Pe retină sau prin lentilă? articol scris de wonderland
Oamenii nu îşi mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai ştiu să privească minunile Naturii. Constantin Brâncuși
Vi s-a întâmplat să mergeți într-un loc nou, ori la un eveniment, să stați mereu cu aparatul în mână, făcând poză după poză?
Sigur, și eu ca oricare, încerc să surprind și să păstrez prin apărățelul meu de fotografiat, modern, deci digital, dar modest, deci neprofesional, peisaje, obiecte, oameni, pe mine în diverse locuri și momente.
Teoretic, fotografiile ne ajută să imortalizăm o imagine (orice ne impresionează, ni se pare interesant, inedit, minunat, amuzant sau mai știu eu cum), să fixăm amintirea, să readucem trăirea.
Paradoxal, efectul e invers!
Fotografiatul nonstop, te ține în afara locului, cumva detașat de locul și momentul respectiv.
Nu ați avut sentimentul că nici nu ați fost prezent în acel loc, în acel timp? Că, abia în momentul în care v-ați așezat la calculator, vedeți pentru prima oară imaginile preluate prin aparat? Odată cu cei cărora le arătați și care n-au fost cu voi.
(http://thumbs.dreamstime.com/thumblarge_305/12202354002FJ498.jpg)
Nu știu alții, dar eu, când mă surprind căzând în această tentație a burdușirii cardului de memorie a aparatului, spun un mare STOP. Încerc să mă limitez doar la câteva fotografii.
Pentru că, am constatat că nimic nu se compară cu imaginea bine, clar și solid imortalizată pe retină.
Că, doar respirând în ritmul locului în care mă aflu, încercând să cuprind, să pătrund, să mă las îmbrățișată de ceea ochiul meu vede, simt că mă conectez la starea de acea bucurie de a trăi de care vorbește Brâncuși.
E o bucurie nemăsurată, care durează, pe care oricând o poți retrăi. Doar închizând ochii!