Scrisul poate fi un hobby? articol scris de wonderland
Aș spune că da, dacă mă iau după câte bloguri personale găsești pe net. Chiar și pagini de facebook transformate și denumite blog personal., Chiar și după câte comentarii bine scrise, ca răspuns la postările altora găsești pe forumuri, pe facebook, pe bloguri.
Ce spun dicționarele specializate:
HÓBBY, hobbyuri, s. n. (Englezism) Ocupație favorită a cuiva în afara profesiunii. Sursa: DEX '98 (1998)
HOBBY [pr.: hóbi] ~uri n. Ocupație, îndeletnicire plăcută în afara preocupărilor profesionale.
Sursa: NODEX (2002)
HÓBBY s.n. (Rar) Pasiune, preocupare în afara profesiunii, căreia i se dedică timpul liber ca diletant. [< engl., fr. hobby]. Sursa: DN (1986)
HOBBY s. n. preocupare de predilecție a cuiva, fără legătură cu profesiune sa, pe care o exercită în timpul liber. (< engl., fr. hobby)
Clar, în ce mă privește, treaba asta cu scrisul se încadrează în categoria hobby. Cel puțin ca activitate de exprimare prin scris a unor gânduri personale și așternerea lor în online.
Bine, să zicem ca am și o înclinație spre acest lucru în adolescență, am ținut un jurnal, am cochetat cu ideea de poezie
Dar, am convingerea că oricine poate să scrie.
Iar afirmații de genul Eu nu pot să scriu/Nu le am cu scrisul/N-am despre ce să scriu/Pe cine interesează ce am eu de spus? / Cum aș putea să scriu fără să fiu profesionist sau cunoscător ale artei scrisului?... reflectă, mai curând obstacole din mintea noastră. Iar un obstacol are menirea de a ne determina să căutăm, să găsim în noi soluții pentru a-l depăși, nu-i așa? Merită măcar o încercare.
(http://blogs.kqed.org/mindshift/files/2011/10/why_I_write.jpg)
Sunt de acord cu specialiștii care spun că scrisul e o formă de dezvoltare a creativității, pentru oricine, la orice vârstă.
Cum mă ajută pe mine scrisul?
- mă relaxează
mă ajută să îmi pun gândurile în ordine, să îmi fixez idei (nu ca să cresc numărul ideilor fixe ;), ci ca să le ajut să se coaguleze, să capete substanță în mintea mea);
mă ajută să îmi clarific emoții și sentimente legate de o anumită întâmplare, situație, persoană, trăire;
uneori, chiar mă ajută să descopăr și să înțeleg ce și cum mă afectează sau influențează o anumită experiență. Evident și doar simplu fapt că exprim unele emoții poate avea un efect
terapeutic. Că, nu degeaba spun unii că scrisul are un astfel de efect;
mă disciplinează. pentru că gânduri care apar spontan, o dată puse pe hârtie, așa cum îmi vin în minte, se cer ordonate, organizate în jurul unei idei, te determină să reflectezi și la forma în care redai ideea și o așterni pe hârtie.
îmi menține viu interesul lectură;
în cele din urmă, mă ajută să îmi îmbunătățesc capacitatea de comunicare; mă exprim pe mine, îi las pe ceilalți să îmi cunoască preocupările, interesele, ideile, opiniile despre un subiect, îi provoc, în felul ăsta, pe cei care se simt atinși de subiectul meu , la auto-reflecție, dialog și împărtășire.
Când scriu, îmi las gândurile să curgă așa cum vin. Dar, am grijă să recitesc, să reformulez, să reorganizez, să renunț la ce pare inutil, repetitiv sau care e din alt
.film.
Acum, îmi dau seama că un mare câștig personal este că am învățat că nu e nevoie să spun tot ce cred, simt, gândesc într-un singur conținut. Că, astfel, învăț să urmăresc o singură idee. Îmi dezvolt în acest fel capacitatea de concentrare și sinteză (dar, da, rămân conștientă că mai am de învățat)
Și orice câștig, odată dobândit, tinde să se generalizeze și în alte aspecte ale vieții tale. În comunicarea verbală, în atitudine, în modul de a privi și înțelege lucrurile.
Evident, dacă scrii și postezi în online, se poate întâmpla să fii și apreciat. Asta face bine la ego și te poate motiva să continui. La fel de bine poți fi și ignorat sau găsit banal, neinteresant. Iar asta nu mă descurajează. Pentru că reacțiile pot fi diferite, de la persoană la persoană.
Pentru că, atunci când scriu, în primul rând pentru mine. Și pot să păstrez cele scrise doar pentru mine. Pentru că atunci când scriu nu mă gândesc să impresionez, ce furori aș face eu ori ce descoperiri epocale aduc la cunoștință. Nu am nici o fantezie precum că aș fi ori aș putea deveni vreun scriitor sau vreun autor de teorii, filosofii, concepții despre viață.
Doar un om care simte, trăiește, are preocupări și opinii și este dispus să le împărtășească cu alții.
Cred că fiecare dintre noi, oricine ar fi, are ceva de spus, de împărtășit, de transmis din cunoștințele și experiența proprie.
Când scrii despre ceva în care crezi, îți place, ai trăit, cunoști - e mai simplu decât îți imaginezi.
De exemplu să scrii despre un hobby:
Cum m-am apucat de acest hobby? Ce înseamnă pentru mine? Cum mă ajută? Ce întâmplare, situație haioasă îmi vine în minte și doresc să o fac cunoscută? Ce informații tehnice, practice legate de practicarea acestui hobby mi-aș dori să împărtășesc ori să aflu de la ceilalți?
Ihmm- cred că fiecare întrebare generează un articol, într-un înțeles să spunem ne-academic.
Dar, despre orice aș scrie, am în minte și întrebările:
Ce vreau să spun? Ce mesaj doresc să transmit (mie și eventualilor cititori)? Ceea ce am scris, felul în care am scris redă, face ușor urmărit, de înțeles ceea ce am vrut să transmit?
Și da, încep să cred din ce în ce mai mult, că scrisul poate fi un hobby. La fel de bun ca oricare altul.
De ce să o fac? Ar putea să replice unii dintre voi
De ce, nu? aș răspunde eu, a provocare la dialog :)
http://scriebine.com/si-tu-esti-creativ-dar-inca-nu-stii/ (http://scriebine.com/si-tu-esti-creativ-dar-inca-nu-stii/)
http://www.nlpmania.ro/cele-mai-simple-10-metode-pentru-amplificarea-creativitatii-tale/#.USrvCKKePto (http://www.nlpmania.ro/cele-mai-simple-10-metode-pentru-amplificarea-creativitatii-tale/#.USrvCKKePto)