Singles Happy Travel. Club de socializare
Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: marcutza din Duminică, 28 Martie 2010, 14:44
-
@iulielf, aici putem dezbate toti, tot ce tine de titlul topicului.
sunt sigura ca vor exista pareri pro si contra bune de dezbatut.
Dar, "crede si nu cerceta" nu este totusi, in contradictie cu sentimentul uman?
Daca cei care au inventat cate ceva, credeau,de exemplu, numai in Biblie, oare chiar credeti ca acum mai aveam: energie electrica, avioane, submarine, nave spatiale etc?
Tocmai de aceea au ajuns sa inventeze, ca n-au crezut doar in ce spun altii. S-au apucat si au cercetat. Daca li s-a parut ceva dubios, s-au apucat sa verifice. Asa au ajuns la anumite concluzii. Si tot asa, le-au venit si anumite idei. Idei care, puse in practica, au facut ca omenirea sa evolueze spre stadiul de "om". Ori, daca vreunul din cei care intra pe acest topic ma crede pe mine 100 %, fara sa cerceteze daca ceea ce spun e adevarat sau nu, nu credeti ca deja pe respectivul l-am manipulat?
Asta e arta manipularii. Scuze, dar mie nu-mi place sa fiu manipulat. Unora, poate le place. Poate le place sa se compromita in situatia de "stagnare". Insa, omul, trebuie sa tinda intotdeauna spre evolutie. Asta e regula vietii. De aceea cred eu ca am fost creati, ca oameni. Sa incercam sa evoluam cat putem de mult si niciodata sa nu credem "complet" in niste cuvinte scrise intr-o carte.
Imi pare bine ca reusim sa "divagam" pe aceasta tema. Nu am nimic impotriva celor care sunt "in contradictie" cu mine dar, respectivii ar trebui sa poata dovedi cele spuse de ei, eu pot dovedi tot ceea ce am spus.
-
prezint o poveste primita de la o persoana pe care eu o apreciez :) cititi cu atentie si tu @iulielf si astept comentarii :)
Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie...
Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie...
Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare:
- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, dle, spune studentul.
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta.
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.
- Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin.
- Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
- Da, dle.
- As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu...
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
- Studentul tace.
- Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
- Pai..., da, spune studentul
- Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare "Nu"
- De unde vine Satana?
Studentul ezita.
- De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
- Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da
- Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
- Da
- Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
- Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
- Spune-mi, continua el adresandu-se altui student.
- Crezi in Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica l-ai vazut vreodata pe Isus?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
- Nu, dle, nu L-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit?
- Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- SI totusi in el?
- Da.
- Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
- Dle profesor, exista caldura?
- Da
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat.
Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.
- 'Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit "frig". Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig - daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.
- Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie.
- Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
- Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa.
- Acesta va fi un semestru bun. Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
- Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
- Gresite? Poti explica in ce fel?
- Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul...Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta studentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa.
- E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului?
Clasa izbucneste in ras.
- E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit?
Nimeni nu pare sa fi facut asta.
- Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune - cu tot respectul, dle - ca nu aveti creier.
- Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
- Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu....
- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat:
- Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
Profesorul s-a asezat.
PS: Studentul era Albert Einstein.
Albert Einstein a scris o carte intitulata "Dumnezeu vs. stiinta" in 1921....
-
O repet din nou pe forum: din pacate religia este privita in ansamblul ei ca un tot, nepermitand sa alegi si sa analizezi parti. Si atunci orice parere, orice remarca este automat inteleasa ca afront ateist.
Este un subiect care se recomanda de evitat in discutii pentru ca naste controverse peste limita amabilitatii reciproce.
Parerea mea este insa ca trebuie discutat si nu axiomatic. Chiar aveam zilele acestea o discutie cu un cerc de prieteni pe aceasta tema si dupa indelungi controverse am ajuns la un rezultat acceptat de toti. In esenta, pt ca ar trebui sa reproduc o mare parte din discutie pentru a fi inteles, s-a lansat parerea ca raportarea la o divinitate absoluta, la atotputernic, nu trebuie facuta prin uneltele folosite de religie, ci direct, astfel incat intelegerea sa nu fie influentata.
Credinta in Dumnezeu, intelegerea si respectarea Lui, nu ar trebui facuta prin lentila ingusta a religiei, ci direct nealterat. Pentru ca doar asa credinta noastra nu va fi influentata de deceptiile unor erori ale biericilor si a slujitorilor lor. Indiferent care ar fi.
-
religia ca materie se tot preda in scoli, n-am fost de acord dar a trebuit, de ce? pt ca fiecare are credinta in suflet, in sine. nu trebuie predata, nu trebuie disecata si vb adminului "Parerea mea este insa ca trebuie discutat si nu axiomatic."
credinta, ceea ce se naste din religie, este IAR in fiecare. asa cum fiecare individ o simte, percepe si exprima, nu este necesara o polemica si doar o simpla conversatie care sa nu duca la razboi, polemici interminabile si suparari !!!
-
Subscriu la spusele Administratorului si la ecumenismul lui, considerand ca ar trebui sa se faca o distinctie intre religie si credinta. Cat despre predarea religiei in scoli tind sa raman pro. Intamplarea a facut ca debutul meu in invatamant sa coincida cu introducerea religiei in scoli, ca materie optionala la vremea respectiva. M-a intrigat la culmea atitudinea profesorilor mai in varsta, indobitociti de "educatia ateista", care facea turneu la la casele parintilor pentru a-i convinge sa-si determine copiii sa boicoteze ora de religie: "Pai cum, eu o viata intreaga am predat evolutionismul, iar acum sa le zic de Adam si Eva? Se schilodeste sufletul unor copii" Stiti unde s-a ajuns cu aceasta atitudine? Ei bine, bietul preot era baut cu ghemotace si cotoare de mere de niste paduchiosi de 11-12 ani, pe care, ce-i drept, veneam eu ulterior si ii cotonogeam cu bucata de parchet, era scris cu creta pe spate si i se varsa cerneala pe scaun. Si nu era vorba de vreun seminarist urduroros, ci de un preot de peste 80 de ani (traieste si acum!), ci de un extraordinar erudit, nepot si fost student al lui Nichifor Crainic. Cat despre copiii din clasa aceea, la care, normal, fiind nou si suplinitor, babacii din scoala ma pusesera diriginte, o parte sunt in puscarie, o parte curve care fac trotuarul, iar restul inca nu s-au hotarat pe care din aceste cai sa o apuce.
Parerea mea e ca fie si pt asemenea soi de elevi, religia e inca binevenita in scoli. Cei sortiti unei vieti de nimicnicie, ca pe astia ii dibuiesti de mici si n-ai cum sa-i schimbi, nu vor capata niciodata vreun respect fata de lege, o obstractiune pe care s-au obisnuit din familie sa si din mediul lor sa o deteste, pe cand exista o consistenta doza de probabilitate ca acestia ca creasca in frica macar de Dumnezeu. Nu prea suna a secol XXI, dar stim cu totii in ce tara si cu ce oameni traim.
Desigur, ideal ar fi sa se predea un fel de istorie a religiilor, a Bibliei, dar catre acest nivel vor avea cu siguranta acces cei mai dezmeticiti la cap si mai interesati dintre ei
Altfel, credeti-ma, modelul Smerdeakov, ilustrat de Dostoievki este oricand posibil: Daca-i spui unui asemenea degenerat ca Dumnezeu nu exista, el va ajunge la aceeasi concluzie cu a personajului autorului rus "Asta inseamna ca totul e permis", convingere in urma carea acesta decide sa-si ucida tatal natural.
Smerdeakov-ul marelui vizionar Dostoievski reprezinta acel "om nou" pe care comunistii ziceau ca il formeza si vedem bine ca au reusit in proportie covarsitoare. Iata ce a facut lipsa de Dumnezeu din Romania: o tara de Smerdeakovi, travesti in chip de mineri, politicieni, imeghebisti, violatori, incestuosi, pruncucigasi, paricizi s.a.m.d. Credeti ca in toate celelalte tari din lume se intampla atatea infamii cate vedem noi intr-o zi la "Stirile de la ora 5"? Probabil ca da, dar noi avem si cinica si dementa voluptate de scoate in prim plan toate aceste atrocitati inimaginabile.
Credeti ca daca Mailat ar fi comis respectiva crima in Romania, aceasta ar fi fost popularizata la "Stirile de la ora 5" ori alte asemenea productii tv? Sigur nu, pt ca era banala, de mut fumata, nu putea rezista concurentei cu o baba ciunga, chioara si leproasa, violata de viceprimarul din Vascauti, apoi decapitata, supusa la perversiuni si aruncata in latrina cu o galeata de var azvarlita deasupra.
Credeti ca vreunul din aceste gunoaie genetice, in cazul in care au fost pe la scoala, au ciulit urechile la vreo ora de religie ori chiar la pildele sterpe ale preotului satului?
-
religia in scoala ca si materie nu o voi imbratisa ever !!!
in clasa baiatului meu sunt atei, ortodocsi, catolici, martorii lui iehova. s-au rasculat fiecare , de fiecare data, cand am avut sedinta cu parintii in privinta religiei si pe buna dreptate, nu poti multumi fiecare nationalitate, etnie si religie in parte.
ce fac copiii atei, catolici si iehova la o materie Religia/ortodoxa ??? stau si se plictisesc si incearca sa nu asculte(asa cum tata, mama le-au spus acasa)
asta este strict parerea mea si nu vreau sa par rasista dar sincer o abordare a acestei materii lasa de discutat !!!
-
Se pare ca predarea religiei ar trebui altfel gandita daca ar ramane ca materie in scoli. Intradevar este foarte bine sa se deprinda notiuni de religie, dar poate ar trebui altfel insusite, aici este doar o parere pentru ca recunosc nu am nici cea mai vaga notiune despre pedagogie. Clar ca nu este corect ca un parinte catolic sa-si vada copilul nevoit sa invete religie ortodoxa, dar nu stiu cum s-ar putea rezolva problema aceasta. Cred ca este exclus sa se faca optional, fiecare sa-si aleaga cultul pe care-l doreste, tehnic nu s-ar putea realiza asta. Dar oare, si aici profesorii ar putea sa-si spuna parerea pt ca este una avizata si au experienta didactica necesara a discerne, nu ar fi potrivit sa se predea ceva gen istoria religiei impletita cu precizari despre fiecare cult in parte. Poate asa copii ar intelege mai bine si obiectiv fenomenul religios, regulile, dogmele, traditiile, ritualurile...Nu stiu este doar o parere, repet deloc avizata.
-
Sunt foarte multe citate ,povestiri , povestioare , pilde ; cu privire la religie . Si ori de cate ori citim vre-una trebuie sa reflectam asupra continutului ei .
Nimeni dintre aceia pe care bogatia si onorurile ii aseaza pe o treapta mai inalta nu e mare.Aceasta-i eroarea care ne inseala , ca nu apreciem pe nimeni dupa ceea ce este , ci ii adaugam si cele ce-l impodobesc . Cand vrei sa apreciezi pe cineva la justa lui valoare si sa stii ce fel de om este ,priveste-l gol;sa lepede averea ,sa lepede onorueile si celelalte minciuni ale soartei ,sa dezbrace pana si corpul -- priveste-i sufletul, daca-i mare prin altceva sau prin el insusi . Sa apreciem fiecare lucru, indepartand ce se spune despre el,si sa cercetam ce este ,nu ce este numit. Seneca Epistole
-
mai am un exemplu vizavi de predarea religiei in scoli.
colega mea are un copil in clasa a X a siiiii anul trecut si-a ratat toata media ghici de ce??? din cauza religieiiiii ?!! oare merita asa ceva un copil care trage tare pt facultate, bacalaureat ???? in fine, nu stiu cum ar putea fi structurata materia asta, in cazul in care va ramane in scoli, unde sunt atatea credinte nu doar ortodoxa.
ma intreb de ce iulielf nu are nimic de spus la aceste comenturi ale noastre ;)
-
Ca nu e prin zona, de-aia ! E prea de dimineata! :D
-
raskolnikov
am citit cu mult interes ce ai scris
de fapt tu scrii f bine
-
Nu intru in polemici cu privire la Religia predata in scoli! Dar eu pot sa spun ca am avut o vecina adventista, care aducea de la ea de la .... adunare, pastor, sau nu stiu de unde, o adeverinta si o foaie matricola cu note date de cei din aceasta religie fiicei sale! Se faceau cursuri speciale la ei acolo pentru copiii inscrisi in alta scoala! Si la scoala unde invata nu era obligata sa participe la orele de Religie!
Poate ca ar trebui doar sa fie optionale aceste ore, sau fiecare Religie sa isi organizeze cursuri in acest sens! Iar ateii sa faca doar ceva de cultura religioasa generala, in care, eventual, sa invete despre toate! Parerea mea!
-
Iti multumesc, Marcutza, ca te-ai gandit la mine pe acest topic. Imi pare foarte rau, dar timpul meu e limitat. Am o gramada de facut si de recuperat, acum, ca mi-am revenit deplin dupa "greseala" facuta.
In functie de acest timp, voi intra pe toate topicurile dar, treptat. Nu prea pot sa le fac nici eu pe toate. :)
Pe langa faptul ca trebuie sa citesc fiecare parere, eu mai am si 4 siteuri la care sunt admin, iar alte 3 siteuri sunt chiar ale mele si trebuie sa la fac update-uri periodice, iar acum mai am un site in constructie. Toate astea necesita timp.
Scuze, inca o data. O sa vorbim mai multe, chiar in viitorul apropiat, dar trebuie sa termin acel site.
-
Asha e, carmentoma, religia ar trebui sa nu fie decat optionala, mai ales in scolile primare.
Parerea mea e ca ar trebui sa se incerce sa li se explice despre religie atunci cand devin adolescenti sau, mai bine zis, cam pe la 18 ani. In cazul acesta, tare as vrea sa vad cati ar mai adera la vreo religie, cati vor fii atei si cati vor fii agnostici.
Ideea mea despre forma "fortzata" a inocularii religiei inca din scolile primare nu mi-o voi schimba. Consider ca, cine a gandit-o asha, stia ca daca unui copil, care nu are "discernamant" ii inoculezi o idee, subconstientul lui o va pastra, iar aceasta idee va fi foarte greu de "extirpat", sau chiar imposibil.
Asta numesc eu "manipulare parshiva" a celor "fara discernamant".
-
te asteptam la povesti @iulielf :)
-
...religia sa fie explicata la varsta de 18 ani ...TOTAL GRESIT
Adolescentii vor intreba mirati : " Cu ce se mananca ?!?!?!
Deja la aceasta varsta ,...au foarte multe pacate . Pacate de care sunt mandrii ca le-au savarsit. Poate ca unul chiar avand permis de conducere loveste un om ( dar tatal lui fiind mare barosan il scoate basma curata ). Un altul are tupeul sa i-a arma din dotare a tatalui sau ( politist fiind ) si sa-si impuste fratele de la o distanta de 3 metri . ....Si lista poate continua . Ei nu au remuscari pentru ceea ce fac . Deja la aceasta varsta este foarte tarziu .
Sa ai 18 ani si sa nu cunosti poruncile lui Dumnezeu .
Sa nu stii ca Dumnezeu are grija de tine .
Sa nu cunostii lucrarile lui Dumnezeu .
Sa nu stii ca Isus a murit pe cruce pentru tine .
Oricare ar fi religia ,... de la o varsta frageda ar trebuii sa ne conformam cu ea .
Ca este ortodox, catolic, adventist , mahomedan , ..etc. ....toti au un D-zeu al lor caruia i se inchina . Si acest lucru il fac de mici , invatati in primul rand de parinti si de cei din familie.
-
Subscriu cu o expresie pe care a spus-o un om mare si care e esenta a tot ce scriem noi aici: Nihil Sine Deo! Daca e o varsta la care sa o invatam , ea cred ca este in copilaria mica, atunci cand se formeaza "cei sapte ani de acasa"! Si, pentru ca suntem inca in post, (chiar daca nu e de bon ton sa mai amintim si asta) cred ca insasi discutia pe care o purtam e un mare pacat, mai ales in Saptamana Mare! Scuze pentru bigotism!!
-
Foarte bine spus : Cei sapte ani de acasa !
Chiar daca suntem in postul pastelui , nu savarsim nici un pacat ca ne marturisim credinta . Cand vorbesti despre Dumnezeu ,vorbesti cu credinta si cu tarie . Sufletul nostru este CASA LUI ,EL locuieste in inimile noastre
-
Nu recunoasterea credintei e un pacat, ci tocmai negarea ei! Imi pare rau sca nu reusesc sa ma fac inteleasa! Mai bine tac! Si din tacere poate intelege fiecare ce vrea!
-
Da, bine zis, "nerecunoasterea credintei". Dar, ce treaba are credinta cu religia? Eu nu prea vad legatura. Credinta e credinta, iar religia e religie. Eu, daca nu sunt religios, nu inseamna ca nu cred in Dumnezeu. Intr-adevar, poate nu in Dumnezeul in care cred cam toti. Eu cred in insasi Creatorul, care vorbeste prin noi, chiar in interiorul nostru, nu scrie in vreo carte. Cartile sunt scrise tot de "OM", iar orice om poate fi influentat, in functie de viata lui, de evenimentele din viata lui, poate fi influentat sa falsifice, su shtirea lui sau chiar fara a-si da seama. Trebuie sa selectam cele adevarate dintr-o carte, nu sa o credem "orbeshte".
Aceasta este parerea mea. In schimb, referitor la ce spunea cineva mai inainte, oare de ce trebuie sa ni se bage "pe gat" religia de cand suntem copii ? Care e scopul, sau care e rostul ?
Sa-i facem sa se teama de necunoscut? Sa-i facem sa se teama asha, de cand sunt mici? Nu sunt de acord. Eu vreau ca fetitza mea sa nu se teama vreodata de ceva. Atunci va fi mai puternica. Omul care nu are teama, dar are respect pentru legile vietii, nu ale "domnului". Acele legi ale "domnului" sunt scrise intr-o carte. Sufletul si psihicul uman nu e o carte. E un foarte complicat mecanism.
Inseamna ca sunteti de acord cu spusele preotilor care, in momentul, de exemplu, al cununiilor religioase, mireselor li se ureaza sa fie ca Rashela. Macar stie cineva ce era, ce a facut si cine era Rashela?
Aceasta Rashela era o prostituata. Daca voi credeti ca, in momentul cand va cununati religios e bine si "fara pacat" sa faceti ce facea Rashela, pentru ca asha va spune preotul ca e bine, atunci nu prea mai am nimic de comentat.
-
"In Vietile sfintilor, pe 22 iulie, despre Maria Magdalena se spun urmatoarele lucruri: "Fiind bantuita de patimi si de duhuri necurate, ea ducea o viata de desfrau si ticalosie. Auzind insa de Hristos, in sufletul ei s-a nascut, ca o flacara sfioasa, nadejdea ca va fi izbavita. (...) Maria Magdalena a fost pacatoasa care a uns cu mir picioarele Domnului, in casa lui Simon Leprosul; era una si aceeasi persoana cu Maria, sora lui Lazar." Vulgata "traditionala" propune un portret foarte "colorat" al personajului: desfranata "profesionista"; s-a convertit si L-a urmat pe Isus; a spalat cu lacrimi picioarele Acestuia inaintea Cinei de taina; ar fi fost sora insasi a lui Lazar; conform celei mai generoase traditii, perpetuate si de toate ecranizarile moderne, ea ar fi fost femeia adultera salvata in extremis de lapidare. Romanul lui Dan Brown, Da Vinci Code, propune o cu totul alta versiune, prelungind unele scenarii gnostice din Antichitate: Maria Magdalena ar fi fost sotia legitima a lui Isus, care s-ar fi refugiat in Occident dupa Rastignire. Iata doua mituri care nu au nici o justificare in textele evanghelice."
citez din multele scrieri care spun aceleasi lucruri despre Maria Magdalena.
-
Multumesc, Marcutza pentru raspunsul rapid. Cred ca nu o sa mai deschid subiectul despre religie decat atunci cand "majoritatea" vor citi istoria reala, pe care sa o confrunte cu "adevarurile sau minciunile" din "cartea cartilor" si cand lumea va face o asemanare sau deosebire, bineinteles, daca exista, intre timpul faptelor petrecute in "cartea cartilor" si istoria reala, scrisa de mai multi insi, din diferite locuri. Daca gaseste cineva o cat de mica potrivire, ii promit eu ca o sa ma duc la biserica.
-
hei @iulielf, parca a fost vorba ca respectam parerile chiar daca nu ni le insusim :) te asteptam la povesti cu interes :)
-
Ok, am inteles. Eu mi-am expus parerea. :) ;)
Pacat ca nu avem un chat in timp real.
-
Cu toate ca sunt ateu,cred ca religia tine pamantul pe axa. Religia tine in frau o eventuala dezlantuire a raului uman. Dumnezeu a aparut din nevoia oamenilor de a fi ocrotiti de ei insisi,de speranta intr-o viata mai buna si din teama de necunoscut.
Nu exista absolut nici o dovada a existentei lui Dumnezeu,noi l-am creeat,aveam nevoie de el.
-
ceva in genul crede si nu cerceta ? @sile43
-
...noi oamenii am inventat multe :) ...dar oare , nu cu ajutorul lui Dumnezeu !
-
perfect de acord cu intrebarea @krissunu ;) sa vedem replici :)
-
"Ajutorul lui Dumnezeu",doar o metafora a sperantei omului in divinitatea salvatoare ,o alianta a individului neincrezator in propriile capacitati.
-
" Busola" morala a omului.
Oamenii au primit un dar pretios: constiinta. Ca urmare, indiferent in ce natiune sau trib s-au nascut, ori in ce epoca au trait, toti au norme de conduita care au multe in comun. Totusi, constiinta este un ghid care poate da gres ; ea poate fi influientata de convingeri religioase false, de filozofii omenesti, de prejudecati sau de dorinte gresite. Prin urmare, asa cum un pilot trebuie sa-si etaloneze aparatura de zbor, noi trebuie sa ne verificam "busola" care ne indruma in plan moral si spiritual si, daca e necesar, sa o corectam, astfel incat sa indice normele drepte ale lui Dumnezeu . Spre deosebire de normele de conduita stabilite de oameni , care se schimba de la o generatie la alta , normele perfecte ale lui Dumnezeu sunt vesnice .
" Eu sunt Dumnezeul, Eu nu ma schimb " , a spus El -Maleahi 3:6
-
Normele "perfecte" ale lui dumnezeu,anuleaza spiritualitatea umana.
-
mai concret ....defineste spiritualitatea umana ...., sa stim cu totii ce anume anuleaza normele perfecte ale lui Dumnezeu ???
-
De acord cu Sile, normele "perfecte", de aceea sunt puse in ghilimele, ca sa se inteleaga ca, de fapt, acele norme "perfecte" sunt scrise intr-o carte, pe cand cele reale se afla inauntrul nostru. "Constiinta interioara" sunt normele dupa care ar trebui sa se ghideze "omul", nu dupa niste "norme asa-zis perfecte" scrise in vreo carte, religioasa sau nu.
-
Constiinta ! Ce este ea anume ? Cum s-a dezvoltat ea ? Cumva se uda la radacina si creste . Si in acelasi timp omul devine intelept . Sau constiinta are cumva vre-o carticica ascunsa si numai cine o gaseste se crede un om invatat.
Mai cititi odata mesajul de pe 07 Aprilie 23:51 .Ce nu este clar ?
Ca.....? " . Spre deosebire de normele de conduita stabilite de oameni , care se schimba de la o generatie la alta , normele perfecte ale lui Dumnezeu sunt vesnice . "
Scrie alb pe negru .
OK sunt scrise intr-o carte ! Noi cu totii o numim Biblie .
Biblia este cuvantul lui Dumnezeu .
( este scrisa intradevar de oameni ) ....dar daca ati citit biblia, acolo spune multe lucruri despre cei ce vor sa schimbe legile si cuvantul lui Dumnezeu .
Dumnezeu a lasat biblia pe pamant ca orice pacatos sa poata avea acces la ea si sa o citeasca .
In trecut Dumnezeu trimetea mesageri pe pamant cu scopuri precise . Acum nu mai este nevoie de acest lucru . Avem biblia . Ia este calauza noastra .
-
În una din evanghelii Iisus zice aşa: "Dumnezeu este în voi şi printre voi". Cereţi lămuriri unui preot legat de asta şi în funcţie de reacţia sa, veţi avea măsura deschiderii sale şi apropierii de... Forţa Supremă (eu aşa numesc ceea ce majoritatea numeşte Dumnezeu).
Mai mult încerc să nu intru în discuţii despre religie. Părerile şi ideile mele (deşi unele exprimate chiar de cel pe care Biserica ni-l pomeneşte des, Hristos) sunt profund antagonice cu credinţa majorităţii.
Eu sunt credincios, nu religios. Clasificarea (deşi urăsc cuvîntul ăsta cînd vine vorba de oameni) cea mai apropiată cred că ar fi aceea de "agnostic". Cred cu tărie în existenţa a ceea ce este numit cu vocabula "Dumezeu". Însă nu cred în Dumnezeul prezentat de Biserică.
-
Felicitari, Saturnianu' pt. sprijin si merci! Aceleasi conceptii.
-
Felicitari, Saturnianu' pt. sprijin si merci! Aceleasi conceptii.
Mulţam, dar n-am făcut decît să-mi exprim părerea. Se pare că ne-om înţelege :)
-
... si dupa cateva discutii iata ce a iesit :
1. oamenii l-au creat pe Dumnezeu.
2. Dumnezeu este constiinta noastra
3. credinta in ceea ce este numit cu vocabula Dumnezeu
...buuuun !
Dar eu stiu din biblie ca Dumnezeu a creeat pamantul ,...a facut omul dupa chipul si asemanarea sa ,...toate vietatile sunt creeate de El .
( nici un om ,...cat ar fi fost el de intelept ,...o suta de oameni,...o mie ,..o suta de mi ,...un milion de oameni ,..nu pot fi atat de intelepti pentru a scrie o carte cum este biblia . Cuvintele acestei carti nu pot fi inventate de nici o minte stralucita a umanitatii . Cititi-o ,..dar nu ca pe orice carte ,..nu ca pe un roman ,...ci,..ca pe cuvantul lui Dumnezeu )
-
"Dupa ce evreii se intorc cu credinta la Isus Cristos,acceptandu-l ca Mesia,El se va aseza pe tron la Ierusalim,unde va domni 1000 de ani pe pamant,domnie caracterizata prin neprihanire,prosperitate si pace.Cand mileniul acesta se incheie"
Acesta e un citat din Noul Testament.
Avand in vedere ca mileniul sa ca sfarsit,unde e tipul?,ca pe ala care sta pe "tronul"Ierusalimului ,parca il cheama altfel. Sa minta,oare,biblia aia "perfecta"?
-
...este posibil ,...ca omenirea sa se afle la " punctul " unde pamantul este " lovit " de boli, de razboaie , catastrofe, ...etc. Toate acestea sunt scrise in biblie.
....cu siguranta , Isus va venii .
-
Iisus va veni cînd vom fi noi în stare să-l chemăm.
-
.. obositi de iuresul unei lumi care nu-si mai regaseste aspiratiile, dezamagiti de cei pe care i-am fi voit altfel, tulburati de lucrarile intunericului, slabanogiti in rugaciune si lipsiti de iubire, chiar daca nu ne este ingaduit a cere sa punem degetul in ranile pe care iubirea lui Hristos le-a primit pentru noi, sa indraznim macar a alerga si, cazand la picioarele Milostivirii Sale, sa strigam cu lacrimi, din adancul sufletelor: "Credem, Doamne, ajuta necredintei noastre"..
la Praznicul Sfantului Ioan Rusul, 27 mai 1999
-
Cum vine omul cu un argument solid,cum raspundeti cu metafore biblice.....preafericitilor.
-
.....domnu Sile43 ,... nu suntem noi aceea, ..DA ar fi fost frumos sa fie ,... dar iata ca romanii nostrii ii numesc asa pe teoctistii nostrii " Preafericitul Patriarh .....cutare ,...si cutare " ...acestia sunt doar angajatii unei institutii < vorba lui Garcea: " De ce este ma preafericit popa asta? ....rade asa,...tot timpul,....se bucura ,..este mai fericit decat mine .." >
Slujitori ai lui Dumnezeu ii consider pe aceia care au harul de a transmite cuvantul lui Dumnezeu . Nu toti il au . Dar este bine sa ne indreptam pasii acolo unde credem de cuviinta .
Manastirile sunt locurile cele mai frumoase ,...unde calugarii au acel " ceva " aparte , fata de preoti .
-
Cum vine omul cu un argument solid,cum raspundeti cu metafore biblice.....preafericitilor.
draga sile43, nu era un citat biblic, era ceva actual, formulat exact in sensul a ceea ce ai scris tu..
-
Fragment dintr-o povestire începută şi neterminată încă:
– Ei bine, îţi aminteşti că în Geneza, mai pe la început, parcă în versetul 26, scrie aşa: „Şi Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră.“. Te-ai întrebat vreodată cam care ar putea fi tîlcul acestor vorbe? Nu te-a obsedat nici un pic această formă de plural Nostru?! Pe mine da! De ce Nostru şi nu Meu?! De ce să facem şi nu să fac?! Cine este de fapt Dumnezeul nostru? A fost singur atunci cînd a creat lumea, omul? Şi dacă nu, cine erau cei care îl însoţeau încît aveau aceeaşi putere ca şi El, de a crea oameni? Oare nu sunt nişte fiinţe care şi-au asumat acelaşi rol de creatori pe care ni-l asumăm noi acum, cînd creăm fiinţe în laboartoarele de genetică?[...] Dumnezeu nu a fost singur atunci cînd a creat omul!
-
versetul 26:
Şi a zis Dumnezeu: "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!"
...asa este , se vorbeste despre " asemanarea Noastra ". Foarte bine ca te-ai intrebat ,...si eu am facut acest lucru ,...si am gasit raspunsul.
Toata creatia a fost facuta de catre Dumnezeu si fiul Sau Isus . Acesta este adevarul. Nu numai Dumnezeu a contribuit ,.. ci ,...si insusi Isus .
Biblia ne spune ca putem ajunge la Dumnezeu , decat prin Isus.
Duhul Sfant se coboare asupra noastra ,...cu ajutorul lui il vom recunoaste pe Isus ,...ii vom "deschide usa sufletului " ,...Isus " vede" credinta noastra,....daca suntem cu adevarat credinciosi ,...ne deschide calea catre Dumnezeu Tatal.
Aici este vorba despre Sfanta Treime :
- Duhul Sfant ,....el se pogoara peste sufletele noastre de cand ne nastem
- Isus ,....care ne " cantareste " credinta
- Dumnezeu Tatal -unicul Dumnezeu
El precizeaza in biblie ca nu exista alti Dumnezei in afara de El.
-
M-ati pus la colt cu citatele voastre. Eu care merg la biserica nu stiu versete din biblie.
Merg pe principiul din titlu "crede si nu cerceta"
-
Saturnianule ce-mi faci?. Eu toata viata nu am crezut in Dumnezeu si aflu acum la batranete ca nu trebuie sa cred in mai multi? ::)
-
" crede si nu cerceta "
...este un principiu !!! ..asa-i !!!
Cand un om spune un lucru de o anume importanta este crezut sau nu. Alteori cercetam spusele ,....si vedem daca gasim adevarul sau minciuna in ceea ce s-a spus .
Poate ca este bine ca acest principiu sa-l punem in aplicare atunci cand avem nevoie de ajutor divin .
....si aici am sa spun o povestioara:
Dumnezeu bate la usa ta
Intr-o zi o femeie mai in varsta isi facea treburile in casa. Deodata aude un glas care ii spune : Eu sunt Dumnezeu ! Ai grija si pregateste-te deoarece eu voi veni la tine ziua urmatoare.
Femeia asculta si a incepu sa faca pregatirile. A facut curat in casa, a spalat, a sters praful; apoi a gatit cele mai bune bucate, a asezat masa a facut tot ce putea sa faca pentru un musafir , mai ales ca era unul asa de important.
Iar apoi a inceput sa astepte.
Dupa cateva ore de asteptare si nerabdare - suna la usa cineva. Deschide repede, dar spre dezamagirea ei era vecina. O persoana mai saraca cu 3 copii care ii cere niste sare imprumut. Deranjata de prezenta ei ii spuse :
- Pleaca ! Nu ma deranja astept pe cineva foarte important acum. Nu am timp.
Vecina pleca intristata. Peste inca o ora vine la usa altcineva. Era un vanzator ambulant - care incerca sa scoata si el un ban.
Din nou - este gonit si acesta din motivul ca era ocupata.
Se aseza iar langa masa pusa cu bucate si se intreba : Oare de ce nu mai vine?
Se aude din nou soneria.
- Sigur e El ! Si alerga catre usa. Deschide, si spre surprinderea ei era doar un cersetor.
- Dati-mi si mie o bucata de paine. Sunt sarac, nu am ce manca, si nu mai pot de foame. Dumnezeu sa va dea in loc ce imi dati mie.
- Nu am ce sa iti dau. Toate bucatele acestea nu sunt pentru tine !
Seara se asternu si nu veni nimeni. Astepta si intr-un final se culca. In vis s-a auzit vocea Domnului:
Am venit si am batut de 3 ori la usa si nu m-ai primit inauntru. Am cerut de mancare si nu mi-ai dat.
Draga cititorule : Dumnezeu nu vine cu aura la cap si cu crucea in spate. Cand ajuti pe cineva, pe El in ajuti. Cand dai unui sarac ceva de mancare, Lui ii dai. Asa ca ajuta-ti aproapele si fa o fapta buna !
-
Saturnianule ce-mi faci?. Eu toata viata nu am crezut in Dumnezeu si aflu acum la batranete ca nu trebuie sa cred in mai multi? ::)
Scuze că ţi-am creat probleme în plus. Treci tu peste, nu-ţi va fi greu ;)
Ştii ce cred eu? Că Dumnezeul de care ni se vorbeşte în Biblie nu e acel Dumnezeu - Forţa Supremă cum îi zic eu - creator al universului şi toate cîte sunt în el, ci un Dumnezeu mai mic, un Dumnezeu doar al nostru. Nu ştiu ce şi cît vor înţelege cei de pe-aici din ce spun şi ce o să mai spun eu :)
Recomand un film - Stigmata - realizat după cuvintele lui Iisus din Manuscrisul de la Marea Moartă (cu siguranţă aţi auzit de el), cuvine care NU se regăsesc în Biblie, pentru că aşa au ales înaltele feţe bisericeşti în urmă cam cu un mileniu cînd s-a decis ce anume evanghelii să intre în alcătuirea Bibliei. Şi au ales foarte atent.
Mai recomand documentarul Iisus care este difuzat pe National Geographic.
-
@krissunu
Cu poestioara ta nu m-ai atins de loc. Usa nu deschid din alte ratiuni. La copii de pe strada nu mai dau tot la fel ( ajunsesera sa ma cunoasca si se adunau ciorchine dupa mine ), pana am inceput sa ma interesez de unde provin si am aflat ca aveau familie fiecare. La cersetori dau, dar nu la usa mea, sub nici o forma nu deschid usa pentru pomana. Ce pot sa dau, duc eu acolo unde ma trimite constiinta.
Mi-a placut, dar nu prinde la oricine ;)
Principiul "crede si nu cerceta" il aplic doar in roport cu divinitatea ! Ar fii cea mai mare prostie ca in raport cu confrati pamanteni sa fiu la fel de increzatoare. IMPOSIBIL !!!
-
Jesus said... the Kingdom of God is inside you, and all around you, not in mansions of wood and stone. Split a piece of wood... and I am there, lift a stone... and you will find me. (Din "Manuscrisul de la Marea Moartă")
Cum spuneam şi în mesajul anterior, cuvintele lui Iisus din acel manuscris NU se găsesc în Biblie. Citindu-le pe cele de mai sus e lesne de înţeles de ce. În schimb, se pare că Manuscrisul se găseşte în biblioteca Vaticanului. De ce nu este făcut public, iarăşi e lesne de înţeles.
De ce căutăm ceva la mari depărtări sau în alte părţi cînd se află atît de aproape de noi?
@krissunu: Aplici principiul acela cui vrei tu. Dar cred că ştii la fel de bine ca mine că Iisus nu a zis niciodată "crede şi nu cerceta" relativ la divinitate. Caută în Biblie şi ai să vezi. Asta e o "invenţie" a Bisericii.
-
Scuze. Era @Catherina: Aplici principiul acela cui vrei tu. Dar cred că ştii la fel de bine ca mine că Iisus nu a zis niciodată "crede şi nu cerceta" relativ la divinitate. Caută în Biblie şi ai să vezi. Asta e o "invenţie" a Bisericii.
-
Scuze. Era @Catherina: Aplici principiul acela cui vrei tu. Dar cred că ştii la fel de bine ca mine că Iisus nu a zis niciodată "crede şi nu cerceta" relativ la divinitate. Caută în Biblie şi ai să vezi. Asta e o "invenţie" a Bisericii.
Nu suntem in masura sa dezbatem aceste cuvinte, dupa mine este traducerea laica; ( in biserica de vreun preot nu cred ca este folosita , poate fii rastalmacita in multe forme )
;a cuvintelor lui Isus Hristos adresate Apostolului Toma, care nu credea in Invierea Lui pana nu-l vedea. Astfel Isus Hristos a aparut din nou in fata Apostolilor si l-a chemat pe Toma langa el zicand , Apropie-te si pune mana pe mana si coasta mea ' apoi ,, Fericit esti tu Toma, ca vezi si crezi, dar mai fericit este cel care crede si fara sa vada '
Nu am pretentia ca am folosit citat din biblie ( este din ce am ascultat in biserica )
Din "crede şi nu cerceta" fiecare are dreptul sa inteleaga ce vrea. Eu in aceasta forma traduc si inteleg aceste cuvinte.
Dar ,, fericiti sunt cei saraci cu duhul '' nu este cumva tot o rastalmacire a acelorasi cuvinte ... exista in biblie ?
-
noi crestinii ortodicsi credem in D-zeu mai mult cu sufletul
de mici bunicii mai ales ne-au inoculat dragostea fata de divinitate si nu ne-au explicat biblia
ne-au invatat cat stiau si ei
noi iubim cu sufletul, asa cum un copil isi iubeste parintii, fara sa ii inteleaga mereu sau fara sa le studieze faptele
am avut un coleg baptist
el studia bibila, in contextul epocii respective
spunea lucruri interesante, dar mie imi pareau reci
nu se putea sa nu imi spun parerea si la subiectul asta, nu e asa?
-
Salutare tuturor
Ma bag si eu in seama pe subiectul asta mai ales pentru ca prin unele tari pe unde am fost si pe unde am si
lucrat ( Turcia, Iraq ) poti fi serios admonestat, batut sau chiar omorat daca indraznesti sa pui la indoiala existenta
divinitatii. Sigur, nu e cazul romanilor...sper eu :) .... Eu de cate ori am fost intrebat daca sunt musulman sau crestin, si se intampla foarte des asta, intotdeauna rapundeam: "Nici musulman, nici crestin, credinta sta in bunatatea inimii si in dorinta de a ajuta", si cred in asta.
Degeaba te duci la biserica daca atunci cand iesi de acolo te uiti cu dispret la mana intinsa de cativa nefericiti ai sortii sau
te grabesti cu judecata in alte situatii ale vietii cand intilnesti oameni aflati in dificultate....
Ca sa intru si eu in "polemica" o sa va spun ca eu am mari indoieli in existenta cuiva care este atotputernic, fie ca se numeste Dumnezeu, Allah sau mai stiu eu cum, si o sa va dau si argumentul meu pe care unii o sa-l considere oarecum simplist,
poate ca si este, nu stiu...
Se spune ca Dumnezeu a creat Pamantul si ca noi suntem copii lui...
Ei bine, atunci un adevar general valabil spune ca atunci cand creezi ceva esti responsabil pt acel lucru, ori daca ma uit
in jur, observ ca Atotputernicul a esuat in "manageriat" iar ca tata si-a abandonat de mult copii....(o gandire asemanatoare cu cea a
profesorului din postarea de inceput a lui Marcutza)
Sunt o persoana care intotdeauna se bazeaza pe adevaruri, analiza si fapte dovedite iar existenta unei fiinte superioare
care poate sa faptuiasca lucruri pe care noi le-am considera minuni, care ar putea sa ajute dar nu o face mi se pare ilogica,
si sincer sa fiu imi da fiori, ....ar fi ca atunci cand apelezi la cineva care stii sigur ca poate sa te ajute,
dar nu o face, din rautate....puteti sa ganditi ca bunul nostru Dumnezeu ar face asta???
Perfect de acord cu Sile43...."Religia tine in frau o eventuala dezlantuire a raului uman. Dumnezeu a aparut din nevoia oamenilor de a fi
ocrotiti de ei insisi,de speranta intr-o viata mai buna si din teama de necunoscut.
Nu exista absolut nici o dovada a existentei lui Dumnezeu,noi l-am creeat,aveam nevoie de el."....iar atata timp cat o religie, orice
religie, nu te indeamna sa faci rau, e ok pt mine,....doar ca eu unul nu cred in Dumnezeu.
Din pacate, la noi, ca peste tot cred, religia si credinta in Dumnezeu sunt un fel de masca pentru ipocrizie si inavutire in
foarte multe cazuri....
-
@robbye79
Ai dreptate, romanul este indulgent , nu te va omara nimeni pentru necredinta ta la fel cum sper sa nu ma omoare nici pe mine pentru credinta mea.
Daca asta e parerea ta eu ti-o respect.
Sper sa nu incerce nimeni sa te converteasca aici pe forum !
-
forumul nu e pt convertirea in vreun fel a cuiva :)
este pt a dezbate, a ne spune parerea si a discuta la modul placut subiectele care preocupa.:)
-
Binainteles @marcuza ! aici discutam :) in modul cel mai placut .
...imi place sa vorbesc despre lucrurile lui Dumezeu .
...nicidecum , nu sunt persoana credincioasa, care se trezeste dis-de-dimineata si se roaga . Nu sunt usa de biserica .
-
pe mine m-au ajutat enorm 2 persoane in momentele cumplite ale vietii mele(si am avut slava Domnului si eu) si anume: copilul meu si Cel de Sus.
-
Binainteles @marcuza ! aici discutam :) in modul cel mai placut .
...imi place sa vorbesc despre lucrurile lui Dumezeu .
...nicidecum , nu sunt persoana credincioasa, care se trezeste dis-de-dimineata si se roaga . Nu sunt usa de biserica .
Ok. M-am linistit, cat pe ce sa te pun in rama. Te credeam un ingeras printre noi ;)
-
Binainteles @marcuza ! aici discutam :) in modul cel mai placut .
...imi place sa vorbesc despre lucrurile lui Dumezeu .
...nicidecum , nu sunt persoana credincioasa, care se trezeste dis-de-dimineata si se roaga . Nu sunt usa de biserica .
Ok. M-am linistit, cat pe ce sa te pun in rama. Te credeam un ingeras printre noi ;)
..oricum, ...rama o faceam eu,.. din cel mai frumos lemn ,...si anume din trandafir japonez ;)
-
Robbye79,bine ai venit . Ma simteam "singur"printre atatia "preafericiti".
Ai trecut la aliante, cauti forte noi, nici o problema, va pup pe frunte crestineste pe amandoi :-* :-*
-
Merci, Sile.....inainte sa citesc toate comentariile ma gandeam ca o sa fiu singurul Gica Contra pe subiectul asta.. :)
Fii cu ochii pe Catherinna, e sireata...a inceput "convertirea" cu saruturi pe frunte. ;)
Glumeam....multumesc, Catherinna.
-
....nici eu nu stiu cum este ???
....sa ne invete @Catherinna :)
-
....nici eu nu stiu cum este ???
....sa ne invete @Catherinna :)
Sunteti rai, dar eu ca o buna crestina ce sunt, am sa va explic prin cuvinte asa;
Pupatul crestinesc pe frunte consta intr-o atingere cu buzele mele a doua degete ale mele( aratatorul si mijlociul ) si aplicate apoi la voi pe frunte printr-o atingere usoara.
Se mai poate intampla, ca si cu buzele sa ating direct fruntea voastra , dar fiind precauta, nestiind cat de inalti sunteti , ma tem ca poate nu ajung pana la frunte si voi fii nevoita sa pup mai jos, unde ajung, dar cu mana sunt sigura ca va ating fruntea oricat de inalti sunteti.
V-am lamurit ! hi. hi, hi, :D :D
-
...hai sa va spun :
Pe strada unde stau eu vine cu botezul un popa ( acum este mai in varsta ).
El are obiceiul sa dea cu busuiocul in stanga si in dreapta ,...iar cand ajunge in dreptul tau iti da cu crucia ( de marime mai mica ) pe frunte, ..imediat ti-o lipeste de buze,..si automat dosul palmei lui te " stampileaza" pe gura. Toate miscarile decurg rapid . Acest lucru mi s-a intamplat pe la varsta de 7 ani . De atunci eu fug de acest popa .
-
Sile de la cazane :D :D :D You're the man!
-
Sunt si eu membra de aproape doua luni pe acest forum care initial promitea mult si credeti-ma ca au urmarit mai toate discutiile purtate si mi-am facut o parere despre multi dintre utilizatori. Totusi, nu nteleg de ce s-a inchis topicul despre Eminescu, unde s-au discutat multe lucruri interesante, multe necunoscute mie, doar din cauza exagerarilor unor membri? Acolo macar puteam afla lucruri interesante, nu doar trivialitati prtecum cea de mai sus, creata, daca nu ma insel, de unul dintre impricinati, de cel acuzat, de mai multi, ca ar fi agramat si vulgar. A crescut decenta forumului prin renuntarea la discutia despre Eminescu si Istrati si a sporit prin postarea unor trivialitati jenante precum cea de mai sus, demna de blogul Laurei Andresan? Ma mai gandesc
-
Mi- placut nickname-ul pe care ti l-ai ales si as vrea sa-l vad in continuare pe forum. Topicul cu Eminescu a fost inchis doar momentan pentru ca se incinsesera niste discutii pe acolo...eu am inteles ca va fi redeschis :)
-
Unde e trivialitatea?,chiar nu inteleg. Am multe defecte dar trivial nu am fost niciodata.
-
Esti off-topic ??? Pe aratura rau de tot!!!
-
Am auzit multe despre tine,mi-ar placea sa ne intalnim intr-o zi,doar ca eu nu-s bautoare de palinca:)
As putea sa te antrenez, desi eu sunt o bautoare de divizia C! Putin, dar bun!
-
Eu prefer vinul alb demisec,Capsuno.
-
Dupa un paharel de palinca e perfect :D
-
Dupa un paharel de palinca e perfect :D
Poi vezi!De ca vb despre offtopic?Sau nu eu eram cea vizata,ci domnul care vb despre buze si degete,organele lui sexuale probabil?Ptiu,Doamne iarta si pazeste!
-
Utopie,folosesteti neuronul la maxim si explica-mi unde e vulgaritatea din postarea mea.
-
Poi vezi!De ca vb despre offtopic?Sau nu eu eram cea vizata,ci domnul care vb despre buze si degete,organele lui sexuale probabil?Ptiu,Doamne iarta si pazeste!
Cum iti spuneam dup 50ml de palinca nu vei mai baga de seama astfel de fleacuri ;D
-
Utopie te rog! Imagineaza-ti ca ai baut palinca aceea...si relaxeaza-te... TE ROG!!!
-
@Utopie: Si ce-ai citit pe la topicul cu Eminescu n-ai gasit nimic trivial pe-acolo? Ciudat... foarte ciudat! :-\
-
@Utopie: Si ce-ai citit pe la topicul cu Eminescu n-ai gasit nimic trivial pe-acolo? Ciudat... foarte ciudat! :-\
Poeziile lui Eminescu.M-a oripilat si pe mine faptul ca autorul postari n-a pus bipppp...bippp;)Dar nici Eminescu n-a pus...cand a scris
-
Sunt si eu membra de aproape doua luni pe acest forum care initial promitea mult si credeti-ma ca au urmarit mai toate discutiile purtate si mi-am facut o parere despre multi dintre utilizatori. Totusi, nu nteleg de ce s-a inchis topicul despre Eminescu, unde s-au discutat multe lucruri interesante, multe necunoscute mie, doar din cauza exagerarilor unor membri? Acolo macar puteam afla lucruri interesante, nu doar trivialitati prtecum cea de mai sus, creata, daca nu ma insel, de unul dintre impricinati, de cel acuzat, de mai multi, ca ar fi agramat si vulgar. A crescut decenta forumului prin renuntarea la discutia despre Eminescu si Istrati si a sporit prin postarea unor trivialitati jenante precum cea de mai sus, demna de blogul Laurei Andresan? Ma mai gandesc
Respectele mele pentru puterea si curajul de a posta aceste cuvinte! Dar ai mare grija: eu asa am devenit "oaia neagra " a forumului! ca am considerat ca se coboar sub un anumit nivel si ca se mentin topicuri "usurele" sau ultravulgare, in detrimentul celui pomenit de tine, dar ca aciolo nu se cearta nimeni! Rabdare multa si toate cele bune!
-
N-am inteles ce legatura este intre subiectul topicului si offtopicurile de aici, sincer. :)
OFFTOPIC
dragilor aveti topicuri speciale pt astfel de discutii, unele chiar nu-si au locul pe public(aveti exemple destule, topicuri inchise pt ca nu s-a stiut sa se vorbeasca civilizat si la obiect) :)
eu una va recomand sectiunea mesaje personale sau telefon sau messenger etc pt astfel de lucruri pe topicuri care cer dialog PE subiect si dezbatere civilizata nu intinsa spre rautate.
decenta unui forum tine TOTI, de modul in care ne prezentam in subiectele abordate indiferent ca este vorba despre Eminescu, Fazan, Religie samd ;)
9.Moderatorii isi rezerva dreptul de a sterge fara explicatie mesajele care nu sunt de interes sau care creeaza tensiune si dezacord . Nu sunt acceptate vendetele personale si barfa negativa la adresa altor utilizatori ai forumului .
10.Discutiile in contradictoriu fara rost sau subiectele care nu prezinta un interes general in forum vor fi sterse
ONTOPIC
va rog respectuos sa reveniti la tema topicului !!! :)
-
Ai dreptate marcutza :) ...este timpul sa revenim la "oile" noastre :)
...uite !!! ..sa discutam putin despre subiectul :
" De ce avem nevoie de biserici ."
Si voi incepe cu o povestire:
"Un om a fost la duhovnicul sau si iscoditor din fire l-a intrebat:
-Parinte, de ce se tot construiesc atatea biserici in Romania? Citeam si ieri in ziare de Catedrala Neamului ca o sa coste o gramada de bani, nu ar fi mai bine sa se cheltuie banii acestia pe lucruri mai cu folos?
Si oricum, nu este Dumnezeu omniprezent peste tot? De ce atatea biserici?
Parintele a suras si i-a zis:
-Uite cum sa iti zic eu tie ca sa pricepi si tu...Si apa este prezenta peste tot in aer sub forma de vapori, da' tot te duci la fantana sau robinet ca sa iti potolesti setea. De aia avem nevoie si de biserici! Ca credinciosii sa aiba un loc unde sa vina si sa isi potoleasca setea de Dumnezeu. "
-
Ai dreptate marcutza :) ...este timpul sa revenim la "oile" noastre :)
...uite !!! ..sa discutam putin despre subiectul :
" De ce avem nevoie de biserici ."
Si voi incepe cu o povestire:
"Un om a fost la duhovnicul sau si iscoditor din fire l-a intrebat:
-Parinte, de ce se tot construiesc atatea biserici in Romania? Citeam si ieri in ziare de Catedrala Neamului ca o sa coste o gramada de bani, nu ar fi mai bine sa se cheltuie banii acestia pe lucruri mai cu folos?
Si oricum, nu este Dumnezeu omniprezent peste tot? De ce atatea biserici?
Parintele a suras si i-a zis:
-Uite cum sa iti zic eu tie ca sa pricepi si tu...Si apa este prezenta peste tot in aer sub forma de vapori, da' tot te duci la fantana sau robinet ca sa iti potolesti setea. De aia avem nevoie si de biserici! Ca credinciosii sa aiba un loc unde sa vina si sa isi potoleasca setea de Dumnezeu. "
QED! felicitari! Asta e ideea! De ce sunt atatea restaurante, cazino-uri, locuri de sdistractie, dar si case de cultura, teatre, piscine, sali si terenuri de sport, cabane, munti, plaje, etc.! Pentru ca e loc pentru toata lumea sub soare si fiecare are Casa lui, unde se simte bine! Nu sunt precum sectantii, sa atrag catra Biserica oamenii cu orice pret, dar vreau sa am dreptul sa nu dau explicatii de ce intru eu un Casa Bunului Dumnezeu in fiecare zi de Duminica si la marile Sarbatori Religioase! Faceti ceea ce considerati cu viata, Credinta si Religia voastra, dar dati-mi voie si mie sa am oriunde un asemenea colt, unde ma simt usurata, impacata si impacata cu mine insami! Cer prea mult?
-
Efectele rugaciunii “Tatal nostru”
Edgar Cayce, celebrul medium american considera ca modalitatile de patrundere a bolilor si suferintei corpului uman, sunt urmarea “otravurilor cognitive”, secretate de gandurile negative. Astfel in Statele Unite s-a lansat o adevarata campanie a optimismului si celebrul indemn “think positive” s-a popularizat tot mai mult in randul oamenilor.
Cayce spunea: Gandind pozitiv putem vindeca, gandurile optimiste avand puterea de a actiona benefic asupra organismului regland activitatea glandelor vitale.
Cayce recomanda pentru aceasta un mijloc simplu si fundamental de meditatie, prin intermediul rugaciunii Tatal Nostru.
Totodata, el explica corespondenta dintre fiecare verset al rugaciunii si respectivii centrii glandulari ce sunt influentati de aceasta.
" Trebuie sa incerci sa resimti fiecare val de semnificatie al fiecarui verset, sa extragi sensul energetic al acestuia si sa il directionezi catre organul in cauza, sa simti cum acest verset curge prin corpul tau. Caci se produce in corpul fizic un raspuns la reprezentarile corpului energetic: se construieste astfel o reactie chimica, fiind posibila vindecarea“, concluzioneaza autorul.
Iata dar, dupa Edgar Cayce, corepondenta intre versetele rugaciunii si principalele glande endocrine stimulate:
Tatal nostru care esti in Ceruri actioneaza asupra glandei pituitare, cu rol de declansator al procesului
Sfinteasca-se numele Tau actioneaza asupra glandei pineale
Vie Imparatia Ta deschide tiroida si regleaza functia acesteia
Faca-se Voia Ta, precum in Cer deschide tiroida
Asa si pe Pamint actioneaza asupra timusului
Piinea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi deschide gonadele, glandele sexuale masculine si feminine
Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri actioneaza asupra glandelor suprarenale
Si nu ne duce pe noi in ispita actioneaza asupra celulelor Lyden
Si ne izbaveste de cel rau actioneaza din nou asupra timusului
Ca a Ta este Imparatia actioneaza din nou asupra tiroidei
Si puterea actioneaza asupra glandei pineale
Si Marirea redeschide pituitara
AMIN formula de inchidere a acestor centri energetici si de reconectare la planul terestru.
Astfel Cayce este de parere ca riscul aparitiei unor boli sau afectiuni nervoase este mai scazut pentru persoanele care gandesc pozitiv sau se roaga in mod frecvent..
Este adevarata aceasta informatie, adica legatura vibrationala intre rugaciunea Tatal Nostru si glandele endocrine, ea fiind recunoscuta astazi si de preoti.
Ce este de adaugat, este faptul ca rugaciunea aduce in cimpurile energetice umane, in aura, energia divina, lucreaza asupra sistemului nervos, apoi pe glandele endocrine in special pe hipofiza, apoi starea informationala de bine este transmisa tuturor celulelor cu ajutorul aparatului circulator si, in special, al sistemului sanguin.
Parintele Arsenie Boca, arata in cartea sa Mare indrumator al sufletelor in sec.XX ca: Adevarat este ca o baza biologica a patimilor si a urmarilor lor o formeaza si glandele endocrine al caror echilibru sau dezechilibru functional se rasfringe in toata fiinta omeneasca.
Mai adauga parintele: ,,Oamenii au ajuns in robia patimilor, cenzura mintii lor a slabit si omul si-a pierdut libertatea. Fiecare patima poate fi o caramida a unui zid care il indeparteaza pe om de Creatorul sau”.
Sa alegem sa incetam a construi ziduri, sa incercam a darima ceea ce a fost construit gresit pentru a ne resacraliza, asa cum am venit in chip de copil, plini de Dumnezeu.
Putem face acest lucru prin rugaciuni si post, asa cum frumos ne indeamna parintele Arsenie Boca:
Trupul nu se poate trata decit prin post, caci el nu stie si nu recunoaste convingerile, pentru ca atunci puterile potrivnicului slabesc si porcii patimilor nu mai vin sa se scalde, nemaiavind locas, postul putind lucra chiar si asupra patimilor mintii – ochii vad lucrurile, mintea vede gindurile. Postul curăţeşte ochiul, rugăciunea curăţeşte mintea. Rugăciunea are şi stări superioare, când izbăvindu-se patimile, se deapănă de la sine fără cuvinte, într-o nesfârşită dragoste de Dumnezeu, de oameni şi de toată făptura.
19/02/2010 de Solarris
-
Gîndirea pozitivă este esenţială. Zicala "de ce ţi-e teamă, nu scapi" este exact asta: un îndemn către gîndirea pozitivă, pentru că ceea ce gîndim, atragem asupra noastră mai devreme sau mai tîrziu. Însă rugăciunea Tatăl Nostru este doar o metodă de meditaţie dintr-o multitudine. Totul se rezumă la forţele în care crede fiecare fiindcă, în ultimă instanţă, spiritul/sufletul fiecăruia este puterea apoi interconectarea cu celelalte spirite/suflete. Şi fiecare crede într-o anumită metodă de meditaţie prin care să-şi ia energia necesară întreţinerii acestui spirit/suflet.
Aşadar, rugăciunea aceasta sau orice altă formă de meditaţie are efect numai dacă persoana crede sincer. Altfel rugăciunea nu are nci un efect. Credinţa este esenţa, indiferent de forma în care o manifestăm.
-
Şi hai să vă bulversez cu ceva din puţul gîndirii mele raţionalisto-mistico-cosmologică ;D Nu de alta, dar să simţiţi că e un extraterestru printre voi ;)
Ştim cu toţii că dezbaterile privind existenţa lui Dumnezeu au încins minţile oamenilor, spiritele şi, uneori, mai mult decît atît, vreme de milenii. Religia a “rezolvat” problema rapid: e de-ajuns să crezi şi există. Suficient pentru mulţi oameni ca să-şi poată vedea mai departe liniştiţi de viaţa lor şi mărunţişurile ei. Dar nu suficient pentru toţi. Nici pentru mine. Dincolo de misticisme, zei, duhuri sfinte, spirite şi alte asemenea, trăim într-un Univers care are şi materie, care se întinde cu mult dincolo de percepţia prea limitată a minţilor noastre, care îşi face simţită prezenţa existenţei sale, se manifestă, respiră, chiar dacă nu totdeauna putem vedea şi pipăi această manifestare.
Indiferent sub ce formă ni l-am imagina pe Dumnezeu: moş bătrîn cu barba albă, extraterestru, fiinţă eterică, ectoplasmă, formă de energie, atom, poate o matcă primordială din care s-a născut Universul nostru, sau poate chiar un univers paralel reprezentînd "uzina" de fabricaţie a universului nostru, oricum ar fi, dacă El există atunci cu siguranţă trebuie să existe şi o dovadă, un semn se sine stătător, intrinsec, care să-i confirme prezenţa şi altfel decît în mintea şi spiritul omului. Nimic din spectrul vizibil sau invizibil (invizibil pentru că nu intră în zona de percepţie a simţurilor noastre!) nu se manifestă fără a lăsa amprente de energie.
N-am găsit noi aceste semne, amprente? Sau ele pur şi simplu nu există? Ce e mai plauzibil, aşadar? Că un Dumnezeu misterios şi atotputernic a creat Universul dar a decis să nu ne dea nici o dovadă a existenţei sale? Sau că El n-a existat niciodată fiind doar o invenţie a noastră pentru a nu ne mai simţi singuri şi abandonaţi, "accidente" ale eterului cosmic?
-
Buna seara, tuturor...Saturnianule ce parere ai?
"Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: “Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?”
Un student a raspuns ferm: “Da!”
Profesorul a pus o noua intrebare: “Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca el l-a creat si pe diavol. Si de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu este cel rau?”
Studentul nu a putut raspunde la acesta supozitie, iar profesorul a sustinut ca demonstrat astfel faptul ca a crede in Dumnezeu este o poveste pentru copii, lipsita de logica.
Un alt student a ridicat mana si a cerut sa puna o alta intrebare. El s-a ridicat in picioare si a intrebat: “Domnule profesor, starea de frig exista?
“Bineinteles!”, i-a raspuns profesorul. “Ce fel de intrebare este aceasta? Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?
Proaspatul student a raspuns: “De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism.”
“Si, continua studentul, intunericul exista”?
“Bineinteles!” raspunse profesorul.
De aceasta data studentul raspunse: “Va inselati din nou, domnule profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Nici nu poate fi fractionat intunericul, lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina.”
In sfarsit, studentul il intreba pe profesor: “Domnule profesor, exista raul absolut?”
Profesorul ii raspunse “Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului.”
“Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului!”
Dupa toate acestea, profesorul se recunoscu invins de aceasta argumentatie logica sii nu mai spuse nimic.
Numele acelui tanar student era ALBERT EINSTEIN."
Aveam acest document salvat si citind randurile tale mi-am amintit de el. Nu trebuie sa-l legam pe Dumnezeu neaparat de religie. Poate fiecare are Dumnezeul sau, iti spun din perspectiva unei femei care nu este nici atee, dar nici habotnica
-
Frumoasa poveste, daca nu era culeasa de pe internet va si felicxitam. Oricum...
-
Dar am specificat ca o aveam salvata intr-un document, nu mai stiam exact sursa...
-
Mda, document!... Documentul la care te referi e o carte publicata de Einstein acum o suta de ani si din care incep sa apara fragmente pe net de vro 3 luni. Tot e bine
\
-
geppetto, geppetto... tu vrei sa scriem povesti doar inventate de noi?... aici putem impartasi unul altuia si din cele aflate de la altii, sau chiar si de pe internet.... fii mai ingaduitor, noua ne plac.... poate cineva nu a citit sursa respectiva, iar altcineva o aduce aici ca sa fie citita si de cei mai grabiti.... nu ne blama ptr asta, ptr ca intentia este una buna....
dar tu, cu ce poveste ne vii ??? ...
-
tot de pe net.
Teoria conform careia Albert Einstein credea in existenta unui creator a fost contrazisa chiar de Einstein insusi prin intermediul unei scrisori redactate de acesta in ultimul an de viata, unde descrie religiile ca fiind “legende primitive, copilaresti”.
Opiniile lui Einstein despre religie au fost indelung dezbatute, multi agatandu-se de fraze ale acestuia precum "El (Dumnezeu, n.r.) nu da cu zarul" ca dovada ca el credea in existenta unui creator.
Insa o scrisoare care nu a mai fost pana in prezent data publicitatii, un raspuns adresat de Einstein filozofului Eric Gutkind, arata ca savantul nu credea deloc in existenta lui Dumnezeu spre sfarsitul vietii.
In scrisoare, datata 3 ianuarie 1954, savantul scria: "Cuvantul «dumnezeu» nu este nimic altceva pentru mine decat expresia si produsul slabiciunii umane, Biblia este o colectie de legende onorabile, dar primitive, care sunt, in orice caz, destul de copilaresti". "Niciun fel de interpretare, indiferent cat de subtila, nu-mi poate schimba opinia", adauga acesta.
-
deoarece nu cunosc prea multe despre viata lui privata, dar nu mi-e rusine sa recunosc , ma intreb daca a fost inmormantat crestineste sau ars pe rug ( hi,hi,hi...) ??? stie cineva ?
-
@iudith, asta am incercat si eu sa spun prin cele doua intrebari. Ca Dumnezeu nu trebuie legat neaparat de religie. In mod absolut, Dumnezeu exista sau nu, indiferent de ce spun religiile sau ce crede fiecare dintre noi. Si cumva, asta intrebam: daca Dumnezeu chiar exista sau exista doar prin prisma faptului ca noi credem ca exista?
@silviu: Opiniile despre religie nu trebuiesc amestecate cu cele despre existenta lui Dumnezeu. Sunt doua chestii diferite, iar legatura cred eu este una creata artificial. Poti sa crezi in Dumnezeu fara a fi religios. Si poti fi religios, fara a crede in Dumnezeu (si exemple d-astea sunt destule).
-
si religiosii in cine cred? in ei insisi? :-\
-
Omul – prieten al lui Dumnezeu şi al omului
Credinciosul autentic este cu adevărat un prieten al lui Dumnezeu. Prietenia poate fi comparată cu un obiect de mare preţ, dar şi foarte rar. Nu poţi fi prieten cu Dumnezeu dacă mai întâi nu eşti prieten cu semenii tăi. Prietenul adevărat este cel care te îndeamnă spre bine şi nu cel care te sfătuieşte spre rău.
Din nefericire, în societatea actuală ne înconjurăm de o multitudine de falşi prieteni; îi numim “prieteni” pentru că ne mijlocesc diferite beneficii materiale, pentru că ne facilitează trăirea unor plăceri senzuale de scurtă durată. Împreună cu aceştia ne complacem într-o falsă prietenie, într-un simulacru, ce are ca scop dobândirea plăcerii. Îl considerăm prieten pe cel cu care bem alcool, cu care fumăm, cu care participăm la petreceri. Însă lucrurile nu stau aşa.
Adevăratul prieten este cel care te apropie de Dumnezeu şi nu cel care te apropie de iad. Prin prisma prieteniei autentice, nu vei simţi tristeţe dacă un prieten te mustră când greşeşti, după cum nu vei cădea în păcatul mândriei dacă îţi va evidenţia calităţile când situaţia o va impune. Poţi afirma că eşti prietenul cuiva doar atunci când eşti pregătit să i te dăruieşti necondiţionat, fără reproşuri, fără resentimente, dintr-o pornire de iubire jertfelnică.
Nicio nenorocire nu poate să-i despartă pe doi prieteni
Domnul Iisus Hristos este prietenul nostru şi a dovedit această realitate incontestabilă prin faptul că – de bună voie – a primit să Se întrupeze, să pătimească şi să-Şi dea viaţa pe cruce, din dragoste pentru noi. Iată ce înseamnă adevărata prietenie: jertfă, jertfă din iubire. Nicio nenorocire nu poate să-i despartă pe doi prieteni. Mai mult, aceasta îi uneşte şi le insuflă puterea de a depăşi cu succes orice moment dificil care ar putea surveni. De astfel de prieteni are nevoie Dumnezeu, care pot lăsa la o parte interesele meschine, care se pot debarasa de egoism, dăruindu-se cu iubire celor care le sunt prieteni, semenilor. Ar fi o imagine ideală să-i putem considera pe toţi oamenii prieteni ai noştri, privindu-i ca şi cum Iisus – Fratele nostru – ar fi în fiecare persoană. În fapt, Iisus Se transpune în fiecare persoană şi Se identifică cu fiecare persoană, care Îl găzduieşte. Realizăm, în aceste circumstanţe, de ce este atât de frumos şi de atrăgător Raiul: pentru că în această stare de fericire (inimaginabilă pe pământ) toţi sunt prieteni, toţi se iubesc, toţi se scaldă în lumină, toţi trăiesc în comuniune, în cunoaştere. Spre această stare deosebită se îndreaptă credinciosul Bisericii pământeşti a lui Hristos.
Prietenia presupune iubire
Este cunoscut episodul în care împăratul Alexandru Macedon (la care face referire şi Sfântul Vasile cel Mare) şi-a acoperit o ureche în momentul în care cineva i-a prezentat o calomnie la adresa unuia dintre prietenii săi. Ca atare, el a întins o ureche spre calomniator, iar pe cealaltă şi-a acoperit-o cu palma. Ce vrea să sugereze acest lucru? În primul rând, este o dovadă de prietenie. În al doilea rând, Alexandru Macedon ne arată că dacă dorim să emitem o judecată dreaptă/corectă în favoarea cuiva nu trebuie să ne predăm în întregime (în pripă şi fără a medita îndelung) celor cu care am discutat în primă instanţă, ci se cuvine să păstrăm spre apărare, pentru cei care nu sunt prezenţi, cel puţin jumătate din capacitatea noastră auditivă. De aici reiese importanţa corectitudinii judecăţii, care presupune o audiere – în mod egal – a ambelor părţi implicate şi ulterior luarea unei decizii în deplină cunoştinţă de cauză, în baza dreptăţii. Un prieten nu trebuie incriminat îndată ce o altă persoană încearcă să-l discrediteze în faţa ta, fără o cercetare prealabilă amănunţită.
Prietenia presupune iubire. Nu poţi vorbi despre prietenie lăsând la o parte iubirea curată, sinceră, dezinteresată, necondiţionată. Iubirea stă la temelia prieteniei, ea este baza puternică a căsniciei, ea este fundamentul raportului dintre om şi Dumnezeu, dintre om şi om. Iubirea are două extremităţi: o extremitate este Dumnezeu şi cealaltă extremitate este aproapele. Acestea nu pot fi disociate: în acelaşi timp eu Îl iubesc pe Dumnezeu şi îl iubesc pe aproapele. Caracteristica lor este concomitenţa. Deşi sunt două acţiuni distincte, totuşi reprezintă o singură realitate. De asemenea, eu nu iubesc pentru că sunt respectat şi admirat. Nu iubesc fiindcă sunt iubit, ci iubesc pentru a fi iubit. Iubirea mea trebuie să trezească iubirea în celălalt, să-l facă în stare de a iubi şi el cu aceeaşi iubire, cu aceeaşi intensitate.
Pr. dr. Cristian Boloş
-
puterea credinţei stă în noi
-
ISTORIA RELIGIILOR IN 90 DE SECUNDE clik aici (http://www.mapsofwar.com/images/Religion.swf)
-
(http://i40.tinypic.com/2mga2pt.jpg)
-
si religiosii in cine cred? in ei insisi? :-\
Buna intrebare!!! Tu in cine crezi?? Sau in ce? Crezi in ceva? Sau in cineva?? Sau cel putin in tine insuti crezi? Ca, dupa ce ai scris pe alte topicuri, vis-a-vis de increderea ta in tine si in ceilalti, nu prea imi dau seama!
-
Subiect propus si moderat de luciamanta
-
A fi crestin nu este o pretentie, ci un mod de viata, de... a fi.
Crestinul e asemenea unei tablete de calciu efervescent de buna calitate. Tableta se dizova in intregime in apa din pahar. Crestinul asemenea. Asta inseamna sa fii sarea pamintului. Asta insemna sa dospesti intregul aluat al societatii. Inseamna sa dai totul si sa produci impact.
-
A fi creştin......
Cred că înseamnă a te uita în sufletul tău .... mai mult ca atunci când ai nevoie...
-
Îngăduiţi-mi să vă spun câte ceva despre mine şi vă doresc răbdare în lecturarea celor ce urmează. O experienţă personală a mamei mele cu Domnul Hristos s-a materializat cu 2 zile înainte de naşterea mea, când în vis, i-a apărut un mesager al Domnului, Sfântul Arhanghel Mihail care a înştiinţat-o că pe data de 3 mai 1965 va naşte o fetiţă şi că această fetiţă va trebui să poarte numele de „Mihaela”. În momentele acelea, nu ştiu cât a crezut în visul acela mama mea. Dar în ziua menţionată în vis, m-am născut. A fost surprins tatăl meu de faptul că nu eram băiat. Mama nu a fost. Ea a fost încântată de aşa o veste bună. A fost descumpănită naşa mea „Lucia”. De ce? Prenumele meu fusese hotărât cu 3 ani înainte de naştere şi acela era: „Lucia”. Mama a spus că are o obligaţie morală faţă de Dumnezeu, care i-a acordat aşa un credit de suflet şi un privilegiu spiritual de neegalat. Prin urmare, părinţii mei au hotărât ca primul meu nume să fie „Mihaela” şi al doilea „Lucia”.
Eu am fost o persoană încercată de Dumnezeu, dar în acelaşi timp avertizată la timp şi ajutată să depăşesc căderile prin care am trecut.
Am fost căsătorită timp de 1 an la vârsta de 22 ani, apoi am divorţat. Sunt jurist de profesie, am profesat câţiva ani la Banca Internaţională a Religiilor si apoi la Trustul Montero-Pumac. Actualmente sunt funcţionar public şi sunt necăsătorită.
De când mă ştiu sunt credincioasă; şi nu numai cu vorba, ci şi cu fapta. Am fost şi sunt foarte bolnăvicioasă. Referitor la boala mea de hipertiroidie, guşă polinodulară, aş avea de relatat emoţia unei întâmplări unice pe care am trăit-o în anul 1999, când aveam vârsta de 34 de ani. Fiind în pelerinaj la Mânăstirea Dintr-un Lemn, am intrat în biserica de acolo şi în timp ce mă rugam în faţa sfintelor icoane, o măicuţă - care parcă ştia suferinţa mea - m-a rugat să mă îndrept din nou către icoana Maicii Domnului Făcătoare de Minuni. Respectiva călugăriţă a luat de la icoana Fecioarei, una dintre multele garoafe care împrejmuiau icoana şi care se păstraseră proaspete, în ciuda celor câteva săptămâni de când fuseseră puse lângă icoană, fără pic de apă. Atunci, la îndemnul călugăriţei, m-am rugat cu lacrimi Fecioarei Maria şi cu acea floare mi-am atins partea dureroasă a lobilor tiroidieni, iar durerea a dispărut până în ziua de azi. Aşa a vrut Domnul Hristos şi Sfânta Fecioară să înceteze o durere care persista de 14 ani şi care nu cedase nici unui tratament.
V-aş mai relata o serie de lucruri, de revelaţii trăite şi binecuvântate de Domnul Iisus, revelaţii care pot fi confirmate de cei de lângă mine şi nu numai, dar cred că vă pun prea mult răbdarea la încercare şi la urma urmei, poate o să mai scriu, căci fiecare din treptele credincioşiei mi-a lăsat în albumul personal imagini dintre cele mai memorabile, unele întrecându-se pe altele.
-
Cred tot ceea ce ai spus....
Revin la ceea ce am scris....
Iar tu..... nu lepăda credinţa..... şi mulţi îţi vor urma...
-
Minăstirea Dintr-un Lemn e o oază de pace şi frumuseţe. Pentru mine a fost incredibil.
-
Poţi acumula din tot... ce îţi este dat...
....să vezi.. să auzi..... dar mai ales... să simţi....
simte pământul din brazda întoarsă..... simte norul care te călăuzeşte în paşii tăi...
simte-te.... ca fiind parte din tot ce vezi..... şi .... credinţa îţi va răspunde la tot..
-
as vrea sa ma lamureasca si pe mine cineva
mai sunt inca 4-5 topicuri cu subiect religios, inca 2 sunt chiar in sectiunea asta
deci daca puteti sa imi spuneti de ce a mai fost nevoie sa se deschida un nou topic?
nu se putea scrie intr-unul deja existent?
-
Eşti mai mult .... ca inteligentă!
Acceptă pe cei.... mai mult ca inteligenţi!
(glumesc)
cred că există o stare.... de care trebuie să ţinem seama.... la un moment dat... :-*
-
as vrea sa ma lamureasca si pe mine cineva
mai sunt inca 4-5 topicuri cu subiect religios, inca 2 sunt chiar in sectiunea asta
deci daca puteti sa imi spuneti de ce a mai fost nevoie sa se deschida un nou topic?
nu se putea scrie intr-unul deja existent?
Maria171, acesta este un topic care se refera, in principal, la marturii de credinta din zilele noastre, minuni traite de noi, de oamenii de langa noi... Sper sa intelegi... E un topic al lectiilor de iubire in armonie cu Divinitatea...
-
Maria171, sper sa Te lumineze, Dumnezeu. Te pup cu drag
-
Daca un om este credincios, este crestin, de cele mai multe ori este considerat ALTFEL, este considerat cel putin ciudat. Eu am fost apreciata astfel. Si mi-am pus intrebarea: "Cu ce ii deranjez, totusi pe ceilalti?" In conditiile in care lumea de azi poate parea constrangatoare, dura, agresiva cu ce ii deranjez pe ceilalti daca eu imi gasesc adapostul, pacea, puterea, vointa de a trai in iubirea pentru Dumnezeu? Va spun sincer, eu mi-am optimizat viata si am trait si continui sa traiesc frumos incercand, pe masura posibilitatii mele, sa iubesc in mine pe Dumnezeu.
-
draga lucia,
am o intrebare pt tine, pe care am pus-o unui preot intr-un moment de mare durere pt mine: "daca dumnezeu este perfect in toate, de ce ii ia la el pe oamenii buni?" stii ce mi-a raspuns?
"nu are ce sa faca cu cei rai!"
ce crezi?
-
Ce este, de fapt, rugaciunea? Este o forma de comunicare, o incercare de a modifica destinul in mod pozitiv. Tot prin rugaciune incerci sa-ti faci in fiecare zi un prilej de bucurie, incerci sa nu lasi nimic rau sa iti patrunda in minte sau in inima. Exista o rugaciune personala si una in comuniune. De multe ori postul trebuie sa insoteasca rugaciunea si astfel putem sa ne purificam, sa ne indumnezeiem, fiecare la nivelul lui. Vedeti, viata intreaga este o lupta. Dumnezeu ne aude cand il chemam si sa ne straduim sa fim cat mai aproape de El.
-
lucia
tu vorbesti despre rugaciune
adria ti-a pus o intrebare diferita
-
lucia
tu vorbesti despre rugaciune
adria ti-a pus o intrebare diferita
off topic! Scriau in acelasi timp, eu asa am vazut!
-
are dreptate maria 171, lucia
vreau sa stiu parerea unui om care crede in divinitate
eu sunt agnostica, mai indrept fruntea catre cel de sus cand mi-e greu, altfel....
-
Cum poţi fi mai aproape de Dumnezeu atâta timp cât el este în noi?
-
imi pare rau, steliana, dar cand mi-a fost cu adevarat greu si l-am rugat cu adevarat ceva, cu lacrimi fierbinti, nu a fost cu mine
-
draga lucia,
am o intrebare pt tine, pe care am pus-o unui preot intr-un moment de mare durere pt mine: "daca dumnezeu este perfect in toate, de ce ii ia la el pe oamenii buni?" stii ce mi-a raspuns?
"nu are ce sa faca cu cei rai!"
ce crezi?
Draga adria,
Eu nu pot sa raspund in locul lui Dumnezeu, dar stiu ca Dumnezeu ii iubeste pe copiii Lui. Eu am fost de mic copil bolnava, si acum sunt (nu o sa detaliez aici toate suferintele). De multe ori m-am intrebat de ce sunt bolnava, de ce am probleme la serviciu, de ce parintii sunt bolnavi, de ce am divortat, de ce sunt singura, de ce nu am copii? In cele din urma mi-am acceptat soarta. Si eu am intrebat o maicuta de la Manastirea Dintr-un Lemn de ce sunt asa napastuita? Atunci maicuta mi-a spus: "Pentru ca Te iubeste Dumnezeu. Dumnezeu ii incearca pe copiii Lui". Eu cred ca Dumnezeu ii da fiecaruia o lectie de viata. Sau poate lectia de viata este data pentru cei apropiati ai nostri. Totul e sa intelegem lectia de viata si sa incercam sa devenim mai puternici, mai buni si mai intelepti.
-
lucia
tu vorbesti despre rugaciune
adria ti-a pus o intrebare diferita
Draga Maria171, te rog sa citesti, i-am raspuns adriei.
-
Cum poţi fi mai aproape de Dumnezeu atâta timp cât el este în noi?
Este in noi, dar nu toti putem accepta asta! Si pentru a-l simti astfel, cred ca trebuie sa ni-l apropiem cu mintea, cu inima si mai ales cu sufletul! Multi considera credinta in general si crestinismul in particular o dovada de inapoiere, de lipsa de progres! Eu nu incerc sa conving pe nimeni de cea ce simt si sunt, dar nici nimeni, vreodata, nu ma va convinge de contrariu, indiferent cate "argumente stiintifice" mi-ar aduce! Viata mea de pana cum m-a convins de ceea ce nu noi, cei de azi am spus, anume ca NIHIL SINE DEO!!
-
draga lucia, nu vreau sa intru in polemica cu tine
se spune ca suntem copiii lui dumnezeu, ar trebui sa fim protejati, nu incercati de viata
un parinte e in stare de orice pt copilul lui
altfel, sa stii ca eu nu m-am impacat cu soarta mea, nu am meritat asa ceva
e adevarat ca am devenit mai puternica, poate mai inteleapta, dar mai buna, nu stiu ce sa zic...m-am schimbat foarte mult si nu neaparat in bine, sunt mai egoista, rece, calculata, etc
exista in sufletul meu, chiar si acum, dupa multi ani, intrebarea: de ce, doamne?
-
Să te pupe Naşa de deşteaptă ce eşti, CT!
Aşa cum semnez... aşa susţin... NIHIL SINE DEO!
Armonizez totul... în mine...
-
draga lucia, nu vreau sa intru in polemica cu tine
se spune ca suntem copiii lui dumnezeu, ar trebui sa fim protejati, nu incercati de viata
un parinte e in stare de orice pt copilul lui
altfel, sa stii ca eu nu m-am impacat cu soarta mea, nu am meritat asa ceva
e adevarat ca am devenit mai puternica, poate mai inteleapta, dar mai buna, nu stiu ce sa zic...m-am schimbat foarte mult si nu neaparat in bine, sunt mai egoista, rece, calculata, etc
exista in sufletul meu, chiar si acum, dupa multi ani, intrebarea: de ce, doamne?
Te inteleg, adria. Iti inteleg atitudinea. Adria, am avut probleme la serv. cu 2 ani in urma cu seful meu si dupa o serie de perioade grele, dupa un ulcer serios cauzat de "n" probleme, m-am rugat la Sf. Mina cu lacrimi, cu post, m-am spovedit, m-am impartasit. Citeam Acatistul Sf. Mina de cateva ori pe saptamana in biserica cu hramul Sf. Mina si rezultatele au fost nu numai uimitoare, dar au fost si f. rapide. Crede-ma, draga mea. Eu spun aici numai lucruri traite de mine, lucruri concrete si atat. Nu vreau sa supar pe nimeni, nu vreau sa intru in polemica cu nimeni.
-
Prin credinţa ta, ai canalele de comunicaţie cu Divinitatea ......deschise....
Asta nu se obţine prin sfaturi sau rugăciuni ... ocazionale....
-
nu stiu ce sa zic, lucia
mi-ar placea sa te intalnesc si sa stam de vorba fata in fata
sunt lucruri pe care nu le pot spune aici, pe forum
-
E un subiect complex, greu de abordat si, si mai greu, de sustinut. Fara a avea pretentia de initiata si mare cunoscatoare a ceea ce poate fi legat de acest subiect, vreau sa scriu si eu cite ceva din ce gindesc eu sau am citit legat de tema propusa. Am citit Biblia de mai multe ori, la virste diferite, pentru a observa daca evolutia spirituala in timp imi modifica perceptia asupra celor citite; recunosc, nici pina acum nu am ajuns s-o inteleg pe deplin si ma limitez la interpretarile date de altii pe care mi-i consider superiori din anumite puncte de vedere.
Lasind la o parte metaforele, a fi crestin inseamna a fi adeptul lui Christos, al invataturii Lui, al credintei in Cuvintul lui Dumnezeu.
In era contemporana, mai ales in tarile dezvoltate, liber-cugetatorii nu cred in Dumnezeu, pe care nu L-au vazut si nu L-au atins niciodata. Unii sint "deisti"(cred ca lumea a fost creata de un Dumnezeu care apoi a abandonat-o, nepasindu-i de soarta ei); altii sint "agnostici"(cred ca este imposibil sa aflam daca exista Dumnezeu si isi intorc fata spre El, rugindu-l sa ii ajute, doar atunci cind se vad in impas), iar altii sint "atei"(convinsi ca Dumnezeu nu exista). Multi cred ca notiunea de Dumnezeu este depasita, arhaica si ca notiunea de divinitate este creata de frica si anxietate. Dupa parerea lor, oamenii nu au nevoie de Dumnezeu sau de ajutorul Lui pentru a fi morali si buni, implicit fericiti. Este adevarat ca moralitatea nu este o trasatura exclusiva a crestinilor.
Exista o aparenta intoarcere a oamenilor la rugaciune si la viata spirituala, la notiunea de religie, dar nu la un Dumnezeu absolut, ci la un relativ "dumnezeu-energie". Multi s-au indepartat de crestinism, observind starea corupta a liderilor spirituali crestini. Se spune ca pentru multi dintre noi, Dumnezeu este un simplu nume, ca un talisman, la care poti apela cind ai nevoie si fata de care nu mai simtim nicio obligatie dupa trecerea pericolului, traind mai departe ca si cum El nu ar exista.
Sint atit de multe de spus si nu prea usor de redat, daca nu esti prea in tema.....
Din ce categorie de crestini fac eu parte? Mi-e greu sa ma lamuresc singura, inca mai caut ............
-
lucia spui
m-am rugat la Sf. Mina cu lacrimi, cu post, m-am spovedit, m-am impartasit. Citeam Acatistul Sf. Mina de cateva ori pe saptamana in biserica cu hramul Sf. Mina
mie imi pare ca un ritual shamanic
in ultima vreme ma tot gandesc cat din ceea ce a propovaduit iisus se regaseste in biserica ortodoxa
-
Imi place ce ai scris,dar ce zici de crestinii care se dau mari credinciosi,toata ziua sint cu numele lui D-zeu pe gura dar in aceeasi timp,mint fura etc,pe urma se duc se spovedesc se duc la biserica ca sa vada lumea de parca nu ar fii intimplat nimic asa ar fii normal.Pentru ei e absolut normal.Parca a devenit o moda ceea ce v-am spus.Eu nu vornesc cu placere despre credinta mea pentru ca cred ca e profund intim si cu ce incepi rugaciunea cu multumesc sau cu o dorinta...Mai este un lucru ce gasesc iar in neregula,faptul ca cresc bisericile ca ciupercile,dar ciinii vagabonzi nu au un azil,sau batrinii ,copii nu au gradinite si scoli,umbla in 3 schimburi la scoala..si ce conditii...Ai dreptate in cea ce ai scris dar nu aplicam in nici in cea mai mica masura..nimica nu mai are un curs normal
Subiect propus si moderat de luciamanta
A fi crestin nu este o pretentie, ci un mod de viata, de... a fi.
Crestinul e asemenea unei tablete de calciu efervescent de buna calitate. Tableta se dizova in intregime in apa din pahar. Crestinul asemenea. Asta inseamna sa fii sarea pamintului. Asta insemna sa dospesti intregul aluat al societatii. Inseamna sa dai totul si sa produci impact.
-
Observ pe zi ce trece ca familia crestina pierde tot mai mult teren. Cuplurile nu mai isi doresc casatoria, nu mai doresc binecuvntarea Domnului. Casatoria nu mai este privita ca o taina. Iar atunci cand doi oameni se casatoresc, observ ca nu o fac pentru multa vreme. S-au schimbat vremurile sau s-au schimbat oamenii? Tot mai adesea, in supermarket-uri, pe strada, intalnesc cupluri sau chiar soti si sotii, de varste total nepotrivite. El 60, 65 de ani, ea 22, 25 ani. Sunt tot mai numeroase asemenea cupluri. Ce parare aveti?
-
Ce are a face credinta in Dumnezeu cu diferentele de varsta dintre doi soti? ???
-
Ce are a face credinta in Dumnezeu cu diferentele de varsta dintre doi soti? ???
Canaoanele bisericesti interzic diferentele mari de varsta intre doi oameni care doresc sa se casatoreasca.
-
Si eu m-as marita cu un barbat de 60 de ani daca stiu ca pot dormi linistita de maine. Se numeste ca nu cred in Dumnezeu?
Eu zic ca se numeste ca sunt materialista, ca acesta e un pacat este f adevarat!
-
Se intampla ca la acest moment sa imi placa un barbat cu 14 ani mai in varsta decat mine, si nu din interes!
Mi se pare stupid sa nu iubesti pe cineva pentru ca e mai in varsta sau mai tanar! :-\
-
Capsuna, si eu am iubit si pot spune ca mai iubesc inca un barbat cu 16 ani mai mare decat mine. Eu fiind mereu aproape de biserica, de slujbe, de duhovnicul mi-a fost putin jena sa ma prezint in fata lumii cu prietenul meu. Si totusi m-am prezentat. Parintii mei, duhovnicul meu, colegii nu m-au privit cu ochi buni. Eu nu sunt impotriva diferentelor de varsta atunci cand e vorba de iubire sincera, eu ma intreb, ce se intampla cu familia crestina, autentica, aceea pe care am vazut-o la parintii mei, la bunicii mei...
-
Observ pe zi ce trece ca familia crestina pierde tot mai mult teren. Cuplurile nu mai isi doresc casatoria, nu mai doresc binecuvntarea Domnului. Casatoria nu mai este privita ca o taina. Iar atunci cand doi oameni se casatoresc, observ ca nu o fac pentru multa vreme. S-au schimbat vremurile sau s-au schimbat oamenii? Tot mai adesea, in supermarket-uri, pe strada, intalnesc cupluri sau chiar soti si sotii, de varste total nepotrivite. El 60, 65 de ani, ea 22, 25 ani. Sunt tot mai numeroase asemenea cupluri. Ce parare aveti?
o parere foarte buna. si eu, desi nu am chiar 65 de ani, am fost cuplat cu o tipa de 25. e drept, nu aveam binecuvantarea Domnului :(
-
Mie nu mi-e rusine, nu vad de ce...
Iar cum ma privesc cei din jur prea putin ma intereseaza, nu vine nimeni la mine acasa nici sa ma ajute la ceva, nici sa imi dea ceva de pomana. Daca mie imi este bine prea putin conteaza!
Si nu uita ca noi n-am trait vremurile nici ale parintilor, nici ale bunicilor....
-
Capsaun, cel mai mult conteaza sa te simti tu bine, implinita, iubita, sa simti ca esti importanta pentru el... In mesajele anterioare m-am referit la acele familii nefericite, la sotii care cauta prietenia altor familii pentru a face schimb de parteneri... M-am referit la faptul ca astazi o femeie e considerata inapoiata daca nu isi insala sotul. Practic conceptul de familie crestina s-a demodat...
-
Scuze, capsuna, am scris cu greseli... din cauza vitezei, scuze, din nou
-
Observ pe zi ce trece ca familia crestina pierde tot mai mult teren. Cuplurile nu mai isi doresc casatoria, nu mai doresc binecuvntarea Domnului. Casatoria nu mai este privita ca o taina. Iar atunci cand doi oameni se casatoresc, observ ca nu o fac pentru multa vreme. S-au schimbat vremurile sau s-au schimbat oamenii? Tot mai adesea, in supermarket-uri, pe strada, intalnesc cupluri sau chiar soti si sotii, de varste total nepotrivite. El 60, 65 de ani, ea 22, 25 ani. Sunt tot mai numeroase asemenea cupluri. Ce parare aveti?
o parere foarte buna. si eu, desi nu am chiar 65 de ani, am fost cuplat cu o tipa de 25. e drept, nu aveam binecuvantarea Domnului :(
Nu vreau sa intru prea mult in comentarii, depinde ce iti doresti, Silviu.
-
Practic conceptul de familie crestina s-a demodat...
:'( :'( :'( depinde ce iti doresti, Silviu.
pai da catigoric!
-
ba nu, nu s-a demodat nimic.. atata doar ca fiecare, si femei si barbati, fac cum cred ca le e mai bine.. coexistenta atitudinilor, chiar antagoniste uneori, in fata sau in cautarea provocarilor e cea care a devenit ceva caracteristic epocii noastre, si nu ca o moda ci ca o impletire de tipuri de reactie la astfel de stimuli..
cu toate astea, si cu totul admirabil, un barbat care atunci cand o bruneta focoasa, eventual colega de birou, il invita la o bere in doi intr-o dupa-amiaza de vineri spre o seara lunga de vara, iar el zice cu naturalete: "eu sunt casatorit si imi iubesc nevasta" e ceva din ce in ce mai rar.. ;)
PS am vazut asta cu ochii mei, iar asemenea barbati inca exista!
-
cu toate astea, si cu totul admirabil, un barbat care atunci cand o bruneta focoasa, eventual colega de birou, il invita la o bere in doi intr-o dupa-amiaza de vineri spre o seara lunga de vara, iar el zice cu naturalete: "eu sunt casatorit si imi iubesc nevasta" e ceva din ce in ce mai rar.. ;)
hahahaha! bine i-a zis-o! ce bruneta nerusinata >:(
PS am vazut asta cu ochii mei, iar asemenea barbati inca exista!
fa-i o poza! baiatul asta e unicat.
-
@silviu: am poze cu omul asta.. si sunt tare mandra ca l-am cunoscut.. e unul din cei extrem de putini despre care pot spune ca "a sfintit locul"
-
bravo! cum zicea poetul: icoana-ntr-un altar sa-l pui la inchinat.
-
nu.. nu la altar.. in inima ;)
-
Da Lucia asta e foarte adevarat,eu din 92 de cind a murit sotul meu imi caut jumatatea si mi-am dat seama ca nu prea ai ce cauta peste 40 pe piata.. ;D ca barbatii potriviti acestei virste isi cauta parteneri de 20-30,dar vreau sa-ti spun ca un asemenea barbat nici nu are ce cauta in viata mea ::).Parerea mea e ca vor sa arate ce pot sexsual si cred ca cu o bucata de carne mai frageda o pot mentine mai mult timp..nu sint rea,pentru ca eu cred ca pentru ca sa fii un cuplu nu ajunge doar sa ai pe cine tine in brate in pat ci sa ai si spiritual o comunicare sau credeti ca poate merge unul de 60 la discoteca??de putut poate dar dupa 5 intilniri mai bine schimba cu sexul :-*
-
Da Lucia asta e foarte adevarat,eu din 92 de cind a murit sotul meu imi caut jumatatea si mi-am dat seama ca nu prea ai ce cauta peste 40 pe piata.. ;D ca barbatii potriviti acestei virste isi cauta parteneri de 20-30,dar vreau sa-ti spun ca un asemenea barbat nici nu are ce cauta in viata mea ::).Parerea mea e ca vor sa arate ce pot sexsual si cred ca cu o bucata de carne mai frageda o pot mentine mai mult timp..nu sint rea,pentru ca eu cred ca pentru ca sa fii un cuplu nu ajunge doar sa ai pe cine tine in brate in pat ci sa ai si spiritual o comunicare sau credeti ca poate merge unul de 60 la discoteca??de putut poate dar dupa 5 intilniri mai bine schimba cu sexul :-*
draga mea, emanuellen, ai dreptate... te pup, iti doresc o zi f.f.buna!
-
mi-am dat seama ca nu prea ai ce cauta peste 40 pe piata.. ;
imi cer scuze că vă contrazic, sper însă să o fac intr-un mod placut. :) Cunosc personal femei, deci nu poveşti citite prin ziare, care au între 40 şi 50 de ani şi care dupa o perioadă mai lungă de singurătate şi-au gasit perechea. Şi incă ce pereche! Am vazut scrisorile lor de dragoste, absolut incredibile, nu credeam că la virsta lor mai poţi fi aşa ! Erau ca nişte liceeni! Sună ca în poveşti dar in final aşa s-a şi întîmplat: s-au căsătorit şi trăiesc fericiţi şi azi!
-
Eu peste citeva zile fac 56 de ani; e adevarat ca arat ca de 40 ;) E prea tirziu? ???
-
Eu peste citeva zile fac 56 de ani; e adevarat ca arat ca de 40 ;) E prea tirziu? ???
Arati f. bine, sa fii sanatoasa si iubita!
-
Si tu, Lucia. :-* :)
-
lucia spui
Canaoanele bisericesti interzic diferentele mari de varsta intre doi oameni care doresc sa se casatoreasca.
e prima data cand aud asta
daca e adevarat atunci cum ramane cu iosif si fecioara maria?
o sa intreb si eu un preot
-
Canaoanele bisericesti interzic diferentele mari de varsta intre doi oameni care doresc sa se casatoreasca.
Ma abtin sa fac prea multe comentarii pe marginea acestui... "canon". Spun doar atit: sunt canoane care n-au nimic de-a face cu realitatea, cu spiritualitatea si nici macar cu ceea ce numim Dumnezeu. Insusi faptul ca se numesc "canoane bisericesti" arata ca originea lor nu are treaba decit, eventual, tangential cu divinitatea.
PS: Ati incercat sa privit lucrurile din perspectiva asta? Cele doua carti care alcatuiesc Biblia (Vechiul si Noul Testament) sunt in esenta doua extreme: neindurare si umilinta! N-am cartea la indemina dar gasiti cu siguranta exemple.
-
@emanuellen: Io sunt interesat numai de fomeile de la 30 in sus. Any luck for me? ;D
La multi ani @eugenia110 si sa ai parte de toate cele buna. Iar peste 10 ani tot de 40 sa arati ;) Niciodata nu e prea tirziu
-
Eu peste citeva zile fac 56 de ani; e adevarat ca arat ca de 40 ;) E prea tirziu? ???
Multi inainte, EUGENIA110! Sper sa ne spui o data mai exacta si sa sarbatoresti aici cu noi! Tineretea eu cred ca e o stare de spirit! V-am mai zis parca, pe aici pe undeva: cand am plecat de la sotul meu, la 28 de ani fara doua luni, cu un pui de un an si jumatate in brate, simteam ca am o suta de ani si ca viata mea era sfarsita! Acum, la 46, ma simt cu mult, mult mai tanara decat atunci, desi nu mai sunt o trestioara de 43 de kg, ci o femeie adevarata de peste 65 (Kg. bineinteles!)! Am invatat intre timp sa pretuiesc fiecare clipa a vietii, asa cum vine, cu bune si cu rele! Si nu, nu e prea tarziu pentru un nou inceput, cu siguranta! Nici pentru mine si nici pentru tine, sau oricare altul (alta) din comunitatea noastra! Lasa-ti doar poarta sufletului deschisa!
-
Multumesc, Lucia, Carmen, Bogdan. Pe masura ce trec anii, ma simt din ce in ce mai putin mindra de mine, devin tot mai convinsa ca m-am risipit; si nu ma refer aici la eventuale realizari materiale, ci la faptul ca sufletul meu a fost chinuit, iar eu nu am facut destul de mult pentru el. Va multumesc tuturor ca existati si eu am acum cui sa impartasesc ce gindesc, iar voi aveti bunatatea sa cititi despre problemele mele, uitind si dind deoparte propriile voastre probleme.
La spusele Luciei, cum ca ar fi interzisa casatoria intre persoane de virste diferite de catre canoanele bisericesti, eu cred ca nu este nimic stipulat in acest sens undeva in scrierile bisericesti, aspectul acesta fiind privit prin prisma faptului ca o casatorie de acest fel este de presupus ca nu se face din iubire, ci din diverse interese, implicind astfel minciuna, prefacatoria, lacomia, desfriul etc. din partea unuia dintre cei doi, privite ca pacate( cum de altfel si sint) de catre biserica. Daca vreti, ar trebui sa fie o interdictie de bun simt nescrisa.
-
lucia spui
Canaoanele bisericesti interzic diferentele mari de varsta intre doi oameni care doresc sa se casatoreasca.
e prima data cand aud asta
daca e adevarat atunci cum ramane cu iosif si fecioara maria?
o sa intreb si eu un preot
maria171, eu m-am spovedit la un calugar de la Manastirea Antim, el mi-a spus de diferentele de varsta dintre parteneri, de canoanele bisericesti... Iti doresc o zi magica cu multe bucurii!
-
draga mea, eugenia110, eu m-am spovedit la un calugar de la Manastirea Antim, el mi-a spus de diferentele de varsta dintre parteneri, de canoanele bisericesti... Iti doresc o zi plina de optimism, incredere in tine, cu multe bucurii!
-
Lucia ... te rog ....să te rogi .... şi pentru mine...(am încredere în tine)
nu am încredere decăt în instintele mele...( cel mai adesea)
poate Dumnezeu ne îndreaptă doar spe asta..... pentru a ne judeca...
tu.... care eşti apropiată... te rog (doar cu acordul tău).... voi spune o poveste din cărţile citite....
-
Ma bucur ca esti asa de deschisa, ma voi ruga pentru tine, fii sigura. In alta ordine de idei, cum te mai simti, esti in regula? Te pup
-
Te rog frumos sa spui povestea, astept cu nerabdare, pupici
-
Pentru că te-am cunoscut....
pentru că eşti o femeiea minuată....
pentru că am încredere în credinţa ta...
te rog... nu mă judeca... (doar în gând)..... şi pentru că..
am păţit... aproape... asemenea...
-
te inteleg, steliana, te inteleg...
-
Nu am sentimentul de trădare... pentru că nu am simţit aşa..
-
1. am prbl cu calc...
2. gândesc doar ce simt...
3. prima încredere o asociez doar cu ce simt...
elimin...
5. poate reuşesc....
....................
Un preot urma să conducă slujba religoasă într-o biserică aflată într-un sat vecin. Aproape că alerga, numai pentru a ajnge la timp la slujbă. Când tocmai trecea pe un câmp a văzut un om rănitmîntins într-un şanţ. pe pieptulacestuia a văzut un pumnal şi pieptul sângera din abundenţă....
-
Preotul a avut tendinţa să îl ajute, dar pentru un moment sie la biserică..-a gândit că acest lucru ae putea să îl facă să întârzie la biserică...
-
Pentru predica din cea zi alesese ca subiect.. IUBIREA..
El a decis să discute despre faimoasa ănvăţătură a lui Hristos: "Dumnezeu este Iubire".
Mental a început să îşi recapituleze comentariul şi a pornit spre biserică.
-
Steliana, este interesanta povestea, mi-a dat de gandit mult, mult... sa inteleg ca in final preotul s-a dus la biserica sa predice?
-
Dar rănitul a deschis ochii şi a spus: Părinte, ştiu că te duci la biserică pentru a predica despre iubire. Şi eu mă duceam tot la biserică, pentru această predică, dar m-au prins nişte bandiţi care m-au aruncat în acest şanţ. ascultă, dacă voi supravieţui voi spune oamenilor că un rănit aflat într-un şanş, în loc să fie salvat, a fost abandonat de un slujitor al domnului. Voi spune că te-ai grăbit să pleci la biserică şi să vb despre iubire, în loc să acţionezi în spiritul învăţăturii. "Te previn, nu mă ignora."
-
:-* doar pentru ... noi toţi o scriu... şi în ce condiţii.... pe picior...
-
Acest lucru l-a înfricoşat puţin pe preot, El şi-a dat seama că dacă rănitul va supravieţui va povesti acest incident, oameni din sat vor spune că toate predicile sale nu sunt decât nişte vorbe goale, nişte prefăcătorii. Preotul nu era ăngrijorat de acel om, ci de opini a publică, aşa a început să vadă din ce în ce mai clar faţa rănitului: aceasta îi părea foarte familiară. Atunci a spus: "Fiul meu, se paare că te-am mai văzut undeva."
-
Rănitul a spus: "Trebuie să mă fi văzut. Eu sunt Satana şi am legături foarte vechi cu preoţii şi conducătorii religioşi. Dacă ţie nu îţi sunt familiar, atunci cui aş putea fi?"
Preotul şi-a adus aminte foarte clar; chiar văzuse o poză cu acesta în biserică. Atunci s-a terts şi a spus:
-
"Nu te pot salva. Este mai bine să mori. Tu eşti Satana. Noi întotdeauna îţi dorim oartea şi este mai bine dacă mori. De ce să încerc să te salvez? Este un păcat chiar şi numai să te ating. Eu plec mai departe."
-
Satana a râs puternic şi a spus: "Ascultă, în ziua în care o să mor eu, tu nu o să mai ai de muncă, pentru că nu poţi exista fără mine. Tu eşti cine eşti atâta timp cât sunt eu în viaţă - eu sunt baza profesiei tale. Mai bine m-ai salva, pentru că dacă eu mor, atunci toţi preoţii şi episcopii vor rămâne fără obiectul muncii. Se vor stinge; nimeni nu va mai avea nevoie de ei."
-
Preotul s-a gândit un moment şi a observat că este adevărat ceea ce spune. L - a ridicat imediat pe umăr şi a spus: "Dragul meu Satana, nu te îngrijora. Te voi duce la spital pentru tratament. Îţi urez însănătoşire grabnică. Pentru Dumnezeu, să nu mori, ai dreptate: dacă mori, noi o să ne pierdem obiectul muncii."
-
Explicaţia există.... pe alt topic....
voiam să fac doar legătura ..... cu multe alte stări ale noastre...
şi frustrări..... şi realizări....
..............
OSHO
-
a fi creştin.... în accepţia ... poate a :multora...
înseamnă... a fi OM....
Ohm.... om mai vedea... :-*
-
Steliana, e f. sugestiva povestea relatata de tine; a fi crestin inseamna a fi om, a fi corect, sa nu urmaresti decat binele, adevarul; adevăratul creştin nu caută ura, cearta, josnicia... Esti crestin atunci cand simti ca nu mai poti uri, cand simti ca nu mai poti lasa nimic urat sa te domine - nici un gand rau, nici o vorba indecenta... Referitor la preot: sa stii, sunt preoti intre preoti, profesori intre profesori, medici intre medici... Nu trebuie sa generalizam, eu stiu cum stau lucrurile in realitate. Eu traiesc cu picioarele pe pamant. Si la mine in parohia de unde apartin, vad mult mai multe lucruri lumesti, ca sa nu zic "dracest"i, decat in oricare alte parte. Si unele lucruri necurate vin si de la preoti, sa stii... Unii preoti au un comportament daunator...Eu cred in Dumnezeu, preotii sunt diferiti, ca si oamenii, de altfel... Apreciez efortul tau de a scrie la topicul acesta, iti multumesc din suflet pentru povestea descrisa de tine, tu esti o persoana profunda si adevarata, asta am constatat cu siguranta. Totul este ca orice om indiferent de religie, de convingeri, sa fie corect, plin de iubire, de ganduri bune si mai ales, de fapte bune. Inca o data iti multumesc pentru interventia ta de astazi si iti doresc sanatate maxima!
-
Lucia.... fără nici un fel de glumă...
mă simt mult... mult mai bine....
cred din toată fiinţa mea.... că eşti .... o minune printre noi....
bucură-te.... de ceea ce putem trăi... cu adevărat...
-
Esti crestin atunci cand simti ca nu mai poti uri, cand simti ca nu mai poti lasa nimic urat sa te domine - nici un gand rau, nici o vorba indecenta...
Cind ai toate astea se cheama ca esti un om evoluat spiritual si moral.
-
Te salut, Saturnianule, iti doresc numai bine!
-
eu m-am spovedit la un calugar de la Manastirea Antim, el mi-a spus de diferentele de varsta dintre parteneri, de canoanele bisericesti...
eu m-am spovedit la cuviosul ilarie si a zis ca nu-i pacat daca am fost amic cu o fata de 25 de ani. daca avea sub 18 ani, atunci da, era mare pacat :( mi-am dat seama ca nu prea ai ce cauta peste 40 pe piata.. ca barbatii potriviti acestei virste isi cauta parteneri de 20-30
poate doar pentru o aventura, doua...hai trei.Parerea mea e ca vor sa arate ce pot sexsual si cred ca cu o bucata de carne mai frageda o pot mentine mai mult timp..
ce sa mentina mai mult timp? :-\ Acum, la 46, ma simt cu mult, mult mai tanara decat atunci, desi nu mai sunt o trestioara de 43 de kg, ci o femeie adevarata de peste 65 (Kg. bineinteles!)!
multi inainte!(ani bineinteles)
-
ce sa mentina mai mult timp?
Good question!!! Pe cine.... ce!!! Relatia, probabil.... la ce va gandeati! Sa va fie rusine daca v-ati gandit la ce m-am gandit eu! Ca bun crestin! ...
-
aha, relatia. deci pentru asta trebuie o bucata de carne frageda.
-
aha, relatia. deci pentru asta trebuie o bucata de carne frageda.
....Numai buni crestini nu suntem noi in discutia asta! Doamne, iarta-ne! Si tu, luciamanta, ca iti umplem topicul de... offtopicuri!
-
silviu... încearcă frăgezimea din ... fibră...
-
....Numai buni crestini nu suntem noi in discutia asta! Doamne, iarta-ne! Si tu, luciamanta, ca iti umplem topicul de... offtopicuri!
ba suntem foarte buni crestini si discutam pe subiect.silviu... încearcă frăgezimea din ... fibră...
incerc tot. nu ma abtin.
-
silviu.... are ...dinţii buni...
şi este şi un bun creştin... mărturiseşte tot
-
marturisesc tot, dar nu aici. numai in fata cuviosului ilarie.
-
bun creştin....
-
[/quote]eu m-am spovedit la cuviosul ilarie si a zis ca nu-i pacat daca am fost amic cu o fata de 25 de ani. daca avea sub 18 ani, atunci da, era mare pacat [/quote]
Silviu, ne te supara ca te intreb, de unde este cuviosul Ilarie, de la ce manastire sau schit? Numai urari de bine, Silviu!
-
As dori sa supun atentiei voastre, dragii mei,si in acelasi timp, si lui Gigi/adminu' o propunere, si anume daca ar fi interesant, util si benefic sa se organizeze, prin bunavointa lui Gigi pelerinaje la manastiri, ce ziceti?
-
Silviu, ne te supara ca te intreb, de unde este cuviosul Ilarie, de la ce manastire sau schit? Numai urari de bine, Silviu!
Cernica. are si o pagina web unde ii poti pune intrebari.
Credincioşii întreabă... ... cuviosul Ilarie răspunde (http://credinciosii-intreaba.blogspot.com/)
-
merci, Siviu
-
eu nu sunt o buna crestina, nici macar musulmana... ce sa fac... sunt plina de pacate! totusi nu va suparati pe mine daca intervin aici, ca va impartasesc textul urmator pe care tocmai l-am primit de la cineva:
“Pilda pentru smerenie
Veni la un batran crestin, alt invatat, ce se credea cunoscator la toate, sa-l cerceteze daca este cu adevarat drept credincios sau “varuire peste mormintele spurcate”.
Batranul, prin tacerea-I luminata, privi in ochii celui ce veni sa-l vada, dar s-amari.
Vazand mandria celui ce-i veni in casa, a zis: “O tinichea ce straluceste-n soare, rapeste gandirea omului pentru moment … dar, timpu-i vestejeste stralucirea amagitoare, si tinicheaua, tot la gunoi un loc isi va gasi ...”
Urechi de auzit s-aveti sa auziti ce eu v-am spus acum, si veti cunoaste adevarul despre tot...
Ochi de-ati avea, v-ati linisti, privind la flacara din voi... “
-
ce sa fac... sunt plina de pacate!
sa stai linistita. toti oamenii sunt pacatosi :(
-
ce sa fac... sunt plina de pacate!
sa stai linistita. toti oamenii sunt pacatosi :(
Ayouni, ma bucur ca ai scris la topicul acesta, interventia ta este binevenita. Pilda relatata de tine este relevanta. Si eu sunt pacatoasa, trebuie sa recunosc. Incerc mereu sa renasc, putin cate putin, sa devin un om impacat cu mine insami si mai ales, cu Dumnezeu.
-
DECALOGUL
-
pfuuuu.... 7 si 10 au fost incalcate :(
-
Multumesc, Eugenia, pentru Decalog, ai fost f. inspirata, draga mea... Azi ma simt mult mai usurata, mai impacata, mai alinata sufleteste... E sarbatoare mare, Pogorarea Sfantului Duh si maine este mare sarbatoare, dragii mei...
-
Avem libertate din belşug, avem modelul Occidentului, avem din toate prea mult. Cât despre discernământ, credinţă şi fapte bune...
S-au demolat în noi colosalele structuri mistice şi-am schimbat fericiţi moralitatea si credinta pe vremelnicul materialităţii. Nu am gândit prea mult. Avem şi libertatea de a nu gândi, nu?
-
Avem libertate din belşug, avem modelul Occidentului
si nu e bine? era mai bine daca aveam modelul fundamentalistilor islamici, al talibanilor?
-
Avem libertate din belşug, avem modelul Occidentului, avem din toate prea mult. Cât despre discernământ, credinţă şi fapte bune...
S-au demolat în noi colosalele structuri mistice şi-am schimbat fericiţi moralitatea si credinta pe vremelnicul materialităţii. Nu am gândit prea mult. Avem şi libertatea de a nu gândi, nu?
de acord cu tine, luciamanta, desi nu cred ca putem vorbi de un model occidental in romania; modelul adoptat este mai curand o caricatura a modelului occidental... s-a luat cate ceva de ici de colo, chestii de suprafata, de luciu, si din nefericire parte din aspectele cele mai negative, vulgare, agresive. dar oare acele "colosale structuri mistice" despre care vorbesti, au existat vreodata aici, in romania?! la ce te referi?
-
Multumesc, Eugenia, pentru Decalog, ai fost f. inspirata, draga mea... Azi ma simt mult mai usurata, mai impacata, mai alinata sufleteste... E sarbatoare mare, Pogorarea Sfantului Duh si maine este mare sarbatoare, dragii mei...
salut luciamanta, eu nu prea sunt la curent cu festivitatile religioasa, ce sarbatoare e maine si cum se procedeaza?! as putea sa-l intreb pe nenea google, dar mai bine aflu de la tine. multam fain.
-
Ayouni, maine, e a doua zi de Rusalii, denumita de Sfantul Sinod si Sarbatoarea Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Sf. Duh. Azi s-au impartit crestinilor la biserica, frunze de nuc. Frunzele de nuc simbolizeaza flacarile sub forma caroara s-a pogorat Sfantul Duh asupra Apostolilor.
-
Ayouni, "colosalele structuri mistice" sunt acele structuri religioase care afirma existenta comuniunii dintre om si Dumnezeu. Aceste structuri au fost rodul Sintilor Parinti, care s-au luptat pentru credinta, care sa-u nevoit pentru marturisirea credintei, pentru marturisirea lui Hristos. Te pup cu drag
-
Ayouni, maine, e a doua zi de Rusalii, denumita de Sfantul Sinod si Sarbatoarea Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Sf. Duh. Azi s-au impartit crestinilor la biserica, frunze de nuc. Frunzele de nuc simbolizeaza flacarile sub forma caroara s-a pogorat Sfantul Duh asupra Apostolilor.
multumesc mult luciamanta! frunzele de nuc despre care vorbesti mi-au amintit de o intamplare astazi: am fost la ploiesti si acolo erau niste frunze verzi pe o masuta la cineva acasa. la un moment dat o persoana a intrebat pe doamna casei ce sunt acele frunze. "mi le-a dat dna. xxx, le-a adus de la biserica, nu stiu ce inseamna". mi s-a mai intamplat si in alte ocazii sa intreb detalii in legatura cu evenimente religioase, si am ramas mirata ca oamenii practica anumite lucruri dar nu stiu nimic de povestea din spatele anumitor gesturi, intamplari religioase... "facem asa pentru ca asa se obisnuieste, sau pentru ca asa a zis popa... " probabil pentru ca la noi nu a existat o educatie religioasa ca atare, nu stiu care ar putea fi explicatia. si asta ma duce iar la expresia aceea a ta cu "colosalele structuri mistice"... cel putin din zona de unde vin eu, nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata asa ceva, si nici manifestari religioase foarte importante. ceva destul de firav, mai curand.
mai am o intrebare: in ziua de inaltare, pe drumul de intoarcere din sibiel, am vazut pe la portile oamenilor crengute de leustean... de asemenea la procesiunea din centrul satului, oamenii purtau astfel de crengute in mana. stii ce simbolizeaza acele crengute, daca trebuie sa fie de leustean sau orice alte frunze verzi sunt binevenite...
-
crede-ma, de frunze de leustean nici nu am auzit pana acum de Inaltare... Cred ca este vorba in acest caz, de o datina... Sa stii oamenii sunt mult mai receptivi la datini...
-
Ayouni, "colosalele structuri mistice" sunt acele structuri religioase care afirma existenta comuniunii dintre om si Dumnezeu. Aceste structuri au fost rodul Sintilor Parinti, care s-au luptat pentru credinta, care sa-u nevoit pentru marturisirea credintei, pentru marturisirea lui Hristos. Te pup cu drag
luciamanta, si au existat ele in romania?! sunt cam nedumerita in aceasta privinta... si vreau sa stii ceva, ca nu sunt absolut deloc carcotasa in ceea ce priveste religia, doamne fereste! :) tot respectul pentru oamenii care cred si care sunt practicanti. de aceea am si prieteni foarte dragi de toate confesiunile, ortodocsi, catolici, musulmani, budisti si ma simt bine in oricare astfel de ambient. daca as fi avut copii, definitiv, as fi vrut sa fie educati cu credinta in dumnezeu, de mici, de la bun inceput de drum in viata. consider ca e mai bine ca oamenii sa creada in ceva decat sa nu creada in nimic... credinta ajuta foarte mult, rugaciunea este meditatie si punte intre noi si dumnezeu.
-
Ayouni
sa stii ca preotii la sfarsitul slujbei, la predica, ar trebui sa vorbeasca despre semnificatii
numai ca unii nu vorbesc pe intelesul oamenilor sau se ocupa de probleme administrative
la noi religia se imbina cu traditia
unii preoti se lupta sa le separe, altii merg in directia curentului
-
[/quote]
luciamanta, si au existat ele in romania?! sunt cam nedumerita in aceasta privinta... si vreau sa stii ceva, ca nu sunt absolut deloc carcotasa in ceea ce priveste religia, doamne fereste! :) tot respectul pentru oamenii care cred si care sunt practicanti. de aceea am si prieteni foarte dragi de toate confesiunile, ortodocsi, catolici, musulmani, budisti si ma simt bine in oricare astfel de ambient. daca as fi avut copii, definitiv, as fi vrut sa fie educati cu credinta in dumnezeu, de mici, de la bun inceput de drum in viata. consider ca e mai bine ca oamenii sa creada in ceva decat sa nu creada in nimic... credinta ajuta foarte mult, rugaciunea este meditatie si punte intre noi si dumnezeu.
[/quote]
Da, au existat si exista in primul rand in "Biblie", in "Noul Testament", in "Vietile Sfintilor", in "Proloage" (acetea sunt invataturi, povatuiri religioase) si nu numai in aceste carti...
-
Ayouni
sa stii ca preotii la sfarsitul slujbei, la predica, ar trebui sa vorbeasca despre semnificatii
numai ca unii nu vorbesc pe intelesul oamenilor sau se ocupa de probleme administrative
la noi religia se imbina cu traditia
unii preoti se lupta sa le separe, altii merg in directia curentului
multumesc maria, si tu ai mare dreptate in ceea ce priveste vorbitul pe intelesul oamenilor. am incercat, sa stii de cateva ori, mai demult, sa asist la slujba ortodoxa, dar nu am inteles mare lucru... imi pare rau ca trebuie sa spun acest lucru. ori e dictia lor, ori urechea mea... ceva nu a mers. dar e bine ca oamenii merg, e bine ca oamenii se roaga, e bine ca oamenii cred. am citit acum cateva luni cartea lui raymond khoury, "ultimul templier" si mi-a placut foarte mult. impartasesc ideea principala, ca nici un adevar de pe lumea asta nu ar putea sa justifice ca oamenilor sa le fie luata credinta intr-o fiinta suprema. atunci chiar ca am fi cu adevarat singuri, ingrozitor, insuportabil de singuri.
-
Iaca un citat dintr-o carte pe care am citit-o acum ceva vreme. N-am găsit alt topic mai potrivit deşi nu prea are legătură cu religia deoarece vorbeşte despre Dumnezeu iar în ce mă priveşte, Dumnezeu nu are (sau nu ar trebui să aibă) legătură cu nici o religie, fiindcă este deasupra ei şi dincolo de ea.
- Părinte Peregrine, nu poţi fi niciodată serios?
- Nu, atîta timp cît nu e şi Dumnezeu. Te rog, nu mai părea atît de şocat! Dumnezeu nu este serios. De fapt, e cam greu să ştim exact ce altceva este El în afară de iubire. Şi iubirea e legată de umor, nu-i aşa? Pentru că nu poţi să iubeşti pe cineva decît dacă îl tolerezi, nu-i aşa? Şi nu poţi tolera pe cineva în permanenţă decît dacă rîzi de el. Nu-i adevărat? Şi bineînţeles că noi suntem nişte mici animale ridicole bălăcindu-ne într-o troacă, iar Dumnezeu trebuie să ne iubească şi mai mult pentru că apelăm la umorul Lui.
- Nu m-am gîndit niciodată la Dumnezeu ca la cineva plin de umor, zise Părintele Stone.
- Creatorul ornitorincului, al cămilei, al struţului, al omului? Hai, să fim serioşi! rîse Părintele Peregrine.
[Ray Bradbury - Omul ilustrat]
-
super, super... cerculeţ...
am şi eu o grămadă de poveşti, sper să reuşesc să scriu măcar una..
-
Te aşteptăm steliana. Bagă! :)
-
am venit frântă de la cumpărături... şi am dormit până akum..
dar nu mă las până nu bag.... să văd pe care din ele..... ;)
-
cred că merge încadrată la.... crede şi nu cerceta..
poveste.
un bărbat s-a dus la psihiatru cu o problemă: era foarte utlburat de şeful său. dacă şeful îi spunea ceva, el simţea imediat cum se înfurie şi îi venea să arunce cu pantoful în şef. dar cine îşi poate lovi şeful? există vreun om care să nu simtă nevoia să îl lovească pe şeful său? (da... eu)
un astfel de angajat este foarte rar.
oricum, bărbatul nostru şi-a reprimat dorinţa de a-l lovi pe şef, dar a început să nu fie sigur pe el şi se temea că totuţi într-o zi, putea să cedeze şi să îl lovească, aşa că a început să îşi lase pantofii aks. dar nu mai putea uita de pantofi. ori de câte ori îşi vedea şeful, mânia i se ducea instinctiv către picioare. din fericire, de fiecare dată când simţea acest imbold, se simţea uşurat deoarece ştia că nu are cu ce să arunce în şeful său.
dar , după un timp, în mintea sa apăreau numai gânduri şi imagini despre pantofi. dacă ţine între degete un creion, începea să deseneze numai pantofi; în momentele de neactivitate el schiţa pe hârtie numai pantofi; iar în fiecare seară...
-
când ajungea aks, îşi spunea că ar fi mai bine să nu se ducă la muncă. acum, ideea sa constantă era că putea f. bine să arunce cu pantoful unui coleg. în cele din urmă a decis să consulte un psihiatru.
psihiatrul i-a spus că boala sa nu este f. gravă şi că nu are de ce să îşi facă griji, deoarece putea fi tratat f. uşor. el l-a sfătuit să agaţe aks pe perete o fotografie
-
a şefului său şi să o lovească cu un pantof de cinci ori în fiecare dimineaţă. fotografia treb lovită cât mai "religios" şi apoi putea pleca la serviciu, însă nu treb să omită nici o zi să facă acest lucru. ritualul trebuia practicat zilnic, la fel ca rugăciunile de dimineaţă, după care seara, când revenea aks, repeta acelaşi procedeu.
prima reacţie a bărbatului a fost: ce aiure! şi, cu toate că nu avea încredere în acest tratament, totuşi l-a încercat. fotografia a fost agăţată pe perete şi el a început să practice întocmai ritualul descris de doctor.
-
în prima zi, după ce a lovit poza de 5 ori, la serviciu a observat o senzaţie stranie: nu se mai simţea la fel de înfuriat ca înainte. iar după 2 săptămâni el era chiar foarte politicos cu şeful său. şeful a observat şi el această schimbare, dar bineînţeles că nu ştia despre ce este vorba. el i-a spus angajatului că a deveenit foarte politicos, foarte respectuos şi dorea să ştie cum de s-a întâmplat acest lucru. angajatul a spus: "vă rog, nu mă întrebaţi despre acest lucru pentru că altfel tot efortul meu din ultimul timp va fi zadarnic. nu vă pot spune."
care este adevărul care stă în spatele acestei povestiri ?
dacă aveţi chef.... aştept reacţii....
-
interesanta povestea ta steliana.
cred ca "terapia" se bazeaza pe exercitiul de a arunca pantoful si nu pe furia angajatului fata de seful sau.
-
@ave stella maris si ceilalti morituri de asemenea, ave!
foarte interesant excercitiul cu aruncatul pantofului. dupa parerea mea este un exercitiu de auto control, de canalizare a unor emotii negative, de exemplu: manie, gelozie, invidie, ura, resentimente sau orice alta emotie care ne face sa simtim negativ fata de ceva sau cineva; cred ca explicatia ar consta in canalizarea furiei impotriva unei alte tinte decat cea initiala si eliminarea ei in acest fel; o data defulat de sentimentele negative care te incercau, este mult mai usor sa infrunti subiectul maniei tale, fara sa mai ai aceeasi dorinta compulsiva de a da cu pantoful in el, sau de a-i raspunde intr-un mod agresiv. seamana si cu exercitiul acela de a numara in gand pana la 10 atunci cand te incearca un sentiment de manie. o alta recomandare este sa izolezi foarte bine acea emotie negativa, sa stii exact despre ce este vorba si sa o recunosti in mod cinstit; apoi poti sa o exprimi in scris, in cuvinte pe o bucata de hartie, pentru a o intelege mai bine. domnului cu pantoful, psihologul ii recomanda sa se indeparteze de problema in sine (seful) si-i recomanda sa-l inlocuiasca cu o poza, asupra careia el poate sa-si reverse toata furia, toata emotia negativa pe care o resimte. lovind poza cu pantoful de mai multe ori, transforma emotia negativa in energie care iese din corpul lui si-l ajuta sa-si restabileasca echilibrul energetic. lasa aburul sub presiune sa iasa si sa se indeparteze, evitand astfel o explozie puternica. din acest motiv, in toate cazurile cand avem astfel de emotii negative, e bine sa le transformam in energie prin jogging, plimbare cu pas rapid in aer liber, te apuci sa faci curat prin casa, si altele. transpiram, ne oxigenam, furia ne-a trecut intr-un fel creativ... nu am facut rau altcuiva si mai ales evitam sa ne facem rau noua insine. asadar, cand suntem stapaniti de o emotie negativa, o descarcam printr-o actiune concreta si vom simti cum emotia negativa ne paraseste incet incet.
-
Sigur, de-asta se duc barbatii la fotbal, injura si se descarca acolo de emotii negative si nu-si mai bat nevestele... ;D
-
Sigur, de-asta se duc barbatii la fotbal, injura si se descarca acolo de emotii negative si nu-si mai bat nevestele... ;D
mda, este si acesta un punct de vedere! oricum depinde de barbati...
-
vă mai aştept cu păreri....
la final.... mai bârfim
până akum...ok
vă scapă oare ceva?
-
Astazi, a inceput postul Sfintilor Apostoli, Petru si Pavel... E bine sa facem fapte bune.... Sa ne supraveghem mintea si sa avem puterea de a nu ingadui gandurilor negative, sa patrunda acolo. In alta ordine de idei, in timpul postului se duce lupta launtrica dintre bine si rau. Tot o lupta este si tendinta de a vorbi... Multe dintre conflicte apar ca urmare a vorbelor rostite la intamplare, fara o analiza anterioara...Dar suntem niste biete fiinte umane...
-
draga lucia, scuze, dar nu ma simt deloc o biata fiinta umana
sunt un OM, cu bune si rele, care crede ca a facut ceva pe pamantul asta
o casa, copii si mai am de plantat un pom
am sa-l plantez candva si pe ala, dar trebuie sa simt cu adevarat ca trebuie sa-l plantez
sper sa ajung sa fac treaba asta
-
draga lucia, scuze, dar nu ma simt deloc o biata fiinta umana
sunt un OM, cu bune si rele, care crede ca a facut ceva pe pamantul asta
o casa, copii si mai am de plantat un pom
am sa-l plantez candva si pe ala, dar trebuie sa simt cu adevarat ca trebuie sa-l plantez
sper sa ajung sa fac treaba asta
Sa iti ajute Dumnezeu!
-
draga lucia, scuze, dar nu ma simt deloc o biata fiinta umana
sunt un OM, cu bune si rele, care crede ca a facut ceva pe pamantul asta
o casa, copii si mai am de plantat un pom
am sa-l plantez candva si pe ala, dar trebuie sa simt cu adevarat ca trebuie sa-l plantez
sper sa ajung sa fac treaba asta
Ma refeream la postul trupesc si sufletesc si la omul care se raporteaza numai la nivelul meteriei...
-
m-am gandit eu, dar cred ca ti-ai dat seama din discutiile anterioare cat de mult tin eu posturile de orice natura
cred ca trebuie sa simti ca trebuie sa postesti, iar eu l-as minti pe dumnezeu
si de multa vreme nu mai mint, evit doar
-
m-am gandit eu, dar cred ca ti-ai dat seama din discutiile anterioare cat de mult tin eu posturile de orice natura
cred ca trebuie sa simti ca trebuie sa postesti, iar eu l-as minti pe dumnezeu
si de multa vreme nu mai mint, evit doar
Imi place sinceritatea ta f. mult!
-
draga lucia, scuze, dar nu ma simt deloc o biata fiinta umana
sunt un OM, cu bune si rele, care crede ca a facut ceva pe pamantul asta
o casa, copii si mai am de plantat un pom
am sa-l plantez candva si pe ala, dar trebuie sa simt cu adevarat ca trebuie sa-l plantez
sper sa ajung sa fac treaba asta
draga adria, mai lipseste de pe lista si sa scrii o carte... in fine realizarile celelalte sunt cele mai importante. eu am plantat doar un cais primavara trecuta si am vazut ca a facut caise acum, vreo 5-6! o sa fac dulceata de caise pentru tot SC!
-
lucia.....
stai draga mea.... vom intra în post... vrem-nu vrem...
la ce se aude... cred că din ce în ce vom posti cât mai mulţi....iar de vorbit, să nu ne mire când vom vorbi singuri...
-
[draga adria, mai lipseste de pe lista si sa scrii o carte...]
draga mea, ayouni, niciodata nu stii ce-ti aduce viitorul ;) cine stie?!
-
lucia.....
stai draga mea.... vom intra în post... vrem-nu vrem...
la ce se aude... cred că din ce în ce vom posti cât mai mulţi....iar de vorbit, să nu ne mire când vom vorbi singuri...
Draga mea Steliana, ai pus punctul pe "i"! Inseamna ca esti bine, sanatoasa si voioasa!!! Pana la urma ti-a prins bine licoarea aceea afrodisiaca! Orgasmica licoare!
-
crezi că dacă o să fie... ceva mai puţin îmbucurător, voi fi mai puţin veselă?
totul este să fiu sănătoasă şi să am...... toţi dinţii!
-
crezi că dacă o să fie... ceva mai puţin îmbucurător, voi fi mai puţin veselă?
totul este să fiu sănătoasă şi să am...... toţi dinţii!
super tare, steliana, esti fantastica!!
-
La Biseria Olari din Bucuresti exista o preocupare permanenta pentru copiii orfani, in sensul ca preotii de la acea biserica, solicita enoriasilor sprijinul material pentru binele copilasilor: este vorba de hainute, jucarii, carti, caiete, bani, ce are fiecare.... Si preotii dau exemplu prin faptele lor... Mai mult decat atat, copiii respectivi, cu ajutorul preotilor au format o trupa de teatru, iar astazi, copiii, interpreteaza piesa: "Sfintii Imparati Constantin si Elena". Piesa este jucata chiar in locasul sfant al bisericii de care v-am vorbit... Copiii vin mereu la sfintele slujbe, sunt ca niste ingerasi... Tot la Biserica Olari se mai fac anunturi referitoare la locurile de munca... Va pup pe toti si sa aveti parte de tot ce este mai bun!
-
este ceva.... împărătesc!
-
ce parere aveti?
http://www.targulbisericesc.eu/tobeu/misiune.php
-
ei, ce e de mirare?!? au si ei nevoie sa negocieze mai bine safirele si rubinele de pe ves(t)minte.. adica cele care scapa din contrabanda de subsol a producerii ves(t)mintelor.. hehehe.. trai, neneaca! :D
-
Stephen Hawking despre religie: Ştiinţa va câştiga (http://www.realitatea.net/stephen-hawking-despre-religie--stiinta-va-castiga_718045.html)
-
remarcabilul stephen hawking!
multumesc, mult de tot, @silviu!
-
Ce i-ai spune lui Dumnezeu daca ar veni la tine?
-
Salut!
-
Salut!
Ma uimesti, Silviu.
-
Ce i-ai spune lui Dumnezeu daca ar veni la tine?
luciamanta draga, ce intrebare grea! eu sunt prea pacatoasa pentru a-mi putea imagina vreodata ca mi s-ar putea intampla asa ceva, la un nivel asa de inalt. totusi, daca ne gandim ca Dumnezeu salasuieste in fiecare dintre noi, am putea sa ne imaginam, ca un semen de-al nostru ne-ar bate la usa... ce i-am spune?! la fel este foarte greu, pentru ca in superficialitatea noastra poate ne-am uita cum arata acel semen al nostru; cum este imbracat, cum vorbeste; poate nici n-am deschide usa nefiind siguri de intentiile acelei persoane necunoscute. asta imi aduce aminte de o poveste, cu trei barbati care bat la usa unei case si roaga sa fie primiti: personificau dragostea, bogatia si sanatatea. celei care deschide i se spune ca trebuie sa pofteasca doar pe unul dintre ei. dupa ce se gandeste bine (si cred ca-l intreaba si pe sot), femeia invita dragostea sa le treaca pragul. spre mirarea ei, dupa dragoste intrara si sanatatea si bogatia. femeia fu laudata pentru alegerea facuta, singura valabila.
nu, luciamanta, nu pot sa raspund cum se cade la intrebarea ta. dar sa nu uitam sa invitam dragostea intai si intai in inima noastra.
-
Ce i-ai spune lui Dumnezeu daca ar veni la tine?
I-as multumi pentru toate cele bune pe care mi le-a daruit, dar si pentru ca m-a ajutat sa le depasesc pe cele "rele" .... si probabil L-as intreba daca pot face si eu la randul meu ceva pentru EL.
-
Ce i-ai spune lui Dumnezeu daca ar veni la tine?
I-as multumi pentru toate cele bune pe care mi le-a daruit, dar si pentru ca m-a ajutat sa le depasesc pe cele "rele" .... si probabil L-as intreba daca pot face si eu la randul meu ceva pentru EL.
Te salut, draga mea si te pup mult de tot! Si eu i-as multumi pentru toate si L-as ruga in genunchi sa-mi dea inapoi timpul pierdut...
-
I-as multumi lui Dumnezeu pentru ca inca exist in aceasta lume, pentru ca am avut prieteni care m-au ajutat cand a fost greu. Pentru ca am muncit mult si cu spor.
-
Salut!
Ma uimesti, Silviu.
au! pai de ce? nu-i frumos sa-l saluti?
-
Salut!
Ma uimesti, Silviu.
au! pai de ce? nu-i frumos sa-l saluti?
Cand fiecare dintre noi avem atat de multe sa-i spunem, un simplu "salut" e de-a dreptul neasteptat, din punctul meu de vedere. Cand esti fata in fata cu Dumnezeu ai multa bucurie, ai recunostinta, ai intrebari, ai mirari, ai credinta ca totul va fi bine. "Salut" ii spui unui coleg, unui tovaras. "Doamne ajuta" era mai potrivit! Dar oricum, Silviu, fiecare are libertatea de a face ceea ce doreste. Tu asa ai simtit. In felul tau esti simpatic. Si poate ca l-ai intalnit pe Dumnezeu pe neasteptate si salutul era cuvantul pe care il avea la indemana, in momentul intalnirii...
-
"Salut" ii spui unui coleg, unui tovaras.
Dumnezeu nu e cel mai bun prieten, cel mai bun tovaras?Si poate ca l-ai intalnit pe Dumnezeu pe neasteptate
pe strada si pe neasteptate. sincer sa fiu, cred ca putini sunt cei care se asteapta la o asa intalnire aici, pe pamant. am cunoscut candva un asemenea individ, in timp ce imi vizitam un fost coleg internat la spitalul ghe. marinescu.
-
Cred ca discut degeaba cu tine, Silviu, iarta-ma daca judec gresit. Omul relationeaza cu Dumnezeu, cu sine însusi si cu aproapele sau. Cand ne intalnim cu Dumnezeu? Cand vrea El. De exmplu, cand un ateu sau un catolic se boteaza, asta inseama ca L-au intalnit pe Dumnezeu. Cand devenim cu adevarat crestini putem spune ca L-am intalnit pe Dumnezeu. Si atunci ii vorbim, ii punem intrebari. La rugaciune, in biserica il putem intalni pe Dumnezeu. Putem vorbi cu El, este prietenul nostru sincer, daca acceptam binenteles acest lucru. Sper sa ai un dialog cu Dumnezeu, sa nu ramai numai cu acel "salut" . Experienta intalnirii cu Dumnezeu poate insemna mantuirea celui care Il intalneste. Poate insemna, in alte cazuri, vindecarea de care are nevoie cineva. Cand cineva L-a întalnit pe Dumnezeu începe o noua viata. Sunt multe de spus, Silviu...
-
Silviu, mai permite-mi o mentiune: nu am spus sa-L intalnesti pe Dumnezeu pe strada, am spus pe neasteptate... Cu drag, a ta confidenta, mereu alta si mereu pregatita pentru dialog... Pupici
-
Cred ca discut degeaba cu tine, Silviu, iarta-ma daca judec gresit.
ca te iert sau nu, nu are mare importanta. important e sa te ierte Dumnezeu. uite, mi-ai dat o idee. daca l-as intalni pe Dumnezeu la un colt de strada, l-as intreba: e bine sa-mi judec aproapele?De exmplu, cand un ateu sau un catolic se boteaza, asta inseama ca L-au intalnit pe Dumnezeu. Cand devenim cu adevarat crestini putem spune ca L-am intalnit pe Dumnezeu.
dar cand devenim cu adevarat musulmani, nu se poate spune ca l-am intalnit pe Dumnezeu? cand devenim cu adevarat hindusi, nu-l intalnim?Silviu, mai permite-mi o mentiune: nu am spus sa-L intalnesti pe Dumnezeu pe strada, am spus pe neasteptate...
ei bine, pe neasteptate pentru mine inseamna pe strada, la o cafenea, intr-un bar... astea-s locuri unde chiar nu ma astept sa intalnesc divinitatea :(
cu drag, al tau enorias, mereu acelasi. :-*
-
Silviu, ai libertatea si dreptul sa apreciezi lucrurile asa cum crezi tu de cuviinţă. Daca crezi ca eu te-am judecat, te inseli. Eu sunt de acord cu dorinta fiecaruia de aborda o problema, accept si respect credinta fiecaruia, indiferent ca este crestin, musulman, etc. Dar am impresia ca discutam diferit tema. Întalnirea cu Dumnezeu, cred eu ca trebuie sa aiba loc, mai intai, in inima fiecaruia, atunci cand suntem pregatiti sa Îl primim. Depinde de fiecare. Dumnezeu sa te binecuvanteze!
-
Ce i-ai spune lui Dumnezeu daca ar veni la tine?
mai m-am gandit la acest aspect, luciamanta, cred ca i-as cere iertare pentru toate darurile cu care m-a inzestrat, risipite de mine in toate cele patru zari.
-
minunat raspuns, Ayouni
-
Ce i-ai spune lui Dumnezeu daca ar veni la tine?
Dincolo de faptul ca Dumnezeu este oriunde si permanent cu mine, cu noi toti, si eu nu cred ca este o fiinta, ci o Forta, daca s-ar intrupa si ar veni la mine i-as multumi pentru tot ce am bun si pentru tot ce mi s-a intimplat care m-a ajutat sa devin mai bun si sa evoluez. Insa zic ca cel mai bine ii multumesc lui Dumnezeu nu atit prin ceea ce i-as spune, ci prin ceea ce fac.
-
Ce i-ai spune lui Dumnezeu daca ar veni la tine?
Dincolo de faptul ca Dumnezeu este oriunde si permanent cu mine, cu noi toti, si eu nu cred ca este o fiinta, ci o Forta, daca s-ar intrupa si ar veni la mine i-as multumi pentru tot ce am bun si pentru tot ce mi s-a intimplat care m-a ajutat sa devin mai bun si sa evoluez. Insa zic ca cel mai bine ii multumesc lui Dumnezeu nu atit prin ceea ce i-as spune, ci prin ceea ce fac.
Saturnianule, dragule, imi face f. bine sa citesc ceea ce gandesti, ceea ce exprima cuvintele tale. Lumina Domnului sa fie cu tine!
-
Ce i-ai spune lui Dumnezeu daca ar veni la tine?
mai m-am gandit la acest aspect, luciamanta, cred ca i-as cere iertare pentru toate darurile cu care m-a inzestrat, risipite de mine in toate cele patru zari.
Da, este un raspuns frumos dar şi un pic trist şi cam aspru cu propria-ţi persoană, prinzessin! :(
Tocmai după ce ne încîntaseşi cu nişte postări pline de simţire (cum a fost cel de pe topicul cu Eminescu, din ziua morţii lui) sau farmec oriental cu bulgurul tabouleh, ca să amintesc doar două.
Şi mă bucur să văd că vă distraţi bine pe “reţeta zilei” , un topic ce s-a dorit de la început o reţetă a unei zile reuşite!
Zilele trecute am văzut o tavernă unde oamenii stăteau la mese confecţionate din nişte capiteluri cu volute dorice şi pe care cu surprindere am descoperit …o cruce malteză!
“Să fi fost maltezii pe aici?!” se întrebă Siegfried, punînd un semn pentru Kriemhilde…
-
@manfred
coincidenta sau nu, acum o saptamana m-am apucat sa citesc mai in detaliu despre mandalas, pentru ca au reprezentat ceva in viata mea. si am ajuns si la partea in care aceste simboluri sacre se regasesc in simbolurile crestinatatii : crucea celtica, rozariul, crucea malteza, aura, crucea cu trandafir (alb), dromenonul. Vroiam sa impartasesc aceste impresii aici, la un moment dat. O voi face in curand.
in dimineata asta, sprea marea si placuta mea surpriza, gasesc deja o mentiune in acest sens in textul tau: les beaux esprits se rencontrent de nouveau.
nu e de mirare ca ai intalnit crucea malteza acolo… ea face parte din blazonul cavalerilor ioaniti, alungati de turci din insula rodos si care s-au refugiat mai apoi in insula malta. De mare mirare si admirare, insa, este semnul trandafirului descoperit intr-un astfel de loc, de ochii mei, in zorii unei zile de vara. Pretioasa si fragila cautare de comori (one thousand times precious treasure hunt)!
-
cum ieri am primit o portie de food for thought, m-am apucat sa gandesc (da, mai mi se intampla din cand in cand ;)) si sa-l intreb pe tonton google de sanatate; apoi am citit pe aici intrebari mai mult sau mai putin retorice in legatura cu anumite evenimente care (parca) au scapat de sub control si nu mai intelegem nimic din ce se intampla in jurul nostru imediat si mai indepartat. in textul pe care l-am gasit despre cavalerii ioaniti, cavalerii de malta, am gasit niste indicii interesante in legatura cu o noua ordine mondiala. postez link-ul aici, cine vrea se uita si daca are comentarii pe care vrea sa la impartaseasca cu noi, i-am ramane recunoscatori. mie mi s-a parut foarte interesant.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Cavalerii_Ioani%C8%9Bi
-
Da Ayouni, interesante lucruri se spun despre acesti cavaleri si urmasii lor. Desi mi-ar placea sa stiu adevarul (sint cam curios din fire cu toate ca stiu ca curiozitatea a mincat pisica! :) ) probabil nu-l vom afla niciodata.
“Ceux qui parlent ne savent pas et ceux qui savent ne parlent pas!” Asta e. :(
Dar ai mai facut niste referiri interesante printre care si la mandala(s). Nu am fost preocupat de ele, ce stiu am citit in Eliade daca nu ma insel, dar daca tu ai avut o experienta personala e cu mult mai interesant!
-
Maine va fi o zi deosebita, va avea loc sarbatoarea religioasa a Sfintilor Apostoli Petru Si Pavel! Tuturor sarbatoritilor LA MULTI ANI!
-
Am sa postez mai jos, o poezie religioasa scrisa de Zorica Latcu.
Străinul
Străinul, care-aseară a poposit la noi,
L-am ospătat cu pâine, cu vin şi cu măsline.
I-am aşternut in grabă un pat de frunze moi,
N-am întrebat nici cine-i şi nici de unde vine.
Făcuse cale lungă, străinul, până-n sat.
Cu poala hainei mele i-am şters de praf piciorul.
Ulei de levănţică pe plete i-am turnat,
Cu vin bătrân şi dulce umplutu-i-am urciorul.
Era frumos, cu barba ca floarea de alun,
Cu ochii plini de vraja tăriilor albastre.
Eu mi-am adus aminte de veacul cel străbun;
Oare vreun zeu să şadă pe prispa casei noastre?
El mi-a vorbit, surioară, dar nu ştiu ce mi-a spus.
Ca rodia de dulce-i pe buza lui cuvântul,
Ca murmurul de ape, ca freamătul de sus
Din pomi cu floarea albă, când îi adie vântul.
Vorbea despre iubirea cea fără de păcat,
De-o patimă, curată ca flacăra de soare,
Despre o jertfă sfântă pe-altarul nepătat,
Spunea despre durerea de-a pururi roditoare.
Şi mi-a pătruns în suflet şi chipul lui cel drag,
Şi vraja nesfârşită din vorba lui domoală;
In liniştea de seară torceam fuioru-n prag.
Şi lacrimi mari căzură din ochii mei in poală.
Cu dragoste de frate mi-a mulţumit, in zori,
Când a plecat "străinul" pe drumul ud de rouă.
Şi mi-au rămas in urmă, ca mirul curs din flori,
Cuvintele lui stranii şi blânde: "Pace vouă!".
L-am urmărit in zare, cu gene arse-n plâns,
Privind lumina albă cum Ii juca in plete
Şi aşternutul moale cu dor în pumni l-am strâns,
Lăsând mireasma caldă de frunze să mă-mbete.
-
Mai postez inca o poezie minunata, care m-a impresionat f.f.mult.
Ghetsemani
Picioarele spalate de plansul Magdalenii
Se fransera. Sub raza divinei milostenii
Iisus cazu in ruga cu fata-nsangerata
Si greu in pacea noptii rosti cuvantul: Tata,
Iti simt durerea sfanta si grija parinteasca,
Ma doare mila calda ce vrea sa ma-nveleasca,
Ma tulbura iubirea si jalea de Parinte.
Cand sangele va curge prinos al jertfei sfinte,
Cand urletul multimii va cere de la Tine
Sa osandesti pe Domnul luminilor depline,
Cand voi sorbi pe Cruce buretele cu fiere,
Cand Fiul Tau cadea-va sub bici fara putere,
Cand sfarticandu-mi trupul in drumul alb de tara
Voi duce spre Golgota cereasca mea povara,
Parinte-al meu, in mila sa nu-ti uiti legamantul,
Ma lasa cu durerea sa mantuiesc pamantul.
Sa nu-ti aduni blestemul si fulgerele toate,
Ca sa opresti mania neputincioasei gloate;
Nu-i pedepsi pre dansii cu ploaie de pucioasa,
In marea Ta iubire ma uita si ma lasa,
Ma lasa, Doamne-al milei, sa nu-ti mai simt iubirea,
Sa stiu ca nu-mi ajunge la Tine tanguirea.
Te-mbraca azi in haina lucirilor de stele
Cu bucuria sfanta a invierii mele.
Ca sa nu stiu cat suferi in lumile-ti senine,
Parinte, fa sa treaca paharul de la mine.
Iisus ridica fruntea si-ncepe sa coboare.
O aripa de inger l-atinse cu racoare.
Zorica Latcu
-
Sinaxar 15 Iulie
În aceasta luna, în ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfintilor Mucenici Chiric si Iulita.
Aceasta mucenita a trait pe vremea Împaratului Diocletian, tragându-se cu neamul din Iconia. Din pricina prigonirii crestinilor, a luat pe Fericitul Chiric, în vârsta de trei ani, si a mers la Seleucia. Aflând însa si acolo aceeasi pornire împotriva crestinilor, a venit la Tarsul Ciliciei, unde chinuia pe crestini ighemonul Alexandru, om crud si salbatic la fire. Acesta, prinzând pe Mucenita Iulita, a batut-o, luând si copilul de la dânsa. Dar neputând ighemonul sa-l traga la sine cu maguliri si cu mângâieri, caci copilul se uita întins la maica sa, si abia putând vorbi, chema numele lui Hristos, ighemonul l-a lovit cu piciorul în pântece, si l-a aruncat de pe scari. Lovindu-se cu capul de zid, copilul si-a spart capul, si asa si-a dat sfârsitul. Iar fericitei Iulita, dupa multe chinuri, nevrând ea sa se lepede de Hristos, i s-a taiat capul si asa a luat cununa muceniciei.
Tot în aceasta zi, pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Iosif, arhiepiscopul Tesalonicului.
Acest fericit a trait pe vremea împaratiei lui Teofil, nascut fiind din iubitori de Dumnezeu si binecredinciosi parinti, anume Fotino si Teoctista, si frate al celui între sfinti Teodor marturisitorul si egumenul Studitilor. Pentru viata sa vrednica de lauda, prin obsteasca alegere, a luat ocârmuirea bisericii tesalonicenilor. Si, aflându-se acolo putina vreme, din porunca împarateasca s-a întors la Constantinopol. Si, stând de fata, împreuna cu bunul sau frate, Sfântul Teodor, si netemându-se nici lasându-se înduplecat de cuvintele necredinciosului Teofil, ca sa nu se închine dumnezeiestilor icoane, marturisitorul Teodor a fost izgonit la iezerul Apoloniada, iar fericitul Iosif a fost bagat în multe închisori si chinuit cu patimire rea. Rabdând multe si de neîndurat chinuri si dosadindu-se cu foamea si cu setea si cu multe altele, s-a dus la repausul cel vesnic.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Mucenic Lolian.
-
Cred ca ar trebui sa multumim lui Dumnezeu pentru tot ce avem... Pentru painea cea de toate zilele, pentru casa, pentru masina, pentru serviciu, pentru ca mergem pe picioarele noastre, pentru ca vedem lumina soarelui, pentru ca avem cui sa spunem "buna dimineata", pentru ca ne-a mai daruit inca o zi de viata, pentru ca avem prieteni,, pentru ca avem un sport preferat... Ar trebui sa fim constienti de binefacerile din viata noastra si ar tebui sa multumim, sa emanam o stare de bine... Eu asa cred, voi ce parere aveti?
-
OBICEIURI DE SFANTUL ILIE
Sf. Ilie Tesviteanul sau Căruţaşul Raiului, cel care fulgeră şi trăsneşte este identificat ca Helios în mitologia greacă şi Gebeleizis în mitologia geto-dacă ca divinitate solarăleagă şi dezleagă ploile.
Legenda spune că în viaţa sa pământeană Ilie a săvârşit multe păcate, dintre care cea mai mare a fost la îndemnul dracilor, uciderea părinţilor. Pentru că a pătimit în diferite moduri pentru toate păcatele săvârşite, Dumnezeu l-a urcat în ceruri într-o căruţă cu roţi de foc trasă de cai albi înaripaţi. Sf. Ilie cutreieră norii în urmărirea dracilor şi trăsneşte cu briciul lui de foc pedepsind dracii pentru răul care i-au pricinuit.
Superstitii si obiceiuri de Sfantul Ilie:
În ajun de Sf. Ilie fetele se duceau pe câmp şi se tăvăleau în cânepă, apoi se întorceau acasă şi dacă visau cânepă verde era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi, dar dacă visau cânepa uscată se credea că se vor mărita cu oameni bătrâni.
În dimineaţa acestei zile se culegeau plante de leac, în special busuiocul, ce erau puse la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări. Tot acum se culegeau şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece. Femeile duceau busuiocul la sfinţit după care îl puneau pe foc iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice.
Merele, de asemenea, trebuie sfinţite, ca să se facă mere de aur pe lumea cealaltă. Se credea şi se mai crede şi astăzi că dacă tună de sf. Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi. 20 iulie marchează miezul verii pastorale când au voie să coboare ciobanii în sate, unde se organizează târguri.
Pe Muntele Gaina traditia targului se pierde la cumpana dintre legenda si realitate si continua sa atraga an de an, in sambetele si duminicile cele mai apropiate de sarbatoarea “Sf.Ilie”. Legenda spune ca pe vremea cand toti oamenii erau buni si drepti, traia pe un munte intr-un palat, o zana buna si frumoasa ce avea o gaina fermecata care facea oua de aur. Zana noastra isi iubea mult supusii si daruia fiecarei perechi de tineri insuratei un ou de aur pentru a avea casa imbelsugata si copii multi. Dar intr-o zi trei moti de la poale muntelui, s-au hotarat sa fure gaina fermecata. Zis si facut, s-au imbracat in haine femeiesti, si-au luat cate un cos si o desaga cu merinde si au intrat in palatul zanei zicand ca au de vanzare bucate. Asa au reusit sa pacaleasca paznicii si au reusit sa fure gaina si un cos plin cu oua de aur. Au iesit din palat pe furis, dar gaina speriata a inceput sa cotcodaceasca alertand paznicii palatului. Acestia au dat alarma sufland din tulnice si o ceata mare de calareti au plecat in graba sa prinda hotii prin codrii de pe munte.Hotii tot fugind si ascunzandu-se au scapat la un moment dat cosul cu oua, iar acestea s-au rostogolit de pe creasta pana in valea Ariesului, a carui prundis este presarat cu firisoare de aur. Urmaritorii n-au reusit sa prinda hotii deoarece acestia din urma s-au ascuns cu gaina cu tot intr-o pestera adanca maruntaiele pamantului. Suparata tare zana a poruncit sa fie daramat palatul si a plecat in lumea larga. De atunci, tinerii indragostiti urca in fiecare an pe munte, insa zana cea buna nu le mai daruieste oua de aur. Traditia de a urca pe Muntele Gaina, in preajma sarbatorii de Sf.Ilie, nu s-a pierdut, desi in zilele noastre sensurile sa-u schimbat, a ramas doar o mare manifestare folclorica ce reuneste motii din toti Muntii Apuseni intr-o sarbatoare a sufletului romanesc.
Deschiderea spectacolului o fac vestitele tulnicarese din Avram Iancu, dupa care urmeaza programul artistic al participantilor. Pentru turisti, targul ofera numeroase produse artizanale specifice zonei: tulnice, vase de lemn pirogravate, ceramica, unelte de lemn, tesaturi populare si produse culinare specifice zonei
-
chiar se mai tin de toate aceste obiceiuri, oare? am auzit ceva de serbarea campeneasca de pe mt gaina, dar nu mai are aceeasi semnificatie
-
Sfintul Pantelimon
Bucurie mare este astăzi pentru toţi credincioşii care îl iubesc pe marele Sfânt Pantelimon, tămăduitorul celor care se roagă lui cu credinţă. În câteva dintre bisericile dedicate Sfântului se află şi părticele din preţioasele sale moaşte: la mănăstirile Antim şi Plumbuita din Bucureşti, ca şi la Mănăstirea Pasărea, la bisericile "Precupeţii Vechi", "Sfânta Vineri" - Drumul Taberei, "Sfântul Pantelimon" de la Foişorul de Foc, la cea din localitatea Pantelimon de lângă Capitală şi la "Sfântul Dimitrie-Poştă".
Biserica Sfântului Pantelimon din localitatea cu acelaşi nume adăposteşte părticele din moaştele saleMai multe fotografiiCredincioşii din comuna Pantelimon, aflată lângă Bucureşti, sunt în sărbătoare, fiind atât ziua bisericii lor, cât şi localităţii. "În ajunul sărbătorii am săvârşit slujba Vecerniei şi am scos în procesiune racla cu braţul Sfântului Pantelimon, pe care am aşezat-o în foişorul special din curtea bisericii. La slujbă au venit enoriaşii noştri, dar şi un număr mare de pelerini care au evlavie la Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon. Astăzi vom săvârşi şi sfinţirea apei, după care vom oficia Sfânta Liturghie în sobor de preoţi şi de diaconi. La finalul slujbei, oferim tuturor celor prezenţi o masă, iar pentru cei care pornesc la drum am pregătit şi nişte pachete", ne-a declarat părintele Nicolae Stroe, preot slujitor la Parohia Pantelimon.
Biserica Parohiei Pantelimon a fost construită în anul 1880, pe ruinele unei bisericuţe mai vechi cu hramul "Sfântul Nicolae". Moaştele Sfântului Pantelimon au fost aduse aici de la Mănăstirea Pantelimon, din vecinătate, în momentul în care a fost desfiinţată. De aducerea sfintelor moaşte la această mănăstire se leagă şi numele comunei. Până în anul 1750, când domnitorul Ţării Româneşti Grigorie Ghica II a adus din Grecia braţul drept al Sfântului Pantelimon, satul se numea Obileşti, şi mai apoi Floreşti. Astăzi, la parohia din comuna Pantelimon se desfăşoară, sub coordonarea părintelui paroh Adrian Tănăsoiu, o amplă activitate social-filantropică. Aproape 50 de credincioşi iau masa săptămânal la cantina socială a parohiei.
Popas la Foişorul de Foc
Sărbătorirea Sfântului Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon reprezintă o bucurie duhovnicească în plus pentru enoriaşii Bisericii "Sfântul Pantelimon" de la Foişorul de Foc. Aici, începând cu anul 2008, se află o părticică din moaştele acestui sfânt, care este patronul medicilor şi ocrotitorul celor bolnavi.
"Potrivit tradiţiei, racla cu cinstitele moaşte ale Sfântului Pantelimon a fost scoasă în procesiune din biserică şi aşezată spre închinare şi cinstire încă de ieri, înainte de Vecernie, şi unde va rămâne până la ultimul pelerin. S-a săvârşit slujba Privegherii, iar apoi copiii de la biserica noastră au interpretat două piese de teatru religios, împreună cu cei de la Biserica Olari din Bucureşti", ne-a declarat părintele paroh Marian Constantinescu. Astăzi, se oficiază Sfânta Liturghie în sobor.
Biserica de 300 de ani din Ciobănoaia, judeţul Buzău
De ziua Sfântului Mucenic Pantelimon, şi biserica-monument de la 1700, din Ciobănoaia (Buzău) aşteaptă numeroşi credincioşi să-i treacă pragul deoarece îşi prăznuieşte hramul. Pelerinii vor putea să se închine şi în noul schit construit şi sfinţit de câţiva ani lângă biserica de lemn amintită.
În legătură cu vechea biserică de lemn din Ciobănoaia circulă mai multe legende. Una dintre ele spune că este ctitoria unui cioban, dar se pare că nu are temei, deoarece presupusul ctitor - cioban sau ciobăniţă - a dat numai numele văii pe care este aşezată biserica, Valea Ciobănoaiei. Nici ipoteza ctitoririi bisericii de către doamna Chiajna, soţia voievodului Mircea Ciobanul, şi care era numită şi Ciobănoaia, nu-şi are acoperire documentară. În schimb, în pronaos sunt înmormântaţi căpitanul Băncescu şi soţia sa, jupâneasa Stana, despre care se crede că ar fi adevăraţii întemeietori ai acestui lăcaş ridicat pe la anul 1700. În timp, situaţia demografică în creştere a făcut ca biserica să fie neîncăpătoare şi i s-au adus importante modificări. Ea a pierdut însă nu numai armonia proporţiilor ansamblului arhitectonic, ci şi unele elemente decorative. Prin schimbările operate de-a lungul timpului - desfiinţarea pridvorului deschis, acoperirea bârnelor cu scânduri şi înlăturarea încadramentului uşii de la intrare, păstrat în clopotniţa construită ulterior - acest lăcaş a suferit pierderi însemnate din zestrea ei ornamentală. A fost văduvită de valoroase elemente cioplite şi crestate, profile ingenios dăltuite, chenare cu motive semicirculare, rozete, elemente florale. În anul 1913, biserica a fost reparată de inginerul Solomon, iar pictura a fost refăcută de către Petre Constantinescu, prin grija preotului de atunci, Mareş Angelescu.
În anii 2003-2006, în aceeaşi incintă cu Biserica Sfântului Pantelimon, a fost construit şi schitul de maici căruia i s-a dat hramul Sfântului Teodosie şi care a fost sfinţit la 28 octombrie 2006 de Înalt Preasfinţitul Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. Pelerinii se pot bucura acum şi de frumuseţea vechii biserici, dar şi de noul ansamblu monahal împodobit cu frumoasele slujbe ţinute de măicuţele de aici.
Prăznuire la Moineşti, Constanţa şi Teleorman
La Constanţa, sărbătoarea Sfântului Pantelimon a început de aseară. Sfintele sale moaşte, împreună cu ale Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion de la Catedrala arhiepiscopală din Constanţa, au fost purtate în procesiune pe străzile municipiului de la malul mării. În dimineaţa aceasta, la Catedrala arhiepiscopală se oficiază Taina Sfântului Maslu, urmată de slujba de sfinţire a apei. Slujba Sfintei Liturghii va fi oficiată de Înalt Preasfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
La Biserica "Sfântul Mucenic Pantelimon" din incinta Spitalului Municipal de Urgenţă Moineşti, judeţul Bacău, au fost aduse, încă din 24 iulie, moaştele Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion de la Halmyris. Bolnavii internaţi aici, precum şi numeroşi credincioşi participă la programul liturgic dedicat hramului. "A devenit deja o tradiţie ca de ziua Sfântului Pantelimon să fie aduse moaştele unor sfinţi mucenici. Acum doi ani a fost adusă o părticică din moaştele Sfântului Pantelimon, iar anul trecut, moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Lucrul acesta a fost şi este posibil datorită zelului misionar al părintelui paroh Turcu Gheorghe, dar şi datorită domnului director al Spitalului Municipal Moineşti. Acest eveniment este întâmpinat cu foarte multă căldură sufletească, mai ales de cei care se află în spital. Când au fost aduse sfintele moaşte a fost un număr impresionant de credincioşi, dar în special de persoane care erau internate în spital şi care veneau cu multă dragoste şi încredere în puterea de vindecare, atingându-se de sfintele moaşte", a declarat părintele protopop de Moineşti Costel Mareş pentru Radio TRINITAS. Sfânta Liturghie va fi oficiată astăzi de Preasfinţitul Visarion, Episcopul Tulcii, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. De asemenea, şi mănăstirea din localitatea Siliştea-Gumeşti, din cadrul Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului, îşi sărbătoreşte ocrotitorul.(Gheorghe-Cristian Popa, Ioan Buşagă şi Eugenia Golub)
Hram şi la mănăstirea din Lacu Sărat
Mănăstirea "Sfântul Pantelimon" din staţiunea Lacu Sărat, Brăila, este şi ea în sărbătoare. Mănăstirea din Lacu Sărat este cea mai nouă din judeţul Brăila, începuturile sale fiind la 27 iulie 1996, când Înalt Preasfinţitul Casian, Arhiepiscop al Dunării de Jos, a sfinţit locul bisericii. La 27 iulie 1999 s-a sfinţit biserica mănăstirii şi s-a inaugurat şi corpul de chilii al mănăstirii. Astăzi este o oază de rugăciune şi de reculegere duhovnicească pentru credincioşi, dar şi liman sufletesc pentru bolnavii aflaţi la tratament în staţiune. În apropierea bisericii se află, în prezent, în curs de finalizare lucrările la noul corp de chilii, care va avea şi rol de centru social şi filantropic.
Biserica mănăstirii este realizată din lemn, în stil maramureşean, cu o turlă-clopotniţă, care se ridică până la înălţimea de 24 metri. La interior, biserica este decorată cu icoane pictate. În custodia mănăstirii se află nouă icoane datând din secolul al XIX-lea. Aşezământul monahal a fost binecuvântat, de-a lungul timpului, prin aducerea sfintelor moaşte ale Sfinţilor Dasie şi Emilian de la Durostor, Nectarie de Eghina, Sofronie al Ierusalimului, iar de-a lungul vremii pe aici au trecut Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, patriarhul Teoctist, dar şi Preafericitul Părinte Patriarh Daniel precum şi alte personalităţi ale vieţii religioase şi civile din ţară şi de peste hotare. Astfel, într-o localitate binecuvântată de Dumnezeu cu daruri naturale vindecătoare, în vecinătatea centrului de tratament balneoclimateric, tămăduitor al suferinţelor trupeşti, se alătură centrul spiritual de vindecare a durerilor şi bolilor sufleteşti, Sfânta Mănăstire "Sf. Pantelimon", ca astfel bolnavii să devină şi pelerini spre mângâierea lor duhovnicească, spre întărirea în credinţă si spre mai multă nădejde în mila şi ajutorul Mântuitorului Iisus Hristos, "Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre". Pentru înălţarea sfintei mănăstiri de la Lacu Sărat, Arhiepiscopia Dunării de Jos, în frunte cu chiriarhul ei, secondat de slujitorii de la Centrul Eparhial şi de la Protoieria Brăila, s-a bucurat de sprijinul ctitorilor şi donatorilor brăileni, încurajaţi şi ajutaţi de Primăria municipiului, în frunte cu dl primar Anton Lungu. Numele şi faptele lor sunt încrustate în zidurile sfântului lăcaş şi scrise de Domnul, pentru veşnicie, în "cartea vieţii". La evenimentul duhovnicesc, spiritual, filantropic, cultural şi românesc au participat, împreună cu ierarhii şi preoţii slujitori, autorităţile civile şi militare, cadre medicale din oraşul şi judeţul Brăila, în mijlocul unei impresionante mulţimi de credincioşi şi pelerini. Anul acesta, cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Casian, mănăstirea s-a preocupat, în special de bătrânii de la centrul de recuperare din imediata vecinătate, pregătind pachete cu hrană pentru fiecare dintre ei, iar după oficierea Sfintei Liturghii, prezidată de chiriarhul Dunării de Jos, s-a oficiat slujba agheazmei celei mici, precum şi Taina Sfântului Maslu, pentru bătrânii greu încercaţi de boli şi diferitele afecţiuni, veniţi la acest centru pentru tămăduire, asemeni imaginii biblice a Scăldătorii Siloamului. Mănăstirea este situată în staţiunea Lacu Sărat din imediata apropiere a municipiului Brăila, la 5 km SV, pe drumul naţional DN 21 Brăila - Slobozia. (Marian Pătraşcu)
Sursa:Internetul
-
draga lucia, trebuie sa recunosc ca ai multe cunostinte in acest domeniu, dar, de asemenea, trebuie sa recunosc si ca eu nu am rabdare sa citesc totul
e prea mult pt mine
noi doua am vorbit despre astfel de lucruri si cred ca ma-ntelegi
sper ca nu te superi ca sunt asa directa, dar, poate condensezi cumva informatiile, ce zici?
-
Am inteles, Adria, ok
-
Cand ne rugam, in sufletul nostru se naste o taina. Si taina aceasta este o taina pe care ne-o daruieste Dumnezeu. Traim intr-o lume in care oamenii sunt f. bulversati, f. incorsetati de grijile acestei lumi. Oamenii sunt fara busola, sunt oameni care nu mai stiu incotro sa o apuce... sunt inabusiti in deznadejde, in intristare, in depresie... Am auzit oamenii plangandu-se de faptul ca viata lor nu mai are sens, dar nu fac nimic ca sa schimbe lucrurile in bine, nu se roaga, dimpotriva as putea spune ca este un deficit de credinta, de rugaciune. Eu stiu ca rugaciunea este cel mai bun remediu, cel mai bun anti-depresiv din lume...Nu vreau sa intru in coliziune cu nimeni, dar rugaciunea este binefacatoare. O sa imi spuneti ca nu este timp pentru rugaciune, pentru credinta, intrucat sunt mereu alte prioritati.
-
Eu una, credeti-ma nu am timp pentru rugaciune, am o viata trepidanta... , dar exista solutii si in situatia in care timpul este parca din ce in ce mai putin. Putem sa acordam timp si rugaciunii, nu trebuie neaparat sa ingenunchiem la rugaciune ore in sir... Orice fapta buna a noastra poate fi o rugaciune! Sa ne trezim dimineta, de exemplu cu un gand de rugaciune, de multumire si putem activa prezenta divina in interiorul nostru. Cand ne ridicam din pat dimineata, ne putem ruga sa ne ocroteasca Dumnezeu, cand ne imbracam ne putam ruga sa ne binecuvanteze Dumnezeu, cand ne spalam ochii ne putem ruga sa ne lumineze ochii Dumnezeu... Dar orice fapta buna este ea insasi o rugaciune! Cand ajuti un batran sa treaca strada, cand vizitezi un bolnav la spital...
-
Dar orice fapta buna este ea insasi o rugaciune! Cand ajuti un batran sa treaca strada, cand vizitezi un bolnav la spital...
Lucia, ar trebui sa auda asta si habotnicii care tocesc podelele si icoanele bisericilor dar sufletul lor este plin de rautate si egoism..
-
Dar orice fapta buna este ea insasi o rugaciune! Cand ajuti un batran sa treaca strada, cand vizitezi un bolnav la spital...
Lucia, ar trebui sa auda asta si habotnicii care tocesc podelele si icoanele bisericilor dar sufletul lor este plin de rautate si egoism..
Da, Saturnis, renuntarea la egoism, la rautate reprezinta un act de credinta. Faptele bune vorbesc pentru noi, faptele bune sunt rugaciuni curate si puternice. Spun lucrurile acestea din proprie experienta.
-
Eu una, credeti-ma nu am timp pentru rugaciune, am o viata trepidanta... , dar exista solutii si in situatia in care timpul este parca din ce in ce mai putin. Putem sa acordam timp si rugaciunii, nu trebuie neaparat sa ingenunchiem la rugaciune ore in sir... Orice fapta buna a noastra poate fi o rugaciune! Sa ne trezim dimineta, de exemplu cu un gand de rugaciune, de multumire si putem activa prezenta divina in interiorul nostru. Cand ne ridicam din pat dimineata, ne putem ruga sa ne ocroteasca Dumnezeu, cand ne imbracam ne putam ruga sa ne binecuvanteze Dumnezeu, cand ne spalam ochii ne putem ruga sa ne lumineze ochii Dumnezeu... Dar orice fapta buna este ea insasi o rugaciune! Cand ajuti un batran sa treaca strada, cand vizitezi un bolnav la spital...
e frumos ce ai scris si lumea ar fi mai buna daca am gandi toti ca tine.
insaaaa, totusi, timpul acela e atat de placut, incat e pacat sa te lasi prinsa de toate cele ale zilei si sa uiti sa te intalnesti cu sufletul tau.
eu nu-s mare practicanta si desi sunt botezata ortodoxa si respect traditiile, am gasit o placere deosebita in a citi si despre alte religii. de fapt, toti spun exact acelasi lucru, nu inteleg de ce se ucid pentru asta.
eu sunt de acord cu predarea religiei in scoli, dar nu ca lectie de religie, ci de spiritualitate. osho recomanda introducerea meditatiei in scoli. asta chiar ar fi grozav.
apropos de asta, cineva mult mai intelept decat mine spunea ca atunci cand te rogi, tu vorbesti, iar divinitatea asculta. cand meditezi, tu taci si divinitatea iti vorbeste. (am experimentat si confirm. ceea ce, zic eu, ma intelepteste si pe mine ;) )
sa aveti o zi faina.
-
Dragoste
Zorica Latcu
Pentru Tine, Doamne, numai pentru Tine,
Am cules argintul noptilor de Mai.
Am legat in cantec zumzet de albine,
Glas de alauta, dulce viers de nai.
Am aprins in suflet tinere vapai,
Straluciri de aur, flacari de rubine,
Am cautat in noapte luminate cai,
Catre Tine, Doamne, numai catre Tine.
Am cetit din file vechi, cu slova stearsa,
Stih de preamarire, sfant Numelui Tau,
Am tesut in panza Jertfa Ta nearsa,
Ce-a zdrobit taria vesnicului rau.
Am cantat iubirea sfintelor femei,
Care-au mers la groapa ca sa Ti se-nchine,
Am cusut din raze rauri de scantei,
Pentru Tine, Doamne, numai pentru Tine.
Ti-am trimis spre ceruri tainica solie,
Dragoste curata, dor nepatimas,
Sa-mi gatesti de nunta haina argintie
Si-n sclipiri de soare sa-mi gatesti salas.
Dragostea curata, dorul din solii,
Cu miros de smirna-n ruga sa se-mbine,
Ca sa urce fumu-n valuri viorii,
Catre Tine, Doamne, numai pentru Tine.
Pentru Tine, Doamne, numai pentru Tine,
Vreau sa-mi franga, albe, oasele sub roti,
Vreau sa-mi curga, rumen, sangele din vine,
Trupul meu cel fraged sa mi-l rupa toti.
Invelita-n haina marilor dureri,
Suflet plin de taina lumilor divine,
Sa pasesc pe calea grelelor taceri,
Catre Tine, Doamne, numai pentru Tine.
-
"Fara Dumnezeu, omul ramane un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri"(Petre Tutea )
-
Nichifor Crainic
--------------------------------------------------------------------------------
Rugăciunea din amurg
Mă rog si pentru viii si pentru mortii mei.
Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii,
Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii,
Si dragostea si vrajba le-am impartit cu ei.
Pe morti în rugaciunea de seara mi-i culeg.
Acestia sunt, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost în ei avanturi si-au fost si pogoraminte.
Putin în fiecare, în toti am fost intreg.
De viforele vietii ei sunt acum deserti,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce ramane?
Zdrobita rugaciune la mila ta, Stapane,
Sunt si eu printre mortii rugandu-mă să-i ierti.
Si adunandu-mi viii, la mila ta recurg,
Când crugul alb al zilei pamantul incununa:
Tu da-le, Doamne, da-le cu toata mana buna
Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg.
-
Care este cel mai grav, cel mai mare pacat? Sinuciderea, mandria, deznadejdea...? Sau pacatul care te-a impatimit cel mai mult, acela este cel mai grav... pacat pe care nu l-ai marturisit preotului duhovnic si pentru care nu te-ai cait sincer... Sunt multe de spus...
-
Azi, 14 septembrie, zi de post, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte Praznicul Împărătesc al Înălţării Sfintei Cruci. Fără Cruce nu există înviere şi mântuire. Crucea reprezintă unul dintre cele dintâi simboluri creştine, semnifică patima şi moartea prin Răstignire a Domnului Iisus Hristos.
-
lucia.... te rog dacă găseşti ceva despre sfânta anisia.... doresc şi eu pentru o rudă
-
Steliana, poste mai jos, cateva lucruri despre viata Sfintei Mucenite Anisia
Sfânta Muceniţă Anisia
Ea s-a născut la Tesalonic, din părinţi nobili şi bogaţi, cetăţeni de frunte ai cetăţii. Ea a fost crescută cu mare evlavie întru toată curăţia Credinţei Creştine. Rămânând orfană de la o fragedă vârstă, ea s-a închinat pe sine cu totul rugăciunii şi cugetărilor dumnezeieşti în propria ei casă. Arzând de dragoste pentru Hristos, ea îşi zicea adesea întru sine: „O, cât de mincinoasă este viaţa tinereţii, întru care te sminteşti, fie sminteşti pe alţii! Cu cât mai bună este bătrâneţea! Iar sufletul meu se umple de tinereţe văzând cât trebuie să aştept până ce voi urca la Domnul.” Ea şi-a vândut averile, a împărţit venitul săracilor, şi a vieţuit după aceea numai din munca mâinilor ei. Ea postea cu stricteţe, dormea foarte puţin, şi se ruga neîncetat cu lacrimi. Când se biruia de somn, îşi zicea: „Groaznic este să mă las biruită de somn, câtă vreme duşmanul meu pururi veghează!” În acea vreme răul împărat Maximian a decretat că oricine poate să ucidă în voie creştini oriunde îi va afla, fără nici o judecată şi nici o sentinţă. Sfânta Fecioară Anisia a ieşit din casa ei odată ca să meargă la Sfânta Slujbă a Bisericii. Aceea a fost ziua unui necurat festival păgânesc închinat soarelui. Un soldat imperial, văzându-o foarte frumoasă, s-a apropiat de ea cu obrăznicia desfrânării, şi a întrebat-o cum o cheamă. Ea şi-a făcut semnul Sfintei Cruci şi a zis: „Sunt roaba lui Hristos şi grăbesc la Biserică”. Apropiindu-se necuratul acela şi începând a-i grăi necurate graiuri, fecioara l-a îmbrâncit şi l-a scuipat în faţă. Atunci soldatul a înjunghiat-o cu sabia în coastă şi a ucis-o pe loc. Această Sfântă fecioară muceniţă s-a încununat cu cununa veşnicei slave la anul 298. Ea a fost luată de creştini şi îngropată cu cinste, iar sufletul ei petrece fericit în Ceruri. Deasupra sfintelor ei moaşte s-a înălţat o slăvită biserică.
Moaştele Sfintei Anisia se află în prezent în Tesalonic, în aceeaşi biserică unde se găsesc şi moaştele Sfântului Dimitrie. Minunat este Dumnezeu întru sfinţii săi!
-
Iat-o si pe Sfanta Anisia! Imi cer scuze pentru faptul ca nu am reusit sa pozitionez bine icoana Sfintei Anisia!
(http://i872.photobucket.com/albums/ab288/luciamanta/SfantaAnisia.jpg)
-
Steliana, cele prezentate de mine despre Sfanta Anisia, au drept sursa, internetul. Steliana, te pup, iti doresc numai bine, sanatate si fericire!
-
Steliana, draga mea, am uitat sa mentionez ca Sfanta Anisia este sarbatorita pe data de 30 decembrie. Pupici
-
Mulţumesc Lucia.
Credeam că ai şi alte surse. Pe net am citit şi eu. Am încercat vara aceasta să procur o iconiţă şi nu am găsit.
-
Radu Gyr
Întrebare
Adanca-i noaptea, orele profunde...
Gemand, spre raftul cartilor mă-ndrum
si-ntreb în soapta fiece volum:
-Tu esti? Si cartea fuge si se-ascunde.
Plangand, intreb portretul ei acum:
-Tu esti? Si nici iubita nu-mi raspunde.
Imi umplu cupa-n vin să mă scufunde,
intreb: -Tu esti? Si cupa piere-n fum.
Si-ntreb si spada mea: -Tu esti? Si tace.
Si, cum mă prabusesc în jilt, infrant,
din zid o umbra alba se desface...
Mă-ntorc spre ea cu sange în cuvant
si-n ochii lui Iisus e numai pace.
Intreb: -Tu esti? Si umbra spune: -Sant.
-
(http://i872.photobucket.com/albums/ab288/luciamanta/ingerpazitor.jpg)
-
(http://i872.photobucket.com/albums/ab288/luciamanta/porunci.jpg)
-
(http://i872.photobucket.com/albums/ab288/luciamanta/fiiatent.jpg)
-
Natura ne-a format, pacatul ne-a deformat, scoala ne-a informat, societatea ne-a reformat, dar numai divinitatea ne-a transformat.
-
adevarat grait @dian !
-
Cine a fost Sfantul Andrei
Credinciosii ortodocsi sarbatoresc pe apostolul Andrei care a crestinat aceste meleaguri, Sfantul Andrei fiind „ocrotitorul Romaniei”.
Andrei a fost fratele lui Petru si fiul lui Iona din Betsaida. El a fost mai intai ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul, pe care l-a parasit, urmandu-l pe Iisus Christos. Dupa inaltarea Lui, Apostolul Andrei a plecat sa propovaduiasca in Bitinia, Marea Neagra, Propontida, partile Dunarii, Grecia, Ahaia si in multe alte locuri. In multe locuri a fost prigonit pentru credinta sa, in Sinope fiind chiar schingiuit. Intors in Bizant a botezat la crestinism pe sotia proconsului Egheat si pe fratele acestuia, lucru care l-a maniat foarte mult pe Egheat care a pus ca Apostolul Domnului sa fie rastignit cu capul in jos si astfel i-a pus capat vietii. Moastele sale au fost asezate in biserica Sfintii Apostoli din Constantinopole, alaturi de cele ale lui Luca si Timotei.
-
30 noiembrie este data sarbatoririi Sfantului Andrei. Ca si in multe alte cazuri, aceasta sarbatoare s-a suprapus pe o sarbatoare precrestina, preluandu-i acesteia ritualurile si pastrand de la ea superstitiile. Geto-dacii venerau o importanta divinitate, Santandreiu, prefigurand Lupul, prezent in haite numeroase pe vremurile acelea. Noaptea dintre 29 si 30 noiembrie prilejuind mari ritualuri insotite de ospete. Peste aceasta s-a suprapus sarbatoarea Sfantului Andrei, care pastreaza multe urme ale ritului precrestin. In aceasta seara se pune intr-o farfurioara, grau pentru a incolti si a creste viguros si frumos.
-
De ce si când facem sfestanie?
Sfestania este pentru casa ceea ce este spovedania pentru om. Daca prin spovedanie, prin marturisirea pacatelor si dezlegarea acestora de catre preot, omul îsi curateste sufletul, îsi împrospateaza harul primit la botez, tot asa prin stropirea cu apa sfintita si prin rugaciunile speciale ale preotului casa sfintita la început se curateste de tot raul si de toata lucrarea cea rea, datorate fie pacatelor celor ce locuiesc în ea, fie oamenilor rauvoitori, fie duhurilor celor rele.
Prin savârsirea periodica a sfestaniei se resfinteste locul, casa si toate lucrurile din ea dupa un timp în care inevitabilele noastre pacate si fapte mai putin cuviincioase au întinat casa. Trebuie spus un lucru în care noi credem si pe care îl aflam din Sfintele Scripturi si pe care Biserica noastra îl învata de la începuturi. Si anume ca omul este solidar cu tot ceea ce îl înconjoara, asa încât urmarile faptelor lui se rasfrâng si asupra mediului sau înconjurator, asupra casei si a lucrurilor din casa. Lucrurile urâte, pacatele si faradelegile omului întineaza spatiul în care acesta le savârseste sau le traieste, dupa cum, faptele lui bune, curatenia vietii lui, sfinteste si mediul sau înconjurator. În legatura cu aceasta s-a pastrat în popor o zicala foarte adevarata si care cel putin la început avea întelesul celor de mai sus: "Omul sfinteste locul". Într-adevar omul sfinteste locul, dar tot omul este cel care-l întineaza, care-l urâteste sau murdareste prin urâtenia si murdaria sa sufleteasca. Sa ne amintim ca pacatul protoparintilor Adam s Eva a adus cu sine si o tulburare a creatiei întregi: pamântul care pâna atunci rodea numai lucruri folositoare si frumoase, a început a rodi "spini si palamida" (Fac. 3, 18). Daca pacatul sau oricare alt lucru urât îl îndeparteaza pe om de Dumnezeu si de binefacerile care vin din apropierea de Dumnezeu, curatirea si sfintirea omului si a mediului care-l înconjoara îl readuce pe om în apropierea lui Dumnezeu pentru a se bucura de binecuvântarea Acestuia si îndeparteaza raul sub orice forma ar fi prezent acesta.
În principiu preotul trebuie si poate sa savârseasca sfestanie la casa credinciosului "oricând acesta o cere". Deci ori de câte ori credinciosul simte nevoia curatirii si sfintirii casei, asa cum simte nevoia usurarii si curatirii de pacate prin spovedanie, el poate chema preotul la casa sa pentru a-i; face sfestanie. În vechime, dar si astazi în unele regiuni, se obisnuia sfestania în prima zi a fiecarei luni. Acesta, desigur, este un lucru bun si de dorit. În orice caz fiecare crestin ar trebui sa se îngrijeasca sa faca macar o data pe an sfestanie în apartament.
sursa informatiei - internetul , autor: Alexandru Grapa]
-
E un obicei vechi - nu numai la romani - de a face cadouri in seara de 5 decembrie in numele lui Mos Nicolae.
Mos Nicolae, spre deosebire de Mos Craciun, nu se arata niciodata la vedere.
Povestea spune ca insusi Sfintul Nicolae a ajutat trei sarmane fete din orasul sau, aducandu-le dar de zestre, noaptea, fara sa fie vazut. Casa in care traiau cele trei surori era una foarte saraca. Tatal lor planuia sa-si vanda fetele, crezand ca astfel se va ajunge. Plansetele si rugamintile fiicelor sale nu l-au induplecat pe batranul cu suflet negru. Sfintul Nicolae a aflat despre aceasta nenorocire. Noaptea, pe furis, el a aruncat o punga plina cu galbeni in camera fetei celei mai mari. Astfel ea a reusit sa se marite curand. La fel a facut Mosul si in urmatorii doi ani, iar sora cea mijlocie si apoi cea mica au reusit sa se aseze la casele lor. De atunci si pana in zilele noastre, in fiecare noapte de Sfintului Nicolae, cei dragi noua, si in special copiii, primesc daruri, de la Mosul care nu li se arata niciodata.
In amintirea acestor fapte, an de an, in seara de 5 decembrie toti copiii isi pregatesc cu grija ghetutele si cizmulitele, le curata, le lustruiesc si le aseaza langa usa, urmand ca a doua zi sa gaseasca in ele darurile mosului.
Traditia spune ca Mosul aduce o atat daruri, cat si crengute argintii. Parintii isi avertizeaza copiii ca daca nu vor fi ascultatori, vor primi numai crengutele.
Sfantul Nicolae este o prezenta foarte veche la romani, marcand un moment deosebit al anului, mult asteptat atat de copii, mai ales, dar si de adulti si reprezentand inceputul frumoaselor sarbatori de iarna.
-
Exista iepurasul de Pasti?
Pe la mine trece mereu ;D
-
pai si nu-i mai dai drumu?!? ca la mine vad ca nu mai ajunge…
-
Exista iepurasul de Pasti?
exista dar e iute de picior >:(
-
"Ochii cu care îl vedem pe Dumnezeu sunt ochii cu care el ne vede…" Meister Eckhart
-
Sa nu ne treaca nici macar o clipa prin cap ca Dumnezeu are lucruri mai importante de facut decat sa ne masoare noua pacatele cu ochii!
Dumnezeu este Atoatevazator si, prin urmare, ceea ce vom vedea cu ochii nostri si vom pune la suflet, acelasi lucru Il va vedea si Creatorul.
Ochii lui Dumnezeu nu sunt ca ai oamenilor, care, daca vad un chip frumos, se robesc si se imbata cu ideea ca purtatorul acelui chip trebuie sa aiba si o inima buna. Oamenii nu pot vedea inima si intentiile viitoare ale omului, oricat s-ar chinui.
Dumnezeu vede direct in inima si in rarunchii nostri.
-
Cel mai iubit om din istorie IISUS HRISTOS n-a avut servitori, si totusi I se spunea Stapan. N-a avut diploma, si totusi I se spunea Invatator. N-a avut medicamente, si totusi I se spunea Vindecator. N-a avut armata, si totusi se temeau de El. N-a castigat nici un razboi, si totusi a cucerit lumea. N-a comis nici o crima, si totusi L-au rastignit. A fost inmormantat, si totusi traieste si azi.
-
„Cele mai grele de tine nu le cerca si cele mai tari decit tine nu le cerceta. Cele ce ti s-au poruncit tie, acestea cugeta, pentru ca nu-ti sint de treaba tie cele ascunse. Intru prisoseala lucrurilor tale nu iscodi, pentru ca mai mult decit intelegerea omului s-au aratat tie. Caci pre multi au inselat gindul lor, si in socoteala rea au lunecat cugetele lor.” (Intelepciunea lui Isus Sirah, III, 20-23)
-
Tu ştiai?
Ştii tu cât este de înalt cerul deasupra ta? Atât cât ţi-l imaginezi…
Ştii tu cât de puternică este dragostea? Atât cât vrei tu să o simţi…
Ştii tu cât de aproape îţi este Dumnezeu? Atât cât Îl laşi tu să-ţi fie…
Ştii tu că depinde numai de tine dacă înaintezi sau baţi pasul pe loc?
Dacă realizezi ceva sau dacă viaţa trece numai pe lângă tine?
Dacă transformi mica ta lume care te înconjoară sau dacă rămâne totul neschimbat în jurul tău?
Toate acestea îţi stau în putere… dacă vrei…
Dumnezeu este cu tine. Ştiai asta?
-
Eu stiu!
Daca cineva nu crede ... trebuie doar sa incerce puterea!
-
Cand te simti obosit si descurajat in urma eforturilor zadarnice, DUMNEZEU STIE cat de mult te-ai straduit.
Cand ai plans atat de mult incat ai simtit ca te doare inima, Dumnezeu ti-a numarat lacrimile.
Cand simti ca viata sta pe loc si ca timpul trece pe langa tine, Dumnezeu te asteapta.
Cand nimic nu mai are sens si esti confuz sau te simti frustrat, Dumnezeu are un raspuns pentru tine.
Daca dintr-o data chipul tau se lumineaza si mai gasesti o urma de speranta, Dumnezeu ti-a soptit.
Daca lucrurile merg bine si ai motive sa fii multumitor, Dumnezeu te-a binecuvantat.
Daca ti se intampla ceva frumos si esti mut de uimire, Dumnezeu ti-a zambit. Aminteste-ti ca oriunde ai fi si oricum te-ai simti, DUMNEZEU STIE.
(http://i154.photobucket.com/albums/s256/LADYR48/Religious/HRISTOS.jpg)
-
Doamne, am de făcut o mărturisire:
Am greşit mult până să mă îndrept, dar cu fiecare căzătură am devenit mai înţelept.
Am judecat pe alţii pe nedrept, dar mi-am deschis mai tare ochii să înţeleg.
Am plâns şi-am strigat a neputinţă, dar m-am ridicat din propria-mi voinţă.
Am rătăcit prin locuri nedorite, dar m-am întors acasă cu picioarele obosite.
Am crezut că tot ce zboară se mănâncă, când de fapt eu nu crescusem încă.
Am călcat prin bălţi şi prin noroi, dar m-am spălat cu lacrimi în şuvoi.
Am ajuns departe într-un loc de vanitate plin, dar m-am întors din drum, căci îmi era străin.
M-am luptat cu gândurile-mi multe, dar m-am predat, căci inima-mi nu dorea să lupte.
Am zburat din mândrie pe culmi înalte şi abrupte, dar m-am trezit o pasăre cu aripile rupte.
M-am pierdut în ale lumii lucruri trecătoare, până-n ziua în care a început să-mi cânte…o privighetoare.
Am căutat bogăţiile acestei lumi, dar unde căutam eu era doar aur transformat în scrum.
Am încetat să mă mai plâng şi-am învăţat să mă ridic râzând
Căci te-am găsit pe tine, Doamne, într-o fărâmă de pământ,
Într-un strop de rouă, în al păsărilor cânt
În căderea ploii şi-ntr-un suflet blând.
Îmi ridic braţele acum şi închin aceste versuri în semn de mulţumire,
Căci am scris prea mult cu litere de fum şi prea puţin cu versuri de iubire.
(Adela Moldovan – Lecţii din viaţă)
-
Stephen Hawking provoacă din nou: Raiul este o poveste cu zâne pentru cei cu teamă de întuneric (http://www.realitatea.net/stephen-hawking-raiul-este-o-poveste-cu-zane-pentru-oamenii-cu-teama-de-intuneric_835231.html)
"Am trăit cu gândul unei morţi timpurii timp de 49 de ani. Nu mi-e frică de moarte, însă nu mă grăbesc să mor. Am atât de multe de făcut înainte. Eu privesc creierul ca un computer care va înceta să mai funcţioneze atunci când componentele sale se vor strica. Nu există rai sau viaţă de apoi pentru computerele stricate, este doar o poveste cu zâne pentru oamenii care se tem de întuneric", a declarat Hawking.
-
mie-mi plac zanele si nu mi-e frica de intuneric :-\
si da...mai vreau(of) atatea sa fac....
-
Stephen Hawking provoacă din nou: Raiul este o poveste cu zâne pentru cei cu teamă de întuneric ([url]http://www.realitatea.net/stephen-hawking-raiul-este-o-poveste-cu-zane-pentru-oamenii-cu-teama-de-intuneric_835231.html[/url])
"Trebuie să căutam cea mai mare valoare a acţiunilor noastre", a spus Hawking.
cat de frumos suna! si cand te gandesti ca este spus prin vocea unui calculator la care este conectat.
-
Psalm VI - Tudor Arghezi
Te dramuiesc în zgomot si-n tacere
Si te pândesc în timp, ca pe vânat,
Sa vad: esti soimul meu cel cautat?
Sa te ucid? Sau sa-ngenunchi a cere.
Pentru credinta sau pentru tagada,
Te caut darz si fara de folos.
Esti visul meu, din toate, cel frumos
Si nu-ndraznesc sa te dobor din cer gramada.
Ca-n oglindirea unui drum de apa,
Pari când a fi, pari când ca nu mai esti;
Te-ntrezarii în stele, printre pesti,
Ca taurul salbatec când se adapa.
Singuri, acum în marea ta poveste,
Ramân cu tine sa ma mai masor,
Fara sa vreau sa ies biruitor.
Vreau sa te pipai si sa urlu: "Este!"
-
DOAMNE, FIE VOIA TA
(Traian Dorz)
O, iarta-mi, Te rog, Doamne, atatea rugaciuni,
Prin care-ti cer doar paine, si paza, si minuni,
Caci am facut adesea din Tine robul meu –
Nu eu ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
In loc sa vreau eu, Doamne, sa fie voia Ta,
Iti cer, iti cer intr-una sa faci Tu voia mea.
Iti cer s-alungi necazul, sa nu-mi trimiti ce vrai,
Ci sa-mi slujesti in toate, sa-mi dai, sa-mi dai, sa-mi dai.
Gandindu-ma ca daca iti cant si Te slavesc,
Am drept sa-ti cer intr-una sa faci tot ce doresc.
O, iarta-mi felu-acesta nebun de-a ma ruga
Si-nvata-ma ca altfel sa stau in fata Ta.
Nu tot cerandu-ti Tie sa fii Tu robul meu,
Ci Tu cerandu-mi mie, iar robul sa fiu eu.
Sa inteleg ca felul cel bun de-a ma ruga
E sa doresc ca-n toate sa fie voia Ta.
-
Astazi sarbatorim inaltarea (http://www.crestinortodox.ro/stiri/crestinortodox/astazi-sarbatorim-inaltarea-domnului-ziua-eroilor-74246.html)
2 iunie 2011
-
Hristos s-a inaltat !
-
(http://i154.photobucket.com/albums/s256/LADYR48/Inaltare/adevarat.jpg)
-
O rugaciune foarte frumoasa. Merita citeva clipe de atentie.
In 2006 s-au implinit elementele de rit pentru recunoasterea sfintilor.
Moastele parintelui Ilarion Argatu sint in biserica satului Boroaia din judetul Suceava.
Preot ILARION ARGATU (1913 - 1999)
Rugaciune
"Iarta-ma, Doamne:
-pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
-pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
-pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
-pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
-pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
-pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
-pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
-pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
-pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
-pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
-pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am
indraznit sa pasesc!
-pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
-pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta
Doamne si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila
si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire
si Lumina!
Iti multumesc, Doamne:pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand
din Tine !
-pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
-pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
-pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
-pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
-pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
-pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
-pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
-pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
-pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
-pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
-pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
-pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale Divine!
-
"Daca Dumnezeu nu exista si eu cred, n-am pierdut nimic.
Dar daca Dumnezeu exista si eu nu cred, atunci am pierdut totul."
N. Iorga
(http://i53.tinypic.com/2afwpw0.jpg)
-
"Daca Dumnezeu nu exista si eu cred, n-am pierdut nimic.
Dar daca Dumnezeu exista si eu nu cred, atunci am pierdut totul."
N. Iorga
ma rog si ii multumesc in fiecare zi dar mai ales cred in El...
-
bine faci! vei alege si tu calea monahala?
-
nu e obligatoriu sa alegi calea monahala, si nici macar pe aceea a unei religii oarecare...
Si eu cred ba chiar simt ca El exista, prin propriile-mi experiente. Il vad, in termenii cunoasterii de astazi, ca pe o Constiinta si Inteligenta universala, existenta in TOT, care poate fi accesata energetic si informational.
silviu, inghite-ti zambetul sceptico-ironic, da? ;D
-
pff, chiar nu cred ca sunt pt asa ceva :-[ :-[, cel putin asa gandesc si simt acum :)
in rest...viata poate avea multe suprize :)
-
nu e obligatoriu sa alegi calea monahala, si nici macar pe aceea a unei religii oarecare...
eu am scris ca e obligatorie calea monahala? am intrebat si eu, domnisoara micaela.
-
chestiile astea or fi creeate de dumnezeu ? ca prea sunt frumoase su nu stiu ce simt artististic o fi avut Dumnezeu asta ... ??? ??? ???
http://www.descopera.ro/galerie/7723825-fotografii-macro-spectaculoase (http://www.descopera.ro/galerie/7723825-fotografii-macro-spectaculoase)
-
Pe pereţii mânăstirii Tismana sunt scrise cuvintele Sfântului Antonie cel Mare: "Dacă am trăi fiecare zi ca şi când am muri azi, altfel ne-am bucura."
-
Iată un copil care are credinţa in suflet. Doamne, cum poate spune un copil de câţiva anişori "TATĂL NOSTRU".
http://www.youtube.com/watch?v=u2Qyn3AkAqc
-
Cateva cuvinte despre Manastirea Nicula din satul Nicula, comuna Fizesu Gherlii, jud. Cluj. Am avut fericita ocazie, datorita unor oameni cu mult suflet sa ajung la Manastirea Nicula, un loc fascinant si binecuvantat de Dumnezeu.
Data întemeierii acestui asezământ monahal fiind incerta (1552 sau 1695), se stie, totusi, că biserica de lemn a mânăstirii a fost contruita de pustnicul Nicolae la sfarsitul secolului al XVII-lea. Această biserică a ars in 1973 si in locul acesteia s-a adus o altă biserica, tot din lemn din localitatea Fânaţe, jud.Bistrita-Nasaud, in foma de navă, cu turn ascutit, avand elemente arhitecturale maramureşene.
Biserica este in formă de navă, in stil neoromanic, cu 2 turnuri-clopotniţă, pictura in tempera, stil bizantin. Catapeteasma, unica prin stil, are multe elemente brâncovenesti.
Există un muzeu cu carti vechi si icoane pe sticla si pe lemn, datand din secolele XVII-XX. Există si o bibliotecă in care se gasesc carti de valoare.
Printre valorile de exceptie ale românilor din Transilvania, la loc de cinste se inscrie si icoana făcătoare de minuni – Maica Domnului Îndrumătoarea -, operă a preotului zugrav Luca de la Iclodul Mare, din anul 1681, dăruită mânăstirii de nobilul Ioan Cupşa din Nicula. Icoana a lăcrimat între 15 februarie şi 12 martie 1699.
-
Aici este icoana Maicii Domnului de la Manastirea Nicula
-
In imaginea de mai jos, va prezint o vedere de ansamblu de la Mansatirea Nicula. Scuze, nu sunt un fotograf priceput.
-
Biserica Nicula
-
Si bisericuta din lemn de la Nicula
-
Am uitat să vă spun, că în conformitate cu spusele călugărilor de la Manastirea Nicula, domnul prim ministru, Emil Boc, ajunge la sfanta manastire, cel putin o data pe luna.
-
luci, plimbarea ta pe la diverse manastiri - recunoscute ca simbolice pentru crestinismul din Romania - pline de spiritualitate - te-au incarcat pozitiv.
parerile sunt impartite - exista oameni care cred in existenta unei Puterii superioare si atei care se bazeaza pe stiinta - aici este alegerea fiecaruia dintre noi.
-
Desigur, Gabi, este alegerea fiecăruia, fără doar si poate.
-
Pe pereţii mânăstirii Tismana sunt scrise cuvintele Sfântului Antonie cel Mare: "Dacă am trăi fiecare zi ca şi când am muri azi, altfel ne-am bucura."
fara masura de intelepte!
si pentru credinciosi si pentru atei!
-
DAN PURIC – Omul Frumos
Ştii care e diferenţa între creştinul adevărat şi pietistul, care pupă o mie de icoane şi nu face nimic?
Am intrat într-o zi într-o biserică. Era o biserică micuţă, improvizată, pentru că se lucra la biserica mare. Eram cu soţia şi, din cauza mirosului abundent de lumânări, tămâie, soţia a leşinat. M-am speriat, am luat-o în braţe şi-am ieşit cu ea afară, pe iarbă. Nu ştiam cum să o trezesc, mă speriasem, era, poate, o cădere de calciu, ştiu eu ce. S-a trezit şi mi-a spus: dă-mi ceva să mănânc. Unde să fug eu duminica, când totul era închis? Am intrat în biserică, era în timpul Liturghiei, şi, în biserică, am găsit pâinile cu lumânări, dar şi-un pluton de babe care le păzea, şi am rugat din suflet să-mi dea şi mie o bucăţică de pâine, că cineva se simte rău.
– Nu-ţi dau, că nu e sfinţiţă, mi-a răspuns baba, cu autoritate, de parcă era parlamentar.
– Dar, vă rog din suflet, eram disperat, doar o bucăţică…
– Nu, că nu e sfinţită.
Tot aşa mi-au răspuns toate cele 10 babe:
– Nu-ţi dau că nu e sfinţită.
Pănă s-a trezit unul şi-a zis:
– Dă, fă, pâine, că-ţi trag una de te sfinţesc pe loc!
Acela este creştinul adevărat. Tânărul ăsta a văzut formele de impostură…
-
Stiu pe cineva care nu voia sa conceapa ca ar exista ceva mai presus decat noi (e liber fiecare sa simta si sa creada ce vrea el). Dupa ce a dat de un necaz mare, isi reproseaza ca s-a crezut "mai presus decat Dumnezeu". Niciodata nu si-ar fi inchipuit ca i s-ar intamplat asa ceva, si ca a tratat cu asa o usurinta viata si relatia cu divinitatea, pe care acum o are si l-a ajutat intr-o oarecare masura sa depaseasca situatia. Asemenea cazuri sunt f multe dovada ca doar atunci cand omul da de necaz se gandeste cine ar putea sa-l mai ajute si sa-l mai linisteasca sufleteste, iar atunci se poate crea declicul (dar nu e musai).
-
ai dreptate. dar nu e asta o forma prea superficiala de a lua contact cu divinitatea? doar ca iti "trebuie" ceva?
-
eu nu cred in icoane facatoare de minuni, si nici in icoane in general.
Una este religia si alta este credinta , religii sunt o mie ,Dumnezeu e unul singur.
Cand te rogi te rogi lui Dumnezeu ,nu unui chip desenat pe o bucata de lemn.
Bine este doar parerea mea, nu inseamna ca zic bine sau rau.
A fi credincios cred eu ca inseamna sa respecti cuvantul lui Dumnezeu, si sa te pocaiesti ptr pacatele tale.
e doar parerea mea sa nu care cumva sa ma interpretati gresit.
-
si eu sunt de acord cu tine , dl_prd. ma jigneste ideea de a-l transforma pe dumnezeu intrun contabil minutios care n-are alta treaba decat sa noteze pe raboj cate cucuie mi-am produs prin datul cu capul de lespezi in procesul batutului de matanii iar intre mine , botezata in religia ortodoxa si un membru al nu stiu carui trib din burundi care se inchina la un copac nitel mai sucit , nu vad nicio diferenta de credinta . si el si eu ne rugam aceluiasi dumnezeu, iar eu nu sunt cu nimic mai aproape de El doar pentru ca popa m-a varat ( fara sa ma intrebe daca sunt de acord ) intrun cazan cu apa la trei luni .
parerea mea :D
-
valaura vorbea despre acel declic care ne poate schimba perceptia fata de divinitate. Intro anumita faza a vietii noastre ( in general la greu) fiecare dintre noi va simti lipsa unei puteri superioare .
in societatea noastra in continua forfota uitam sa ne mai amintim ca uneori avem nevoie de spiritualitate si de un dumnezeu asa cum si-l inchipuie fiecare dintre noi - dar care sa ne dea reperele spirituale ale propriei existente
-
stii care cred ca e marele nostru noroc , gabitz ? faptul ca oricat de mult l-am uita noi pe dumnezeu , nu uita el de noi . mie asa imi place sa cred si ori de cate ori imi amintesc asta ii multumesc .
-
si eu sunt de acord cu tine , dl_prd. ma jigneste ideea de a-l transforma pe dumnezeu intrun contabil minutios care n-are alta treaba decat sa noteze pe raboj cate cucuie mi-am produs prin datul cu capul de lespezi in procesul batutului de matanii iar intre mine , botezata in religia ortodoxa si un membru al nu stiu carui trib din burundi care se inchina la un copac nitel mai sucit , nu vad nicio diferenta de credinta . si el si eu ne rugam aceluiasi dumnezeu, iar eu nu sunt cu nimic mai aproape de El doar pentru ca popa m-a varat ( fara sa ma intrebe daca sunt de acord ) intrun cazan cu apa la trei luni .
parerea mea :D
Si eu sunt botezata ortodox , bineinteles cf traditiei la cateva luni, dar ptr mine inca e asa un semn de intrebare acest botez, deoarece ma gandesc ca te botezi atunci cand crezi in Dumnezeu , nu cand unii repeta dupa altu da m am lepadat de Satana, si eu in scutece habar nu am de existenta lui dumnezeu si a lu alalalt cu cornite dar ma botez si cred intr-unul Dumnezeu.
E un pic ciudat oare corect nu ar trebui sa se boteze fiecare atunci cand e curat cu inima si e cu Isus.
intreb si eu , habar nu am , deocamdata citesc Biblia si am tot felu de nebuloase :-\
-
mie asta mi se pare un obicei perimat si de-a dreptul primitiv care ar fi cazul totusi sa sufere unele modificari in pas cu vremurile si cu secolul in care suntem.
ca la catolici spre exemplu ii pune putina apa in cap. dar la noi aduce a chinuire a bietului copilas de ma intreb daca nu ramine cu traume.
-
IIsus ar fi trebuit sa ne lecuiasca de invidie cand a dat pilda aceea cu omul care asi ducea singur crucea.
Si la un moment dat , obosit, lasa crucea jos si se uita la altul, care la fel isi ducea crucea. I se pare ca , crucea celuilalt este mai usoara.
Iisus ii spune sa incerce sa o ridice pe a celuilalt...Stiti ca nici nu a putut-o urni de jos....
Asa si noi: de unde stim ca batalia altuia e mai usoara ca a noastra?
-
IIsus ar fi trebuit sa (...)
Ce tari suntem! Ne gandim pana si la ceea ce "ar fi trebuit" EL sa faca si n-a facut :D!
-
Pai asta e problema!
Ce lume frumoasa ar fi fost daca toti l-am fi ascultat.
Si de asta a fost hulit. Pentru ca vorbea prea prea mult si a deranjat pe mai marii lumii.
Este un film superb pe care as vre sa-l am dar nu se gaseste: "Evanghelia dupa Matei" a lui Passolini facut prin"64. In afara de Isus toti ceilarti din film nu sunt actori. Iar in rolul Fecioarei Maria joaca chiar mama regizolui
-
Ce lume frumoasa ar fi fost daca toti l-am fi ascultat.
Ooooo, daaa....Dar nu-i timpul pierdut!
-
multi oameni de stiinta ajung la concluzia ca exita Dumnezeu
-
multi oameni de stiinta ajung la concluzia ca exita Dumnezeu
Pentru fiecare exista un timp potrivit de cunoastere. Inclusiv pentru atei.
-
Exista, cum sa nu? Tocmai am jucat o partida de table. Cand l-am intrebat "Cam cate (zeci de) milioane a ucis biserica in numele tau?" a zis ca nu sta sa faca socoteli. Iar pe 6 august 1945 era din pacate in concediu medical. Pe 9, la fel. Si nici acum nu vede prea bine. N-a vazut nici Bosnia, nici Irak,nici Afganistan, nu vede nici cati copii mor de foame in fiecare minut in Africa...are treaba, ce vrei, ca doar n-o sa bage-n seama toate nimicurile noastre!!!
-
Partea tragica e ca noi oamenii am asteptat mereu sa ne rezolve un cineva eteric problemele: ingerii, divinitate, Iisus sau Dumnezeu. Si cind nu le rezolva zicem spasiti ca asa a fost voia Lui. Deci El e de vina pentru nerezolvarea problemelor noastre, nu noi ca am stat cu mainile in sin si nu am facut nimic. Dumnezeu a devenit tapul ispasitor al insucesselor si necazurilor noastre :)
-
Zarathustra, Allah, Buddha, Dumnezeu, Cezar, Inchizitia, Hitler, Stalin, Ceausescu, Guvernul... mai ales, NOI, romanii, am devenit (printre alti balcanici) "specialisti" in stiinta tatucului. Alte popoare au mai invatat cu anii (sau cu secolele) ca ce-ti faci cu mana ta... Si n-o spun cu snobism sau cosmopolitism... chiar imi pare sincer rau pentru aceasta stare de fapt.
-
Krisna, Moise, Maomed, Lao Tzi...si enumerarea continua...
Mai ales noi, romanii detinem ceva ce altii n-au.
Sau altfel spus...doar noi, romanii...
Nu degeaba se bat unii si altii sa ne piarda si istoria si pe noi insine.
Ceea ce are Romania nu mai are vreo alta natiune.
Pamant Sfant e scris, e spus si chiar este cu adevarat.
Pacat ca nu toti romanii snt constienti de tezaurul care se afla in ei si-n tara lor in care nu intamplator au venit la trup aici si acum, cand a avut loc acel "acum".
-
Dumnezeu a devenit tapul ispasitor al insucesselor si necazurilor noastre :)
Pentru crestini Dumnezeu e de vina :D!
Pentru atei de vina e vecinul, nevasta, mama, socrela, sistemul, politica, politicienii, politistii, etc....numai el bietul nu-i de vina :D!
-
Prin religie, jutificarile iau locul actiunii. A nu se confunda religia cu credinta... ;)
-
Revin la acest topic mai vechi fiindca am gasit ceva interesant, zic eu:
“Materialismul (n.r. ştiinţific şi religios) a dus lucrurile până acolo încât omul nu mai ştie nimic despre propria materie… el a fost învăţat să-şi ducă viaţa pe Pământ în formaţiuni de gânduri pur abstracte, străine de orice realitate.
Dacă parcurgeţi ştiinţa ocultă (n.r. antropozofia sau ştiinţa spiritului), veţi vedea că Omul nu este gândit doar ca prezenţă în Cosmos, aşa cum se întâmplă în prezent în ştiinţele naturii, ci Universul şi Omul sunt gândiţi unul în celălalt, sunt urmăriţi împreună în evoluţia lor. Nu se poate studia Universul în mod pur, abstract, în sensul copernican-galilean, şi independent de el, Omul, ci în timpul abordării ambele entităţi trebuie să se întrepătrundă.
De fapt, ce face această ştiinţă a naturii? Ea observă animalitatea şi îl recompune pe om din tot ce a găsit în animalitate. Aceasta înseamnă că observă tot ce este extrauman pentru a spune apoi, cu aproximaţie: Aici se termină extraumanul, de aici începe omul. Nu este studiat omul ca atare şi nici nu dezvoltă o concepţie despre adevărul uman. Ar fi cu adevărat foarte necesar azi ca oamenii să plece de la observarea ştiinţifică geotheana a naturii, mai ales de la studiul învăţăturii sale despre culori. Să observăm ochii, activitatea lor, să facem aceasta fără prejudecăţi. Postimaginile (n.r. impresiile vizuale post imagine sau iluziile optice) dovedesc că ochiul nu este un simplu sistem de lentile, ci ceva viu. De ce reţine ochiul imaginea puţin după? Admiteţi că am pipăit un material de mătase, după care îmi rămâne în organul pipăitului o postacţiune a moliciunii mătăsii. Dacă pipăi şi altădată materialul, recunosc mătasea, prin efectul pe care l-a avut asupra mea. Ştiinţa materialistă spune că ochiul preia imaginile, care se transmit prin nervul optic. Cu aceasta se termină totul. Restul organismului este, pentru procesul cunoaşterii, a cincea roată a carului. Dar a recunoaşte în mod repetat o imagine sau o senzaţie înseamnă a ţi-o aminti. Întregul corp este un instrument de amintit, specializat pe diferite organe.
Materialismul ştiinţific trăieşte teribila tragedie că nu poate recunoaşte tocmai ceea ce este material, căci rămâne împotmolit în abstracţiuni. Şi devine pe zi ce trece tot mai abstract, mai filtrat, neputând pătrunde spiritualitatea fenomenelor materiale. În această privinţa, ştiinţa noastră este – ce ar putea fi altceva, de fapt – tot o asceză, o asceză unilateral continuată. În ce constă această asceză? În aceea că nu se doreşte înţelegerea lumii materiale în spiritualitatea ei, ci se doreşte dispreţuirea, învingerea, supunerea naturii. Ştiinţa noastră a învăţat de la religie că, de fapt, li de la un timp, nimeni nu mai înţelege nimic din lume.
Între moarte şi o nouă naştere, fiinţe superioare ne vin în ajutor şi nu permit ca toate necuviinţele pe care le comitem faţă de organele noastre să fie cu adevărat purtate de neoi ca destin. Nu suntem lăsaţi numai la cheremul nostru pe Pământ. Aceste lucruri erau bine cunoscute în vremurile în care asceza nu apăsa asupra concepţiilor umane.
Misticul religios, prizonier al abstractizării, spune şi el: Priveşte în interiorul tău şi vei afla fiinţa lumii exterioare. Lumea exterioară nu o aflăm doar dacă privim tot ce acţionează din afară asupra noastră, ci abia atunci când mergem mai adânc în noi, abia când ne observăm ca pe o dualitate şi lăsăm să reapară lumea dintr-o cu totul altă parte a fiinţei noastre – fizice, astrale sau eterice. Eu nu aş pretinde de la niciunul dintre dumneavoastră să lase prânzul pe masă şi să se sature prin simpla vedere a acestuia. Viaţa nu ar putea fi întreţinută prin asceză religioasă. Ceea ce este de preluat în mod spiritual, trebuie preluat cu-adevărat, nu numai privit sau ascultat, trebuie să fie prelucrat interior şi are nevoie de o perioadă foarte lungă de internalizare.
Omul timpurilor vechi ştia însă – datorită unor capacităţi de cunoaştere atavice. El raporta elementele apă, foc, aer şi mişcările planetare la sufletesc, roadele pământului la metabolismul său fizic, iar ceea ce se află în cerul din afara sistemului planetar – la spiritul său. Confesiunile religioase de azi s-au lăsat înrobite şi au slujit egoismului. Ele încearcă cel mult să dovedească persistenţa omului după moarte, pentru că aşa o cere egoismul său.
Dar este tot atât de important să dovedeşti continuitatea vieţii prenatale cu viaţa de după moarte, pentru ca omul să înţeleagă că are responsabilitatea de a fi un continuator pe Pământ. Avem de continuat o viaţă spirituală aici. Oricum, viziunea antropozofică ne înrobeşte mai puţin egoismului şi totodată, este ceva care trebuie să se reverse în cultură, pentru ca această cultură a noastră să elibereze Omul de instinctele animalice, antisociale.
Avem de evoluat!”
Rudolf Steiner, 1920
-
P.S. L-am "adoptat" pe Steiner pentru ca este si parerea mea ca in scolile clasice se preda necrologia, nu biologia... Chiar daca a dezvoltat un intreg sistem psihologic - pedagogia Waldorf de astazi, ma intreb cum de n-a "prins" la public tot atat de mult ca psihologia freudiana, avand in vedere ca spun cam acelasi lucru, in acelasi secol?! Oare daca oamenii ar fi crezut mai mult in determinarea astrala decat in aceea sexuala, astazi ar fi fost o lume mai buna? ::)