Și totuși, nu ar fi mai bine să fim avertizați dinînainte. De ce trebuie să fim pocniți de-odată în moalele capului cu ,,vestea cea mare,,?Se pare ca tu ai alta opinie vis-a-vis de o relatie care 'fuse si se duse' !Eu-vezi postarea mea, cea dinainte de a posta tu-cred ca din orice relatie 'pierduta' castigi ceva: experienta si zile frumoase, pentru ca daca n-ar fi fost si zile bune, nu s-ar implica nimeni in ea!De ce sa nu ne gandim la 'timpurile insorite',cele de inceput de exemplu.Intr-o relatie este imposibil sa nu fii fost si vremuri bune! :) :flori:Eu una, ma simt castigata din toate relatiile trecute si pierdute!Le-am multumit in gand mereu barbatilor care m-au facut sa infloresc pentru o perioada, chiar daca ulterior am suferit!
Ca să vedem cât ne rezistă inima? Să fim puși la încercare dacă suntem în stare sau nu să ne luăm viața? Să nu mai putem mânca, dormi, gândi, etc.
Am primit de la cineva ,,încurajarea,, cu... ,,Lasă, că timpul va rezolva totul!", bazându-se probabil pe definiția că timpul este unitatea de măsură care permite gândului să devină realitate.
Dar mai avem oare timp? Și nu e vorba că avem prea puțin timp, problema e că pierdem prea mult! ( pe-asta parcă Seneca a spus-o...)
Regret însă de timpul pierdut, căci este singurul lucru care se pierde într-adevăr.
Probabil că am divagat, fapt pentru care îmi cer iertare...
Bine spus...Caro, intervin sa te intreb ceva(daca nu e un secret si-mi poti raspunde, desigur!)
De multe ori, atunci cand ceva se schimba cu mine, schimb instinctiv si locul, arunc hartii, sterg numere de telefon din mobil sau adrese de email, fac ordine in carti, CD-uri si haine, fac cadouri si... imi actualizez CV-ul. ;) Imi amintesc ca ultima data cand mi s-a intamplat asta, acum 4 ani, am scos la gheena 3 saci de aruncat, 2 saci cu haine i-am donat si am trimis 25 de colete postale cu cadouri de tot felul (era inainte de Pasti, oricum...). ;D
Ceea ce e ciudat insa pentru mine este ritmul schimbarii in ce ma priveste, in comparatie cu ceilalti... Mie nu mi-e greu sa plec, sa arunc si si sa schimb. Ceea ce n-am reusit inca este simplicitatea de a ramane.
Cand ma mai suna cate cineva, cu care n-am mai vorbit de 7, 12 sau chiar 20 de ani, de cele mai multe ori parca ma invita la un film pe TCM. :giggle: In timp ce recunosc cu usurinta persoana de la capatul celalalt al firului, fiindca e tot acolo, in acelasi loc, in aceeasi stare de spirit, in aceeasi etapa de evolutie, pe acea "eu" n-o mai recunosc ca mine insami. Si conversatia devine superflu si conventionala... :whistle:
Nu stiu cat de inteligibil suna ce spun... dar am impresia ca nu de acea persoana m-am despartit acum x ani, ci de mine insami, cea de atunci. O fi normal?!
Nu stiu cat de inteligibil suna ce spun... dar am impresia ca nu de acea persoana m-am despartit acum x ani, ci de mine insami, cea de atunci. O fi normal?!
Tot NU de pe Internet, ci din viata reala:
Cand am divortat de ex, divortul si partajul a avut loc intr-o ora la tribunal, la mica intelegere. Dupa aceea, el mi-a luat un buchet de trandafiri (eveniment care nu se mai intamplase de cand ne cunoscusem). Avocata era cu noi si a facut ochii cat cepele... ea, care stia tot "raportul" celor 15 ani, din dosare. Noaptea dinainte, dormisem impreuna, imbratisati (nu va imaginati altceva... parteneri de sex nu mai eram de vreo 2 ani). Dupa ce am scapat de proces si de avocata, el m-a invitat la pranz la restaurant. Si de-atunci (se fac 4 ani, vara asta) nu ne-am mai vazut niciodata.
A vrut sa fie un lord ...macar la divort si sa-ti lase o amintire placuta!de ce sa se mai vada daca nu mai aveau nimic "de impartit" ?
Glumeam acum, dar serios eu nu inteleg de ce nu v-ati mai vazut?
... as fi vrut sa aflu de la voi ca ati reusit,ca se ajunge si acolo cand nu mai doare asa de tare.
Nu m-am gandit ca generalizati,incercam numai sa inteleg cum poate sa-ti devina indiferent cel/cea pe care l-ai iubit/iubit-o o gramada de ani.se cheama ca te-ai vindecat de dragoste.
plang de mama focului o perioada de timp nedeterminata, perioada in care ma arunc in bratele prietenelor sa ma consolezesi io la fel! :thumbup:
uraaaa!!!ce frumoasa este LIBERTATEA si posibilitatea de a o lua de la capat
apoi trec dirept la>:( psihologii(am citit io) ..sunt de parere ca nu e buna treaba cu ...'cui pe cui se scoate', tu cam asa faci..'te reorientezi cu maxima rapiditate'...esti un 'esemplu' negativ! >:(
Nu m-am gandit ca generalizati,incercam numai sa inteleg cum poate sa-ti devina indiferent cel/cea pe care l-ai iubit/iubit-o o gramada de ani. Poate ca imi doresc acest lucru (in speranta ca pot sa trec mai usor peste) si as fi vrut sa aflu de la voi ca ati reusit,ca se ajunge si acolo cand nu mai doare asa de tare.
problemele sentimentale nu sunt atat de grave in comparatie cu alte probleme, acestea vin si trec, apoi vin altele si tot asa. (ii dau dreptate intr-un fel, dar cand esti pus in situatie nu mai e asa de simplu).
...incercam numai sa inteleg cum poate sa-ti devina indiferent cel/cea pe care l-ai iubit/iubit-o o gramada de ani.
Stau si ma intreb (am motivele mele bine intemeiate), de ce un anumit gen de relatie(sa zicem de iubire) nu se poate transforma intr-o relatie de prietenie?
problemele sentimentale nu sunt atat de grave in comparatie cu alte probleme, acestea vin si trec, apoi vin altele si toto asa. (ii dau dreptate intr-un fel, dar cand esti pus in situatie nu mai e asa de simplu).
Pai nu e simplu deloc... fiindca cel mai greu e sa lupti cu un dusman nevazut, sau si mai mult, inexistent (adica existent doar in capul nostru).
Pai nu e simplu deloc... fiindca cel mai greu e sa lupti cu un dusman nevazut, sau si mai mult, inexistent (adica existent doar in capul nostru). Teama este un sentiment ancestral. E firesc sa iti fie teama de ceva real, vizibil si palpabil, care te poate ataca, rani sau chiar omori. Problema este cu pericolele care nu se vad, nu te ating fizic, ci te "lasa" sa traiesti cu ele-n gand pana la adanci batraneti. Impotriva lor e foarte greu de luptat, fiindca nu stii impotriva a CE te lupti. Iar de cele mai multe ori, te lupti doar impotriva ta si-a gandurilor tale... Ceea ce e crunt.DA Caro,
Eu stau și mă întreb de ce mi-aș dori să rămânem prieteni?Nu neaparat prieteni,dar ce atitudine sa ai cand te intalnesti intamplator pe strada(de exemplu)? Poti sa treci unul pe langa altul ca doi necunoscuti?
Dar toate vin si trec(cum spunea cineva mai sus),insa uneori te coplesesc gandurile si simti nevoia sa impartasesti cu altii acea stare de "rau"care te-a cuprins.I agree!De aia 'ma scap si eu franele' pe aici si 'bazai' a pustiu si tristete...da' imi revin! :)
Ba da. A lumii din visul tău. După care te trezești în lumea reală. :)I agree! Exact in situatia acesta am fost pusa de cateva ori!La inceput e totul 'roz-bombon', dupa care ajungi ca din norisorii aceea roz-bombon 'sa iei o tranta de pamant' de toata frumuseata...si DOARE, credeti-ma-DOARE CUMPLIT! :-[
Nu-i sfirsitul Lumii, dar nici inceputul ei... :) Interesant subiect, va trebui sa citesc de la capat, cu litera mare ! :P
cat dureaza doliul dupa o despartire?
mi-a venit aceasta intrebare tangent la discutia cu raportul-numeric. se pare ca pentru barbati dureaza mai mult, din moment ce tot amintesc de teama de "a nu se frige", "lega la cap din nou". Nu, nu vreau sa mut discutia. Doar mi-am amintit cum e. Separarea, despartirea se petrec cu adevarat cand in mintea ta nu te mai simti legat - nici prin vinovatie, nici prin furie, nici prin durere, nici prin dorinta sau nostalgie. As adauga acum, nici prin teama sau dorinta de a evita sa te confrunti din nou cu toate aceste stari.
Sper ca sintagma "nicio veste e o veste buna" (pe principiul ca vestile proaste circula reperde) se aplica si in cazul lui Mihnea.
Te salut si sper ca totul e inspre bine!