa-mi pot forma o parere, depinde mult de la persoana la persoana cum apreciaza. la o prima vedere pare ca nu-i pentru mine, da` parca poti sa stii? ::)
-
DIALOGUE VIRTUEL
Ratatouille de grimasses débordant de fumée
Oů le vin tourne en glace, face ŕ lécran allumé.
Macadams monotones, les doigts et le cur,
Donne un rythme de bon ton ŕ ce dont on a tous horreur
On prolonge la joie, on ignore la douleur
On espčre que cette fois
Quel défi damateurs !
Et pourtant la vie coule, męme si fortement réelle
Quon refuse, pauvres folles, la connaître comme telle.
Escalope illusoire, ratatouille de grimasses
Qui peut sapercevoir sils se tuent ou sembrassent ?
Des nuits qui sécoulent sur lentorse de la langue,
Essayant ŕ la folle dobtenir en tel rang
Que jamais la vraie vie ne va pas leur donner
Des nuits qui se trompent sur la mise dun rien.
Quelles nous romprent de nous pour un peu de bien !
Des nuits qui séchelonnent, anonymes éternelles.
Caroline
-
Daca ajungi la singuratatea in doi, inseamna ca ai si tu o problema! Acesta e punctul meu de vedere.
Intr-o relatie trebuie sa existe multe: dragoste, atractie, comunicare, sex, tandrete, incredere, afectivitate, daruire, corectitudine, bani, intimitate, etc ... nu neaparat in ordinea enumerarii.
-
ratatouille de grimasses
Qui peut sapercevoir sils se tuent ou sembrassent ?
Caroline
...ce mi-a placut !!
Ma simt datoare sa intervin... cu oarecare stanjeneala si retinere, ptr. ca sunt cam singurica pe aici care apar aceasta pozitie...si ptr. ca prefer sa comunic "pe viu", dar nu e fair-play sa tac... Plesu are o convingere rezultata din propriile sale trairi...ca si noi toti... deci, cu toata modestia de rigoare (nu vad de ce am meritat asa ceva) dar, va rog sa credeti: exista iubire "a la long" ... da, dupa 30 de ani, mana mea in mana lui... timbrul vocii...sclipirea din ochi...mirosul si gustul... sufletul lui larg si cald... mi-e f. greu sa scriu aici, parca ma dezbrac in viscol, dar...sunt datoare sa spun ca exista !!! si nu de forma, si nu din obisnuinta !... mai sunt multe de spus, dar....
Mi-a venit in minte un mic test: daca ar trebui sa descriu in f.putine cuvinte relatia mea de cuplu, eu as spune "Oh,Doamne, cat de bine a fost !!!!!!"
Bine pe care vi-l doresc si voua...din toata inima !
-
... daca ar trebui sa descriu in f.putine cuvinte relatia mea de cuplu, eu as spune "Oh,Doamne, cat de bine a fost !!!!!!"
Bine pe care vi-l doresc si voua...din toata inima !
:) :thumbup:
-
deli_a, te imbratisam cu mare drag si multumim pentru cuvintele din suflet...si pentru model. da, mai ales pentru model. pentru ca da, se poate. trimite-mi reteta. eu inca n-am gasit-o.
-
si eu, si eu ...
"Oh,Doamne, cat de bine a fost !!!!!!"
dar ... a fost! sigur va fi mult mai mult decat a fost :)
o reflectie spune: ai pierdut, continua! ai castigat, continua!
-
Ma simt datoare sa intervin... cu oarecare stanjeneala si retinere, ptr. ca sunt cam singurica pe aici care apar aceasta pozitie...si ptr. ca prefer sa comunic "pe viu", dar nu e fair-play sa tac... Plesu are o convingere rezultata din propriile sale trairi...ca si noi toti... deci, cu toata modestia de rigoare (nu vad de ce am meritat asa ceva) dar, va rog sa credeti: exista iubire "a la long" ... da, dupa 30 de ani, mana mea in mana lui... timbrul vocii...sclipirea din ochi...mirosul si gustul... sufletul lui larg si cald... mi-e f. greu sa scriu aici, parca ma dezbrac in viscol, dar...sunt datoare sa spun ca exista !!! si nu de forma, si nu din obisnuinta !... mai sunt multe de spus, dar....
Mi-a venit in minte un mic test: daca ar trebui sa descriu in f.putine cuvinte relatia mea de cuplu, eu as spune "Oh,Doamne, cat de bine a fost !!!!!!"Bine pe care vi-l doresc si voua...din toata inima !
deli_a, si eu cred cu toata convingerea ca exista iubire a la long si ca se poate, depinde doar de cei doi implicati in cuplu ca lucrurile sa mearga, ca relatia sa creasca.
totusi, din postarea ta n-am inteles ceva: spui "oh, Doamne, cat de bine a fost".
Asta inseamna ca nu mai este?
Sau privind in urma, zici ca a fost bine pana acum?
Ca daca nu mai esti in cuplu ceea ce ai spus mai sus e doar teorie...dar practica ne omoara! ::)
-
@guesswho: nu, nu e teorie, draga mea... iubitul meu ma vegheaza de sus, din ceruri... si prietenele m-au invatat sa nu plang pentru ca am pierdut, ci sa ma bucur ca am avut (mai corect spus:am trait !!)
Crede-ma, exista relatie calda si vie si adevarata si dupa 30 de ani traiti curat impreuna !!! (curat=fara crize majore, fara tradari, etc.)
Eu zic ca, evident, evoluam (sau macar ne schimbam) continuu, dar daca alaturi e un om de valoare, poate fi interesant sa iubesti acest nou om in care s-a transformat cel drag...(nu stiu daca m-a inteles cineva ?-comunic mult mai bine "in real", ma ajuta mult partea de comunicare non-verbala...)
-
Deli_a, eu iti multumesc din suflet pentru curajul de a si scrie despre ceea ce ne-ai vorbit noua, cand ne-am intalnit, atat de frumos.
Admir foarte mult curajul tau de a trai din plin si dupa, chiar daca... Mie, de exemplu, mi s-au intamplat miracole mult mai banale si mai terne, si tot mi-a fost greu sa-mi revin... mult timp.
Insa tu chiar n-ai trait degeaba... :kissing:
-
@guesswho: nu, nu e teorie, draga mea... iubitul meu ma vegheaza de sus, din ceruri... si prietenele m-au invatat sa nu plang pentru ca am pierdut, ci sa ma bucur ca am avut (mai corect spus:am trait !!)
Crede-ma, exista relatie calda si vie si adevarata si dupa 30 de ani traiti curat impreuna !!! (curat=fara crize majore, fara tradari, etc.)
Eu zic ca, evident, evoluam (sau macar ne schimbam) continuu, dar daca alaturi e un om de valoare, poate fi interesant sa iubesti acest nou om in care s-a transformat cel drag...(nu stiu daca m-a inteles cineva ?-comunic mult mai bine "in real", ma ajuta mult partea de comunicare non-verbala...)
te inteleg deli_a mai bine decat ai crede. de ce? pentru ca am trecut printr-o astfel de experienta, finalizata cu moartea barbatului iubit. n-am avut 30 de ani impreuna, ci mult mai putini, dar am trait totul atat de intens si de frumos....stiu ca se poate si e foarte adevarat ce ai spus, "daca ai alaturi un om de valoare"...
chiar daca candva m-a durut enorm pierderea lui, dupa un timp am putut spune ca sunt o norocoasa ca l-am avut si ca am trait ceva special impreuna.
ce pot sa spun? nu stiu cat timp a trecut de la "despartirea" voastra, insa din modul in care vorbesti despre asta reiese ca esti o femeie puternica, cu un suflet foarte frumos.
eu iti doresc putere sa mergi mai departe, mult bine si multa iubire! :)
-
delia + guesswho: sus inima :kissing:
-
eu am o nedumerire...de ce doamnele din SC foarte multumite de o relatie sunt numai cele al caror partener a plecat dintre vii? Oare nu cumva, memoria selectiva (creierul nostru are tendinta de a-si reamini numai partile bune) ridica pe un piedestal calitatea relatiei? interogatia mea este sincera. :)
-
eu am o nedumerire...de ce doamnele din SC foarte multumite de o relatie sunt numai cele al caror partener a plecat dintre vii? Oare nu cumva, memoria selectiva (creierul nostru are tendinta de a-si reamini numai partile bune) ridica pe un piedestal calitatea relatiei? interogatia mea este sincera. :)
mica, poate ca sunt doamne in SC care nu au fost multumite de relatie si-n care partenerul lor e plecat dintre cei vii, dar nu posteaza. cunosc eu cateva cazuri in viata reala, daca aici n-or fi....
in cazul meu nu e vorba de a ridica pe un piedestal pe nimeni, nu fara merite. cei care ma cunosc stiu ca nu-s genul care sa fac asta. insa relatia mea "de suflet" a fost minunata per ansamblul ei fara s-o infloresc post-mortem; inca de la inceput a fost atractie, ne-am clarificat prioritatile, ce ne doream fiecare sa traim in relatie, am gasit enorm de multe similitudini, ne-am acceptat cu bune si cu rele, cu calitati si defecte, ne-am completat in cel mai armonios mod cu putinta pe toate planurile, ne facea placere sa petrecem timp impreuna facand diverse activitati, abia asteptam sa ne regasim dupa o zi de munca; uneori comunicam telepatic, alteori ni s-a intamplat sa stim ce-o sa spuna celalalt inainte sa deschida gura. am fost intotdeauna constienta ca nu-i perfect, ca are si el partile lui mai putin bune, dar pe care le-am acceptat pur si simplu, fara niciun efort. a fost partenerul perfect pentru mine in acel moment :)
-
te cred, Guess. Esti fericita ca ai avut parte de asta. A fost un DAR pe care poti sa-l pretuiesti toata viata. :)
-
sa stii ca da, mica. indiferent ce mi-o fi dat sa traiesc mai departe, am avut acest om minunat si de valoare in viata mea. nu multe au norocul asta. un minunat DAR.
insa io mai sper si pentru viitor, sa stii.
inca mai completez lista, inca mai cer, inca "vad" , inca nu renunt. ;) :)
-
eu am o nedumerire...de ce doamnele din SC foarte multumite de o relatie sunt numai cele al caror partener a plecat dintre vii? Oare nu cumva, memoria selectiva (creierul nostru are tendinta de a-si reamini numai partile bune) ridica pe un piedestal calitatea relatiei? interogatia mea este sincera. :)
in cazul meu te dumiresc imediat ... al meu sot este "raposatul" printre cei vii :) asa l-am numit ori de cate ori cineva ma intreba de el. nu pot descrie frumusetea relatiei dar - am fost colegi de clasa din primul an de liceu, cand ne-am casatorit am trait impreuna asa cum credeam ca nu o mai face nimeni - am preferat sa pastrez spiritul ei ...
-
sa stii ca da, mica. indiferent ce mi-o fi dat sa traiesc mai departe, am avut acest om minunat si de valoare in viata mea. nu multe au norocul asta. un minunat DAR.
insa io mai sper si pentru viitor, sa stii.
inca mai completez lista, inca mai cer, inca "vad" , inca nu renunt. ;) :)
Keep wanting. cu siguranta se va indeplini. :)
eu nu mai reusesc sa vreau.
-
in cazul meu te dumiresc imediat ... al meu sot este "raposatul" printre cei vii :) asa l-am numit ori de cate ori cineva ma intreba de el. nu pot descrie frumusetea relatiei dar - am fost colegi de clasa din primul an de liceu, cand ne-am casatorit am trait impreuna asa cum credeam ca nu o mai face nimeni - am preferat sa pastrez spiritul ei ...
superb. asa si trebuie. sa pastrezi frumosul din ce a fost si sa "uiti" ceea ce a fost urat. nu foloseste la nimic rumegarea perioadei proaste. :)
-
superb. asa si trebuie. sa pastrezi frumosul din ce a fost si sa "uiti" ceea ce a fost urat. nu foloseste la nimic rumegarea perioadei proaste. :)
am pastrat si pastrez cu sfintenie frumusetea din frumosul daruit si primit, copii :)
era un punct demotivational ... "cand cineva iti face un rau, iarta-l! dar retine-i numele " ;D exact asta am facut, ii port si acum numele :buck2:
-
...uneori comunicam telepatic, alteori ni s-a intamplat sa stim ce-o sa spuna celalalt inainte sa deschida gura. am fost intotdeauna constienta ca nu-i perfect, ca are si el partile lui mai putin bune, dar pe care le-am acceptat pur si simplu, fara niciun efort.
Atunci poate ca n-ar trebui sa ma plang nici eu... :whistle:
-
Atunci poate ca n-ar trebui sa ma plang nici eu... :whistle:
tele(simpa)ticelor. :)
-
superb. asa si trebuie. sa pastrezi frumosul din ce a fost si sa "uiti" ceea ce a fost urat. nu foloseste la nimic rumegarea perioadei proaste. :)
.....sa nu uiti, Darie...
-
ba sa uiti si sa mergi inainte senin. :)
-
eu nu mai reusesc sa vreau.
Eu vreau multe... da' nu reusesc sa mai am incredere ca ceea ce vreau e si ceea ce am nevoie (ca tot li se prezicea Pestilor de "dorinte false" la Horoscopul sanatatii. :P ) Dupa cum se si implinesc de repede de la o vreme... mi-e si frica sa mai vreau ceva. :whistle:
-
Oare nu cumva, memoria selectiva (creierul nostru are tendinta de a-si reamini numai partile bune) ridica pe un piedestal calitatea relatiei? interogatia mea este sincera. :)
Mica, am incercat de multe ori, vorbind cu mine insami, de cand sunt singura, sa ii "innegresc" imaginea, pentru a suporta mai usor pierderea.... zicandu-mi ca, iata, in fond, a avut defectele alea si alea, etc.... nu a mers... mi-a fost rusine de aceste incercari... m-am mustrat singura (ca sa ma exprim elegant, caci de fapt mi-am zis vorbe nu prea gingase)... sigur, nu a fost perfect, DAR...a fost perfect ptr. mine !... si, cand mai povestesc prietene despartite diverse faze din experienta lor, ma simt de multe ori stanjenita (Doamne, ce-am facut sa merit, prin contrast, pe cineva atat de minunat ??) Repet, poate ca daca el era sotul tau sau al altei prietene, ar fi fost alt fel de relatie, poate chiar esuata, who knows ??DAR, pentru mine, a fost incredibil de bine !! sigur, nu permanent, caci o relatie e vie, e cu suisuri si coborasuri, va ziceam ceva si despre vase comunicante, nu este apa statatoare, ci mereu curgatoare, dar nu in acelasi sens... ce mi-a placut mie mult, este ca n-am ajuns niciodata la starea aceea de blazare, de "gata, m-am saturat !" pe care am vazut-o atat de des, noi mai bine ne ziceam ce nu era OK si celalt chiar auzea ! n-am ajuns niciodata la lehamitea aia ce apare la multe relatii mai cu vechime...
NU am retete, am multe, multe necunoscute in ceea ce priveste o relatie, dar...cred ca am avut f.mult noroc...
-
Delia, ma bucur ca ti-ai descarcat sufletul si ne-ai impartasit trairile tale. Cred tot ceea ce spui si sunt convinsa ca relatia ta a fost vie, ca si tine de altfel. :) :giggle:
-
Mica, am incercat de multe ori, vorbind cu mine insami, de cand sunt singura, sa ii "innegresc" imaginea, pentru a suporta mai usor pierderea.... zicandu-mi ca, iata, in fond, a avut defectele alea si alea, etc.... nu a mers... mi-a fost rusine de aceste incercari... m-am mustrat singura (ca sa ma exprim elegant, caci de fapt mi-am zis vorbe nu prea gingase)... sigur, nu a fost perfect, DAR...a fost perfect ptr. mine !... si, cand mai povestesc prietene despartite diverse faze din experienta lor, ma simt de multe ori stanjenita (Doamne, ce-am facut sa merit, prin contrast, pe cineva atat de minunat ??) Repet, poate ca daca el era sotul tau sau al altei prietene, ar fi fost alt fel de relatie, poate chiar esuata, who knows ??DAR, pentru mine, a fost incredibil de bine !! sigur, nu permanent, caci o relatie e vie, e cu suisuri si coborasuri, va ziceam ceva si despre vase comunicante, nu este apa statatoare, ci mereu curgatoare, dar nu in acelasi sens... ce mi-a placut mie mult, este ca n-am ajuns niciodata la starea aceea de blazare, de "gata, m-am saturat !" pe care am vazut-o atat de des, noi mai bine ne ziceam ce nu era OK si celalt chiar auzea ! n-am ajuns niciodata la lehamitea aia ce apare la multe relatii mai cu vechime...
NU am retete, am multe, multe necunoscute in ceea ce priveste o relatie, dar...cred ca am avut f.mult noroc...
Del, ma bucur ca nu e doar o amintire infrumusetata ci imaginea unei relatii frumoase. Ma bucur pentru tine si pentru faptul ca exista, deci putem sa mai avem o speranta. :)
Asta este secretul unei relatii luuungi si reusite: pastrarea vioiciunii ei ("vie" ai spus) si comunicarea foarte deschisa ("noi mai bine ne ziceam ce nu era OK si celalalt chiar auzea" ). N-ati lasat nemultumirile sa se adune si sa fermenteze in taceri. Stiu ca prin repetare o idee se demonetizeaza, insa cred ca fara comunicare deschisa si totala, nu exista relatie autentica. Fiindca nu exista intimitate reala (nu doar fizica ci si psihica), relatia moare treptat si majoritatea cuplurilor devin convietuiri si nu iubiri de-o viata.
-
Da, asa e. Vreau doar sa completez cu ceva destul de important, zic eu: comunicare totala nu inseamna ca "tu stii tot despre mine, eu stiu tot despre tine si cu asta, basta !"-nu, asta inseamna o crunta plictiseala.
Intotdeauna am considerat ca plictiseala e unul din cei mai mari dusmani ai oricarei relatii si m-am straduit sa n-o las sa se apropie de noi... e bine ca fiecare sa afle din cand in cand despre celalalt lucruri noi (de bine, evident), fiecare sa incercam sa fim putin mai altfel, sa surprindem, sa iscam un zambet sau chiar sa-i organizam o surprise-party...eu am facut toate acestea, dar...ce sa zic... n-am bagat de seama ca ar fi fost vreun efort... si, cum spuneam, nu am eu competenta si nu-mi place sa dau retete (nici macar de prajituri, ca nu le tin minte :hammer:)
-
absolut. e nevoie de ludic, de joaca, de creativitate, care sa condimenteze obisnuinta si sa n-o lase sa devina fada.
dincolo de "stiu tot despre"... vine schimbul permanent de informatie, de idei, stari, pareri etc. Asta este, de fapt, comunicare, nu doar cunoastere reciproca.
De aceea cred eu ca fara un fond zdravan de prietenie, relatia decedeaza.
-
Tac, va ascult si bag la cap... si cred ca tocma incep - in sfarsit - sa multumesc Providentei (sau cum s-o numi). ;)
-
Tac, va ascult si bag la cap... si cred ca tocma incep - in sfarsit - sa multumesc Providentei (sau cum s-o numi). ;)
Caro, da-i Providentei si adresa mea. o astept de mult timp.
-
Providenta e in noi insine. Da-ti voie sa-ti construiesti propria ta adresa acolo... urbanistic vorbind. ;)
-
Caro, da-i Providentei si adresa mea. o astept de mult timp.
stai sa-mi iasa noul bolentin...pardon carte d'identité...si-ti trimit adresa pe mail. si parol, nu e-n noi insusine, e la mine acasa, trage un pui de somn dupa o betie crunta.
-
stai sa-mi iasa noul bolentin...pardon carte d'identité...si-ti trimit adresa pe mail. si parol, nu e-n noi insusine, e la mine acasa, trage un pui de somn dupa o betie crunta.
vaaaaai. ai matolit providentaaaaaaa :(
-
vaaaaai. ai matolit providentaaaaaaa :(
era gata matoala. ambetata si cam prafuita. a amestecat bauturile si cica-i parea rau, da' avea un zambet pungas. n-am incredere. asa ca i-am urat...pa.
-
acum ai dat-o si afara?!! OMG. :faint:
-
acum ai dat-o si afara?!! OMG. :faint:
ce, vrei sa platesc intretinerea pentr-o matoala tradatoare???!!! pai n-am platit destul...si recunostinta 0????? nu, nu si iar nu!
-
ce, vrei sa platesc intretinerea pentr-o matoala tradatoare???!!! pai n-am platit destul...si recunostinta 0????? nu, nu si iar nu!
hai, nu fi intoleranta... o fi avut si ea o slabiciune. maine poate te trezesti cu ea la usa, proaspata, luminoasa, cu flori, fluturasi si inimioare. ;D
-
maine poate te trezesti cu ea la usa, proaspata, luminoasa, cu flori, fluturasi si inimioare. ;D
Ce-mi place de Lili... are dreptate! Mai ales cand Providenta se rezuma la flori, fluturasi (in stomac) si inimioare (frante). Si nimic dupa...
-
deci nu v-a placut imaginea mea scenica, metafora de Barbie... ;D
cum ati vrea voi sa arate Providenta? va rog, va rog, fara coasa, da?! ;D
-
Providenta "arata" asa cum ne place (sau nu nu place) sa ne vedem in oglinda. :angel:
-
deci nu v-a placut imaginea mea scenica, metafora de Barbie... ;D
cum ati vrea voi sa arate Providenta? va rog, va rog, fara coasa, da?! ;D
aaaa....sa zic ca bunica din ceaslov?? ...providenta e o ...zana. si ca toate zanele, e blonda. si ca toate blondele, e capricioasa. si are prea multe fitze pentru puterea mea de intelegere, oricum limitata (ca a unui corporatist infatuat si robotic, care inca mai sunt).
-
;D :thumbup:
-
io zic ca Providenta, ca si viata, e cum vrea s-o vada fiecare: daca-ti zici ca e o zana, apai zana se prezanteaza; daca iti zici ca e zgriptzuroaica, apai vine cu maru' rosu invenintat, de nu te vezi. ;D
mie providenta imi spune acuma (stand picior peste picior, fumand "a la vampe", si privindu-ma condescendent) ca daca nu ma apuc (dracului) de treaba, imi pregateste niscai surprize de n-o sa le pot duce. ;D
pup la voi si ma apuc, ca mi-e frica de ea. ;D
-
mie providenta imi spune acuma (stand picior peste picior, fumand "a la vampe", si privindu-ma condescendent) ca daca nu ma apuc (dracului) de treaba, imi pregateste niscai surprize de n-o sa le pot duce. ;D
pup la voi si ma apuc, ca mi-e frica de ea. ;D
Si mie! La treaba, paaa!
-
Si mie! La treaba, paaa!
va urez spor si succesuri maxime.
-
..de la trei fete cucuiete citire.
-
..de la trei fete cucuiete citire.
esti ofticos. altii moare s'asa n-are.
-
Maxim de adevarat. Cui ii trebe abonament pe viata la Advil?
-
advil??? pen' ce? zii rudotel si xanax.
-
Mie mi-ar trebui un abonament pe viata la un vaccin impotriva indragostirii. Exista asa ceva? :strambatura:
-
Mie mi-ar trebui un abonament pe viata la un vaccin impotriva indragostirii. Exista asa ceva? :strambatura:
nu exista. si bine face! pai a te indragosti este unul dintre lucrurile pentru care viata merita traita. cu suferinta si tot. imi amintesc de o psiholoaga care spunea ca suferinta face parte din viata, trebuie sa o respectam si sa o traim, sa o depasim, noi prin puterile noastre. nu mascand-o sau negand-o cu ajutorul antidepresivelor, de ex.
asa ca, draga caro, indragosteste-te de cate ori vrei, atunci te vei simti vie, frumoasa, fericita! :)
-
Errata: un vaccin impotriva indragostirii de persoane nepotrivite.
In rest... ma simt vie, frumoasa, fericita... tocmai invat sa ma indragostesc de viata si de oameni. :whistle:
-
Oare de ce ne indragostim de persoane nepotrivite?.Unele raspunsuri le avem in cartea Femeile care iubesc prea mult.Tot psihologia spune ca suferinta nu este legata de un eveniment sau de o pesoana, ci de perceptia noastra asupra evenimentul respectiv sau a persoanei respective.Adica daca invatam sa percepem , sa simtim lucrurile altfel,putem sa suferim sau nu, la alegere.Teoretic frumos ,dar practica ne omoara. :hammer: :worthy:
-
... ci de perceptia noastra asupra evenimentul respectiv sau a persoanei respective.Adica daca invatam sa percepem , sa simtim lucrurile altfel,putem sa suferim sau nu, la alegere.Teoretic frumos ,dar practica ne omoara. :hammer: :worthy:
asta-i din rubrica "eu intreb si tot eu raspund", asa-i emi? dar ai dreptate, de multe ori cand ne concentram pe o anumita intrebare al carei raspuns nu-l avem, repetandu-l, e posibil sa ne vina si raspunsul.
practica ne omoara?! o data, de doua ori, poate chiar de trei, dar exersand, practicand, nu se poate sa nu reusim. :)
-
practica ne omoara?! o data, de doua ori, poate chiar de trei, dar exersand, practicand, nu se poate sa nu reusim. :)
:dance:
Tips and tricks: mai intai trebuie sa uitam toate reflexele nocive cu care am fost invatati fara voia noastra, precum cainele lui Pavlov, care ar face ulcer daca ar saliva in continuare la clopotel, si nu la mancarea adevarata. ;)
-
Matei, poate ai dreptate ,dar eu ii raspundeam lui Caroline,in sensul ca nu demult s-a discutat mult despre aceasta carte,si atunci aveam impresia ca intelegem tot....,probabil ca din rubrica eu intreb si eu raspund este si concluzia ta;practica ne omoara?!,o data , de doua ori , poate chiar de trei , dar exersand, practicand,nu se poate sa nu reusim ;) :giggle:
-
Emi, solutia e urmatoarea: ai voie sa ierti de 7000 de ori cate 7. Dar nu ai voie sa mai faci aceeasi greseala de 7000 de ori... Era o maxima pe undeva (parca Matei a postat-o, nu mai stiu exact), ca este o nebunie sa-ti imaginezi ca daca vei face acelasi lucru, vei obtine rezultate diferite. Tin minte ca tehnicile de unlearn din training-urile de dezvoltare personala imi placeau cel mai mult. Si refuz sa cred ca era doar o coincidenta sau un moft. ;)
-
Perfect de acord cu tine. :kissing:
-
:kissing:
-
cred ca ai dreptate...dar uneori fac exact aceeasi greseala si nu vad ca e aceeasi decat dupa ce gresesc...oare cand am sa vad inainte?...sau poate nu mai gresesc...cred ca ar suna mai bine :)
-
practica ne omoara?!,o data , de doua ori , poate chiar de trei , dar exersand, practicand,nu se poate sa nu reusim ;) :giggle:
steven den spune: "nu poti face o greseala de doua ori; atunci cand o faci a doua oara, nu mai e greseala, e alegere."
nu mi-as dori sa reusesc prin repetarea greselii ... :) prefer "consumatia" in ceva nou decat sa gust de nenumarate ori acelasi dezgust ...
-
si/sau aceeasi incantare... ca pe un drog.
-
si/sau aceeasi incantare... ca pe un drog.
m-as "droga" pana la epuizare, cu incantare ... :)
-
OSHO Despre IUBIRE
.... De cate ori va simtiti dezorientati, puteti sa va amintiti vorbele acestui om. E clar ca in lumea asta avem nevoie de iubire. ADEVARATA...
Nu judeca oamenii. Mai bine iubeste oamenii.
Dragostea adevarata inseamna ca lupta a disparut, ca cei doi au devenit unul. Corpurile lor exista separat, dar fiintele lor s-au intrepatruns. Limitele au disparut, nu exista separare. Nu exista eu si nu exista tu, nu exista niciunul.
Oricare ar fi situatia, dragostea e neconditionata; ea nu depinde de anumite conditii.
Dragostea nu poseda niciodata. Dragostea inseamna sa va oferiti libertate unul celuilalt. Dragostea este un dar neconditionat, nu un targ. Dar in mintea ta, dragostea nu este nimic altceva decat mai putina ura, atata tot. Cu cat te gandesti mai mult, Pot sa tolerez aceasta persoana; Nu pot sa tolerez aceasta persoana, deci nu o pot iubi. Aceasta persoana o pot tolera", mereu aceasta evaluare ramane negativa.
Devino un limbaj al iubirii. Actiunile sunt OK, dar doar OK.; ele nu fac viata sa fie fericita, ele nu creeaza celebrarea; iti pot oferi un standard mai bun de viata, dar nu iti pot oferi o noua pasiune pentru viata, nu iti pot oferi intensitatea vietii. Nu iti pot oferi calitate; iti pot oferi doar cantitate. Doar limbajul iubirii te poate duce catre o dimensiune diferita...
In dragoste exista recunostinta, o recunostinta adanca. Stii ca cealalta persoana nu este un lucru. Stii ca cealalta persoana are o grandoare, o personalitate, un suflet, o individualitate. In dragoste dai o libertate totala celuilalt. Desigur, dai si iei; este o relatie bazata pe a da si pe a lua dar cu respect.
Dragostea este un mod de a fi; nu are nimic de aface cu nimeni. Cineva nu este indragostit, ci este dragoste. Si desigur, atunci cand cineva este iubire, cineva este indragostit dar acesta este rezultatul, nu sursa. Sursa este faptul ca omul este iubire.
Mesajul meu de iubire nu este acela ca dragostea este la polul opus fata de ura. Mesajul meu despre iubire este acela ca iubirea este capabila sa absoarba ura si sa o transforme.
Daca iubesti, iubeste si fii constient de acest lucru. Daca ar fi sa va invat, nu v-as spune pe cine sa iubiti, cum sa iubiti. Acestea sunt nonsensuri. Iubirea este calitatea voastra intrinseca. Va nasteti cu ea, asa cum ura este de asemenea acolo. Va voi invata insa, fiti constienti. Inainte ca orice sa vi se intample iubire, ura, furie, pasiune, compasiune, orice fiti constienti. Lasati ca orice sa se intample, fiind constienti.
Iubirea nu ar trebui sa implice asteptari; altfel, bucuria moare. Atunci cand ai asteptari, frustrarile vin. Nimeni nu iti poate indeplini asteptarile si nu e nimeni care are nevoie ca tu sa ii indeplinesti asteptarile. Acestea provin din manie, dintr-o minte nevrotica. Daca cineva chiar iti indeplineste asteptarile, atunci dragostea adevarata dispare. Iar celalt devine o necesitate, o nevoie, o posesiune o posesiune valoroasa, dar in acelasi timp o posesiune ca toate celelalte.
-
Asa e...iubirea e in noi doar ca uneori avem nevoie de o materializare a ei intr-un ,,altul"....un ,,altul" care are anumite insusiri pe care noi le consideram calitati, anumite insusiri pe care le percepem ca pe ,defecte" insa intra in limita noastra de toleranta si atunci il ,,imbracam" in iubirea noastra....il ,,imbracam" in iubire si il consideram perfect pana in momentul in care el uita sa intretina ,,vesmintele de iubire" pe care i le-am daruit si ma intreb oare chiar e corect? Ii daruim iubirea fara sa ne-o ceara, parem generosi dar iubirea ce i-o daruim e o ,,haina" in captuseala careia am pus toate sperantele noastre, sperante nespuse pe care ne dorim intens ca el sa le descopere....insa ,,captuseala" e rezistenta, nu se toceste, nu se rupe iar sperantele noastre raman inchise si nedescoperite si pe masura ce trece timpul devenim din ce in ce mai frustrate pentru ca sperantele noastre nu au fost descoperite si au ramas neimplinite :) si cred ca asta e marea greseala :) noi daruim iubirea dar asteptam ca acel el, caruia i-am daruit-o sa ne implineasca ,,sperantele'' ascunse sub acea iubire.....iar cand asta nu se intampla ne cuprinde ,,singuratatea in doi".... cred ca noi femeile gresim undeva....gresim crezand ca ,,sperantele" noastre trebuie sa ramana un mister pe care el sa se straduiasca sa il descopere continuu.....lucrurile cred ar fi mult mai simple daca initial am ,,,afisa" sperante si apoi am darui iubire....darrrrrr asta inseamna sa iti asumi ,,singuratea individuala" caci multi vor fugi mancand pamantul cand il loc de iubire vor primi un ,,colaj" de sperante pe care el trebuie sa ni le indeplineasca.....cred ca candva am inteles gresit iubirea in doi, asa ca ne-am ales cu iubirea pentru sine si pentru toti ceilalti insa fara a fi materializata intr-un ,,el"....
-
privind la punctele de mai sus putem pune aceeasi intrebare.
si cum se numesc cei doi in acest caz ~ deja nu mai formeaza un cuplu ?
VECINI DE APARTAMENT....DE CAMERA......DE PAT! :'(
-
hmm... am platit bani multi pentru locul MEU de parcare, iar azi am gasit un mashinoi urias parcat pe el.. nu pot sa ma cert singura cu impertinentul cu bani care si-a pus fara drept masina acolo.. poti da gauri sau trage mobila singura, dar nu iese la fel de bine treaba daca ai de tratat ceva, singura, cu un mitocan cu bani..
Mai rau. Mie mi-a zgariat masina toata, roata imprejur. Nu mi-a ramas decat sa o vopsesc integral.....si daca o vopsesc cine imi garanteaza ca nu mi-o zgaraie din nou?! Asa ca merg de 1 an cu masina zgaraiata.
-
pe mine m-a invatat cineva cum sa ii pedepsesc pe cei care imi ocupa locul de parcare intr-un mod mai putin invaziv
prima oara le ridic stergatoarele
a doua oara cand imi calca "proprietatea" le dezumflu o roata
nu o sparg doar o dezumflu
dar asta in conditiile in care locul e marcat si are placuta cu parcare platita
-
HELLO. N-avem locuri marcate, nici platite....e parcarea blocului! E acelasi bloc in care locuiam cand eram casatorita cu sotul meu, dupa divort vecinii au fost convinsi ca el le va fi vecin in continuare- nu eu! Fostul socializa la o bere cu ei.....si altele.....Eroare, am ramas eu! Si daca imi zgaraie masina.....ce conteaza?! N-are cine sa se ia de ei! E modul lor de a incerca sa ma .......
-
HELLO. N-avem locuri marcate, nici platite....e parcarea blocului!
pei locurile din parcarea blocului sunt cu plata. daca mai exista pe ici, pe colo cate un locshor care nu a fost marcat de ADP, atunci se aplica regula "primul sosit - primul parcat". cam asa stau trebile in buc - sector 6. dar am banuiala ca peste tot e la fel.
E modul lor de a incerca sa ma .......
sa te ce? ??? :-\
-
La noi nu sunt decat jumatate din parcarile de bloc marcate si administrate de D.A.P.P. Regula este ca in aceste parcari sa isi tina masina locatarii .....insa masinile s-au inmultit.....locurile de parcare au devenit insuficiente....si de aici barbatii se impun! Pe cine sa dea la o parte? Alt barbat? Nu! Astfel femeile singure devin tinta sicanelor de acest gen......poate, poate abandoneaza ideea de a isi mai parca masina in fata blocului si poate pleaca sa o parcheze in alta parte. Numai ca a iti fi zgaraiata integral masina nu mai e doar o simpla sicana!!!
-
Asa e...iubirea e in noi doar ca uneori avem nevoie de o materializare a ei intr-un ,,altul"....un ,,altul" care are anumite insusiri pe care noi le consideram calitati, anumite insusiri pe care le percepem ca pe ,defecte" insa intra in limita noastra de toleranta si atunci il ,,imbracam" in iubirea noastra....il ,,imbracam" in iubire si il consideram perfect pana in momentul in care el uita sa intretina ,,vesmintele de iubire" pe care i le-am daruit si ma intreb oare chiar e corect? Ii daruim iubirea fara sa ne-o ceara, parem generosi dar iubirea ce i-o daruim e o ,,haina" in captuseala careia am pus toate sperantele noastre, sperante nespuse pe care ne dorim intens ca el sa le descopere....insa ,,captuseala" e rezistenta, nu se toceste, nu se rupe iar sperantele noastre raman inchise si nedescoperite si pe masura ce trece timpul devenim din ce in ce mai frustrate pentru ca sperantele noastre nu au fost descoperite si au ramas neimplinite :) si cred ca asta e marea greseala :) noi daruim iubirea dar asteptam ca acel el, caruia i-am daruit-o sa ne implineasca ,,sperantele'' ascunse sub acea iubire.....iar cand asta nu se intampla ne cuprinde ,,singuratatea in doi".... cred ca noi femeile gresim undeva....gresim crezand ca ,,sperantele" noastre trebuie sa ramana un mister pe care el sa se straduiasca sa il descopere continuu.....lucrurile cred ar fi mult mai simple daca initial am ,,,afisa" sperante si apoi am darui iubire....darrrrrr asta inseamna sa iti asumi ,,singuratea individuala" caci multi vor fugi mancand pamantul cand il loc de iubire vor primi un ,,colaj" de sperante pe care el trebuie sa ni le indeplineasca.....cred ca candva am inteles gresit iubirea in doi, asa ca ne-am ales cu iubirea pentru sine si pentru toti ceilalti insa fara a fi materializata intr-un ,,el"....
Cat adevar graiesc cuvintele tale ....si cum procedam sa indreptam acest neajuns???? renuntam la asteptari, traim momentul fara a proiecta ce dorim sa urmeze. Suna foarte simplu ...si totusi, nu aplicam, uitam de asta pe parcurs. ...
-
SCHIMBARE
Au trecut ''N'' săptămâni/luni....sau poate ani de când ai pus capăt unei relaţii lungi şi încă nu ţi-ai revenit? Vrei să ieşi, să te distrezi, să cunoşti oameni noi dar ceva te reţine? Piesele X şi Y încă îţi amintesc de el/ea? Nicio problemă, stai liniştit/ă, e perfect normal. Dacă unele persoane se vindecă prin terapii, prin trecerea timpului, prin cure de slăbire/îngrăşare etc eu îţi propun o cură de detoxifiere emoţională!
Mă refer aici la o dietă interumană, în care vorbim despre oamenii din jurul nostru, de fapt despre partenerul de viaţă care acum nu mai este lângă noi: începem prin a ne descărca, a spune tot ce avem pe suflet, tot ce am ţinut ascuns în noi o bună perioadă de vreme, ca apoi să avem tăria să facem tot ce făceam înainte şi multe lucruri noi singuri sau în compania altcuiva.
Aşadar ce trebuie să faci în această detoxifiere emoţională?
Dar mai întâi să vedem dacă ai nevoie cu adevărat de o asemenea terapie. Vorbeşte cu tine şi întreabă-te: Ce variantă de mai jos descrie cel mai bine viaţa ta personală actuală?
1. Puternică, frumoasă, care tinde spre perfecţiune
2.Normală, cu bune şi cu rele
3.Mediocră spre slabă
4.Tragică
Dacă ai ales varianta 3 sau 4 răspunsul e clar: DA, ai nevoie!
Iată cei 5 paşi pe care va trebui să îi urmezi:
1. Descarcă-te
Relaţiile care s-au terminat nu tocmai într-un mod plăcut ne lasă un gust amar, lasă urme, dorinţe neîndeplinite, regrete. Lucrurile astea urâte nu numai că îţi afectează viaţa personală, viaţa intimă, dar din păcate îşi răsfrâng negativitatea şi în viaţa ta de zi cu zi, în relaţiile cu familia, prietenii, colegii de muncă. Acordă-ţi un termen de câteva zile, timp în care să te descarci, nu îţi impune să fii puternic/ă de la bun început pentru că tot vei simţi nevoia de descărcare la un moment dat. Cum să faci asta? Cum consideri tu: plângi, ţipă, vorbeşte cu tine, vorbeşte singur/ă, vorbeşte despre ea/el, fă orice numai să poţi elimina toată această energie negativă. Crede-mă te vei simţi inzecit mult mai bine după.
2. Consumă dar ai grijă
Ca orice cură, dietă trebuie să şi consumi. Important e să ştii ce anume să consumi. Ai grijă ce sfaturi iei în considerare şi ce sfaturi dai, ce cuvinte asculţi, ce gânduri îţi trec prin cap şi ce cuvinte îţi ies pe gură, mai exact ai grijă cu ce îţi hrăneşti sufletul căci e foarte sensibil în perioada asta. Nu sta prea mult în preajma prietenilor mult prea optimişti, dar nici in a celor mult prea pesimişti. Ai nevoie de orice, dar cu moderaţie.
3. Redescoperă-te, realege
A nu se înţelege prin detoxifiere emoţională doar renunţarea şi evitarea obiceiurilor neplăcute sau a emoţiilor triste şi negative, ci înlocuirea acestora cu ceea ce vrei TU cu adevărat. Aici trebuie să stai de vorbă cu tine, să realizezi ce anume vrei pentru prezent şi viitor, ce tip de persoană îţi doreşti lângă tine, ce compromisuri eşti dispus/ă să faci. Ştii că poţi fi un om mai bun şi poţi face lucruri mult mai bune şi frumoase cu persoana potrivită lângă? Perfect. Stabileşte ce înseamnă persoana potrivită pentru tine şi treci la treabă. Un alt aspect la fel de important e să realizezi acum care sunt oamenii care îţi vor cu adevărat binele şi te pot ajuta să uiţi şi să treci peste apoi apelează cu încredere la ei.
4. Relaxează-te
Acum tot timpul îţi este dedicat numai ţie. De ce să îl iroseşti plângând după cineva căruia nu îi pasă absolut deloc, când te poţi concentra asupra ta şi asupra pasiunilor tale? Întotdeauna ai zis că îţi place să fotografiezi dar nu ai facut nimic în privinţa asta? Îţi place să te plimbi? Cu rolele, cu bicicleta, pe jos? Îţi place să joci şah, volei, să pictezi, să scrii, să citeşti, să călătoreşti, să creezi orice? Ce mai aştepţi? Treci la treabă! Viaţa trece şi cu noi şi fără noi aşadar fă-o să treacă cu un rost!
5. Cunoaşte, redescoperă, ieşi
E momentul să cunoşti oameni noi! Nu generaliza! Nu, nu! Nu toţi şi toate sunt la fel ca precedenta persoană din viaţa ta. Nu lăsa prejudecata asta să îţi strice orice posibilă viitoare relaţie. Ieşi cu oameni noi, cunoaşte-le poveştile, învaţă ceva din ele, amuză-te, simte-te bine! Meriţi asta acum mai mult ca oricând!
Iubirea se vindecă tot prin iubire
aşadar iubeşte!
-
Asadar, nu singuratate in doi, nici de unul singur, ci singuratate in... mai multi! ;)
-
SCHIMBARE
5. Cunoaşte, redescoperă, ieşi[/color]
E momentul să cunoşti oameni noi! Nu generaliza! Nu, nu! Nu toţi şi toate sunt la fel ca precedenta persoană din viaţa ta. Nu lăsa prejudecata asta să îţi strice orice posibilă viitoare relaţie. Ieşi cu oameni noi, cunoaşte-le poveştile, învaţă ceva din ele, amuză-te, simte-te bine! Meriţi asta acum mai mult ca oricând!
Iubirea se vindecă tot prin iubire
aşadar iubeşte!
Vindecarea vine din cunoastere intr-adevar. Nu imi doresc cu orice chip pe cineva langa mine, imi e prea bine asa acum. Nu am multi ani de singuratate si nici nu doresc sa-i acumulez. Sigur, sunt situatii cand simt lipsa unui barbat care sa ma ocroteasca in primul rand. Si cautarea aceasta te dezamageste la un moment dat....desigur ca important e si ceea ce-ti doresti, ce asteptari ai de la persoana care vrei sa-ti fie alaturi.....Sunt optimista si astept cu incredere viitorul pe care sunt constienta ca trebuie sa mi-l fac singura nu sa astept sa pice.....de undeva :)
-
Motivul pentru care bărbaţii îşi caută amante deşi îşi iubesc partenerele (http://www.realitatea.net/motivul-pentru-care-barbatii-isi-cauta-amante-desi-isi-iubesc-partenerele_1097276.html)
Deși majoritatea bărbaților se implică într-o relație cu gândul că vor rămâne fideli, în orice cuplu la un moment dat intervine obișnuința și dorința de a cunoaște și alte persoane. La bărbați, dorința este mai acută și mai greu controlabilă decât la femei. Psihologul Eric Anderson de la Universitatea din Worchester, Anglia spune că "înşelatul este un răspuns raţional la aşteptările iraţionale ale monogamiei".
-
Asa e...iubirea e in noi doar ca uneori avem nevoie de o materializare a ei intr-un ,,altul"....un ,,altul" care are anumite insusiri pe care noi le consideram calitati, anumite insusiri pe care le percepem ca pe ,defecte" insa intra in limita noastra de toleranta si atunci il ,,imbracam" in iubirea noastra....il ,,imbracam" in iubire si il consideram perfect pana in momentul in care el uita sa intretina ,,vesmintele de iubire" pe care i le-am daruit si ma intreb oare chiar e corect? Ii daruim iubirea fara sa ne-o ceara, parem generosi dar iubirea ce i-o daruim e o ,,haina" in captuseala careia am pus toate sperantele noastre, sperante nespuse pe care ne dorim intens ca el sa le descopere....insa ,,captuseala" e rezistenta, nu se toceste, nu se rupe iar sperantele noastre raman inchise si nedescoperite si pe masura ce trece timpul devenim din ce in ce mai frustrate pentru ca sperantele noastre nu au fost descoperite si au ramas neimplinite :) si cred ca asta e marea greseala :) noi daruim iubirea dar asteptam ca acel el, caruia i-am daruit-o sa ne implineasca ,,sperantele'' ascunse sub acea iubire.....iar cand asta nu se intampla ne cuprinde ,,singuratatea in doi".... cred ca noi femeile gresim undeva....gresim crezand ca ,,sperantele" noastre trebuie sa ramana un mister pe care el sa se straduiasca sa il descopere continuu.....lucrurile cred ar fi mult mai simple daca initial am ,,,afisa" sperante si apoi am darui iubire....darrrrrr asta inseamna sa iti asumi ,,singuratea individuala" caci multi vor fugi mancand pamantul cand il loc de iubire vor primi un ,,colaj" de sperante pe care el trebuie sa ni le indeplineasca.....cred ca candva am inteles gresit iubirea in doi, asa ca ne-am ales cu iubirea pentru sine si pentru toti ceilalti insa fara a fi materializata intr-un ,,el"....
Uffff......ma doare capul, sunt deacord in "mare" dar poti face o sinteza ? :-\
Oricum "iubirea" e destul de complicata, nu mai zic de "viata in doi" dar sa-ti faci o "schema" de depanare, functionare si selectare al prezentului si viitorului partener ales, raportata la trecut mi se pare imposibil.... dar poate si din cauza ca ....dragostea e oarba !
O dupa-amiaza frumoasa va doresc. :thumbup:
-
Dragostea poate că e oarbă :) E nevoie să fim și noi?!
Pentru că problema nu e că nu vedem ceea ce e de văzut. Ci, că învălmășiți de starea de îndrăgostire, începem să ne facem că nu vedem, să trecem cu vederea, chiar să închidem ochii la unele lucruri care străbat clar până la noi, cu toată orbirea.
Vedem, simțim tot ce avem nevoie să știm. Până la urmă alegerea constă în ceea ce facem cu ceea ce vedem, simțim și știm.
-
as alege singuratatea in trei; adica io si 2 fete :thumbup: sau surmenaj a trois :coolsmiley:
-
Ehe,........ rece, calculata, cu "labutele" pe pamant....fecioara ? :giggle:
De fapt, experimentez varianta cu capul în nori și picioarele pe pământ :). Îmi asum și consecința acestei alegeri - uneori plutesc, alteori mă trezesc cu fundul de pământ. Așa învăț să fiu atentă la ce simt. Mai ales să încerc sa aflu ce mesaje sunt în ceea ce simt.
Așa că, ce etichete mi-ai pus tu - mă lasă...rece, fără să calculez prea mult și fără nici o supărare:).
-
Motivul pentru care bărbaţii îşi caută amante deşi îşi iubesc partenerele ([url]http://www.realitatea.net/motivul-pentru-care-barbatii-isi-cauta-amante-desi-isi-iubesc-partenerele_1097276.html[/url])
Deși majoritatea bărbaților se implică într-o relație cu gândul că vor rămâne fideli, în orice cuplu la un moment dat intervine obișnuința și dorința de a cunoaște și alte persoane. La bărbați, dorința este mai acută și mai greu controlabilă decât la femei. Psihologul Eric Anderson de la Universitatea din Worchester, Anglia spune că "înşelatul este un răspuns raţional la aşteptările iraţionale ale monogamiei".
Oare o fi off topic Bancul care mi-a venit acum în minte?... :(
Culmea fidelității: La a treia nevastă să ai aceeași amantă.
-
Așa că, ce etichete mi-ai pus tu - mă lasă...rece, ..............:).
Doamne fereste, :angel: eu iti doresc sanatate, sa primesti toata "caldura sufleteasca" daruita de cei apropiati si dragi tie!!! :flori:
-
Multumesc.
Și care ar fi semnificația ghilimelelor în urarea ta? :)
-
Am rescris-o eu de prima dată :). Uneori am prostul obicei să văd doar ce-mi convine mie. De asta ti-am și multumit, fără ghilimele :), pentru că am considerat-o o urare sinceră și de bine.
Iar acum, nu te mai întreb ce e cu fățuca cu bâta, să nu-mi iasă renume de cârcotașă. :)
Bună dimineața, ție și oricui :)
-
Ok., esti o draguta si...Speichern Sie die Wale und Eisbären.
-
Multumesc. :)
Cu traducerea, m-am descurcat cu google translate, pentru...interpretarea traducerii n-am găsit nici o unealtă ajutătoare.
-
Hei, fara interpretari, viata e uneori simpla. :bow:
De ce mereu vrem s-o complicam....interpretand-o ?! :pleasantry:
-
cred ca din obiusnuinta...
-
Principala contradictie in viata asta vine din principiul cartii "Femeile sunt de pe Venus, barbatii, de pe Marte." (Daca n-ati citit-o, o recomand). ;D
Femeile interpreteaza si vorbesc de dragul expresiei "Do you want to talk about?" fara sa astepte intr-adevar un raspuns sau o rezolvare.
Pentru barbati, intrebarile care nu au nicio rezolvare, niciun raspuns concret, realizabil si tangibil, nu exista.
Concluzia? Daca vrei doar sa vorbesti despre ceva care te framanta ca sa te simti mai bine, suna-ti mama, sora sau o prietena. Daca ai ceva de rezolvat, suna barbatul care te iubeste (ca barbat, tata, frate, fiu, prieten... conteaza mai putin.) Daca-i pasa te tine, va incerca, cel putin, sa rezolve situatia pentru tine. ;)
-
Iubirea se vindecă tot prin iubire
aşadar iubeşte!
Frumos spus... dar...mai poti crede in iubire dupa dezamagire? Eu recunosc... am mai incercat sa iubesc, dar, am vazut fiecare defect la fiecare in parte si vesnic l-am comparat cu cel care a insemnat foarte mult pentru mine... deci? :(
-
Iubirea se vindecă tot prin iubire
aşadar iubeşte!
Frumos spus... dar...mai poti crede in iubire dupa dezamagire? Eu recunosc... am mai incercat sa iubesc, dar, am vazut fiecare defect la fiecare in parte si vesnic l-am comparat cu cel care a insemnat foarte mult pentru mine... deci? :(
Cred că este foarte bine aşa Ema, înseamnă că eşti o persoană sinceră, cu principii puternice şi un set de valori frumoase. Şi da, ne vindecăm prin iubire, dar nu cred în relaţiile începute prematur, ci în iubirea faţă de orice altceva: copaci, animale, copii, părinţi, prieteni. :smitten: Şi eu mă vindec acum după o despărţire foarte grea, dar am înţeles că dacă el deja este cu altă femeie (deşi nici măcar nu ne-am luat toate lucrurile unul de la celălalt), atunci cu siguranţă setul lui de principii şi valori nu prea există, a fost doar în imaginaţia mea. :) Nu îţi cunosc povestea, dar dacă şi cel despre care vorbeşti a plecat lăsându-te cu mai multe întrebări decât răspunsuri, clar nu este o idee bună să cauţi pe cineva care să îi semene...
-
Ema, imi cer scuza ca "imi dau cu parerea" dar, nu poti incepe o relatie fara sa "inchizi usa". Asa urmatorul partener nu are nici o sansa reala. Nu poti trai facand comparatii, nu este corect nici fata de celalalt si nici fata de tine.
Pana nu te vindeci, nu "uiti" pur si simplu de existenta celuilalt, nu vei putea porni mai departe, parerea mea..... ;)
-
Fericiri premature (Ramona Iocubete)
Stiau.
Ar recunoaste asta si cu ochii inchisi.
Stiau inainte de a se cunoaste ca, dupa un timp, rasul ei va redeveni ceea ce a fost intotdeauna, un ras acid si usor isteric.
Ca gestul lui de a-si aprinde tigara, de o nervozitate niciodata disimulata sau discreta, va capata o forma netratabila de insuportabilitate si isi va pierde aerul sexy inchipuit,
Ca tacerile vor deveni din ce in ce mai sufocante si in cele din urma, dupa ce vor incerca sa le trateze cu pilule de vorbarie seaca in supradoze, le va anihila noi-ul,
Ca ea il va certa la inceput cu duiosie si treptat, cu din ce in ce mai multa neimplinire in voce,
Ca el ii va mangaia parul cu tandrete pana cand, intr-o zi, firele care ii cad pe perna il vor face sa isi doreasca sa doarma singur,
Ca vor adormi imbratisati ca si cum aerul respirat impreuna ar avea nevoie de protectie, pana cand intr-o dimineata se vor trezi dependenti de gurile de aer proaspat,
Ca ea ii va calca camasile si ii va aseza gulerele pana intr-o zi cand va recunoaste in fata propriei sinceritati ca de fapt nu si-a dorit niciodata sa faca asta,
Ca el va zambi de fiecare data cand ea va abandona cartile pe noptiera injunghiate pe mijloc de lemnul aspru pana isi va descoperi gestul nervos de a le inchide imediat ce ea pare sa fi adormit,
Ca se vor plimba in parc glumind pe seama mersului ei lent si a pasilor lui de urias si jucandu-se de-a prinselea pana cand ea va ramane incet-incet in urma lipsita de orice chef de a-l ajunge,
Ca se vor uita la filme impreuna fara ca ea sa dea semne ca o deranjeaza faptul ca el comenteaza scene ca si cum ar fi singurul care le intelege si fara ca el sa ii potoleasca rasul prostesc si plansul siropos pana intr-o dupa-amiaza ploioasa in care se va produce o ruptura ireversibila intre gusturile lor niciodata comune si vor degusta cinefilia in singuratate,
Ca vor incepe impreuna si se vor insingura pe parcurs.
Stiau multe despre esecul in doi.
Stiau si totusi au fost complici la falsificarea unui impreuna care iti smulgea involuntar zambete.
Au trait fericiri inainte ca acestea sa se nasca intre ei,
Au imitat atat de bine compatibilitatea incat nimic nu parea sa ii desparta,
Au construit vise deja naruite,
S-au tinut cu drag de maini deja instrainate,
Au iubit iluzii,
Dar, de la inceput, si-au asumat riscul de a fi demascati de propriile eu-ri si conectati pe viata la aparate care sa le amelioreze astm-ul nefericirii.
.
-
Numai oamenii singuratici cunosc adevăratele valori ale prieteniei. Pentru ceilalţi există familiile; pentru un singuratic sau un exilat prietenii reprezintă totul. Willa Cather
-
hm...... Desi am avut mereu prieteni, mda, cam asa este, atunci cand esti singur apreciezi si mai mult institutia prieteniei..... 8)
-
Oare? Pe familie te poti baza, prietenii.....te mai uita cand iti e greu.
-
Despre singuratate si solitudine cu....Osho :
Singurătatea este o stare de spirit negativă. Solitudinea e pozitivă, în ciuda a ceea ce spune dicționarul. În dicționar, singurătatea și solitudinea sunt sinonime în viață nu sunt. Singurătatea e o stare de spirit în care îți lipsește constant celălalt. Solitudinea e starea de spirit când ești constant încântat de tine. Singurătatea înseamnă nefericire. Solitudinea înseamnă fericire. Singurătatea este veșnic îngrijorată, îi lipsește ceva, tânjește după ceva, dorește ceva. Solitudinea este o împlinire profundă, o mulțumire extraordinară, fericire, sărbătoare. Singurătatea te descentrează. Solitudinea te centrează, te fixează. Solitudinea este frumoasă. E înconjurată de eleganță, de grație, de un climat de mulțumire fantastică. Singurătatea e cerșetoare; totul la ea e cerșeală și nimic altceva. Nu are grație; de fapt, e urâtă. Singurătatea înseamnă dependență, solitudinea înseamnă independență absolută. Te simți ca și cum toată lumea ar fi a ta, întreaga existență ar fi a ta.
Ei bine, dacă intri într-o relație când te simți singur, îl vei exploata pe celălalt. Celălalt va deveni un mijloc de a te satisface. Te vei folosi de celălalt, și nimănui nu îi place să fie folosit, pentru că nimeni nu se află aici pentru a fi un mijloc pentru altcineva. Fiecare ființă umană e un scop în sine. Nimeni nu se află aici pentru a fi folosit ca un obiect, fiecare se află aici pentru a fi venerat ca un rege. Nimeni nu se află aici pentru a împlini așteptările cuiva, fiecare se află aici pentru a fi el însuși. Așa că, ori de câte ori intri din singurătate într-o relație, relația e deja pe dric. E pe dric chiar înainte de a fi început. Copilul s-a născut mort. Relația o să-ți pricinuiască și mai multă nefericire. Și, ia aminte, atunci când intri într-o relație pentru că ți-o cere singurătatea, persoana cu care legi relația se află în aceeași situație, pentru că nimeni care își trăiește cu adevărat solitudinea nu va fi atras de tine. Tu ești mult prea jos. Cel mult poate să te simpatizeze, dar nu să te iubească. Cel care este în culmea solitudinii poate fi atras de cineva tot solitar. Așa că, atunci când acționezi după singurătate, dai de o persoană de același tip; dai de propria reflecție. E o întâlnire între doi cerșetori, între doi oameni nefericiți. Iar atunci când se întâlnesc doi oameni nefericiți, fiecare îi pricinuiește celuilalt mult mai multă nefericire decât putea să le pricinuiască singurătatea. La întâlnirea a doi oameni nefericiți, nefericirea nu se adună, ci se multiplică.
Mai întâi fii solitar. Mai întâi bucură-te de tine, iubește-te. Mai întâi fii atât de autentic fericit încât nu contează dacă nu vine nimeni. Ești plin, te reverși. Dacă nimeni nu bate la ușa ta, foarte bine, nu pierzi nimic. Nu aștepți pe nimeni să vină să-ți bată la ușă. Ești acasă dacă vine cineva, bine, minunat. Dacă nu vine nimeni, tot bine și minunat. Pe urmă intri într-o relație, și intri ca un stăpân, nu ca un cerșetor. Intri ca un împărat, nu ca un cerșetor.
Iar persoana care trăiește în solitudine va fi întotdeauna atrăgătoare pentru altă persoană care își trăiește și ea frumos solitudinea, pentru că cine se aseamănă se adună. Când se întâlnesc doi stăpâni stăpâni pe ființa lor, pe solitudinea lor , fericirea nu doar se adună, se multiplică. Întâlnirea lor este o minunată sărbătoare. Și ei nu se exploatează reciproc, nu se folosesc unul de celălalt. Dimpotrivă, devin unul, și se bucură de existența care îi înconjoară.
Doi oameni singuratici se înfruntă întotdeauna, se confruntă. Doi oameni care au cunoscut solitudinea sunt uniți de un interes comun, de un scop înalt, îndepărtat. Ei nu se uită unul la celălalt, ci la ceva mai înalt decât ei. Poate se țin de mână, dar se uită la luna din înaltul cerului. Uneori ascultă împreună o simfonie de Mozart sau Beethoven sau Wagner. Alteori poate stau lângă o cascadă și ascultă muzica sălbatică pe care o cântă apa ce cade în gol. Nu, două persoane care sunt foarte mulțumite în sinea lor nu încearcă să se folosească una de cealaltă. Dimpotrivă, devin tovarăși de călătorie, se află în pelerinaj. Însă când se întâlnesc două persoane singuratice, se uită una la cealaltă, pentru că sunt permanent în căutare de căi și mijloace de a se exploata una pe cealaltă, de a se folosi una de cealaltă, de a fi fericită una prin cealaltă. Interesul comun pe care îl au de obicei două persoane este sexul. Sexul poate să unească momentan două persoane, întâmplător și foarte superficial. Adevărații îndrăgostiți au un interes comun mai mare. Nu că între ei n-ar exista și sex; poate să existe, dar ca făcând parte dintr-o armonie superioară. Iubirea se întâmplă ca parte a unei armonii superioare. Iar atunci când iubirea se întâmplă de la sine, necăutată, negândită, are o calitate cu totul aparte. Este divină, nu mai este umană.
(Osho, Bucuria Fericirea care vine din interior, Pro Editură și Tipografie, 2006)
-
Ema, imi cer scuza ca "imi dau cu parerea" dar, nu poti incepe o relatie fara sa "inchizi usa". Asa urmatorul partener nu are nici o sansa reala. Nu poti trai facand comparatii, nu este corect nici fata de celalalt si nici fata de tine.
Pana nu te vindeci, nu "uiti" pur si simplu de existenta celuilalt, nu vei putea porni mai departe, parerea mea..... ;)
Ai mare dreptate Onix! Cata vreme nu inchei un capitol, nu poti deschide altul!
-
Extraordinara introspectiunea lui Osho in singuratate si solitudine. Un articol deosebit Onix!.
Ca intotdeauna, totul pleaca de la cat de bine ne cunoastem pe noi insine. Cat de deschisi suntem sa ne recunoastem defectele, sa ne infrangem fricile, sa ne punem in valoare calitatile, sa ne urmarim visele indiferent de scepticismul celorlalti, sa ne asumam statutul pe care il avem, cu capul sus, cu mandrie, sa ne permitem luxul de a ne simti fericiti in solitudinea noastra?
E o lupta continua si grea pentru fiecare dintre noi. Vrem sau nu, suntem parte dintr-un sistem social si cultural care promoveaza casnicia. Nu o relatie fericita, ci casnicia... Un cuplu fericit, mai devreme sau mai tarziu, va simti presiunea celorlalti de a-si "legaliza" relatia. De parca iubirea are nevoie de "legalizare". Dar astea sunt tarele culturale pe care le mostenim, indiferent ca ne place sau nu, si simtim presiunea lor tacita...
Si nu ar fi nici o problema cu "legalizarea" unei relatii atat timp cat aceasta ar fi pasul firesc pe care cei doi simt ca trebuie sa il faca si nu ar trebui sa schimbe cu nimic ceea ce a fost inainte. "E doar o bucata de hartie". Uniunea este in interior, nu pe un document sau intr-un statut social/civil.
Dar.. dinnou dar.... in multe cazuri nu se intampla asa...
Multe relatii se legalizeaza din teama si nesiguranta. Teama de singuratate, teama ca nu veti mai fi impreuna daca nu ai "papirusul" in mana, teama ca te-ar parasi pentru o alta/altul, teama de a fi judecat de cei din jur, teama de dumnezeu sau doar "mandria", de a spune "sunt casatori/a." Un aspect nesemnificativ din punctul meu de vedere. Cred ca raspunsul corect ar fi "Sunt Fericit/a".
Alte relatii se legalizeaza datorita incapacitatii majoritatii oamenilor de a face diferenta intre iubire si indagosteala si de nevoia imperativa de a avea o confirmare a relatiei din partea partenerului.
Daca o relatie functioneaza fara "sfortari", daca oamenii se simt intradevar fericiti (nu euforici) si simt ca acolo isi doresc sa fie, daca simt nevoia sa daruiasca neconditionat celuilalt fara sa se gandeasca sau sa se astepte la o recompensa, si daca in toate astea exista reciprocitate, atunci eu cred ca acea relatie este pe drumul bun. Evident ca in orice reatie trebuie sa te implici, sa depui efort sa iti doresti intradevar gasirea echilibrului in cuplu, pentru ca fiecare individ vine cu un anumit bagaj in relatia respectiva, iar acel bagaj trebuie desfacut, sortat, aranjat si reorganizat impreuna. Balastul se arunca si pastram lucrurile valoroase, constructive, care ne fac fericiti impreuna si care ne ajuta sa evoluam impreuna. Pentru ca aceasta e calea fireasca a lucrurilor... sa evolueze. Ca sa iti atingi visele trebuie sa mergi inainte, sa evoluezi, sa lupti, sa fii hotarat, dar si sa respecti pe toti cei cu care te intalnesti in drumul tau, pentru ca pe acolo pe unde ai urcat, s-ar putea la un moment dat sa si cobori..... si te-ai puteai intalni cu aceeasi oameni....
Probabil de aceea tot mai multi oameni ajung sa fie singuri (voluntar sau involuntar), iar dintre acestia unii aleg sa devina solitari......
Dar deja m-am intins cam mult cu parerile mele.....
Pana una... alta..... Fiti fericiti! :dance:
-
Bine -am gasit
Am vrut sa postez si eu aici careva randuri si dupa ce am scris textul si am tastat codul de siguranta am primit un mesaj ca nu pot adauga subiecte noi.Dar era in topic,nu era nou .Sunt noua si poate ceva nu am stiut cum trebuie facut.Mi-ar place sa imi pot impartasi gandurile cu voi cu atat mai mult cu cat gasesc multe subiecte despre care mi-ar place sa vorbesc.Stie cineva daca pot recupera ce am scris si nu s-a postat.As vrea sa incerc din nou?
Mihaela
-
Stie cineva daca pot recupera ce am scris si nu s-a postat.As vrea sa incerc din nou?
Mihaela, bine ai venit. Se simte entuziasmul celui care a gasit ceva nou de care e incantat :kissing:
Din pacate, din ce stiu eu, ce ai scris si s-a pierdut nu poate fi recuperat. Cred ca a fost o eroare de tastare.
Sincer nu stiu ce cod de siguranta zici tu ca ai tastat. Poate ca e ceva nou, pentru cei noi....
asa ca nu ramane decat sa incerci sa recuperezi ...din memorie. Iar de postat, postezi exact asa cum ai postat si mesajul tau. Cu click pe butoanele de jos: ...Raspunde,, daca vrei sa verifici cum arata textul tau ii poti da Previzualizare, asta iti permite sa faci corecturi/modificari si in final... Postare
Daca ti-a scapat vreo eroare, ai posibilitatea sa apesi butonul Modifica - activ doar vreo 10 minute.
Succes! Asteptam cu drag, interes si rabdare sa ne impartasesti din gandurile tale. :flori:
-
Am impresia ca la primele postari apare un cod de siguranta, parca de 2 ori mi-a aparut si mie.
-
Interesante discutii ! Mai inveti cate ceva din ele ! :-X
-
Interesante discutii ! Mai inveti cate ceva din ele ! :-X
Teoria ca teoria, dar practica ne omoara! Nu chiar ne omoara! :dance:
Nu sunt de acord sa tot citam din Osho si altii, mai bine sa spunem ceva gandit si trait noi, sunt sigura ca avem destule de impartasit!
Osho vorbeste intr-un un anumit context, nu e universal valabil! Nu vreau sa supar pe nimeni, e parerea mea!
-
Intotdeauna suntem deschisi la opinii noi. Fiecare este liber sa-si exprime punctul de vedere fie prin citate fie prin emulatii proprii, fara pretentia exhautivitatii.
Asteptam cu interes opinia ta asupra subiectului :flori:
-
Buna ziua tuturor!
Am ajuns la concluzia ca suntem ciudati, uneori, pentru cei cu viziune mai mult decat liberala/libertina: cand suntem singuri gandim intr-un fel, cand suntem "singuri in doi"...se manifesta unele instincte de aparare, combinate cu precepte de etica. O persoana morala este si etica, dar si moralizatoare-privita din exterior ( recunosc deschis ca fac parte din tagma). Dar nedreptatea doare si...apare instinctul de aparare. Atunci, merita sa exersezi singuratatea in doi?
-
Nu merita! Dar, din pacate, ajungem la concluzia asta dupa ce am...exersat deja. Si uneori mai exersam o data, ca sa fim siguri :hammer:
Plus ca nu cred ca e vreo alegere constienta. Adica nu pleaca nimeni cu dorinta: caut partener pentru relatie de singuratate in doi.
Pana la urma invatam doar sa recunoastem semnele si sa ii punem punct cat mai degraba. Zic si io. :crazy2:
-
Singuratate in doi, daca merita? Este o chestiune de optiune a fiecaruia dintre noi. Alegerile ne apartin, iar unii sunt dispusi sa plateasca pretul, altii nu, sau mai corect spus cei care refuza (peste ani) sa mai plateasca pretul chiar daca nu devin mai impliniti macar sunt mai impacati cu sine. Adesea in viata oamenii sunt nevoiti sa faca compromisuri, inclusiv sub acest aspect, iar uneori teama sau alte motive pecuniare ii determina sa ramana intr-o astfel de relatie, altii gasesc metode alternative cum ar fi plecarea la mare distanta sub diverse motive (job, cresterea nepotilor, orice....). Cum spuneam fiecare isi traieste propria experienta de viata, alegerile ne apartin...... :kissing:
-
interesant, ca de obicei, ce spui tu onix. Asa e, alegerile ne apartin. Ca si responsabilitatea pentru aceste alegeri si consecintele lor.
pentru mine, singuratatea in doi se defineste aproape exclusiv prin disparitia legaturii emotionale si a comunicarii intre cei doi. Nu mai vorbesc de situatia cand accepti sa iti petreci viata in casa si in pat cu ...dusmanul.
Adica, poate ca sunt si relatii la distanta care sunt mai vii, proaspete si actuale doar pentru ca cei doi gasesc solutii sa mentina legatura emotionala intre ei. Nu stiu niciuna, dar poate fi posibil...
-
I-am raspuns lui.....Echilibru, desi nimeni nu detine adevarul absolut. Ca si ea, m-am intrebat adesea daca nu cumva sunt defecta sau cumplit de pragmatica pentru ca nu accept o singuratate in doi.
Sunt de acord cu definitia data de tine, Wanderland. Tocmai de aceea consider ca fiecare persoana are propriul grad de suportabilitate sau alege alternativa mai.....usoara, fuga, ramanand totusi intr-o relatie defecta. In idealismul meu, i-am intrebat - de ce ? Iar raspunsul primit l-am indicat mai sus.
Imi permit sa afirm ca cei ce aleg o singuratate in doi, indiferent de motivele invocate, nu sunt nici mai fericiti nici mai linistiti si platesc un pret prea mare pentru statutul de ....cuplu. Dar ce stiu eu, un biet muritor.......
-
Nu-mi mai place deloc sa ma victimizez si sa dau vina pe partener ca n-a mai vrut sa stea cu mine pana la sfar?it, sa devin depresiva si lipsita de speranta ca mi s-au irosit toate ocaziile de-a mai intalni pe cineva...stiu sigur ca nu-mi mai place asta dar inca nu stiu ce sa pun in loc. Treaba lui cat de matur a fost, e pana la urma si libertatea lui de a alege...dar eu, eu ce fac cu viata mea? Intrevad schimbarea dar mi-a fost inoculata prea mult timp ideea ca fara un barbat alaturi nu contez prea mult, ca sa scap de ea prea repede. Ne nastem totusi fiinte libere, de ce sa nu putem trai astfel fara sa ne deranjeze atat de mult ca nu suntem, cu orice pret, la brat cu cineva sau ca imbatranim. Prin SC am identificat trei categorii de persoane, unele care resping cu desavarsire faptul ca sunt singure si sufera teribil cand vad atat de multe victime la un loc, altele care sunt asa ca mine cu piciorul in doua luntri si altele, destul de putine insa, aproape impacate cu statutul lor, care traiesc cu voluptate momentele de libertate...
-
Nu sunteti defecte deloc. Fiecare are liberul arbitru ... si noi si ei. Ii felicit din start, pe cei carora cu adevarat le merge relatia. In societate ... existam insa si noi cei care nu ne-am gasit perechea. Nu e obligatoriu, din punctul meu de vedere, constat dupa foarte multi ani de singuratate ... desi, nu e nimeni chiar asa de singur. In cazul meu, a fost mai bine. Asta nu inseamna ca daca as intalni acel om ... nu m-as mai inscrie la o viata in doi ... atat cat ne va fi sa fim impreuna. De noi depinde sa ne gasim fiecare acel echilibru ... multumirea macar!!! Si DA ... Wonderland ... asa e ... am trait o poveste de dragoste ... la distanta ... superba. Extrem de dificila din cauza distantei si nu numai. Dar, nu as da-o pe nici o casnicie (pe a mea ... fosta ... nici atat)... fara sa invidiez persoanele casatorite. Cei care se iubesc nu tin cont de 800 Km ... spre exemplu. Devin ... zero ... va garantez. Sunt multe de spus ... pe tema asta. Lasati-va viata sa se deruleze ... ca se intampla si frumosul ... pana la urma. Chiar si cand se termina ... iti ramane sufletul plin.
-
de cele mai multe ori se accepta relatiile nefunctionale tocmai in frica de singuratate, se cosmetizeaza, se "ambaleaza" frumos si se merge mai departe asa, de teama societatii si familei nu se recunosc problemele, sau se minimizeaza, am auzit de multe ori omul cel mai drag mie care a platit toata viata o alegere gresita spunad "trebuie sa imi duc crucea ". iti trebuie putere si caracter sa recunosti ca ceva nu functioneaza si sa pui punct cu toate vulnerabilitatile de rigoare si frica de noi inceputuri si necunoscut. Chiar si relatiile care nu functioneaza iti ofera intr-o oarecare masura o stare de comoditate, de confort, in care te afunzi si pe care ajungi sa refuzi sa o parasesti. normalitatea (mai ales in relatii) este un concept greu de definit, depinde din ce perspectiva o privesti, ca si eticheta de "defect". cred ca cel mai important este echilibrul tau interior si multumirea pe care o simti fata de propria viata traita in doi sau singur, conform cu propria alegere sau cu alegerea celuilalt, depinde de imprejurari, destin, etc important este sa nu uiti sa traiesti si sa construiesti ceva, sa nu te izolezi (este starea care alaturi de negare se "lipeste" foarte usor de cei singuri).
-
Va multumesc pentru raspunsuri. Feedback-urile sunt imi sunt utile, probeaza potentialul de a constientiza ca nu pot emite judecati de valoare general-valabile. Da, fiecare e unic si irepetabil, merita ce are....suntem masura a ceea ce facem, nu?
-
Nina, e cam devreme sa spui ca ti-ai irosit toate sansele de a mai intalni pe cineva...
Nu foloseste la nimic sa gasim vinovati. Nici macar pe pe noi insine. Reactionam asa cum putem la un moment sau altul al evolutiei noastre.
Andreea, da, sa te izolezi nu te ajuta. Desi sunt momente in care unii dintre noi nu stim cum sa trecem altfel prin durere decat izolandu-ne, fie si doar emotional.
-
asa este, izolarea este carapacea de care uzam de multe ori, important este sa incerci sa nu te lasi prada in totalitate momentelor de tristete. cunosc si tristetea si izolarea generate de singuratate dar de foarte multe ori alegerile nepotrivite duc la o ?i mai mare triste?e, pierdere de timp ?i energie.
-
In primul rand un calduros "La multi ani!" tuturor membrilor SCT si anul 2018 sa va aduca tot ce va doriti. Si acum sa trecem la ale noastre.
Am studiat acest toping si am gasit subiecte foarte interesante, pline de trairi, sentimente adevarate, pareri si nu in ultimul rand sfaturi care au
fost pro si contra, dar cum credeti ca ar trebui sa procedeze un barbat de 48 de ani despartit de 3 luni, dupa o casnicie de 26 de ani??
De ce va intreb: sunt singur de trei luni si este GROAZNIC!!!Multumesc.
-
Probabil ca majoritatea celor de aici au trecut intr-un fel sau altul, prin ceea ce treci tu acum. Bineinteles ca fiecare dintre noi am perceput diferit situatia. Oricum s-au intamplat lucrurile, doare foarte tare si anestezie pentru suflet nu am auzit sa se fi descoperit. Din proprie experienta, dupa doua astfel de evenimente (o casnicie de douazeci si.... si o relatie de peste zece ani ....) sa stii ca durerea trece, doar ca trebuie sa fii rabdator. Timpul e singurul leac. Si atunci cand va trece, vei realiza ca de fapt e ca si cum te-ai regasit, incepi sa te redescoperi, sa repari chestii la tine, sa te ierti, sa inveti sa ii ierti si pe ceilalti. Si pe EA o vei ierta intr-o zi. Daca imi permiti sa iti dau un sfat, ar fi bine sa nu te izolezi. Gaseste ceva de facut, orice, aminteste-ti ce ai fi vrut sa faci mereu si nu era momentul, ori ca nu aveai niciodata timp pentru tine, hobby-uri uitate sau doar lasate undeva in asteptare sau de ce nu, unele noi. E dificil sa dam sfaturi, dar parca nici sa stai si sa suferi de unul singur nu e bine. Iesi din casa, du-te la sala daca iti place, du-te la mall la film. Ocupa-ti mintea cu lucruri care iti plac. Si iti recomand cu cea mai mare placere, daca ai timp si niste bani, mergi in excursiile lui Gigi. A facut in asa fel incat a strans in jurul lui niste oameni care asa ca tine si ca mine, nu prea isi gaseau locul, si a creat Singles Camp un spatiu unde avem cu totii un loc al nostru si prieteni si amintiri si vacante de neuitat.
-
Multumesc mult, Dana Caragea, sfatul tau e super bun si am sa inerc sa il aplic. Eu sunt de doua luni inscris in SCT si am deja doua actiuni
iar daca parintii mei nu aveau ceva probleme de sanatate mai participam la doua actiuni, la care regret enorm ca nu am fost prezent
(gura raului si revelionul), dar daca sunt SANATOS si SINGUR, SIGUR voi fii prezent anul asta :dance: :dance:!
-
Iata-ne in 2018 !
Comunitatea Singles Camp rezista,are un program,reguli,se impune disciplina,
oamenii se respecta intre ei,ba se mai si imprietenesc,se ajuta.Deci,se poate.
Ca sa fiu "on topic",eu vad SC ca un imens scanner,unde fiecare "singur",se expune.
Dupa asemenea experienta,multi si-au iertat partenerul,unii au fugit spasit innapoi.
Altii s-au iertat pe ei insisi si-au ramas...poate nu mai aveau la cine sa fuga,sau s-au regasit,
placandu-le ce-au vazut.
-
Buna ziua
Frumos subiect , daca imi permiteti imi voi expune si eu parerea
Am trecut prin doua casnicii esuate , prima de 16 ani , a doua doar 3 , deci am avut curaj sa incerc din nou si desi nu a mers nu regret pasul facut , din experienta pot spune ca "atunci cand ceva e prea frumos ca sa fie adevarat de obicei asa e ", probabil varsta ne face mai inflexibili , mai putin dispusi sa facem compromisuri .
Eu cred ca e nevoie de mult curaj sa recunosti fata de tine insuti ca ceva nu merge in relatie , daramite sa expui asta cu voce tare in cuplu :( , sau sa faci pasul de a pune capat relatiei , poate teama de singuratate , poate teama de te simti nedorit , neiubit , nefolositor cuiva , teama de a fi judecat , dezaprobat te tin legat intr-o relatie disfunctionala , insa am o vorba ," viata ta ti-o traiesti numai tu , nimeni nu-ti traieste viata si nici tu nu o traiesti pe-a altuia " deci totdeauna fa cum e mai bine pentru tine in orice aspect al vietii , fii impacat cu deciziile luate si fara regrete ulterioare ,,,,,,,,,,,,,,,asta ii repet fiului meu ( face 18 ani anul asta ) si asta e principiul dupa care ma calauzesc in calatoria aceasta numita viata .
Singur , in cuplu , cu copii sau fara , muncind sau lenevind , facand sport sau mancand la 2 noaptea , toate fac parte din viata noastra , sunt deciziile noastre , totdeauna vor fi unii mai buni ca noi si altii mai slabi ca noi ( si la propiu si la figurat ) important e sa fii impacat cu tine insuti , eu asa cred
-
Noiembrie, dupa cum vezi, mai multi domni care citesc si scriu pe forum s-au adaugat celor deja existenti. E bine. :applause:
Oviarad, baiatul tau e norocos sa primeasca sfaturi asa bune! :thumbup:
-
Citindu-te, m-am regasit, aproape in totalitate. Frumos spus....frumos exprimat !
-
Pinkpanthere, citindu-te, m-am regasit, aproape in totalitate. Frumos spus....frumos exprimat !
-
Citind acest topic am o problema, o reactie de respingere la folosirea sintagmei "singurate in doi" ca un fel de... eticheta aplicata unei relatii de cuplu. Sunt nemultumit(a) de relatia mea ? Atunci aplic aceasta "anatema" si asta imi da, oarecum licenta sa incep sa renunt la relatie. Parca e lepra sau alta boala contagioasa, odata relatia suspecta de "singuratate in doi", zilele-i sunt numarate.
Ma deranjeaza caracterul imprecis si vag al acestei... acuzatii. E asa de metaforica incit nu o poti combate, n-o poti destructura si analiza ca sa-i gasesti leacurile. E ca o condamnare la moarte, iar cine zice primul, cumva cistiga ?
Te simti singur(a) in cuplu? Si cine, ma rog, ti-a garantat ca relatia de cuplu este panaceul pentru conditia asta esentiala a fiintei umane, singuratatea? Si cum naiba face lucrurile mai bune dezertarea? Nu-i suspect de facila "solutia" plecarii pentru ca, vezi Doamne, " singuratate in doi"? Cum ramine cu valoarea promisiunilor, explicite si implicite, de la baza unei constructii atit de minunata, de laborioasa si de valoroasa cum e relatia de cuplu? Nu mai crede nimeni in "pina cind moartea ne va desparti"? S-a modificat formula, se pare, in aceasta epoca de individualism feroce si de stupid hedonism ("the pursuit of happiness", ce naiba). Mai nou, e: "cita vreme nu mi-a trecut prin cap ca ma plictisesc cu tine".
Full disclosure: am fost parasit de sotie.
-
Este foarte potrivit titlul Singuratate in doi, fiecare, in contextul lui poate spune daca se simte asa sau nu, chiar si fosta sotie, al carei punct de vedere nu-l cunoastem. Pe tine te deranjeaza fiindca de-abia esti in etapa furie si zic asta doar pentru ca iti place stilul analitic...Eu chiar cred ca e adevarat, suferinta trece de-abia dupa ce parcurgi etapele-alea amarate, una cate una, chiar daca nu vrei sa recunosti...Conditia e sa nu creezi scenarii la infinit, pastrand un mediu plin de vinovatie si de lipsa de incredere in tine, asta deja devine un soi de suferinta nenecesara generata de povesti...Sentimentul adevarat pe care il parcurgi este de fapt cel legat de frica de singuratate, de inutilitate, de inadecvare. Odata simtite toate astea prin toti porii, cu toate noptile nedormite si cu depresia stand la panda, vine o zi cand te trezesti de dimineata si iti dai seama ca nu te mai doare nimic, ca e minunat doar fiindca existi, e frumos afara si lumina parca parca e mai stralucitoare, ai inca o zi la dispozitie in care poti face orice vrei...chiar o excursie cu SC :)!
-
Nu e o eticheta aplicata la o relatie de cuplu. E ceea ce ajungi sa simti intr-un cuplu in care cei doi raman impreuna din convenienta, ori din teama, ori din insuficienta putere de a o lua de la capat. Raman impreuna si isi fac rau, fie la modul fizic, fie la modul emotional si nu mai gasesc nici un mod de a reveni la punctul in care sa poata comunica si sa stabileasca impreuna ce e de facut.
Nu-si mai amintesc de sentimente, de pasiune, au programe separata, preocupari diferite si li se pare ca traiesc alaturi sau impreuna cu un strain.
E o fateta. Nina are dreptate, fiecare poate defini sau folosi in felul lui, in contextul lui.
Dar nu e eticheta. E o stare care te mananca de viu, mai rau decat singuratatea in sine. :)
Nici nu conteaza cine pe cine paraseste. Daca n-a fost posibila intalnirea celor doi intru reconstructie, atunci, probabil e cel mai bun lucru care se putea intampla amandurora.
Suferinta e fireasca. N-ai cum s-o ocolesti. Pana intr-o zi, cand, gasim iarasi bucuria de a trai, poate mai intelepti, poate nu...
-
"Suferinta e fireasca ", "trebuie sa treci etapele alea amarate ca sa scapi de suferinta " , , ma intreb de ce e nevoie de suferinta ?
Poate va suna ciudat insa , eu cred ca e alegerea noastra ,constient sau inconstient , aceasta suferinta , si in acest context ma intreb ce ascundem , ce e mai rau de atat incat avem nevoie de perioada "suferinda " pentru a ne reechilibra .
Oare pierderea stimei de sine , atunci cand esti parasit, sa justifice acest episod "suferind "incercand sa te hranesti cu compasiunea celor apropiati sau a necunoscutilor , sau tranzitia brusca de la ceva familiar , comod , cunoscut , la ceva nou , la cel/cea care vei fi , sa se poata produce doar astfel , prin suferinta ?
Indiferent de motive , eu cred , ca o discutie serioasa , cu tine insuti , sincera si "obiectiva " rezolva mai repede conflictul interior survenit si iti aduce acceptarea noului "eu" , in cazul meu ajuta , sper sa fie valabil si pentru altii , e posibil sa constati ca nu mai ai nevoie de suferinta , ca singuratatea are propiile beneficii , poti vorbi liber prin casa , nu te contrazice nimeni :)
Si inca ceva ,,, o relatie exista cata vreme DOI oameni contribuie activ la ea , daca doar unul e activ , aceea nu e relatie .pasivul fiind doar un pasager in viata activului , nu un partener , ca si consecinta "vina" pentru reusita sau esecul unei relatii apartine AMBILOR parteneri
-
Nu e nevoie de suferinta, oviarad, sigur ca nu e. Doar ca durerea, de orice fel, e asociata cu suferinta.
Dar ai dreptate, in nuanta ta. Durerea e fireasca, dar intensitatea si durata suferintei depind de modul in care o gestionam noi. Tot de asta depinde si daca ramanem cu sechele sau iesim zdraveni, fara sechele si mai puternici din ea. Nu stiu daca e chiar potrivita comparatia. Dar, daca ai o fractura de os, poti sa lasi osul sa se lipeasca singur si stramb, sau poti sa-l pui in ghips. Dar si perioada cat stai in ghips e una incomoda, nu?
Poate ca pentru cineva ghipsul inseamna si compasiunea celorlalti, pentru altcineva poate ca inseamna izolarea sociala, plansul in perna, aruncarea in munca (desi asta e un fel de negare, la un moment dat te ajunge din urma ceea ce vrei sa tii departe si tot va trebui sa te confrunti cu temerile, cu nelinistea si cu intrebarea "Ce fac eu de acum inainte?"/"Cum aleg sa fiu, sa traiesc?").
Un nou eu nu apare peste noapte, printr-o simpla alegere. Durerea si suferinta pot fi date si de acest proces de acceptare a noului context si de redefinire a sinelui tinand seama de noile date. Depinde cum te raportezi, da. Depinde cum te-ai obisnuit sa exteriorizezi, sa exprimi ceea ce simti...
Offf, greu de gasit modele de reactiona, ori retete universal valabile.
Dupa cum nici durerea nu are aceeasi localizare, ca sa zic asa. Ne doare sufletul, inima, mintea, orgoliul sau combinatii dintre acestea, de aceea nu prea poate altcineva sa-ti spuna ce sa simti sau cum sa te vindeci.
-
Buna seara
Am lecturat parerile colegilor si fiecare are dreptate in felul lui.
Dar pot sa va spun din experienta ca singuratatea in doi se instaleaza mai ales din cauza noastra,a doamnelor care la un moment dat acordam mai multa atentie copiilor sau job-lui.
Niciodata sotul nu trebuie uitat,pentru ca sunt persoane dornice de a-i oferi ce-i lipseste acasa,bineinteles cel mai adesea contra cost.
Si nu uitati ca odata ajunsi la virsta a treia sotul este cel care iti va fi alaturi, de cele mai multe ori,nu copii si nici job-ul.
Nu uitati ca iubirea si respectul trebuie pastrat la orice virsta si oriciti ani de casnicie s-ar scurge.
-
Buna seara.Din cate am lecturat,vad ca avem foarte multi psihologi pe aici.Majoritatea,femei singure!
Dragelor,am o intrebare:daca sunteti atat de bune la a"despica firul in patru"si a gasi raspunsuri la intrebari nepuse,ce cautati de fapt?Nu ca as avea intentia de a fi rautacios ori misogin,insa avansati ideea ca,barbatul(ii) sunt singurii vinovati in esuarea unei relatii.Oare asa sa fie?!!
-
nu există un singur vinovat la eșec , pot fi persoanele din relație, precum și alți factori externi (terțe persoane, acțiuni sociale, economice etc.), să crezi că doar o singură persoană e vinovată, înseamnă faptul că nu ți-ai evaluat eșecul din toate punctele de vedere
-
Buna seara
Am lecturat parerile colegilor si fiecare are dreptate in felul lui.
Dar pot sa va spun din experienta ca singuratatea in doi se instaleaza mai ales din cauza noastra,a doamnelor care la un moment dat acordam mai multa atentie copiilor sau job-lui.
Niciodata sotul nu trebuie uitat,pentru ca sunt persoane dornice de a-i oferi ce-i lipseste acasa,bineinteles cel mai adesea contra cost.
Si nu uitati ca odata ajunsi la virsta a treia sotul este cel care iti va fi alaturi, de cele mai multe ori,nu copii si nici job-ul.
Nu uitati ca iubirea si respectul trebuie pastrat la orice virsta si oriciti ani de casnicie s-ar scurge.
Liliana, ce a fost, a fost si n-a fost sa fie.
Amintirile si regretele oricat ar fi de profunde sau nu, sunt un rau psihic din momentul despartirii. Iar depresia este doar la un pas distanta.
Lasa in urma trecutul si regretele si priveste inainte.
Daca reusesti sa te detasezi, vei lasa loc tuturor lucrurilor frumoase sa intre in viata ta.
Vorbe goale sau filosofie de doi bani, n-are importanta. Sa stii ca functioneaza.
-
Buna ziua tuturor,
Drlove , că si-au exprimat opinia mai mult femeile decât bărbații, este perfect adevărat! Acest lucru se întâmplă din mai multe motive: în primul rând procentul femeilor este mai ridicat decât cel al bărbaților, în comunitate, iar în al doilea rând, în SC sunt acceptate doar persoane singure (de unde și denumirea) ;)
Cred că este greșită percepția unei dezbateri psihologice, sunt doar gânduri, dileme, trăiri, discuții, menite a ”îndulci” dacă vrei, trăirile unor oameni ce vor să comunice, să împărtășească împreună cu alții, să-și găsească (sau nu) răspunsul la propriile întrebări.
În ceea ce privește ” despicatul firului în patru” este binecunoscută această caracteristică tipic feminină, deși ....uneori și bărbații au nevoie de ”sfaturi” sau confirmări la propriile probleme.
Oamenii adesea comunică mai facil în spatele unui monitor, sunt mai deschiși (sau nu), aici nu se dau soluții (ar fi aproape imposibil), fiecare este dispus să spună doar ceea ce percepe că ar fi varianta reala, nimeni nu are dreptul să judece sau să dea soluții.
Intru destul de rar și nu am citit tot (recunosc), dar nu cred că este o dezbatere feministă, în care ”el” este neapărat vinovat.
Nu cred că am înțeles întrebarea : ”Ce căutati de fapt?” Cred că fiecare dintre cele ce au scris caută altceva, funcție de propriile aspirații, educație, vârstă, experiență de viață, caracter......etc.
În cei câțiva ani petrecuți în compania oamenilor din această comunitate, prin călătoriile turistice efectuate, pot să îți spun că cele cu care am interacționat, cu o parte din ele am devenit prietenă, nu caută nimic, doar comunică, văd locuri frumoase, dansează, se distrează, spun glume, se rup de cotidian....
Cele ce își doresc un partener, emană semnale în acest sens și cunosc câteva persoane ce s-au căsătorit, au copii, sunt fericiți, sau au intrat într-o relație (fie ea și neoficială).
Dacă am perceput corect întrebarea( și nu este una generică, ce caută femeile în general- care este mult mai complexă) cred că femeile se caută pe sine, pentru că există viață și după o despărțire, mai bună sau mai rea, nimeni nu stie, timpul o va decide pentru fiecare în parte.
-
Buna seara
Am lecturat parerile colegilor si fiecare are dreptate in felul lui.
Dar pot sa va spun din experienta ca singuratatea in doi se instaleaza mai ales din cauza noastra,a doamnelor care la un moment dat acordam mai multa atentie copiilor sau job-lui.
Niciodata sotul nu trebuie uitat,pentru ca sunt persoane dornice de a-i oferi ce-i lipseste acasa,bineinteles cel mai adesea contra cost.
Si nu uitati ca odata ajunsi la virsta a treia sotul este cel care iti va fi alaturi, de cele mai multe ori,nu copii si nici job-ul.
Nu uitati ca iubirea si respectul trebuie pastrat la orice virsta si oriciti ani de casnicie s-ar scurge.
Cat de acord sunt cu tine. Cand devenim mame eroine si orice altceva este mai important decat fericirea noastra, atunci este cand singuratatea in doi se instaleaza.
-
Singurătatea în doi poate apărea oricând. Dintr-o mie de motive. Important e să ne asumăm acest fapt şi să luăm decizia corectă.
Nimic nu e mai urât decât o bătrâneţe în care eşti alături de un străin.
Femeile se schimbă, din cauza copiilor sau a carierei. Dar şi bărbaţii o fac, poate exact din aceleaşi motive, sau din altele.
Ajungem la vârsta când copiii sunt mari, devin independenţi, iar soţul şi soţia constată că au aşteptări diferite de la viaţă.
Se întâmplă, nu trebuie să ne fie ruşine sau să devenim tributari unor prejudecăţi. Vârsta de 50 de ani, de exemplu, nu mai reprezintă un capăt de linie, ci doar un macaz în existenţa noastră.
-
Vina este totdeauna impartita. La doi, trei...asta nu mai conteaza.
Important, in opinia mea, este sa te bucuri de libertatea si timpul pe care il ai la dispozitie, facand ceea ce iti place, ceea ce nu ai putut face pana la acest moment... :dance:
Personal prefer o singuratate ...linistita ca sa zic asa :flori:, unei singuratati in doi :hammer:.
Iar Jack247 are dreptate....noul drum ne poate duce spre ceea ce ne dorim *|*