Singles Happy Travel. Club de socializare
Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: admin din Sâmbătă, 06 Martie 2010, 09:43
-
Daca te-ai intrebat vreodata ce determina, ce guverneaza, ce ordoneaza lumea, in mod sigur nu te-ai gandit la emotie.
Da, emotia este aceea care reuseste sa impinga lucrurile, sa diferentieze oamenii, sa elimine sau sa instaleze stari, sa creeze necesitatea. Poate v-ati gandit si voi la una dintre intrebarile care m-au starnit pe mine: „Ce face ca oameni, cu genetica apropiata, cu educatie identica, cu acelasi mediu de dezvoltare, sa fie totusi atat de diferiti?”
Raspunsul sta chiar in titlul articolului: emotia.
Instinctual si determinat oamenii reactioneaza emotional. Cand iubesc, cand judeca, atunci cand aleg. Emotia ii face sa incline, sa decida partea, sa aleaga vectorul.
Persoanele pragmatice si eficiente reusesc sa-si atinga obiectivele, spre diferenta de altii care se pierd in analize si detalii. Succes au doar aceia pentru care trecutul conteaza doar ca exemplu, iar prezentul doar pentru a crea viitorul. Pentru ca nu conteaza ce s-a intamplat acum 10 ani, important este ce se va intampla maine, cu proiectie cat mai indepartat posibil.
Cei mai multi insa suntem din pacate tributari trecutului, fiind determinati si influentati de fapte, de evenimente care s-au petrecut. Indiferent cat de importante au fost acestea, daca vrei sa faci ceva pozitiv cu viitorul tau, atunci trebuie sa te rupi de trecut, sa privesti doar inainte. Orice stare emotionala care este legata de intamplari sau experiente trecute, nu va face decat sa-ti blocheze anticipativitatea. Mintea ta o sa ramana captiva ca intr-un borcan, reluand la nesfarsit teme care nu folosesc viitorului cu nimic.O sa-ti folosesti energiile in maruntisuri cotidiene care nu-ti permit sa te dezvolti si sa progresezi cu ceva. O sa te risipesti in lucruri marunte, fara perspectiva. De aceea lasa-ti emotiile sa lucreze in plan pozitiv, sa te impinga inainte, nu sa te tina pe loc.
Cum poti face acest lucru? Simplu, ca orice actiune in care-ti doresti un obiectiv trebuie sa fi motivat de ceva. Si care ar trebui sa fie motivatia pentru un astfel de obiectiv? Pai care alta decat sa-ti doresti sa reusesti ca individ, sa fii un invingator, sa fii iubit, sa fii respectat, sa fii admirat. Pentru a obine acestea, emotiile nu trebuie sa fie neaparat controlate prin exercitiu - sunt impotriva celor care recomanda stapanirea artificiala a acestora – eu sunt de parere ca subconstientul nostru are puterea sa le faca sa actioneze in favoarea noastra, cu conditia existentei unui pozitivism personal al individului.
Libera, emotia va fi capabila sa declanseze actiunea, sa o determine in directia in care dorim. De multe ori emotia este cauzalizata si creata de dorinte inca neimpartasite, nedefinite, dar existente latent in creier. Subconstientul v-a prelua si intipari orice ii sugeram ca ne-am dori, actionand apoi in acea directie. Starea de emulatie a actiunii va fi insotita neconditionat si de emotie, care v-a ajuta la amplificarea necesitatii de a reusi. Aceasta este motivatia pentru care eu consider ca emotia trebuie lasata liber, bineinteles in conditiile in care este determinata si rezultata de o minte sanatoasa, fara angoase si neafectata grav de nihilism si de negativism.
Emotia face comunicarea mai savuroasa, elimina plictiseala, creaza stari vii. Cum altfel am putea trai daca n-ar exista emotii, cum am putea sa actionam uman si sensibil daca am incatusa aceasta stare? Ar mai fi posibila iubirea, dorinta, bucuria? Nici una dintre acestea n-ar exista daca nu am fi determinati de emotii...
Acestea sunt argumentele mele pentru a defini emotia ca cel mai important lucru cu care am fost inzestrati.
-
Emotia sau starea emotiva a unui individ se construieste inca din primele zile ale existentei sale . Parintii joaca un rol cheie in stabilirea bazelor inteligentei emotionale a copilului lor , ei reprezentand de fapt adevaratele modele . Modul in care parintii reactioneaza de fata cu odrasla lor pune o pata importanta asupra acestei inteligente emotionale . Dupa cum spuneai Admin ideal ar fi sa traim in prezent si sa gandim in viitor , lasand trecut la o parte . Dar acest lucru nu este de multe ori posibil , un bun exemplu fiind numarul mare de infractiuni facute in marea majoritate de oameni care provin din familii destramate sau care au suferit anumite traume in copilarie cauzate chiar de catre membrii familiei . Amprenta emotiilor din varsta frageda se pune asupra intregii existente al unui individ , rare fiind cazurile cand acestia trec , chiar si doar la suprafata , de acestea . Daca parintele este alaturi de copil la fiecare moment important al vietii sale , cat de neinsemnat ar parea , il incurajaza , il ajuta sa se concentreze asupra actiunilor sale , sa rationeze inainte de a actiona .
Emotia poate fi controlata la aceste varste prin stabilirea unui acord intre intelect si afectivitate , intre sens si intensitate , sprijin care creeaza efecte pozitive in activitatile sale desfasurate . Mai incolo aceste amprente vor iesi tot mai mult la iveala , fie ele pozitive sau negative . De acord , mai exista multi alti factori de-a lungul vietii care actioneaza asupra inteligentei emotionale , dar bazele puse nu vor disparea niciodata .
-
In momentul intr-o familie apare despartirea, unicul obiectiv pe care trebuie sa-l aiba fostii soti si aici responsabilitatea lor trebuie sa nu fie afectata de orgolii sau frustari, este s-o faca cat mai putin traumatizanta pt copil. Psihicul unui copil este foarte labil si sensibil astfel incat este iresponsabil sa-l expui brutal la o stare la care nu este inca pe deplin adaptat. Exista familii care se destrama civilizat unde copilul ramane in centrul atentiei si dupa despartire, sunt insa altele in care fostele sentimente de iubire si acceptabilitate neconditionata se transforma in ura si intoleranta. Acolo apar problemele pentru copii si pentru ca in marea majoritate ei raman in grija mamelor, care sunt mult mai expuse si uneori mai fragile, pot aparea o groaza de riscuri comportamentale. La noi institutiile care ar trebui sa indrume un parinte ramas singur sunt ca si inexistente, sau unde fiinteaza sunt formale si fara efect. Nu doar copilul se adapteaza greu la noul stil de viata ci si parintele ramas singur cu responsabilitatea cresterii copilului. Am vazut multe cazuri in viata in care parintele depasit de sarcina ramasa, a cazut in depresii si a afectat si mai mult copilul. Am vazut parinti care dupa divort n-au mai fost interesati nici macar o clipa de copil, am cazul unuia care cand a crescut si a inteles cat de iresponsabil s-a purtat tatal lui cu el, pleca la 100 km unde locuia acesta, il batea pana se racorea si se intorcea in Sibiu. Atata ura acumulase copilul in anii in care tatal nu facuse absolut nimic pentru el! In general, este adevarat ce spui Gelu, infractionalitatea apare cu preponderenta in familii destramate unde copilul devine doar o minge pasata de la unul la altul si unde atentia pe care trebuie sa o primeasca un copil este inlocuita de o indiferenta cinica.
-
Daca te-ai intrebat vreodata ce determina, ce guverneaza, ce ordoneaza lumea, in mod sigur nu te-ai gandit la emotie. .....
Da, emotia este aceea care reuseste sa impinga lucrurile, sa diferentieze oamenii, sa elimine sau sa instaleze stari, sa creeze necesitatea. Poate v-ati gandit si Emotia face comunicarea mai savuroasa, elimina plictiseala, creaza stari vii. Cum altfel am putea trai daca n-ar exista emotii, cum am putea sa actionam uman si sensibil daca am incatusa aceasta stare? Ar mai fi posibila iubirea, dorinta, bucuria? Nici una dintre acestea n-ar exista daca nu am fi determinati de emotii...
Acestea sunt argumentele mele pentru a defini emotia ca cel mai important lucru cu care am fost inzestrati.
Întradevar emoţiile ne diferenţiază ca persoane. Eu sunt din păcate mult prea emotivă, imediat mă pierd, imediat mă retrag dacă ceva mă deranjează sau dacă oamenii se ceartă. Reusesc greu să mă stăpânesc când ceva mă enervează.
EMOŢIILE !!! :)
-
“Intr-o zi, un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai:
-De ce tipa oamenii cand sunt suparati?
-Tipam deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
-Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? intreba din nou inteleptul.
-Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude, incerca un alt discipol.
Maestrul intreba din nou:
-Totusi, nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa?
Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri:
-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati?
Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt.
Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige, din cauza distantei si mai mari.
Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc.
Vorbesc incetisor, suav. De ce?
Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura.
Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.
In final,inteleptul concluziona, zicand:
-Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.”
Mahatma Ghandi
-
dar de ce ne ascundem emotiile?
sa nu parem vulnerabili?
e rusine sa ti se umezeasca ochii la un film, mai ales cand esti barbat?
e rusine sa arati ca ai emotii la un examen chiar si auto?
inseamna ca ascundem adevarul, nu?
-
a avea emotii, nu inseamna a fi vulnerabil :)
devii vulnerabil (parerea mea) atunci cand iti tradezi punctele slabe, cand iti expui anumite laturi, secrete samd.
eu am vazut barbati care plangeau la un film, care plangeau la o ruptura in viata lor samd.
asta nu i-a facut slabi sau vulnerabili in fata mea sau a celor care stiu si stapanesc limbajul trupului, comportamentului.
ascundem adevarul ?! nu din emotie si nici din vulnerabilitate ci din nevoia de a ne apara. e ca un cerc, emotie, vulnerabilitate, adevar ascuns, aparare si retur.
-
Mi-a placut foarte mult Admin.
Fara emotii suntem ca si fara viata. Este exact ceea ce simt si eu: emotia este cea care poate declansa actiunea! La un moment dat mi s-a intimplat sa-mi dau seama ca incep sa mor pe dinauntru... asa, incet... Poate ca si murisem deja, in mare parte! Printr-un exercitiu zilnic, inconstient, cu o masca buna, asa, ca sa dea bine, asta am facut... aproape m-am "convins" si pe mine... si uite asa am murit cite un pic! Atunci am decis sa-mi las emotiile libere, am decis ca vreau sa incerc sa traiesc cu totul :). Recunosc ca nu-i usor, dar vreau...
-
Emotiile definesc intr-o anumita masura ,caracterul individului,sensibilitatea lui.
Nu spun ca e bine sa ne ascundem emotiile,dar nici nu ne putem lasa coplesiti intensitatea lor.
-
Oamenii au foarte multe cuvinte si modalitati de as-si descrie emotiile.
De exemplu , urmatoarele cuvinte descriu emotii negative:
- frustrare
- nesiguranta
- nervozitate
- plictiseala
- vinovatie
- deprimare
- umilinta .....s.a.m.d.
Iar cuvintele urmatoare descriu emotii pozitive:
- bucurie
- dragoste
- succes
- creativitate
- putere
- curiozitate
- frumusete
- respect
- sinceritate
- integritate ...etc.
-
Prin urmare, care au fost cele mai puternice trairi ,emotiile care au marcat puternic amintirile voastre?
De exemplu,eu am avut mari emotii cand am sarutat ptr prima data. Stiu ca aveam fata in stanga mea,am sarutato,a fost extraordinar si de atunci am ramas cu un tic,nu ma pot pupa pe dreapta ;D
-
Buna Sile ,
Asa este, traim emotii , in fiecare zi, depinde de care sunt. Ne aducem aminte de emotii care le-am trait in trecut , pe care nu le vom uita niciodata. Daca-ti aduci aminte de ele cu placere atunci este in regula , deci sunt pozitive . Fara sa vrem ne aducem aminte si de emotii mai putin placute si atunci ar fi mai bine ca la acest capitol sa ne " lase memoria " si ne ne gandim doar la ce a fost frumos.
Nu cred ca ai un tic , in legatura cu sarutatul doar pe partea stanga , cred ca asa iti este tie mai comod si asa te-ai obisnuit. Stii cum e ? Cand te duci in vizita la cineva , prima data , te asezi intr-un loc , care te atrage prima data , a doua oara cand te vei duce in vizita te vei aseza pe acelasi loc si tot asa mi departe .
Si apoi ce mai conteaza pe ce parte este , trebuie sa iasa traba buna ...
-
....se pare ca domnu Sile apreciaza masina cu volan pe dreapta ,in cazul in care este sofer,..... sau ??? ..de ce sa nu fie el pasagerul din dreapta ! ....( este doar o gluma ) .... se practica sarutul in masina , nu-i asa?
-
Da carmenus, ai dreptate.
Imaginează-ţi emoţia noastră când ne vom aşeza la aceeaşi masă în tabăra viitoare de la Sibiel.
Pentru viitor, trebuie să ne cultivăm emoţiile. Acolo unde am îndrăznit (nu este cazul nostru), să fim mai reticenţi, acolo unde nu am avut curaj, să îndrăznim.
-
Oamenii au foarte multe cuvinte si modalitati de as-si descrie emotiile.
De exemplu , urmatoarele cuvinte descriu emotii negative:
- frustrare
- nesiguranta
- nervozitate
- plictiseala
- vinovatie
- deprimare
- umilinta .....s.a.m.d.
Iar cuvintele urmatoare descriu emotii pozitive:
- bucurie
- dragoste
- succes
- creativitate
- putere
- curiozitate
- frumusete
- respect
- sinceritate
- integritate ...etc.
[/quote
Ia inverseaza-le! Ca exercitiu!
-
perfect adevărat
-
Emotia este o tulburare trecatoare datorata unei cauze exterioare. Majoritatea emotiilor provin din asteptarile noastre.
Se spune ca ultima "boala" a emotiilor refulate neexprimate e cancerul, sunt in tema avand acest diagnostic din ianuarie. Emotiile ajung sa izbucneasca si fac sa explodeze celulele.
Toate emotiile nostre provin din gandire si nimeni nu este vinovat de ele, noi suntem singurii responsabili de emotiile noastre.
Important este sa ne acceptam emotiile si sa le putem stapani, asumandu-ne responsabilitatea si exprimandu-le persoanelor in cauza.
-
Prin evoluţie conştientă şi proprie voinţă...
poţi disciplina emoţiile!
-
Emotiile ne demonstreaza ca suntem vii, ca nu avem doar o viata de roboti, cu rutina zilnica si cu tabieturi capatate in vremuri imemoriale! Adrenalina de la emotiile si senzatiile extreme face bine la inima, in doze normale, de exemplu!! Si ne diferentiaza de animale si fiintele primitive care, in afara de instincte, nu au emotii si trairi superioare!
-
Biochimia emotiilor
Generalitati
Sunt celebre cazurile in care persoane normale puse in situatii deosebite, de pericol extrem, au dat dovada de forta fizica neobisnuita. Exemplul clasic este acela cu mama care ridica de una singura masina implicata in accident pentru a-i elibera de sub ea pe copiii ei. Pe langa puternica motivare psihica, in astfel de situatii intra in scena si o stimulare puternica hormonala.
Cuprins articol
1.Generalitati2.Lupta sau fugi!3.Urgenta sau exces?4.Dihotomie suprarenaliana5.Colesterolul este vital6.Nu conteaza care-i prima...7.Vanatori de adrenalina? Lupta sau fugi!
Adrenalina este hormonul activator al „functiei situatiilor de urgenta” prin faptul ca potenteaza impulsurile nervoase si participa astfel la o reglare suplimentara hormonala a raspunsului nervos al organismului la diferiti stimuli.
Adrenalina este catecolamina care provoaca senzatia de teama si neliniste. Ea determina mobilizarea glicogenului din ficat, crescand implicit glicemia necesara situatiilor de urgenta, activeaza lipaza din tesutul adipos in vederea eliberarii de acizi grasi folositi ca substrat energetic, mareste frecventa pulsului si travaliul cardiac. Deoarece este neutralizata rapid in organism, adrenalina actioneaza pe un interval scurt de timp.
Urgenta sau exces?
In timp ce favorizeaza unele directii de actiune ale organismului, adrenalina „inchide” alte functii, considerate neesentiale in cazurile de pericol. Astfel, fluxul sangvin catre periferie este redus (de aici paloarea caracteristica celor speriati), la fel catre stomac (nu avem nevoie de digestie cand fugim sa ne salvam viata), functia sexuala este intrerupta, ca si functionarea anumitor parti ale creierului etc. De aceea, expunerea prelungita la stres (situatii de stres intens repetate la intervale scurte sau o situatie de stres „cronic”), adica o secretie prelungita de adrenalina, poate avea efecte daunatoare asupra organismului, cum ar fi: crize de hiperventilatie, dureri de cap, slabirea memoriei, hipertensiune arteriala, slabirea sistemului imunitar, predispozitie catre infarct si atacuri cerebrale.
Dihotomie suprarenaliana
Suprarenalele sunt glandele care secreta adrenalina. Situate la polul superior al rinichilor (de unde si denumirea lor), suprarenalele sunt formate din doua parti distincte din punct de vedere embriologic si functional. Teritoriul glandular extern formeaza corticosuprarenala (CSR) care, prin hormonii secretati, participa la mentinerea echilibrului hidroelectrolitic si energetic din intregul organism. Hormonii substantei corticale sunt indispensabili vietii. Daca se extirpa CSR unui animal, acesta moare in una-doua zile.
Doua categorii de hormoni sunt caracteristici CSR: hormonii mineralo-corticoizi si gluco-corticoizi. Pe langa acestia, mai sunt secretati si unii hormoni sexuali, androgeni, estrogeni si progesteron. Din cortexul suprarenalian au fost izolati peste 30 de compusi.
Principalul hormon mineralocorticoid este aldosteronul. El mentine in echilibru cantitatea de apa din corp si nivelul mineralelor. Cortizolul, principal hormon glucocorticoid, este hormonul care sustine organismul sa suporte cu brio efectele unui stres cotidian sau neasteptat. Secretia de cortizol determina mobilizarea resurselor intracelulare in vederea refacerii tesuturilor distruse si mentinerea vietii. De asemenea, el micsoreaza efectele inflamatiilor, mentine tensiunea arteriala, participa la reglarea metabolismului si intervine chiar la nivelul sistemului imunitar.
Medulosuprarenala (MSR) este partea centrala a glandelor suprarenale. Foarte interesant despre MDR este faptul ca, desi este tesut glandular, poate fi considerat la fel de bine un mare ganglion nervos in care neuronii si-au pierdut terminatiile axonale, transformandu-se in celule secretoare! MDR are aceeasi origine embrionara ca tesutul nervos. Cele trei catecolamine secretate de MSR potenteaza si prelungesc efectele nervoase simpatice.
Eliberarea adrenalinei (principala catecolamina) participa la constituirea asa-numitei „reactii de alarma” a organismului in situatii de mai mica sau mai mare necesitate. In cadrul acestei reactii, are o importanta considerabila si CSR, adica restul de 80% din
suprarenala.
Daca MSR ia nastere din elementele embrionare care formeaza si ganglionii nervosi simpatici, CSR are origine comuna cu glandele genitale.
Mici, dar „supra”
Fata de dimensiunile lor reduse, suprarenalele sunt foarte bine vascularizate. Spre deosebire de rinichi, care au o oarecare mobilitate, suprarenalele sunt mult mai bine fixate de organele vecine prin ligamente, si asta cu toate ca sunt de mai bine de 20 de ori mai mici! Dimensiunile CSR depind de varsta, greutate si sex. Daca o glanda cantareste in medie 5 g, din cauza stresului, varstei sau a unor boli, poate atinge dimensiuni de peste 4 ori mai mari.
Colesterolul este vital
Bogatia de granulatii lipidice caracterizeaza celulele substantei corticale. De asemenea, anumite zone sunt incarcate cu grasimi neutre, colesterol si vitamina C. Sinteza hormonilor corticosuprarenalieni necesita fara echivoc acid ascorbic si colesterol, care sunt materiile prime. Toti hormonii CSR sunt formati din colesterolul circulant.
Nu conteaza care-i prima...
O veste foarte buna, cat si o veste foarte proasta pot produce in organismul uman tensiuni emotionale extrem de periculoase. Au fost cazuri cand asemenea socuri au avut drept rezultat nebunia sau chiar decesul. Vestea unui castig de 10 milioane de euro la loterie poate face rau? Sigur ca da. Organismul uman nu este programat sa reziste unei asemenea emotii. Niveluri inadecvate de adrenalina, noradrenalina si cortizol pot perturba grav echilibrul organismului uman. Consecinte posibile: stop cardiac, nebunie, insuficienta sexuala. Modul in care e adusa o veste socanta este, de asemenea, foarte important.
Vanatori de adrenalina?
Pentru unele persoane, a simti ca adrenalina le alearga prin vene este un deziderat important de indeplinit. Unii se apuca de bunjee-jumping, se urca in cele mai periculoase montagne-russe sau piloteaza masini de curse. Lista cu situatii extreme in care se avanta dependentii de adrenalina poate fi nesfarsita, dar utilizarea energiilor poate avea cu siguranta si o directie mai constructiva. Intrebarea care ar putea sa ne intereseze pe fiecare este: eu cum gestionez emotiile si in ce directie tind sa ma orientez?
sursa: www.sfatulmedicului.ro
-
nu inteleg dorinta unor oameni de a nu avea emotii...
mie mi se pare profund uman ca pot sa pling, sa rid, sa tip de frica sau sa strig de furie. toate sunt normale.
-
pe unii oameni nu emotiile ii inspaimanta ~ ci intensitatea lor ~ si faptul ca nu stiu sa le gestioneze, sa le dea frau liber asa cum spui tu ~ sa tipi cand ti-e frica, sa razi cand te bucuri etc //
-
Emotia este o tulburare trecatoare datorata unei cauze exterioare. Majoritatea emotiilor provin din asteptarile noastre.
Se spune ca ultima "boala" a emotiilor refulate neexprimate e cancerul, sunt in tema avand acest diagnostic din ianuarie. Emotiile ajung sa izbucneasca si fac sa explodeze celulele.
Toate emotiile nostre provin din gandire si nimeni nu este vinovat de ele, noi suntem singurii responsabili de emotiile noastre.
Important este sa ne acceptam emotiile si sa le putem stapani, asumandu-ne responsabilitatea si exprimandu-le persoanelor in cauza.
Responsabilitatea asupra emotiilor noastre este asa un subiect ... :) de impact.
... si sintem putin obisnuiti sa ne asumam responsabilitatea asta.
Incantat de postarea ta Gabrel :)
Vreau sa introduc in discutie inca doua aspecte:
Constientizarea emotiilor.
Alegerea-Decizia ce sa faci cu ele. Pentru ca efectiv Tu poti face enorm.
Capacitatea noastra de Raspuns in fata emotiilor poate diferenta semnificativa.
-
asa este, inteligenta emotionala face diferenta. dar din pacate nu acordam suficienta atentie si nici efort pt a imbunatati acest capitol.
-
Emotiile sunt raspunsuri la actiunile noastre. Ele furnizeaza informatii care ne pot ajuta sa intelegem ce facem si de ce procedam astfel.
Constientizarea emotiilor si sentimentelor noastre nu este intotdeauna un lucru usor. Uneori avem parte de sentimente negative precum furia, tristetea si resentimentele. Experimentarea unor astfel de sentimente poate reprezenta o experienta neplacuta. In consecinta incearcam sa le suprimam, ignoram, negam sau rationalizam.
Suprimand sau ignorand emotiile se elimina oportunitatea de a le analiza. Recunoscandu-le si analizandu-le devenim capabili sa le facem fata si sa mergem mai departe.
Constientizarea emotiilor necesita o permanenta analiza practica. Va propun un mod de a face un inventar al acestor emotii. Sa alegem un moment al zilei ( poate seara e cel mai bine) si sa facem un mic inventar.
* Evenimente semnificative ce au avut loc
* Ce emotii au fost?
* Ce factori le-au cauzat?
* Care au fost reactiile si comportamentul?
* Ce efect au avut asupra celorlalti?
Acest jurnal te va ajuta sa vezi ce emotii ai experimentat si care sunt cele mai frecvente. Intradevar necesita un pic de exercitiu ~ in timp se ajunge acolo incat acest inventar sa fie facut rapid si sa permita tragerea unei concluzii si un raspuns adecvat la situatia respectiva.
-
foarte interesant articol, dar am o singura obiectie: emotiile sunt cauza, nu raspunsul actiunilor noastre.
-
iulia nu este tocmai un articol ~ este si rezultatul unor discutii cu oameni de specialitate ~ consilieri ~ in ultima vreme m-am ocupat tangential de asa ceva.
cat despre faptul ca emotiile sunt cauza , nu raspunsul actiunilor noastre ~ hai sa vedem.
te hotarasti sa mergi intro calatorie ( uite de exemplu o tabara Singles Camp). deci ai decizia ~ apoi vine actiunea ~ te inscrii ~ si abia acum apar emotiile ~ poate esti nelinistita deoarece nu cunosti toate persoanele si nu stii cum ai sa te simti acolo.
apoi plecarea, intalnirea, excursia in sine ~ si ~ la revenire constati ca ai o multitudine de sentimente ~ incantata / te-ai simtit minunat ~ fericita/ ai cunoscut oameni noi, placuti ~ relaxata si multumita / ai vizitat locuri frumoase.
si acum vine efectul a ceea ce s-a intamplat - si anume te hotarasti sa mai mergi si alta data intro astfel de tabara.
ce crezi?
-
foarte bun rationamentul dar ai sarit o etapa. lucrurile stau asa:
1.mai intii apare gindul (in ex tau ideea excursiei)
2.apoi emotia (curiozitate, interes, bucurie, whatever)
3.iar la final actiunea (inscrierea).
si ciclul se reia: 1.gind rememorarea experientei traite genereaza --> 2.emotia (cum spui tu satisfactie, multumire) iar la final --> 3.actiunea (inscrierea in alta excursie).
Intotdeauna actiunea e finalitatea, dar nu suntem suficient de atenti si nu constientizam intreg parcursul.
-
iulia, curiozitatea nu este o emotie este un motor , la fel si interesul
-
cam are dreptate iulia... ia sa vedem, in cazul meu.
1. mai intai apare gandul. vad pustoaica (sa zicem ca e o thaigirl) imbracata sumar si incep sa-mi fac ganduri :-[
2. apoi apare emotia. oare cum o arata in "nudul gol"? ??? incepe sa mi se trezeasca interesul... fata vine si-mi face o propunere indecenta...iata ca apare si bucuria :)
3. iar la final actiunea. inscrierea... o data, de doua ori...
si reluam ciclul
1. rememorez experienta traita si generez...2. emotia (satisfactia, multumirea)...iar la final...3. actiunea (inscriu la alta pustoaica).
hai ca nu e greu! am inteles la fix cum merg trebile cu emotia asta.
-
gabi, asta spuneam si eu, ca e cauza care determina actiunea, aceasta e finalitatea.
fireste ca nu e o simpla emotie, nici multumirea nu e, am folosit termenul generic, preluat din mesajul de sus.
asta e triada care sta la baza actelor noastre: gind – emotie – comportament. daca luam oricare din actiunile noastre si mergem pe fir inapoi vom descoperi ce le precede.
silviu: dar pustoaica a inteles? :D :D :D :D :D :D :D :D :D :D
-
Emotiile sint trairi pe care le putem percepe diferit, fiecare in felul lui, in functie de caracter, fel de a fi etc. Ele preced si influenteaza anumite actiuni sau comportamentul nostru intr-un anumit moment, insotesc permanent faptele noastre si ramin ca un ecou mult timp in urma faptelor care le-au generat; nu pot fi asezate doar intr-un context, delimitate si ordonate dupa nu stiu ce criterii. Pentru mine, cele mai intense emotii sint cele care urmeaza faptelor....
-
Cred că noi suntem capabili de două emoţii principale.
Mai exact, am putea spune că, pe parcursul vieţilor noastre, experimentăm diferite situaţii care se reduc la o singură emoţie.
Iubirea este una dintre extremele unor astfel de situaţii.
Tot ceea ce am învăţat că este opusul iubirii, reprezintă cea de-a doua emoţie - frica.
-
cam are dreptate iulia... ia sa vedem, in cazul meu.
1. mai intai apare gandul. vad pustoaica (sa zicem ca e o thaigirl) imbracata sumar si incep sa-mi fac ganduri :-[
2. apoi apare emotia. oare cum o arata in "nudul gol"? ??? incepe sa mi se trezeasca interesul... fata vine si-mi face o propunere indecenta...iata ca apare si bucuria :)
3. iar la final actiunea. inscrierea... o data, de doua ori...
si reluam ciclul
1. rememorez experienta traita si generez...2. emotia (satisfactia, multumirea)...iar la final...3. actiunea (inscriu la alta pustoaica).
hai ca nu e greu! am inteles la fix cum merg trebile cu emotia asta.
si folosesti de fiecare data aceeasi emisfera cerebrala?
risti sa uzezi frumusetea emotiilor ... ;)
-
iubirea este o emotie nobila si ea ar trebui sa ne conduca in viata si in ceea ce facem
cat despre sentimentele pe care le incearca un om sunt atat de multe incat ar trebui pagini pentru a le insira ~ frica, agitatia, nemultumirea, mania, melancolia .. etc, etc, etc
-
si folosesti de fiecare data aceeasi emisfera cerebrala?
risti sa uzezi frumusetea emotiilor ... ;)
o sa iau pustoaica de mana si mergem la doctor sa facem RMN. apoi iti spun exact ce emisfera lucreaza.
-
emotia,ce ne am face fara ea daca nu am avea emotii nu am simti ca traim fie ele emotii pozitive sau negative
-
fara emotii am fi mai "saraci" , am fii niste robotzi .
-
si folosesti de fiecare data aceeasi emisfera cerebrala?
risti sa uzezi frumusetea emotiilor ... ;)
o sa iau pustoaica de mana si mergem la doctor sa facem RMN. apoi iti spun exact ce emisfera lucreaza.
decat sa expui biata fata unor inutilitati doar ca sa-ti seama cum lucrezi ...
mai bine iti mai faci o infuzie ...
bine ca esti emotiv!
-
o sa iau pustoaica de mana si mergem la doctor sa facem RMN. apoi iti spun exact ce emisfera lucreaza.
de ce sa mai dai banii pe analize, rmn-urile astea sunt asa scumpe…
plus ca daca pustoaica e minora iti mai trebuie si acordul parintilor.
mai bine citeste aici (http://www1.romanialibera.ro/tehnologie/stiinta/harta-dragostei-din-creier-202998.html)
-
plus ca daca pustoaica e minora iti mai trebuie si acordul parintilor.
fara minore! mai bine citeste aici ([url]http://www1.romanialibera.ro/tehnologie/stiinta/harta-dragostei-din-creier-202998.html[/url])
wow! mai bine trec pe cocaina ;D
-
bine ca nu ai spus cocaina ca e mai buna,de aruncat
-
scuze voiam sa spun Heroina
-
si totusi emotiile ne dirijeaza de multe ori actiunile.. :)
-
Emotiile ne dirijeaza actiunile pentru ca depind de semnificatia pe care o au pentru subiect evenimentele ce se produc in ambianta si in propriul organism.
-
ambianta, confort si nevoie...emotiile astea ...
-
offf...citeodata trec prin niste emotii ca imi par prea banale cuvintele sa le pot descrie suficient de bine
-
Cred ca teoretizati prea mult, sa fim mai pragmatici!
-
sa inteleg ca faci antrenamente ...
-
de multe ori mi-au dat de lucru emotiile, le examene, in anumite situatii din viata.
sa fim pragmatici :-\ si cu dragostea cum facem ? :-\
-
si cu dragostea cum facem ? :-\
poate ca nu exista :(
-
ce ... emotia???
-
dragostea.
-
de multe ori mi-au dat de lucru emotiile, le examene, in anumite situatii din viata.
sa fim pragmatici :-\ si cu dragostea cum facem ? :-\
mie-mi ziceti ...?
in care din situatii sa transfer cateva kg de pragmatism ???
-
Cred ca teoretizati prea mult, sa fim mai pragmatici!
nu vad legatura. poate ca nu au valoare practica evidenta, dar pt mine emotiile sunt importante.
oare cum ar fi sa am emotii doar in teorie, sa le declansez cind vreau eu, cit vreau si cum vreau…
-
si totusi ...
a fi pragmatic, nu este nici mai bine, nici mai rau
este aceeasi filozofie de viata care ne determina actiunile, gandurile, si sentimentele
diferenta intre noi ... consta in modul cum interpretam valorile vietii ... si de felul cum se conformeaza acestea in actiunile noastre
cand esti pragmatic, esti raspunzator pentru orice eveniment din viata ... esti raspunzator de felul cum ai cantarit lucrurile pentru a le putea evalua ... valoarea
si totusi ...
chiar daca pragmaticilor le place sa fie promotori ... in defavoarea sfaturilor si a colegialitatii ...
ei raman cei mai buni la stapanirea de sine ... ;)
-
este aceeasi filozofie de viata care ne determina actiunile, gandurile, si sentimentele
tinand cont numai de eficacitatea si utilitatea lor practica.
-
te numeri printre cei care fac ... fara sa vrea ...?
-
cred ca emotiile se declanseaza indiferent ca vrei noi sa nu ~ cum le facem fata si le controlam in beneficiul nostru cred ca depinde de fiecare ~ de conceptia lui de viata, de capacitatea de control , de dorinta de a le lasa libere sau a le innabusi.
inaintarea prin viata , exprientele acumulate ne schimba modul in care gandim deci si felul in care reactionam la emotiile noastre
-
credeti ca se poate trai aceeasi emotie de mai multe ori ...?
credeti ca in cazul aceleiasi emotii poti anticipa actiunile ...?
-
credeti ca se poate trai aceeasi emotie de mai multe ori ...?
credeti ca in cazul aceleiasi emotii poti anticipa actiunile ...?
da.
nu.
-
esti sigura?
ai incercat?
eu nu! dar ma bate gandul ...
-
nu e vorba de incercare ci pur si simplu s-a intamplat :)
cand am spus ca nu mai iubesc ! :) si s-a intamplat din nou, emotiile au fost aceleasi si, din nou, n-am putut anticipa actiunile. :)
samd :)
-
cum sa nu mai iubesti...? viata fara iubire este ca floarea fara apa!
sincera sa fiu ... nu mi s-a intamplat sa repet emotiile
fiecare ... cu vibratia ei ...
-
asa imi spuneam candva, putin imi spun si acum, in fine :)
emotiile se repeta si da, fiecare emotie cu vibratia sa :)
-
eh, n-am stat sa analizez vibratiile sau "incantatiile" unei emotii
daca e sa fie emotie, atunci sa fie
-
daaa
daca emotie nu e, nimic nu e…
-
„O emoţie se asemănă cu o persoană care vine îţi bate la uşă pentru a-ţi transmite un mesaj. Dacă mesajul este urgent, bate mai tare. Dacă este foarte urgent, bate şi mai tare. Dacă nu răspunzi, va bate din ce în ce mai tare până vei deschide uşa, apoi îţi va transmite mesajul. Dacă înţelegi măcar o parte din el, înseamnă că ai ajuns să cunoşti o parte din tine. Te-ai schimbat, iar emoţia şi-a făcut treaba.” - Paul McKenna
-
vecinu a batut azi la usa sa ii imprumut un patent ! si i-am dat... din cauza emotiei ca altfel ii spuneam ca e stricat :D
-
:D
-
vecinu a batut azi la usa sa ii imprumut un patent ! si i-am dat... din cauza emotiei ca altfel ii spuneam ca e stricat :D
8)
8) :)
-
nu glumesc ~ parol ~ chiar a sunat ~ ceva probleme cu masina de spalat si avea nevoie sa inchida un robinet ~ n-am stat sa-l intreb ce a facut cu al lui ca ar fi ajuns apa la vecini.
a, si inca ceva ~ e insurat :D
-
aaaaaaa.... :(
si i-ai dat mandrete de patent?
:D :D :D
-
Te-am crezut, parol! :D
-
eu nu am emotii ... :'(
vecina mea e vaduva ... :D
-
eu nu am emotii ... :'(
vecina mea e vaduva ... :D
nu ai tu emotii ? cine crezi ca te crede ? nu intalnesc prea des persoane care sa puna suflet in orice cum pui tu ...asa ca asta cu "eu nu am emotii e decat un bluf... cine o cunoaste pe Steliana sa spuna daca are emotii sau nu ...
-
e o emotie ea insasi...
-
ma gindesc uneori ca singurul lucru valoros sunt emotiile (sau simtirea)...
-
cand dai valoare acestui aspect?
cand reusesti sa le infranezi sau cand le recunosti si incerci o compatibilizare?
-
Cand le traiesc Steli
-
de ce sa le infrinezi? nici macar nu incerc
-
ma gindesc uneori ca singurul lucru valoros sunt emotiile (sau simtirea)...
cand dai valoare acestui aspect?
cand reusesti sa le infranezi sau cand le recunosti si incerci o compatibilizare?
Se spune sa exploram latura sensibilă a personalităţii noastre (cea mai autentică latură a noastra) si cred ca asa e bine pentru a afla ce ne face sa fim fericiti sau tristi.
de ce sa facem asta? - pentru a defini ceea ce suntem - ceea ce ne defineste ca oameni
........si apoi cred ca ne ajuta la a înlesni fuziunea dintre lumea noastra si a celorlalţi - sa invatam sa avem incredere in emotiile noastre si sa ne folosim intuitia.
-
emotiile mele au evoluat si ele odata cu mine: la 20 de ani eram ca o caprioara speriata, ma temeam si de umbra mea. spuneam nu de frica sa spun da. acum am ajuns sa zic experientele sunt date ca sa invat ceva din ele, deci probabil ca am evoluat si timpul a facut schimbarea. dar si atunci si acum am fost si sunt emotionala pina in virful degetelor.
am un feeling bun care ma avertizeaza cand ceva nu e bine dar il ignor si fac pe surda. pe urma ma ard si sufar si ma trezesc.
nu imediat, depinde cit de tare mi-am prins urechile. dar asa mai urc o treapta.
suferinta e cel mai bun profesor hmmm...
-
"Mintea nu poate fi ocupata de emotii pozitive si negative in acelasi timp. Trebuie sa predomine fie unele, fie celelalte. Este responsabilitatea noastra sa ne asiguram ca emotiile pozitive sunt cele care ne influenteaza in mod dominant mintea." - Hill
poate adevarat, dar mie mi se intampla uneori ca emotiile mele sa fie amestecate - unele pozitive altele mai putin pozitive - un fel de joaca de culori - intre roz si gri
-
chiar in acelasi timp nu prea merge. poate se succed la intervale scurte si treci de la o stare la alta cu usurinta.
-
Cu ceva timp in urma, am fost la un spectacol de teatru. Prestatia actorilor a fost una de exceptie. La sfarsitul piesei, cum era de asteptat, sala era in picioare, aplauzele nu mai conteneau, oamenii erau cuprinsi parca de o stare euforica. Privindu-i, am simtit cum ma cuprinde o fericire, ce mi-a umplut ochii de lacrimi. M-am simtit putin jenata de acest fapt, dar mi-am dat seama ca nimeni nu avea timp sa ma priveasca pe mine. Fiecare isi traia propria sa emotie. Simteam o bucurie enorma vazand aceea comunicare dintre actori si public, si mai simteam ca inima mea nu este prea mica pentru a-i putea cuprinde pe toti de-acolo. Faptul ca reusisem sa stabilim unii cu altii o asemenea traire intensa, era o stare de fericire diferita de altele. Totul venea dintr-o lume ascunsa ce nastea emotie. Mai tarziu, gandindu-ma la ce-am trait in acele momente, am inteles ca bucuria mea izvorase din constatarea ca oamenii pot fi cu adevarat frumosi.
-
Ce frumos ai scris, Pocama!
Si mie mi se umplu ochii de lacrimi la un final de teatru sau spectacol bun.
-
Iti multumesc pentru apreciere, Iuliana. Ma bucur ca postarea mea nu a ramas fara raspuns. As vrea sa fim cat mai multi aceia ce-si recunosc astfel de emotii. Nu trebuie sa ne ascundem aceste trairi de unii ce le-ar putea lua in ras. E treaba lor ce gandesc. Pana la urma, ei sunt cei ce pierd.Traiasca EMOTIA!
-
Cu ceva timp in urma, am fost la un spectacol de teatru. Prestatia actorilor a fost una de exceptie. ....... Totul venea dintr-o lume ascunsa ce nastea emotie. Mai tarziu, gandindu-ma la ce-am trait in acele momente, am inteles ca bucuria mea izvorase din constatarea ca oamenii pot fi cu adevarat frumosi.
cred ca tocmai de aceea imi place sa merg mai mult la teatru decat la cinema - actorii prin jocul lor transmit publicului anumite stari si emotii - ba mai mult - actorii experimentati atunci cand vad ca publicul nu este atent la ce se petrece pe scena si se plictiseste - fac acele "accidente scenice" - schimba intrarile ( locul prin care intra in scena) sau replicile- acest lucru ii scoate pe ceilalti actori din rutina jocului si trebuie sa improvizeze pe loc - emotia astfel creata se transmite si publicului care devine atent si receptiv si reactioneaza la ceea ce se petrece pe scena si raspunde emotional
-
cred ca tocmai de aceea imi place sa merg mai mult la teatru decat la cinema - actorii prin jocul lor transmit publicului anumite stari si emotii...
Am vazut si filme care m-au emotionat profund. Unul dintre acestea a fost "Lista lui Schindler". Faptul ca totul s-a petrecut in realitate,a amplificat si mai mult trairea mea sufleteasca. Un Om de o asemenea valoare, noblete sufleteasca, de care s-a vorbit atat de putin a existat in realitate. Cum ai putea sa ramai indiferent cand istoria te pune fata in fata (chiar daca prin intermediul unui film) cu un asemenea caracter. Te uiti la tine, in tine, peste tine si te intrebi:"Ce-am facut eu pana acum?..."
-
din punctul meu de vedere nu este important ce simti cu privire la anumite lucruri sau evenimente ci ce inveti din ele. iar in legatura cu infranarea unor emotii,nu neaparat sa le infranezi cat mai degraba sa le controlezi.
-
din punctul meu de vedere nu este important ce simti cu privire la anumite lucruri sau evenimente ci ce inveti din ele.
Nu poti invata ceva (la nivel de lectie de viata, adica la nivel de suflet) decat dupa ce ai incorporat emotia respectiva. Deci, emotia este foarte importanta, insa trebuie si sa stii ce sa faci cu ea. Daca te lasi coplesit de emotie, dominat de ea, subjugat, nu e chiar de bine daca nu iesi repede la liman. Daca o accepti in totalitate, ca fiind buna, rea cum o fi, dar e a ta, face parte din tine si din experienta ta de viata, atunci o incorporezi, o ai in tine si procesul de invatare la care te referi se face poate nu atat usor, cat cu rezultate in timp (nu temporare, cum se intampla la invatarea rationala, departe de emotii si sentimente).
iar in legatura cu infranarea unor emotii,nu neaparat sa le infranezi cat mai degraba sa le controlezi.
Controlul este implicit o frana. Emotiile trebuie traite, iar ca sa le traieste trebuie sa le oferi spatiul cuvenit ca ele sa se manifeste.
Daca le controlezi, le iei din spatiul lor de a se manifesta, le iei din timpul care a sosit ca ele sa fie exprimate.
Exemplu: vreau sa ies cu tine la o cafea. Daca las emotia/trairea sa se maifeste, iti spun clar: iesim la o cafea sa mai vorbim putin?
Daca imi controlez emotiile, bat apropouri, astept ca poate intuiesti tu ceva ce mie imi e rusine sa afirm, astept para malaiata sa tot pice si tot asa. Imi controlez trairile si cererile, le cenzurez si ma privez de ceea ce imi doresc. Asta parca face parte din ciclul: "cum sa ma sabotez singur, sigur si eficient" :D!
-
Intradevar trebuie traite doar ca nu trebuie sa ne conducem viata doar dupa emotii mai trebuie sa folosim si logica si sa fim si cu capul pe umeri,chiar daca nu ne convine dar ceea ce ne dorim noi poate dauna altor persoane din jurul nostru si sincer eu unul nu pot fi egoist, chiar am incercat dar nu mi-a reusit. :(
Da ar fi bine sa primesti un raspuns asa direct la o invitatie si nu este vorba de a astepta sa faca altcineva pasul si pur si simplu este vorba de a vedea ce categorie de discutii ai putea avea cu persoana respectiva, ce anume aveti in comun, si nu cred ca daca un raspuns afirmativ ar venii daca nu ati cunoaste persoana si nu ati fi gandit in prealabil la ce fel de om este.
Si mai este un lucru daca raspunsul primit ia prin surprindere persoana care v-ar invita si ati primi si dumneavoastra unele intrebari de genul: da? sigur? sunteti sigura?chiar vreti sa iesim la o cafea?
-
un gen sau altul de putere, poate reprezenta unul dintre telurile normale ale oricarei persoane ale carei dorinte naturale nu a fost atrofiate. totul depinde de pasiunile dominante. unul vrea putere asupra actiunilor oamenilor, altul asupra gandurilor lor, iar altul asupra emotiilor. oricare dintre acestea, presupune efort. uneori, emotiile pe care le investim in a intreprinde ceva - practic - poate fi un obstacol in eficienta. deznodamantul ... lasat in voia sortii.
-
tocmai de aceea cred ca un caracter puternic poate stapanii si controla emotiile indiferent de natura lor,doar concentrare si efort.
-
cand investitia este in aceasta dominanta. desi calea de mijloc are rolul ei, raman la a aprecia extremele.
-
la a aprecia lipsa manifestarii?
-
tocmai de aceea cred ca un caracter puternic poate stapanii si controla emotiile indiferent de natura lor,doar concentrare si efort.
Pana la a deveni un robot?! Ce putin mie, mi se par insuportabili oamenii atat de "puternici" incat le este jena sa rada cand le vine, sa cante fals, sa recunoasca ca oricine poate fi ridicol in loc sa fie ridicoli nerecunoscand asta, sa nu-si infranga lacrimile inainte de a se naste, sa iubeasca... etc.
-
la a aprecia lipsa manifestarii?
chiar si asta ... desi atunci cand aspiri, constientizezi "jugul"
de ce sa existe manifestarea - acel gen de a arunca piatra - tine sau nu tine, ce o iesi voi vedea? :-\
-
Emotia ne este JUG!
Fiecare individ traieste emotia in functie de caracter, educatie, sensibilitate, mediu de viata,.............diverse conjuncturi.
Apoi fiecare este liber sa aleaga daca da frau liber sau nu emotiilor. In societatea de astazi, eu personal am constatat ca mai bine nu!
In plan personal, treaba mea cum imi manifest emotiile...........curiosi?
-
afurisite emotii,........... imi tradeaza increderea!
-
afurisite emotii,........... imi tradeaza increderea!
Am o propunere: Hai sa invatam de la copii! Sau... chiar am uitat cum e? Poate ca e timpul sa ne reamintim.
De exemplu, o chestie verificata: cei din jur imi sunt ca o oglinda.
Intr-o zi, sunt nervoasa pe diverse chestii (cum ar fi ca nu mi-am depus la timp nus'ce declaratie la Finante si ca o sa ma amendeze fara preaviz). Daca intru-n clasa asa, sa te tii... :o In schimb, daca-mi spun: Ei, si?! Intru-n clasa cu o carte de povesti de Anderson si... ne jucam!
Iar EMOTIILE mele se schimba spontan... si dupa-amiaza, ajung acasa si-mi rezolv si treaba cu Finantele, de parca ar fi nimic mai mult decat un fleac.
Ferice de cei care aveti copii. Cand aveti probleme cu emotiile... de ce nu-i intrebati pe ei? ;)
-
este bine cand se intampla asa dar ce te faci atunci cant lucrurile nu iti ies tocmai cum ar trebuii? atunci este aceeasi stare de relaxare? sa invatam de la copi. nu am nimic inpotriva dar sunt de acord cu o afirmatie de mai sus si anume ca in mediul personal treaba mea cum imi exprim emotiile, la fel cum este problema mea de a le expune in societate,fiecare mediu cu caracteristicile lui, a controla emotiile nu inseamna a nu spune copiilor ce simti sau sotiei sau celor din jur, a controla insemana a le manifesta doar atunci cand consideri u nu cand vin in avalansa.
p.s. poate ma repet dar controlul emotiilor nu inseamna robotizare sau subjugarea ta ca persoana pt ca tu esti cel care le controleaza si ai autoritate asupra lor.
-
De acord... in teorie. In practica, eu nu am intalnit inca persoana care sa isi poata "gestiona" atat de eficient si pozitiv emotiile. Ceea ce am intalnit (din acest punct de vedere) au fost o multime de oameni cu capacitatea de a-si exprima emotiile amputata. Poate... daca as intalni vreun buddhist. :P
-
... sau un autist
-
... sau un autist
Autistul e extrema cealalta decat buddhistul...
-
cand ne subestimam suntem surprinsi de reusite. cand ne supraestimam suntem la fel de surprinsi. de esecuri! deci, nici prea-prea nici foarte-foarte. important este sa cutezam sa incercam ...
-
Emotiile stau cel mai adesea la baza deciziilor pe care le luam si de aceea ele ne influenteaza viata, interactiunile cu ceilalti, modul in care reactionam. Activitatile pe care le facem zi de zi sau doar uneori genereaza anumite emotii , anumite stari unele ne plac altele mai putin. Si ca veni vorba de control cred ca pe cele care nu ne plac ne dorim sa le controlam in sensul sa le excludem din trairile noastre.
-
De fapt, noul trend este ca inteligenta emotionala este nu numai mai importanta decat IQ-ul, ci chiar ca IQ-ul evolueaza cu aceasta! In timp ce inteligenta analitica (IQ) este oarecum determinata genetic si prin educatie, avem o libertate mult mai mare de a ne dezvolta inteligenta emotionala, care nu este corelata genetic si este mult mai maleabila... dar si influentabila de catre mediu! Cu alte cuvinte... controlabila.
De exemplu, vara trecuta am avut intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului si nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca cei mai buni la carte in liceu au acum salariile cele mai mici, in timp ce ceilalti au firmele lor, si ca majoritatea celor "de 10" sunt acum divortati, separati sau necasatoriti.
Asa ca... m-am apucat de citit David Goleman - "Inteligenta emotionala" si "Inteligenta sociala" - revelator, intr-adevar. Le recomand! ;)
-
Asa ca... m-am apucat de citit David Goleman - "Inteligenta emotionala" si "Inteligenta sociala" - revelator, intr-adevar. Le recomand! ;)
Inteligenta emotionala mi-am comandat-o si eu si Inteligenta emotionala in cresterea copiilor.
Abia le astept!
-
Daca tot te intereseaza domeniul copiilor, atunci poti sa citesti (chiar si pe net) si despre educatiile alternative: Waldorf, Montessori etc. Invatamantul romanesc de pe vremea lui Pestalozzi nu le prea aplica... ;)
-
Caroline, multumesc pentru sfaturi! Am deja copilul in sistemul W de mai bine de 4 ani!
Cu privire la carti...aseara mi-a venit comanda! M-am apucat de o alta carte (Inteligenta emotionala o pastrez de Mos) si anume "Cum sa creezi o relatie spirituala" de Paul Ferrini. O recmand alaturi de "Psihologia cuplului" de Arian Nuta si de "Universul mic iubindu-l pe cel mare".
-
Iata felul in care se cristalizeaza apa sub influenta emotiilor pozitive si negative.
http://www.youtube.com/watch?v=tAvzsjcBtx8
-
Superb... Multumesc, Iulia, pentru delectare!
-
si cind te gindesti ca trei sferturi suntem alcatuiti din apa...
-
Tocmai am vizionat o secventa din "Parfum de femeie" pe care am si postat-o la muzica. Emotionanta scena. Pentru cateva minute m-am rupt de realitate.
-
si filmele ne pot trezi emotii, totul e sa le permitem sa existe :)
-
Orice din mediul inconjurator ne poate produce emotii, atata timp ca interiorul rezoneaza cu exteriorul.
Poti bea o cana cu vin fiert in bucatarie si sa retraiesti emotii de acum 15 ani de pe partia nu-stiu-care cand erai cu nu-siu-cine si traiai intens momentul.
Emotiile fac parte din noi insine asa cum fara aer n-am putea exista in plan fizic. Daca emotiile sunt lasate sa fie exprimate liber ele adesea usureaza caile de comunicare noi cu noi insine si noi cu semenii nostri.
Inversul: daca ne reprimam emotiile, nu pentru ca ne-am propune acest lucru, ci pentru ca asa am fost "invatati", sau asa ne-am obisnuit, ajungem sa cautam sa umplem un gol care nici noua insine nu ne este cunoscut. Si cum poti umple ceva ce nu cunosti?
-
Si cum poti umple ceva ce nu cunosti?
Cu tenebre... numite frustrari. ;)
-
Dar frustarile nu umplu, ci ele golesc.
Ele ne golesc de energie, de frummusete. De VIATA.
Frustrare peste frustrare, personalitatea devine din ce in ce mai mica, pana la dizolvare.
-
Depinde din ce parte privesti... paharul. :D
-
Depinde din ce parte privesti... paharul. :D
De jos...pare mai plin!
De sus...pare mai gol!
Depinde de tipul emotiei :D!
Ca daca e fericire, mai bine sa privesti de jos, sa vezi ca-i plin paharul :D!
-
de jos dar sa ai in vedere si partea goala,ca sa nu ratezi ocazia de a-l umple,asta daca este posibil.
-
Depinde din ce parte privesti... paharul. :D
si in ce moment il privesti...dimineata poate parea plin,pe cand seara poate fi al naibi de gol ;)
-
Uneori trebuie sa fie si gol! Altfel cum l-ai mai putea re-umple, daca vrei sa mai gusti si altceva in viata? ;D
-
Alteori poate doar sa para plin sau gol, el fiind exact invers decat il vezi tu ;)!
-
http://www.nlpmania.ro/emotii-dezechilibrate-viata-nefericita/ (http://www.nlpmania.ro/emotii-dezechilibrate-viata-nefericita/)
-
julia, din filmuletul postat am inteles ca orice emotie si gand pozitiv da nastere frumosului si perfectiunii, ordinii si claritatii. emotiile negative, din contra creeaza haos , deordine.
am urmarit de curand un film despre un copil orfan de tata, cu mama in coma, care avand parte si de pataniile copilariei a crezut cu ardoare, ca daca va participa la un maraton si va castiga, mama lui se va trezi din coma si nu va fi orfan de ambii parinti. a muncit inzecit, dar la marator a iesit pe locul doi, atunci cand nimeni nu-i dadea nici o sansa si multi erau impotriva sa. dar minunea s-a intamplat si mama s-a trezit din coma.
pe linga faptul ca am plans in hohote la film, mi-am dat seama ca fara emotii nu am avea dorinta, fara dorinta nu am avea teluri.
este important sa-ti doresti cu ardoare ceva, iar gandurile pozitive vor genera emotii incurafatoare si pana la urma totul se va intampla aproape de cum ne-am dorit.
asta m-a marcat inca o data si m-a motivat si mai mult.
-
Nu stiu daca aici e locul acestui subiect, dar il las pe Admin sa-l mute daca considera ca trebuia postat in alt topic.
http://www.adevarul.ro/ghid_tv/Afectiuni-emotiile-negative-produse_0_148185193.html (http://www.adevarul.ro/ghid_tv/Afectiuni-emotiile-negative-produse_0_148185193.html)
Am vazut acum vreo 2 ani pe zone reality un serial, Sanatoliul anatolic se numea, mi s-a parut foarte interesanta abordarea holistica. Pentru mine a fost ceva nou, nici nu stiam ca boala poate fi privita si din acest punct de vedere. Medicina trateaza doar efectul bolii, nu si cauza, care ar fi de natura emotionala. Aceste aspecte sunt rezolvate de psiholog, preot la noi ( in situatia in care bolnavul ajunge la ei).
Ati vazut acest serial? Ce parere aveti despre abordarea holistica? Stiti sa existe astfel de centre la noi in tara?
-
Mai adaug eu la inventarul din articol o boala pe baza de stres, experimentata pe propria piele: pseudo-sindrom Cushing. :-[
Simptomele care nu se confirma cu nimic la analize dau o pseudo-boala, una generata psihic, nu fiziologic. Se presupune ca aceasta ar fi germenul pana la urma, in toate bolile... cand psihicul nu e bine, daca nu faci ceva sa fie bine, pana la urma fizicul i se "conformeaza"... si se imbolnaveste si corpul.
De pilda mie, dupa ce am eliminat "sursa" stresului si am schimbat mediul, mi-au trecut toate simptomele si corpul meu a inceput sa-si revina treptat la normal, fara niciun tratament! Adica... ba da: "tratamentul" cu emotii pozitive... cautate constient sau autogenerate. :)
-
Am mai scris pe-un topic, nu mai stiu care, despre o carte "Sentimentele ingropate de vii nu pier niciodata" pe care am terminat-o. Mi-a placut foarte mult, autoarea explica de ce te simti asa cum te simti, de unde apar aceste sentimente, explica cum pot fi transformate aceste sentimente nedorite astfel incat acestea sa nu iti mai afecteze procesul de crestere si de maturizare spirituala. Cuprinde o lista cu boli si arata la fiecare dintre ele ce sentimente au generat aparitia acelor boli.
Exact ce spui cu eliminarea stresului am vazut in acest serial de care pomeneam mai sus, subiectii care se "rupeau" de tot timp de 14 zile parca, ajungeau la sfarsitul programului de tratare holistica sa vada rezultate pozitive fara niciun medicament. Doar prin dezintoxicare fizica si psihica.
Potentialul nostru mental este extraordinar, dar putini ajung sa-l exploateze, din pacate.
-
"Sentimentele ingropate de vii nu pier niciodata"
Foarte adevarat. Devin pietre de moara, care ne ingreuneaza mersul inainte toata viata. Am cunoscut odata pe cineva care pretindea ca si-a inchis toata copilaria nefericita intr-un cufar si a aruncat cheia... motiv pentru a nu vorbi aproape niciodata despre asta. De a nu exterioriza. Si a reusit sa repete, la varsta la care l-am cunoscut eu, exact in ipostaza acelui parinte care fusese "cauza" pietroiului si sa se urasca pentru asta... evident, tot fara sa recunoasca ca nu copilaria o incuiase de fapt in cufarul acela, ci pe el insusi, copil.
-
Sentimentele ingropate de vii nu pier niciodata
faptul de a ascunde ceea ce simte un om este de fapt un proces declansat de un mecanism de aparare;
ne aparam in fata situatiilor care ne creaza disconfort prin a reprima sentimentele negative care apar; le reprimam pentru a trece mai usor peste ele si implicit peste situatiile care au dus la aparitia lor;
ni se pare ca suferim mai putin daca le ignoram - asta in cazul in care vorbim de sentimente de durere, pareri de rau, furie etc - acele sentimente considerate ca negative ;
daca vorbim insa de sentimentele pozitive ca fericire, veselie, entuziasm este altceva - ele chiar ne fac bine cand reapar, cand le retraim
-
adevarat, insa in eventualitatea unui rau mare, terapia de soc e singura solutie, nu evitarea. Prin comparatie, putem evita sa tratam o simpla migrena, pana la urma va trece si vom reveni la sentimente mai bune fara consecinte. Insa nu putem proceda la fel cu o tumoare... aceea, ca si marile traume "netratate", omoara incet, dar sigur.
-
de unde stii cand este o simpla migrena sau o tumoare atunci cand e vorba de emotii si sentimente caci ele nu se manifesta ca o boala mai grav sau mai putin grav- nu exista grad de masura la emotii ; esti trist sau nu, esti bucuros sau nu
-
gabi, citeste cartea de care vorbim, ai toate raspunsurile acolo :)
-
pai pana o citesc nu ne spui si noua? ???
-
io dac-o citesc ma emotionez :giggle:
-
exista aceasta posibilitate si n-as vrea sa ti se intample daca nu esti pregatit sa constientizezi acea emotie ^-^
-
de unde stii cand este o simpla migrena sau o tumoare atunci cand e vorba de emotii si sentimente caci ele nu se manifesta ca o boala mai grav sau mai putin grav- nu exista grad de masura la emotii ; esti trist sau nu, esti bucuros sau nu
Cum sa nu existe grade... distrat - bine-dispus - vesel - entuziast - fericit - extatic - maniac sau nostalgic - melancolic - trist - deprimat - prostatic. :) Nici macar cand esti doar vesel, nu poti fi la fel de vesel in toate situatiile.
-
Cum sa nu existe grade... distrat - bine-dispus - vesel - entuziast - fericit - extatic - maniac sau nostalgic - melancolic - trist - deprimat - prostatic. :) Nici macar cand esti doar vesel, nu poti fi la fel de vesel in toate situatiile.
eu consider ca este o diferenta de exemplu intre nostalgie si tristete - nostalgia este dupa ceva intamplat in trecut care nu trebuie sa fie neaparat trist (multi ne amintim cu nostalgie timpurile copilarie - asta nu nseamna ca sunt neaparat triste) tristetea este un sentimet difert de noslalgie nu un grad al acesteia
apoi deprimararea/depresia - eu o vad ca o prăbuşire a dispoziţiei, cu actualizarea trăirilor neplăcute si descurajante - o stare neuropshihica si nu un grad al vreunui sentiment
-
De acord cu tine, in vorbirea curenta. Dar si cand ne amintim de ceva placut din copilarie, e tot un fel de parere de rau... ca dupa ceva care ai vrea sa mai fie, dar nu mai e. In psihologie exista delimitari intre nostalgic, melancolic si restul. Inclusiv in depresii exista o gradare a intensitatii si freceventei: aproape oricine a fost deprimat, adica a incercat o usoara depresie tranzitorie normala la un moment dat. Cei care sunt bolnavi, sunt depresivi - atunci depresia este intensa si se repeta la intervale regulate de timp.
Da' la ce bun ne tot contrazicem... n-am zis o data ca avem amandoua dreptate ?! ;D
-
va simtiti mai emotionati in perioadele de sarbatori?
probabil ca este ceva in atmosfera ca parca in aceste perioade totul e mai luminos, parca traim mai intens, parca ne bucuram mai mult pentru ca si cei din jurul nostru sunt mai deschisi sufleteste
in fine, poate doar mi se pare mie :)
-
eu am emotii inca de azi....sa vad ce cozonaci imi ies :-\
-
guess daca nu ies se gasesc la supermarket dar am un presentiment ;) ca vor iesi super
-
ai avut un bun presentiment , gabi :thumbup: au iesit foarte bine cozonacii mei, crescuti, aromati si plini ochi cu umplutura ( mi-a fost frica ca n-or sa se coaca de plini ce erau, dar sunt foarte gustosi)
-
Au trecut emotiile negative de azi (intamplatoare si din senin), asa ca si mie mi-a iesit o super friptura la tava.
-
ma bucur sa aud ca esti bine, Caroline :)
-
Un tâmplar se afla în pragul pensionarii. Era înca în putere de aceea patronul sau îl mai dorea la lucru în echipa sa. Cu toate acestea omul era hotarât sa se retraga, pentru a duce o viata mai linistita alaturi de familie. Renunta la un salariu bunicel dar prefera linistea.
Cu parere de rau pentru pierderea unui mester asa de priceput, patronul îi ceru sa mai construiasca doar o singura casa. Batrânul accepta, însa nu mai punea suflet în ceea ce facea. Chema ajutoare nepricepute si folosea scânduri nepotrivite. Si lui îi era rusine de cum arata ultima lucrare.
Când în cele din urma o ispravi, patronul veni sa o vada.
Îi darui tâmplarului cheia de la intrare, zicându-i:
- Aceasta este casa ta, darul meu pentru tine!
Tâmplarul ramase uimit. Ce mare rusine! Daca ar fi stiut ca îsi zideste propria casa, atunci ar fi facut-o cu totul altfel.
Asa e si cu noi. Ne construim vietile, punând în ele adeseori nu tot ceea ce e mai bun. Apoi, cu uimire, realizam ca trebuie sa traim în casa care tocmai ne-am construit-o. Daca am putea-o reface, am face-o mult diferita. Însa
nu ne putem întoarce .
Ia aminte! Tu esti tâmplarul. În fiecare zi bati un cui, asezi o scândura sau ridici un perete. Viata e întocmai cum ti-o cladesti. Alegerea pe care o faci azi zideste casa în care vei locui mâine.
Dragilor, nu uitati: construiesti zi de zi ceea ce esti !
-
Dragilor, nu uitati: construiesti zi de zi ceea ce esti !
Io, sincer, de cele mai multe ori as prefera sa nu mai tot am si aceasta responsabilitate printre atatea altele...
Apropos de emotii, cea mai fericita tin minte ca am fost intr-un vis in care eram o pasare. Pe bune... a fost atat de real! Imi vedeam si ciocul intre ochi, asa cum imi vad acum rama de la ochelari, imi auzeam aripile falfaind si vedeam pamantul cum se face tot mai mic (ca din avion) in timp ce ma inaltam in zbor... Mai am inca in minte toate detaliile, faptul ca sub mine era un rau, care se facea tot mai mic... cred ca as putea recunoaste zona pe harta, daca as vedea-o. Dar cel mai frumos in acel vis era faptul ca nu gandeam nimic. Eram un simplu receptor care se bucura firesc de frumusetea din jurul lui... si ce fericita eram. :angel:
-
Sincera sa fiu, nu cred ca ai vrea sa fie altcineva ;tamplaru ;vietii tale .Cred ca visul tau simbolizeaza o libertate spirituala.Se spune ca limba pe care o cunoaste Universul este calitatea sentimentului si sentimentul tau era de fericire. Sa simti este mai mult decat sa gandesti.Trebuie sa te bucuri de aceste trairi,sunt oamenii care nici macar cu gandul nu pot fi fericiti.
-
...sunt oamenii care nici macar cu gandul nu pot fi fericiti.
:o
-
Sa simti este mai mult decat sa gandesti.Trebuie sa te bucuri de aceste trairi, sunt oamenii care nici macar cu gandul nu pot fi fericiti.
Probabil că există oameni care nu simt nimic.
-
Aia au problema cu una din emisferele cerebrale (dreapta, parca). Chiar am citit odata ceva interesant legat de un tip care avusese un accident si isi pierduse complet functiile acestei emisfere. Era in stare de orice - jobul de contabil, functiile de baza - dar pentru ca nu avea niciun fel de emotie legat de acestea, nu putea interpreta nimic, daca e bine sau rau, daca trebuie sau nu sa faca un anumit lucru... Deciziile lui erau aleatoare si complet in afara logicii sau a realitatii situatiei.
-
Eu ma refeream la oamenii coplesiti de griji si necazuri care nu mai stiu nici sa gandeasca la fericire si nici sa viseze la ea.
-
Da, am inteles... tu te refereai la majoritatea oamenilor.
-
Adevarat , si pe mine ma intristeaza acesti oameni.
-
Acum dupa concediu trebuie sa ma readaptez la sistemul de mers la job si trezit dimineata ceea ce nu pot sa spun ca ma face prea multumita ???. Era atat de bine in concediu :).
Ar trebui sa existe o perioada de acomodare in care sa te adaptezi usor la revenirea din vacanta si sa nu te copleseasca mormane de lucrari si emotiile puternice si dorul de vara si soare. :coolsmiley: