Singles Happy Travel. Club de socializare
Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: admin din Sâmbătă, 28 Ianuarie 2012, 14:09
-
In ultimul ei interviu, Bella dePaulo (de care mai scriam acum o luna pe forum, dar a carei prezentare o fac doar acum - absolvent de Harvard; dr. profesor la UC Santa Barbara, autorul multor carti legate de single printre care: "What It Is, Why It Matters, and How to Stop It, and Singled Out", "How Singles Are Stereotyped, Stigmatized, and Ignored, and Still Live Happily Ever After". Scrie pe un blog foarte intresant Living Single. 57 ani, a fost intotdeauna singura si cum declara, traieste fericita intr-un mic orasel de la ocean, Summerland, California), face cateva referiri la ultima statistica si analiza sociologica. In America numarul celor single a ajuns la 40% din persoanele adulte, iar procentul este in continua crestere, pt ca spun sociologii, tinerii sunt mult mai putini matriamaniaci decat generatia actuala, fiind mai degraba dispusi la singlism. Deci foarte curand o sa se ajunga la fifty - fifty. Iata interviul in engleza, am inceput sa-l traduc, dar suna mult mai bine si mai explicit in engleza, asa ca deocamdata am preferat sa-l las asa.
Dr. DePaulo, I was thrilled when I found your blog, Living Single, at Psychology Today. At All The Single Girlfriends we want people to understand that Gf who are single after the big 4-0 birthday approach life with joy, excitement and passion. In doing so we hope to help lift the stigma that there is nothing wrong with not being in a relationship.
That said, Im curious to know if youve seen a generational difference in the attitude of people (single or not) who think, Poor dear youre still not married/dont have a boyfriend?
Bella DePaulo, PhD: I think there is a generational difference with the younger generation less matrimaniacal than the older ones. (Matrimania is my term for the over-the-top celebration of all things having to do with weddings and marriage and coupling.) What also still seems very important is your own age. I think singles feel the most pressure around issues of coupling as they approach the age of 30. Thats a time when so many of their peers are totally obsessed with marrying and maybe also having kids.
My colleagues and I have found in our research that other people think that as you get older as a single person, you feel worse about your life. That seems to be exactly wrong! Single women, especially, seem to become more comfortable with their own lives and their decisions as they approach and pass their 40th birthday. They are less likely to be bothered by how other people think they should live their lives. They know how they want to live.
What is the stereotype that people hold of women 40+ who are not married or have a life partner? Are we still perceived as (shudder)spinsters or old maids?
Bella DePaulo, PhD: Unfortunately, there is still some belief in the myth that 40-something single women are miserable and lonely, and that there is nothing they want more than to become unsingle. One thing that will help bust those myths is if singles speak out. Sometimes when I tell other singles about research showing that most singles are happy and that they are probably even more secure in their 40s than they were before, they say something like, Oh, I thought I was the only one!
Looking at being single from a marketing point of view, this may be a side-step for you, but why are singles invisible to brand marketers and agencies who dont pay attention to the lucrative single market?
Bella DePaulo, PhD: I think that marketers, like so much of the rest of society, have not caught up with the big changes in the way we live our lives. They are still stuck on images of the mom, dad, and kids living behind the white picket fence, when that is so far in the past. For years, there have been fewer households comprised of mom, dad, and the kids than of single people living solo.
Marketing and advertising are saturated with images of weddings and couples. Not just for products that make sense (like tuxedos or jewelry) but everything else, too. Take note next time you are watching TV. They are such matrimaniacs, Im not sure it even occurs to them to try something else.
Why there is so much societal pressure to couple-up? Is it something that is a learned behavior? Is it in our DNA /Brain-matter?
Bella DePaulo, PhD: One of the things that really surprised me when I first started to study single life (and not just practice it) was that the singles who get the most pressure and criticism and caricaturing and backlash are the happiest and most successful ones! I think there is something very deep going on here. Happy single people are threatening an entire world view a way of thinking about life and about what matters.
The conventional view is that people who marry become not just happier and healthier (myths that have been debunked by data), but that they are actually better people than those who stay single. I think a sense of moral superiority is whats really at stake. My guess is that this is rarely conscious, but I think it is there. Other factors matter, too, but this bottom-line sense of moral superiority is what intrigues me the most.
When do we stop feeling like we need to apologize for choosing to be single? Not that I actually feel a need to apologize, but I do sometimes feel like Im being judged and found wanting, so I say no Im single, havent found Mr. Right yet. Of course, Im also not actually looking, but they dont need to know that.
Bella DePaulo, PhD: Oh, that is such a common experience. Unfortunately, it is not imagined it is real. Lots of people do judge you for being single. Challenge that! Never apologize for being single. Try to wean yourself off the response that you just havent found the right person yet. The more people who are willing to say, without apology, that they love their single lives, the better off we all will be. We need to get to the point where the people who do the judging of singles feel embarrassed (just as people who get caught practicing racism or sexism feel embarrassed) and the people being judged do not.
Its not that Im not interested in sex, its just that I havent had sex in a long time (no one to participate with me and I gave up on the one-nighters and casual trists a long time ago). So why do I feel the need to hide my sex (or lack of sex) life? Im no Samantha Jones, but does being single have to be synonymous with being celibate?
Bella DePaulo, PhD: I think there are at least three things going on here. One is that our societal pendulum has swung far to the side of overemphasizing the importance of sex and expecting peoples interests and desires to fall mostly on the high side of the scale. But people vary in how much they care about sex, and probably always have.
The other thing is that single people get it coming and going. So if you are single, some people will assume you are promiscuous. If it seems clear that you are not, then theyll take on the attitude of, Oh, you poor thing, you dont get any.
The other thing is the double standard. People feel free to ask singles all sorts of personal questions. Imagine, though, if singles routinely asked married people: So when did you last have sex?
Are single people more lonely or less lonely than those in traditional marriages? The only part of being single which still bugs me is not having access to the social (that my friends in couples seem to have).
Bella DePaulo, PhD: This is a great question because the myth of the lonely single person continues to endure. Yet some studies show that no group is less likely to be lonely than older women who have always been single! Now, stereotypically, those people should have three things stacked against them: they are single (poor things!), they are women (so, supposedly even more likely to be pining for The One), and they are older (some studies count 50 and older, others 65 and older).
Whats the answer to this puzzle? Girlfriends! Single women, rather than living life lonely and alone, often have a whole network of people who are important to them. Women who have always been single have probably nurtured those relationships, rather than putting them on the back burner while they searched for or doted on The One.
I do understand what you are alluding to about couples, though. There does seem to be this tendency for people who become coupled to socialize primarily with other couples and ditch their single friends. I hear many stories like that (and have some of my own experiences). In a way, it really seems to violate the spirit of friendship. Friends should be the people we spend time with because we like them, not because they are or are not attached to a romantic partner.
Dr. DePaulo . . the virtual stage is yours. What would you say to our community about being single?
Bella DePaulo, PhD: Live your single lives fully and joyfully! If you are single at heart, say so.
Excelent, mi s-a parut fraza cu care a incheiat interviul, de aceea l-am si bold-uit si colorat asa strident.
Sunt genul de persoana care pentru a intelege ceva, pune intrebari. Chiar si cu mine procedez la fel. Pt a-mi cunoaste mai bine pozitia, scopul, obiectivele, relationarile in anumite contexte, imi pun intrebari. Raspunzand corect la ele, ma simt mult mai bine, intelegerea imi da un sentiment de siguranta pt modul in care actionez si relationez.
Sunt convins ca fiecare dintre voi are propriile intrebari, la care ati incercat raspunsuri. Poate scrise si discutate aici multe dintre lucruri se pot clarifica.
-
gigi , dragul meu , parerea mea este ca nimeni nu-ti poate raspunde la intrebari decat tu insuti . de ce ? pentru ca nimeni nu gandeste asa cum tu insuti gandesti , pentru ca nimeni nu poseda chimia din care esti tu facut . pot exista , desigur , ghidaje pentru a te face capabil sa-ti raspunzi la propriile intrebari ( psihologii au habar despre asta ) , dar se pare ca suntem sortiti sa ne gasim singuri calea ori sa ratacim pana cand acest lucru se va intampla .
unul dintre lucrurile care , cred eu , ne pot ajuta sa ne definim pe noi ca persoana si totodata drumul pe care-l avem de strabatut este lectia ce ne povatuieste cum sa ne simtim bine in pielea noastra . si pentru asta ( iarasi parerea mea ) ar trebui sa invatam a ne iubi in primul rand pe noi insine . si asta e valabil pentru toti oamenii , nu doar pentru cei " single " .
in ceea ce ne priveste pe noi , ideea este ca ar trebui sa acceptam ca nu avem niciun handicap prin acest statut ci doar o alta lectie de invatat . presupun ca fiecare dintre noi a avut un motiv mai mult ori mai putin placut prin care experimentam acum aceasta stare . poate ca , pentru a merge mai departe trebuia sa apara o ruptura de tot ce n-a mers cum a trebuit in viata noastra de pana acum , ori pur si simplu este o alta etapa in existenta noastra cu care va trebui sa ne obisnuim ori sa o depasim daca nu este exact ceea ce ar trebui pentru fiecare dintre noi .
si pentru asta chiar va trebui sa ne punem intrebari . " de ce sunt single ? " , "de ce INCA sunt single ? " , " imi doresc sa fiu single ? ", " nu-mi place sa fiu single , dar ce ar trebui sa fac pentru a parasi statutul asta ? " , etc.
intrebarile sunt multe si specifice fiecaruia dintre noi dar , repet ( fara a omite ca asta e parerea mea :) ) ca numai noi suntem capabili sa dam raspunsurile la ele . cei din jurul nostru pot constitui ( daca doresc asta ) sa fie suport pentru cei pentru care etapa asta e o imbucatura cam greu de inghitit . ei te pot bate prieteneste pe spate pana cand dumicatul amar s-a dus in jos pe beregata si pot face apoi , alaturi de tine haz de necaz . este extrem de important suportul asta pentru ca realizezi ca nu esti singur in incercarea asta dar...atat . efortul ingurgitarii musai sa-l faci singur . iar pentru a-ti reusi ( ma repet , desigur ) trebuie sa te iubesti suficient de mult pentru a-ti dori ca imbucatura sa nu te sufoce si sa poti merge mai departe zambind si spunandu-ti : " am facut-o si p-asta ! "
parerea mea ... :D
-
Absoluta dreptate, Janet! Exprimarea sau mai bine zis formularea mea nu a fost cea mai fericita. Nu ma gandeam la pus intrebare - dezbatere - raspuns. Spuneam ca pe mine ma ajuta mult intrebarile si raspunsurile pe care mi le dau singur. Asa sunt setat si obisnuit. Problema este ca nu intotdeauna ne uitam spre noi incercand sa ne intelegem, mai degraba judecam totul de la noi incolo, inspre ceilalti. Si pana nu stii ce e cu tine, ce vrei, ce ti-e bine, greu de crezut ca vei intelege corect ceea ce se intampla social si relationar pe arcul tu-ceilalti. Introspectia este necesara, raspunsurile sunt necesare. Pt asta insa, trebuie rabdare, o stare potrivita, etc etc. Si eu personal, nu prea pot sa fac asta singur. Rar imi dedic timp pt asa ceva. Am nevoie de un interlocutor, discutand cu el, de fapt imi asez, rearanjez si-mi clarific lucrurile in minte. Povestind, reusesc de fapt sa marchez ceea ce ma framanta, iar interlocutorul, sau confidentul sau oricine ma asculta, are rolul de a ma antrena in discutie. Si de multe ori chiar de a aprecia raspunsurile mele. Pentru ca, chiar daca sunt corect cu mine, inconstient pot fi subiectiv. Si astfel nu o sa am raspunsul corect. Din afara lucrurile se vad un pic altfel si daca esti in fata unei persoane care stie sa asculte, ai toate sansele sa-ti limpezesti lucrurile in minte.
Exista o tendinta a parintilor de a-si impinge copiii neconditionat spre casatorie, indiferent ce si cum, "trebuie sa te mariti" sau "trebuie sa-tri gasesti o fata". Cel mai iresponsabil lucru. De asta multe casnicii devin un calvar chiar la scurt timp de la semnarea certificatului. A-ti gasi perechea poate sa fie o cautare de o viata si Mr Right cum ii spune DePaulo, sa nu apara. Asta nu inseamna ca trebuie sa aduci dezamagirea la cote dramatice si mai mult nu inseamna ca daca n-ai gasit ce-ai vrut si ce ti se potriveste, bun sau buna si primul sau prima intalnita in cale.
Multi tineri sunt inhibati si timorati de insistenta parintilor. Ajung sa urasca efectiv si ideea de casatorie. Doar ca tocati zilnic la cap, de parinti, bunici, matusi si vecini, ajung sa aleaga cu ochii inchisi. Si rezultatul nepotrivirii se vede apoi in scurt timp.
Alt aspect pe langa ce zic parintii sau vecinii - asta este si se intampla mai degraba la cei care inca nu au intemeiat vreodata un cuplu, mai este ceva, care la momentul la care l-am sesizat mi s-a parut teribil de plin de prost gust. Am fost atent apoi si la alte persoane de acelasi profil si am observat ca li se intampla acelasi lucru. Dar trebuie sa povestesc pt a a puncta la ce ma refer.
Una dintre colegele mele, a divortat dupa vreo 20 ani de casnicie. Fara vreun motiv sesizabil din exterior. A fost atat de brusc totul incat noi invitatii la ziua sotului ei, intrebam unde este. La inceput am crezut cu totii ca este o gluma. Dar din pacate nu a fost. Si doi oameni superbi, cu un copil extraordinar, au hotarat acum, la 50 ani de ani, sa aiba vieti paralele. Ea a fost si este o femeie superba, cu o nota de eleganta mostenita, cu o distictie aparte, iti da asa o senzatie de respect amestecat cu o timiditate de a te apropia prea mult. Atata timp cat a fost in cuplu, nimeni nu ar fi indraznit si macar sa-i arunce vreo provocare in priviri. Orice barbat care o cunostea sau o intalnea, era sedus de eleganta, de frumusetea ei, dar n-ar fi indraznit un pas. Comportamentul ei, modul ei de arata ca face parte dintr-un cuplu descuraja pe oricine.
Dupa divort insa lucrurile s-au schimbat. Perceptia barbatilor fata de ea, cel putin. In ochii lor a devenit o persoana vulnerabila. Nu mai era cetatea aceea la care nici macar nu ajungeai sa-i vezi turnurile, d-apai sa speri ca-i treci santul cu apa....
Eram la un chef cu prietenii, la Sibiel. A venit si ea. Aceiasi persoana agreabila, a ras, a cantat, a dansat. Ne-am simtit ca intre colegi, foarte bine. Suntem oameni care ne cunoastem de 35 de ani, facem chefuri impreuna, ne distram. Ne cunoastem ca in palma si nu este loc de nici cea mai mica rautate. La petrecerea aceea a mai venit cineva. Facuse parte din grupul nostru dar nu mai participase de mult. Stia insa de ce se intamplase cu familia ei si venit singur, a inceput "asaltul". Nu unul elegant si frumos, poate femeile chiar au nevoie si de asa ceva, casatorite sau nu, pt ca este o confirmare a feminitatii, a atractivitatii lor. Era absolut insistent, nu s-a ferit de loc sa-si arate intentile masculine. Mie cel putin mi-a taiat cheful de tot. Daca nu-mi place ceva, apoi asta este badarania masculului. Si cand este amestecata cu alcool, atunci are efectul de a-mi produce greata. Imi inchipui cum se simte o femeie desteapta astfel asaltata. Toata lumea incepuse sa-si dea coate, momentul a fost penibil rau. Ea a fost cea care l-a depasit, a stiut atat de fin si de elegant sa se departeze de el, sa scape de insistenta lui si sa incheie tot acel penibil. Dar imi inchipui ce a fost in sufletul ei. Si cum s-a simtit fata de ceilalti. Ea care era si este constienta de superioritatea fata de multi dintre noi.
Sunt convins ca mult dintre voi ati simtit acelasi lucru ca si ea, cel mai probabil ca ati trecut prin astfel de momente. Ce vreau sa stiti este ca oamenii din jur chiar daca se inghiontesc, chiar daca chicotesc la astfel de situatii, nu va judeca in nici un fel statutul de single ci modul in care unii barbati il inteleg. Acel lucru este strident si iese in evidenta.
-
Rezumand: Cum cuceresti o femeie singura fara sa fii prea insistent (ca sa nu exageram, badaran e deja dincolo de statutul nostru de oameni...cumsecade)? Sau: de unde se vede ca sunt single? Unde "scrie"? Pai daca asa se cheama topicul, apai hai sa le punem pe intrebari. Si sa raspundem. Cine stie, poate iese ceva bun!
-
Bitek, exact asa cum cuceresti si o femeie care nu e singura, cred. :) De fapt, o femeie sau un barbat ramane aceeasi/acelasi si rezoneaza la aceleasi lucruri si cand e single, si cand nu e. 8)
Frumos articol, subscriu Janeta! O0
Ai dreptate, Gigi. Nu cred insa ca numai barbatii aleg. Si nici ca sunt singurii care au un astfel de comportament fata de un/o single.
Apropos de intrebari... eu am cam ajuns la raspunsurile care ma privesc.
Imi vine in minte o alta intrebare acum: ce te motiveaza pe tine (si pe voi, ca si cuplu) sa citesti despre si sa comunici cu singles? :coolsmiley:
-
Ce inseamna sa fii singur? Nimeni nu e singur, asta e sigur! Cu totii avem nevoia de singuratatea noastra, chiar daca cel/cei de langa noi nu o inteleg. Da, ati spune ca pentru asta exista meditatia. Faptul ca unii dintre noi aleg sa straiasca singuri, acest lucru nu inseamna ca sunt asa, pentru ca ei, nu simt asa.
Important e ceea ce simtim.
In urma cu cateva Zile, discutam cu un barbat singur. Spun singur, pentru ca asa pare sa fie. Spunea: daca nu simt miros de femeie in preajma mea, nu pot sa traiesc nici macar o clipa. Cu toate ca are tot timpul o femeie in preajma, e sigur de ceea ce face intotdeauna - pentru ca ii place sa faca doar ce vrea, cum vrea - tot singur il vad. Nu vad in asta vulnerabilitate, chiar daca e barbat.
Cand suntem singuri? Atunci cand cautam compania celorlalti sau atunci cand incercam sa ne detasam?
-
Nu as putea sa-ti raspund foarte exact Caroline. Cred ca mai degraba interesul acesta a decurs din acest proiect. A venit logic, dupa ce am inceput sa lucrez la Singles Camp. In 2008, atunci cand faceam primele schite de concept, nu stiiam nimic sau aproape nimic despre ceea ce inseamna sa fi single. Singura persoana single apropiata, era Guntz, prietenul meu. Dar ne vedeam rar, de 2-3 ori pe an, cand ajungeam in Germania, sau cand mergeam impreuna intr-un concediu. Si cinstit, nu eram foarte preocupat sa ineleg particularitatile statutului lui. Ne intalneam si ne distram, nu era timp de intrebari sau analize.
Atunci cand mi-a spus ca nu-i mai place sa mearga cu cupluri in vacante si ca ar prefera un concediu in care sa fie doar cu singles, am realizat prima oara ca are nevoi diferite de ale mele. Nici nu-mi trecuse asa ceva prin cap. Ne stiiam de cand aveam 4 ani, doar ca el canta la gradinita "Fiderlai-la-la" si eu "Sunt copil de ardelean". Cand cresti apropiat de un om, iti este foarte greu sa sesizezi schmbarile care se petrec la si in el, ajungi sa crezi ca ceea ce-ti place tie ii place si lui. Toleranta si armonia dintr-o prietenie, de multe ori te impiedica sa vezi mai multe. De aceea ziceam ca am fost foarte surprins ca nu mai vrea cu noi si ca ar prefera un alt grup, chiar si ad hoc, nu neaparat de cunoscuti.
Proiectul acesta pornise de fapt de la ideea lui Guntz sa organizez la Sibiel, periodic, un fel de vacante in care sa poata veni doar cei singuri. Adica sa zicem ok, luna iulie pensiunea poate fi inchiriata doar de singles. Vreo 6 luni m-am invartit intr-un cerc, nestiind cum ar trebui sa procedez pentru a promova aceasta idee, sa ma asigur ca informatia ca ar exista un astfel de loc ajunge la cei single. Cum sa faci un astfel de promovare selectiva? A doua problema la care m-am gandit atunci a fost, bun - bun, aduc oamenii la Sibiel, dar ce o sa faca ei acolo, cum o sa-si petreaca timpul. Locatia nu este intr-o statiune cu obiective turistice, locuri de distractie etc. Sunt izolat acolo, ceea ce inseamna ca trebuie sa le fac eu un program. N-am sa va plictisesc acum cu povestea celor doia ani in care am tot gandit, am sters, am reluat din alt punct. Revin la intrebarea ta Caroline, pt ca am ajuns acolo unde doream pt a-mi explica raspunsul. Pentru a construi un concept de genul acesta, trebuia sa cunosc particularitatile, nevoile si tot ce tine de statutul de single. La inceput am citit, o fac si acum de altfel, apoi am intrebat. Si incet - incet am realizat de fapt ce inseamna un single. Am vrut apoi sa vad ce-i diferenteaza pe singles si important pt mine, carui profil de single ma adresez cu acest proiect. Pt ca logic, nu puteam sa gandesc o actiune generala, care sa fie potrivita pentru orice tipar de single.
Forumul m-a ajutat enorm sa inteleg lucruri pe care le auzisem doar enuntate si la care nu gasisem explicatii. Pentru ca unui familist ii este foarte-foarte greu sa inteleaga ce inseamna cu adevarat single. De aceea socul si este mare cand viata sau decizia ii aduce acest statut. Eu de exemplu am trait inconjurat doar de cupluri, bunici, parinti, socrii, unchi. Nu m-am gandit deci nici o clipa ca exista si altceva in afara de cuplu. Am realizat insa, in acesti ultimi 4 ani, ca de fapt o mare parte din oameni traiesc single. Prin decizie sau intamplare. La prima categorie alegerea acestui statut poate fi pe viata, la a doua categorie este o stare mai degraba temporara. Comportamentul, aspiratiile, nevoile fiecarei din aceste categorii sunt foarte diferite. Cred ca de aici ar trebui cu intrebarile, cu cea pusa de Janet: "Imi doresc sa fiu single?" Raspunsul la aceasta intrebare, te posteaza intr-una din cele doua mari categorii si intr-un fel iti arata nevoile, ce ai de facut. Raspunsul la aceasta intrebare trebuie sa fie foarte corect pt ca pe asta iti cladesti rationamentul actiunilor viitoare. Si cred ca inainte de ati da raspunsul e bine sa mai citesti odata ce a scris DePaulo:Live your single lives fully and joyfully! If you are single at heart, say so
-
Mi s-a parut foarte intersanta intrebarea lui Bitek. O reiau bolduita aici, pt a fi mai usor sesizabila:
De unde se vede ca sunt single?
Uite inca un lucru la care nu m-am gandit si doar un single putea sa-l sesizeze. Intradevar, indiferent daca esti din prima categorie sau a doua de single, iti doresti intr-un fel o relatie. Nu generalizez aici, sunt si persoane decise sa nu mai incerce sau care venite dupa o intrerupere brusca, neasteptata sau chiar dramatica a casatoriei, nu au in minte o astfel de posibilitate. Sunt prea bulversati, sunt prea legati si marcati de cel cu care au format cuplul, incat sa mai vrea un altul in viata lor. Dar revin, la ce scria bitek, adica "sunt barbat, sunt singur, cum stie o femeie ca eu sunt single?" Valabil si pentru femei. Majoritatea relatiilor se formeaza intamplator, nu intr-un cadru in care fiecare element este explicat, avand astfel posibilitatea sa afli usor daca o persoana este single sau nu. Si atunci cum stiim spre cine sa ne indreptam atentia.? Cum se poate identifica in subconstient sau in real, o persoana single? Ce elemente si ce particularitati are, care sa o deosebeasca de cei care formeaza deja un cuplu?
-
ma face sa zambesc postarea ta...imi aduc aminte cum acum un an si ceva am gasit SC....pur si simplu am tastat la un moment dat "vacante pentru oameni singuri"...sincer, nici prin cap nu mi-a trecut ca ar exista asa ceva la noi...imi aduc aminte ca dupa descoperire, le povesteam catorva prietene de SC si ele inca nu puteau sa inteleaga cum de mi-a trecut mie prin cap sa caut vacante pt oameni singuri.... ;)
la mine totul a pornit de la "singuratatea in doi", de a cauta medii in care sa nu te simti stigmatizat mai ales ca granitele cuplului erau admise si nu impuse...asa cum spuneai si tu...o situatie temporara...culmea e ca am ramas cumva "fidela" comunitatii chiar daca participarea la actiuni a fost limitata ( si tu stii de ce)...singura parere de rau e ca cei care au fost deschizatori de drumuri aici nu prea mai sunt...nu or mai fi singuri sau nu s-au adaptat aici> :(
dar zic si eu ca Steliana...cred ca nu e vorba de a fi singur efectiv...ci mai degraba ca sunt momente cand in anumite imprejurari (sarbatori, concedii, wek) vrei sa socializezi si nu vrei sa stai sa zicem izolat...ca vrei sa cunosti si alti oamnei...poate chiar asemanatori tie...
ce am observat eu e ca cei ce se perinda pe aici au cumva un tipar aparte...suficienti de pregatiti pt viata, de instruti, de cultivati, de open mind si care nu se pot alinia cumva la "turma" din care fac parte unii care se multumesc cu putin de la viata. Si aici nu ma refer la partea materiala. Ci mai degraba la dezvoltarea personala. Zic asta pt ca nu de mult un barbat, tot single de altfel, m-a intrebat ca de ce sa mai faci in viata diverse cursuri, sa inveti mai multe, sa te autodezvolti, sa "cresti" daca oricum esti casatorit si ai familie. Nu am stiut ce sa raspund caci am ramas masca . Iti dai seama care este perceptia unora despre viata.
Ca ai adus vorba de cum e recunoscut un "single"....povesteam intr-un cerc de programul meu la un moment dat....job, sala, cursuri foto, blog, plimbari, cursuri de cofetar -patiser ( ca si asta l-am facut), ceai cu prietene si toata lumea mi-a zis ca da, iti permiti treaba asta pentru ca nu ai familie....ce m-am mirat e ca ei nu stiau statutul meu si din start au tras cocluzia asta... ca nu poti face toate astea daca ai familie...discutia a alunecat pe panta ca daca iti doresti mai mult de la viata nu ai cum sa ai familie si ca e musai sa ramai singur....nici unul nu s-a gandit o clipa ca poate poti avea un partener care sa vrea aceleasi lucruri....sau aproape...dar aici ne intoarcem la ce ziceai tu de barbatul traditional la noi
am sa iti dau un exemplu de la sora mea din Italia unde e deja de 8 ani....au un grup destul de mare care s-a format si consolidat prin mersul la sala...acolo chestia asta e un mod de viata pentru unii...sunt varste dela 24 la 55 de ani...barbati si femei....e un orasel mic, deci nu o metropola, o comunitate bine inchegata....deci se cunosc foarte bine....ca sunt in cuplu sau singuri au activitati comune pt cuplu sau single...marea majoritate a barbatilor pana in 45 de ani sunt single...nici nu se pune problema sa se casatoreasca pt a avea pe cineva care sa se ocupe de casa...acolo se platesc oameni pt asa ceva (si nu e nevoie sa fii milionar)....si in rest job, sala, iesiri su motocicletele la munte in wek, o masa in oras....cam asta e viata lor si nimeni nu urla ca e singur, ca nu are familie, ca ii lipseste ceva....e o altfel de acceptare...iau viata mai simplu, fara lamentari, chair si tragedii daca au loc in viata lor aproape nimeni nu stie, nu se plang, merg mai departe razand...si sunt si familii traditionale...dar la fel, isi lasa loc la libertati, la fiecare a avea un program separat...
nu stiu daca s-a inteles exact ce am vrut sa spun...a fi singur e adevarat o optiune dar asa cum am mai vorbit e vorba de notiunea de a fi fara un partener nu fara familie, prieteni, amici...si daca programul iti e bine alcatuit si viata plina, singuratatea o mai resimti in momentele intime poate....e mult de discutat pe tema asta....
eu una dupa ani de intrebari, carti cu toptanul citite, psihoterapie, crize existentiale am descoperit ce e mai important pt mine : libertatea, care din pacate aicixla noi e prost inteleasa. Nu suport sa fiu dependenta de ceva sau de cineva si situatiile in care am ajuns totusi sa fie si asa mi-au provocat mari dezechilibre si probleme existentiale...cum s-ar spune nu sunt portivita pt un cuplu traditional... :)
-
Off topic - plecand de la observatia ta legata de participarea celor vechi. De curiozitate, am luat acum tabelul cu Cei Douazecisicinci, adica primii participanti la o tabara Singles Camp, cea din 7-9 aprile 2010, de la Sibiel. Iata statistica:
- sunt si acum activi: 7
- formeaza cupluri: 8 (cu cativa dintre ei am inca un contact destul de apropiat)
- nu mai stiu nimic de ei: 10
Tabara 2, cea din 25 - 27 aprilie:
- sunt si acum activi: 5
- formeaza cupluri: 3
- nu mai stiu nimic de ei: 8
Fun Camp - tabara din mai:
- sunt si acum activi: 6
- formeaza cupluri: 3
- nu mai stiu nimic de ei: 6
---------------------------------
Daca ar fi sa fac o statistica:
din 56 de participanti, la primele 3 tabere. chiar daca au fost cateva suprapuneri, unii participand la doua dintre actiuni, se poate face o statistica.
- sunt si acum activi: 18 - 32%
- formeaza cupluri: 14 - 25%
- nu mai stiu nimic de ei: 24 - 45%
Cei vechi- vechi, adica primii nu sunt poate atat de vizibili, dar eu le simt foarte puternic prezenta: Awana (Almi-gabi), Capsuna (care tine pagina de facebook), Bogdan care se ocupa de partea tehnica, Nicko care ne-a facut anul trecut cataloagele, Tania care a fost cu mine in actiuni din lung in lat, heugenia, dadus, carmenus, cu care la fel m-am intalnit de multe ori. Si mai sunt multi din acea perioada.
Mai este un val doi, cu Iulian, Maria si inca multi altii care sunt activi sau pe forum, sau in actiuni, sau in amandoua. Firesc ca cei din a doua categorie de single, au format cupluri, asta si-au dorit si li s-a potrivit - si-au atins telul. Altii nu stiu, nu s-au acomodat, altii au crezut ca in spatele acestui proiect se ascunde totusi ceva matrimonial, sperand astfel ca o sa-si gaseasca aici jumatatea si cand au vazut ca nu este asa s-au retras. De multi dintre acestia ma leaga momente tare placute si de multe ori recunosc ca mi-ar place sa-i reintalnesc. Dar sunt probabil pe drumul lor, care nu o sa se mai intersecteze niciodata cu al meu, asa ca mici sanse sa-i mai revad sau sa mai stiu ceva de ei. Mi-ar place sa mai stiu ceva de Cristi Nasalean, de Cryssunu, de Smaranda, de Tatiana I, Irinuca...de multi altii. Persoane foarte agreabile, placute si cu care m-am simtit grozav.
Uite cum am ajuns la un subiect la care nu ma gandisem de ceva vreme....
-
ma bucur sa aflu ca din cei vechi mai sunt pe aici...tu fondator al proiectului e ok sa mai stii cate ceva de ei...ma refeream strict la faza de forum cred...pentru o clipa nu m-am gandit ca sunt care participa efectiv si nu bat campii la tastatura... dar sa nu amestecam subiectele! ;)
-
Ai dreptate prin exemplificare Balanta, este ceea ce scriam si eu cu o luna in urma. Cei care formeaza cupluri sunt mult mai putin atenti la dezvoltarea lor personala, la aspectul fizic, la detalii. Daca ar fi sa faci raportul femeilor casatorite si single care merg la sala cred ca procentul este peste 75% in favoarea ultimelor. Asta pt ca sunt mai atente la ele, se pretuiesc mai mult. La cursuri v-am spus, procentajul este acelasi.
Si culmea cei din cupluri pun totul pe motivul lipsei de timp. Nu cumva a unui dezinteres dat de multumirea de sine, de existenta unei autosuficiente sau a unei sigurante prost percepute?
Sunt atat de multe femei - muiere, cum le spun eu, care nu mai au nimic in comun cu feminitatea, deformate de la apetitul fara bariere si limite. Se tin tantose de bratul sotului, flencanind in mana cealalta o poseta. Nu le intereseaza nimic: sala? pfiu, pt ce, am barbat, sa-i placa asa cum sunt; sa ma ingrijesc? - Pt ce ca avem o varsta si nu mai e atat de important.
Cum naiba sa nu fie important? Cum te simti cand te trezesti cu o suta de kile transpirate langa tine? Cum sa te bucuri de o discutie desteapta cand femeia muiere - nu s-a mai interesat de o carte, de ceva interesant de mult?
Am vazut ca intre timp ai raspuns la mesajul meu cel cu analiza. Mi-ai trezit o curiozitate, nu intelege ca am vrut sa arat ca uite cei vechi sunt inca aici. Sunt lucruri dupa care trag concluzii, prin cuantificare pot generaliza si intelege statistic mult mai multe lucruri. Postarea ta, mi-a nascut o intrebare foarte binevenita.
-
am constatat ca pe unii ii sperie sa isi puna intrebari existentiale...de fapt limita e undeva la job, mancare,unde mergem in concediu...si o mare LENE...o lene in gandire, in activitate, in dorinte, chiar o mare comoditate de a te misca si frica de a descoperi ca de fapt nu esti multumit...
am sa povestesc ceva ce am aflat la psihoterapeuta mea: la una din sedinte am intrebat-o daca vin si barbati. Mi-a zis ca da. Am intrebat-o daca in cariera ei macar un singur barbat a venit pentru probleme de cuplu, ca nu se mai intelege cu sotia sau ca nu se simte implinit in cuplu. Pana si ea care a vazut multe in domeniul asta mi-a zis sa-mi aduc aminte ca traiesc in Romania si ca barbatii vin pt dependente de jocuri de noroc, alcool, fumat si violenta si nicidecum pt asa ceva. Ba mai mult am aflat ca are paciente de 55-60 de ani care dupa ce le-au plecat copii de acasa au intrat in depresia cuibului gol si au realizat ca singurul lucru comun cu sotul erau doar copii si activitatile generate de acestia...si ele dintr-o data nu si-au mai gasit rostul, locul, relatia cu sotul practic nu exista si au intrat in depresie severa : care le e locul ?
ma amuz uneori...vin in contact cu multe persoane tinere si povestim uneori....ce sunt parintii, ce statut au...regasesc multe familii monoparentale ...: cati ani are mama ta?...e singura?...de ce nu s-a mai recasatorit sau nu are pe cineva?....raspunsuri : aaaa e batrana, are 50 de ani, aaaa pai la varsta asta ei nu ii mai trebuie altcineva.....aaaa e multumita asa....Iti dai seama din ce familii provin...daca astia tineri gandesc asa....eu mor cand aud raspunsuri si le spun : pai eu am varsta mamei tale si uite ca gandesc altfel....aaaaa.....nu se poate....pai nu asa arata o femeie la 50 de ani!!!! Concluzia....nici macar nu mai vreau sa trag o concluzie...educatia de la noi si infantilismul gandirii e undeva in urma
alt exemplu : acum vreo 3 ani, deci aveam 47, m-am duc cu baiatul la Budapesta la Sensations White, spectacol cu DJ din lumea larga...cand baiatul s-a intors la faculate cu poze si inregistrari l-au intrebat colegii : cu cine ai fost?...cu mama...nimeni nu l-a crezut si i-au spus ca face glume pe seama lor
multumirea de sine vine din limite spun eu...stiu si care s-au dezvoltata personal in cuplu si apoi nu si-au mai gasit locul in cuplu...stiu care s-au dezvoltat in acelasi ritm si e ok, au ramas in cuplu...stiu si care sunt singuri si nici nu vor sa auda de socializare....la ce ne putem astepta cand inca distanta e mica fata de o societate in care suferinta era virtute si fericirea de sine o blasfemie a casniciei?
-
Balanta si admin, ati pus niste foarte importante puncte pe i. Nice to read you again! O0
Nu numai ca am prieteni casatoriti pentru care nu mai conteaza cum arata, cum se-mbraca si ce ar mai putea face in viata pentru ei insisi, dar m-am trezit eu insami, abia dupa divort, ca fusesem mult timp - prea mult - in aceasta ipostaza. Acum imi doream sa mai fac ceva pentru mine... acel ceva pe care n-am reusit sa-l fac niciodata pentru ca familia si ceilalti erau mult mai importanti... acum, pana cand nu ajung, ca femeie si ca om, la termenul de expirare, la inceputul sfarsitului.
Cred ca aceasta "criza", rezultata din dorinta de a depasi anumite cumpene de viata pe care familistii nu le au, de a se autodepasi in acest sens, nu se poate revela atat de acut decat la singles...
Cat despre a-ti trai viata cu entuziasm... nu cred ca am facut-o vreodata mai mult decat acum. ;)
-
Intrebari (pentru cupluri si pentru cei care nu concep sa traiasca altfel): De cand e singuratatea un stigmat? Daca nu-s ca voi sunt exclus, nu? Daca mie nu mi-e frica, voua de ce va pare rau?
-
Buna intrebare! Poate pentru ca le pare rau de ceea ce le e frica lor! ;D
Uite o chestiune interesanta... Am observat ca, intr-o societate de cupluri, femeile single nu sunt "temute" in primul rand de femeile casatorite, ci de barbati! Vorbesc de acele femei care nu le starnesc compatimirea si nu le accepta consolarile. Sa nu cumva sa le dea idei nevestelor... ca se poate. Sau sa-i oblige pe ei sa-si revizuiasca modul de viata cu nevasta, ca sa nu... >:D
-
Intrebare (pentru cei ca mine): Ca sa faci cand viata te copleseste?
R: Nimic, lasi valul sa treaca.
-
Bei ceai de sunatoare, te plimbi in lumina soarelui si-ti spui ca "ce e val, ca valul trece". :)
e o mica astenie de primavara. :)
-
Intrebare (pentru cei ca mine): Ca sa faci cand viata te copleseste?
R: Nimic, lasi valul sa treaca.
Sau iei in brate un JACK si uiti de datorii sau de .......... :oops:
-
E si asta o idee. Buna chiar. Numa`ca mie imi place scotch-ul in loc de bourbon, asa ca mai bine un Laphroaig in loc de Jack.
-
Intrebare (pentru cei ca mine): Ca sa faci cand viata te copleseste?
R: Nimic, lasi valul sa treaca.
...si ai grija sa te ancorezi bine de ceva ca nu cumva valul ala sa ti se sparga in cap si sa pierzi toata distractia de dupa :thumbup:
-
Subscriu, Janeta!
Intrebare pentru bitek: Ce reprezinta noul tau avatar? "Valul"? Nu de alta, dar culorile sunt tare armonioase cu desenul... :angel:
-
Ce facem cu dragostea ce se vrea daruita? :-\
-
Ne facem din ea giulgiu pentru lumea cealalta. Pentru asta e o povara prea mare si n-o vrea nimeni.
-
Ca bine zici, colega mea de zodie. Deci...asteptam lumea cealalta. :angel:
-
Ce facem cu dragostea ce se vrea daruita? :-\
daca va referiti la dragoste in sens general, eu zic s-o daruiti acum, prezentul e certitudine :)
-
Intrebare pentru bitek: Ce reprezinta noul tau avatar? "Valul"? Nu de alta, dar culorile sunt tare armonioase cu desenul... :angel:
Logo-ul unei distributii de Linux (backtrack) si e un dragon stilizat cu emblema yin-yang la mijloc.
-
daca va referiti la dragoste in sens general, eu zic s-o daruiti acum, prezentul e certitudine :)
Imi vine in minte un citat din Biblie:"Nu arunca margaritare la porci..." :giggle:
-
poti oferi dragoste in multe feluri, unor fiinte diferite: unui copil, unui partener, unui animal de companie....
acu`, fiecare alege ce face cu porcu`.... ;D
(am spus sa oferi, nu sa te irosesti cu... oricine :))
-
Imi vine in minte un citat din Biblie:"Nu arunca margaritare la porci..." :giggle:
"hranindu-i"cu margaritare,margaritare primesti candva inapoi...difera doar forma,gustul,momentul ;)
-
Bun raspunsul tau, Varsator. :applause:
-
...
What is the stereotype that people hold of women 40+ who are not married or have a life partner? Are we still perceived as (shudder)spinsters or old maids?
Bella DePaulo, PhD: Unfortunately, there is still some belief in the myth that 40-something single women are miserable and lonely, and that there is nothing they want more than to become unsingle. One thing that will help bust those myths is if singles speak out. Sometimes when I tell other singles about research showing that most singles are happy and that they are probably even more secure in their 40s than they were before, they say something like, Oh, I thought I was the only one!
....
cat de simplu si natural devine statutul de single cand pui problema asa cum o face Bella DePaulo; si intradevar exista parti bune, pozitive si fericite fata de un trai de fatada intrun cuplu;
si faptul ca descoperim acum ca nu suntem sigurii in aceasta situatie (si aici ma refer chiar la SC), ca ai oameni cu care poti impartasi acelasi gen de statut social, care se afla intro situatie similara cu tine, parca lucrurile devin mai usoare, mai placute
-
Unii zic ca singuratatea-i o stare temporara. Asa o fi. Eu le raspund ca si viata-i la fel.
-
sti ce mi-a raspuns cineva cand i-am spus ca singuratatea este o stare temporara?
a zis: da, pana data viitoare :faint:
-
Si asta poate fi adevarat. Poate. Sau poate nu. Adica e o posibilitate, pe cand faptul ca-s cuc e ceea ce mi se-ntampla acum, deci traiesc in concordanta cu prezentul nu cu un posibil viitor. Si am grija sa-mi fac prezentul cat mai suportabil, asa cum e el, doar la persoana I singular. Pai nu?
-
ziceai ca esti vrabiut. acum esti cuc? :happy:
-
Pai is vrabiut ca forma si cuc ca stare (civila, daca vei). Si probabil ca vitel ca si inteligenta (ca ma manca limba, bag sama, in loc sa stau cuminte. Da` creca imi place sa mi-o caut cu lumanarea :))
-
hai, ne lasi cu alintu'... ;D
io vitel cu IQ-ul tau n-am vazut. ;D
-
Unii zic ca singuratatea-i o stare temporara. Asa o fi. Eu le raspund ca si viata-i la fel.
O0 :flori:
-
hai, ne lasi cu alintu'... ;D
Io? Alint? (iar ma mananca limba ::))
-
Nu stiu daca nu trebuia sa scriu pe topicul Intrebari de chinuit neuronu':
O fi omul o specie monogama, poligama sau suntem doar niste solitari, gregari doar cand "vanam" sau ne distram? :oops:
-
Nu stiu daca nu trebuia sa scriu pe topicul Intrebari de chinuit neuronu':
O fi omul o specie monogama, poligama sau suntem doar niste solitari, gregari doar cand "vanam" sau ne distram? :oops:
io zic ca monogami sigur nu suntem.
si nici solitari, omul nu-i facut sa traiasca singur, dupa parerea mea.
-
Daca e asa, atunci pun altfel intrebarea: cum sau de ce am uitat sa fim ceea ce suntem?
Paranteza: Balanta, reciteam primele postari pe acest topic si constat ca acum, dupa ce ne-am cunoscut, le percep altfel (in sens pozitiv). Printre multe altele, chiar as vrea sa arat ca tine la 50 de ani. :) Am citit pe undeva un studiu ca persoanele active imbatranesc mai putin decat cele "tihnite", la locul lor, sigur si caldut. Cu alte cuvinte, curiozitatea si provocarile ne tin in viata, nu linistea.
De ce ne tot dorim atat aceasta liniste? Ar trebui ca noi sa fim aceia care se simt mai fericiti. :-\
-
Io zic ca suntem monogami. Numa` ca de mai multe ori. ::)
-
da, monogami de mai multe ori in viata, cum spune bitek...ma rog, asta e parerea mea, sunt destui care aleg sa aiba si 2-3 relatii in paralel, tine de ce-si doreste fiecare.
Nu cred ca suntem animale monogame a declarat Pepper Schwartz, profesor de sociologie la University of Washington in Seattle. Un animal cu adevarat monogam este lebada care nu are un al doilea partener in nicio conditie, nici macar daca partenerul moare.
Monogamia este inventata pentru ordine, dar nu exista deoarece sta in natura finitei umane sa se comporte altfel, a adaugat acesta."
Sunt de acord cu acest punct de vedere, ideea e ca fiecare face ce vrea cu viata lui, omul are un creier pe care poate sa-l foloseasca daca doreste, dar sunt destui care prefera sa nu apeleze la el!
Parerea mea e ca daca iubesti si esti iubit nu te mai intereseaza alte persoane...doar ca iubirea tine cam 3-4 ani, important e pe ce baza se cladeste relatia si daca dupa ce trece iubirea mai ramane ceva care sa mentina impreuna acel cuplu. :-\
-
Parerea mea e ca daca iubesti si esti iubit nu te mai intereseaza alte persoane...doar ca iubirea tine cam 3-4 ani
perfect de acord.
-
Cornitze, io glumeam. Da`treaba cu iubirea de 4 ani e mai gluma decat a mea...
-
bitek, as vrea sa pot spune ca glumesc, dar privind in jur, la atatea cupluri care se destrama ajung sa dau dreptate studiilor facute in acest sens. Si daca e sa fiu sincera si sa nu-mi fur singura caciula, privesc in urma si in viata mea si zic ca sunt de acord cu asta...iubirea dureaza cam 3-4 ani. ca-mi place sau nu, e alta discutie. important e cum spuneam mai sus, pe ce baza e cladita relatia si ce ramane dupa ce trece iubirea pasionala :)
-
Prietenii mei sunt impreuna de 19 ani. Si se iubesc, culmea! si acum. Numa` ca nu mai e dragostea aia...cum sa-i zic, tumultoasa, din primii ani. Insa inca se iubesc. Si se vede (dupa micile lor gesturi, de exemplu). Mai am un amic, e cu ea (fata) de 8 ani. El e mai bursuc asa, insa ea-l soarbe din ochi si acum. Mai continui?
-
stiu si eu cateva cazuri de cupluri fericite, sunt din categoria celor care au valori comune, pasiuni asemanatoare si sentimente, nu contest, doar ca aceste cupluri sunt destul de rare, din ce in ce mai rare.
apropos de cum vedem din afara o relatie, am fost socata sa aud de un cuplu de prieteni care acum 3 luni ne-au anuntat ca....... divorteaza. din afara pareau cuplul perfect, dar in interior existau numeroase frictiuni care au dus in timp la erodarea relatiei. asa ca, ceea ce vedem noi, nu reflecta intotdeauna si realitatea din acel cuplu.
si mai am un exemplu, in afara pozeaza ca familia perfecta, iar in casa e jale: indiferenta, certuri, separare financiara....doar ca de astia am aflat de la copiii lor, sacrificati si ei. deci, e relativ ce vedem noi, parerea mea...
dar am si un exemplu de cuplu care la 50 de ani s-au gasit, acum au 70de ani si se iubesc, iar asta se vede din micile gesturi pe care le fac unul pt celalalt, cum se privesc, etc. deci, depinde de la caz la caz, de cat de constient ne alegem partenerul...daca e doar o alegere dictata de hormoni, n-are ce sa dureze, dar deja nu mai vorbim de iubire in acest caz, ci de atractie sexuala.....care e cu totul altceva ::)
-
este adevarat. si noi am produs un soc multora, cand am divortat. nu faceam niciun efort de a parea in vreun fel catre exterior, dar eram perceputi ca o familie "model". in interior, intr-adevar, exista o eroziune lenta dar sigura, din cauza incompatibilitatii pe multe planuri.
-
dar in interior existau numeroase frictiuni care au dus in timp la erodarea relatiei.
parca poti sa stii ce e in interior? :-\
-
@guess: Asta e alta plachie de crap. Daca exista sentimente puternice intr-un cuplu dupa o perioada de timp e diferit de cum apare un cuplu vazut din exterior. Is doua lucruri clar distincte. A! daca privesti din punctul de vedere al observatorului, pai aci is 2 variante: aparenta - cum ti se pare tie cuplul respectiv, procesand datele (superficiale) pe care le obtii...sa zicem in mod normal, firesc (discutii, iesiri impreuna, vizite de curtoazie, etc.). Varianta 2: esti un prieten (in sensul de prieten adevarat) al cuplului (sau al unuia dintre parteneri). Atunci ai acces la alt tip de informatii si atunci poti face proiectii si predictii mult mai aproape de realitate...alta treaba, cum ziceam.
-
parca poti sa stii ce e in interior? :-\
pai cred ca nici nu tre` sa stie ce-i in interiorul relatiei decat cei doi, care-s direct implicati
intr-un cuplu, cu cat isi baga altii din afara nasul mai putin (mama, soacra, frate, etc) cu atat lucrurile sunt mai bune
-
pai cred ca nici nu tre` sa stie ce-i in interiorul relatiei decat cei doi, care-s direct implicati
intr-un cuplu, cu cat isi baga altii din afara nasul mai putin (mama, soacra, frate, etc) cu atat lucrurile sunt mai bune
Wrong. Io asa zic. Nu ascund ce e cu mine. De ce sa-mi fie rusine sa se vada ca-mi iubesc consoarta? A! nu-si baga altii nasu-n deciziile de cuplu...aci te sustin. Plus ca problemele de cuplu le discut numai cu "inculpata", nu cu mama, nici cu tata, nici cu Sf.Petru sau mai stiu io cine. Da`asa, semiclandestin...no.
-
bitek...nu fericirea reala se ascunde!...de aia nimanui nu ii e rusine...vorbim de fericirea ce se presupune si se vrea presupusa dar ascunde taman opusul...!...de fapt unii oricum traiesc in virtutea inertiei si nu fac analiza pe text...doar li " s-a spus" ca asa e la toata lumea!...
-
bitek...nu fericirea reala se ascunde!...de aia nimanui nu ii e rusine...vorbim de fericirea ce se presupune si se vrea presupusa dar ascunde taman opusul...!...de fapt unii oricum traiesc in virtutea inertiei si nu fac analiza pe text...doar li " s-a spus" ca asa e la toata lumea!...
Masti, masti, masti...Si in spatele lor alte masti. Nu. Nu asa. Mai bine deloc. Stii, pana la coada, cred ca dupa ultima masca, dupa ultimul strat, se ascunde de fapt o mare neputinta. Nici io nu-s fericit (nici pe departe) insa asa nu voi ajunge niciodata. Si aici nu vorbesc de cineva anume (Doamne feri!) ci de tipul asta de oameni. Palizi.
-
bitek, la problemele din cuplu ma refeream si eu, alea nu-s bine de discutat cu binevoitorii din afara. de ce as ascunde ca-l iubesc? :smitten:
chiar ma gandeam de ce mi-a fost greu la un moment dat cand am constietizat si acceptat aceasta realitate privind relatiile: mi-a fost greu pt ca asa am fost educata, pentru ca asta am vazut in familie, la parinti, unchi, bunici. "iti e bine sau nu, tre` sa rabzi, sa suporti, e barbatul tau si el stie cel mai bine ce-i bun pt casa si implicit pt tine" :o. imi amintesc de reactia bunicii mele care acum cativa ani a surprins o discutie in contradictoriu intre mine si fostul si m-a certat spunandu-mi ca "tre` sa ma supun barbatului si sa-l ascult" :fight:.omg :faint:, asta nu e pt mine. pot fi in multe feluri, da` supusa never. :giggle: si nu pt ca-s capoasa, dar daca am un punct de vedere diferit de al lui, eu mi-l sustin, nu-i spun "da, dragul meu, e asa cum spui tu, cerul e maro".
Acum, dupa ce am inteles destule lucruri cu privire la relatii, imi pare mai simplu si privesc detasat relatia de cuplu, m-as bucura de clipa prezenta, iar viitorul ar fi asa cum l-am construi impreuna.
-
Insa o femeie inteleapta isi conduce barbatul din umbra. Si asta presupune ca uneori, ocazional, sa-i dea nebunului dreptate. Asa ca...uneori poate fi si cafeniu. Chiar daca maine imi spargi capu`cu albastru. :)
Cat despre suisuri si coborasuri intr-o relatie...sunt inerente. Ca si rasaritul soarelui. Limita de suportabil (a fiecaruia!) e o treaba foarte subiectiva, putem petrece revelionul argumentand si nu iesim la un numitor comun.
-
da, era si-o vorba, barbatu-i capul si femeia gatul....nu mai retin exact
cand are dreptate normal ca recunosc....eu ma refer la acele situatii cand femeile prefera sa spuna orice doar de dragul lui, sa nu-l supere si sa aiba un barbat alaturi. iar pt asta se anuleaza pe ele, nu stiu ce vor, ce preferinte au, conteaza doar el. eu nu pot fi asa, o fi bine, o fi rau, asta sunt...il ascult, imi spun punctul de vedere, gandesc, eu pt mine, nu el pt mine ;)
-
si eu sunt pe pozitia lui guess, aceea ca nu "trebuie" sa-i dai dreptate celuilalt, din cand in cand, daca tu ai alta opinie. nu inseamna sa stai pe picior de razboi, cu incrancenare, pana cand unul zice ca celalalt, pana lui sau ei (depinde cine are veleitati de cocos) i se da dreptate. cred ca sunt situatii cand fiecare poate sa aiba opinia lui, diferita de a celuilalt, si nu e musai sa se ajunga la un consens. se accepta ca pe acea tema parerile sunt diferite si gata. daca intra-n lupta egourile care vor neaparat sa transeze problema in "castigul" cuiva, nu-i bine. de aici apar conflictele, ostilitatile. suntem diferiti si putem avea opinii diferite, chiar si in cuplu, si totusi sa ne iubim si sa nu ne dam loviti in orgoliu, fie el si masculin.
-
Din doi, unul tre` sa aiba abilitatea de a ocoli sau media conflictele. Io am presupus ca acela ar fi femeia (nu mereu! ca si rabdarea are o limita) pentru ca are o gandire mai analitica si nu sintetica si predispusa spre simplificare ca masculul. La asta faceam referire si nicidecum la orgoliul masculin, feminin si androgin. Orgoliul e unul din lucrurile care pot duce la groapa o relatie (cred ca ma repet). Plus ca femeile sunt mai flexibile, mai tolerante decat barbatii. Cica. Cat despre pareri impartite, da, e ok, e avantajos la un moment dat (azi doua viziuni asupra aceluiasi lucru, fenomen, etc.) insa piatra de temelia a cuplului o constituie (pe langa sentimente si respectul reciproc) preocuparile comune si viziunea comuna asupra...nu stiu, asupra vietii, in general. Asa ca e bine ca diferentele sa nu fie hotaratoare (si nu ma puneti sa incadrez sau sa dau definitia la asta, ca n-o fac).
-
achiesez. daca nu-i "numitor comun" consistent, treaba nu merge. e mai bine a nu se porni la drum together, ca sa nu se iste scantei pe traseu. ;D
insa a "face" numitor comun prin plierea neautentica a unuia pe opiniile celuilalt nu cred ca e sanatos. e un soi de "minciuna". sunt situatii cand opiniile difera si nu e musai a se transa chestiunea prin consens, prin "abdicarea" cuiva intr-un fel mincinos. "da ai dreptate, cerul e maro" (cum zice guess). mai onest si mai sanatos e sa se incheie amiabil divergenta de opinii spunand "dragul meu/draga mea, e clar ca in privinta asta vedem lucrurile diferit, hai sa nu ne mai contrazicem si sa mancam o inghe'". :). n-ar trebui sa se supere nimeni, daca cei doi sunt inteligenti, echilibrati si cu simtu' umorului.
da' sa "zic ca tine, ca tu esti barbat'...ntza. ma scuzi, e mentalitate retrograda si absurda. :bully:
(ziceam generic, nu ma refeream la tine :strambatura:)
P.S. si e foarte important a nu califica opinia celuilalt ca fiind stupida, prosteasca, idioata (pardon de expresie) numai fiinca e divergenta de a ta. (desi, in unele situatii chiar asa iti pare >:D)
-
...
P.S. si e foarte important a nu califica opinia celuilalt ca fiind stupida, prosteasca, idioata (pardon de expresie) numai fiinca e divergenta de a ta. (desi, in unele situatii chiar asa iti pare >:D)
Right. Asta presupune sa nu uiti (chiar daca juma`ul te enerveaza teribil) ca e posibil sa gresesti. Tu, ca io nu gresesc niciodata. ;D
-
"draga mea, e clar ca in privinta asta vedem lucrurile diferit, hai sa nu ne mai contrazicem si sa mancam o inghe'". :).
asa imi va spune sufletul meu pereche, inteligent, echilibrat si cu simtul umorului :coolsmiley:
mica, subscriu la tot ce-ai scris, avem acelasi punct de vedere :)
-
Orgoliul e unul din lucrurile care pot duce la groapa o relatie (cred ca ma repet).
daca vorbim de o relatie in adevaratul sens al cuvantului, cei doi vor gasi o cale de mijloc pentru a rezolva eventualul conflict,pentru ca e o relatie, nu un razboi in care cineva musai tre` sa castige.
daca e vorba de un razboi al orgoliilor, aia e o cauza pierduta, timp irosit fara rost din partea amandurora, deci sunt de acord cu tine, bitek
-
pai cred ca nici nu tre` sa stie ce-i in interiorul relatiei decat cei doi, care-s direct implicati
intr-un cuplu, cu cat isi baga altii din afara nasul mai putin (mama, soacra, frate, etc) cu atat lucrurile sunt mai bune
pai cum sa-si bage altii nasul in frictiunile interioare ale cuplului? io n-as fi de acord.
si nu pt ca-s capoasa, dar daca am un punct de vedere diferit de al lui, eu mi-l sustin, nu-i spun "da, dragul meu, e asa cum spui tu, cerul e maro".
cred ca si lui i-ar placea sa-ti sustii punctul de vedere, nu sa-i dai dreptate doar pentru ca e barbat.
-
cred ca si lui i-ar placea sa-ti sustii punctul de vedere, nu sa-i dai dreptate doar pentru ca e barbat.
sunt femei care isi schimba personalitatea in functie de partener, eu le numesc femei de plastilina :giggle:
in functie de preferinta lui, ea isi schimba culoarea parului, oja, stilul vestimentar, preferintele culinare... a nu se intelege ca nu as tine cont de parerea partenerului daca si-ar dori sa schimb ceva, dar (un mare "dar") acea schimbare tre` sa mi se potriveasca, sa mi-o doresc si eu si atunci spun da, e ok, incerc sa vad cum e....ma avantajeaza, o pastrez un timp, nu, asta e. dar n-as schimba ceva la mine impotriva dorintei mele doar ca sa-i fac lui pe plac ( sper ca ati inteles ceva de aici ::))
-
in functie de preferinta lui, ea isi schimba culoarea parului, oja, stilul vestimentar, preferintele culinare...
bine ca nu-si schimba si sexul.
( sper ca ati inteles ceva de aici ::))
da, sa traiti! :police:
-
sunt femei care isi schimba personalitatea in functie de partener, eu le numesc femei de plastilina :giggle:
in functie de preferinta lui, ea isi schimba culoarea parului, oja, stilul vestimentar, preferintele culinare... a nu se intelege ca nu as tine cont de parerea partenerului daca si-ar dori sa schimb ceva, dar (un mare "dar") acea schimbare tre` sa mi se potriveasca, sa mi-o doresc si eu si atunci spun da, e ok, incerc sa vad cum e....ma avantajeaza, o pastrez un timp, nu, asta e. dar n-as schimba ceva la mine impotriva dorintei mele doar ca sa-i fac lui pe plac ( sper ca ati inteles ceva de aici ::))
Toate astea implica si viceversa, e normal
-
da, sa traiti! :police:
sper ca ati inteles (scriitori si cititori) ceva de aici :bully:
-
Exact tot. Asa ca ramane cum am stabilit. Adica invers.
Oooo...acu`vazui si io ca am sarit de mie. Bine, daca scad :offtopic: si :spam:, ajung pe undeva pe la 200 si nitel. Hai ca se poate.
-
asa imi va spune sufletul meu pereche, inteligent, echilibrat si cu simtul umorului :coolsmiley:
mica, subscriu la tot ce-ai scris, avem acelasi punct de vedere :)
cred ca umorul este una dintre cheile dezamorsarii tensiunilor in cuplu.
si calmul... ei, aici e bubitza... calmul (sau lipsa lui). :tomato:
-
asa-i mica, daca nu am cu cine glumi, degeaba e plin de calitati...
cateodata is buni si nervii, e impacarea mai dulce ;)
-
Interesant, subscriu (la "tabara" mea, evident). Totusi, nu neg ca raman la parerea citata din Scwartz. E mai apropiata de ceea ce inseamna biologic specia umana. Poate ca a deveni altfel ar fi unul din sensurile evolutiei, dar deocamdata ramane un deziderat.
-
asa-i mica, daca nu am cu cine glumi, degeaba e plin de calitati...
cateodata is buni si nervii, e impacarea mai dulce ;)
Ma ofer voluntar la faza cu gluma, sa te tina pe tine :2funny:
-
asa-i mica, daca nu am cu cine glumi, degeaba e plin de calitati...
cateodata is buni si nervii, e impacarea mai dulce ;)
da, dar numai un cateodata (cat mai) ocazional, nu unul frecvent si din orice, caci si asta poate eroda grav o relatie. :)
fara umor si plictiseala se instaleaza mult mai usor. :faint:
-
Cum te impaci cu tine, vazand cate ai ratat, cate ai de recuperat, cate mai poti recupera din ele (cate vei pierde, cu siguranta, fiindca nu vei putea atinge totul; cum alegi la ce renunti?) cand simti din ce din ce mai mult apasarea timpului ? - asta e pentru mine (probabil ca de-aia ma apuca dracii cand dorm mult, e un posibil efect colateral).
-
ce-ai ratat e bun ratat; e inutil sa insisti pe acelea, din trecut. poate ca ratarea aceea a avut si ea un sens bun, care-ti scapa in mod constient. eu am avut o ratare in viata care m-a pus pe moment la pamant, caci nu avusesem niciun esec pana atunci... dupa 5 ani s-a dovedit ca ratarea aceea a fost extraordinara, caci altfel as fi pierdut o oportunitate ulterioara de mare importanta. revin deci; uneori ratarile isi au un rol pozitiv nedecelabil imediat si poate nici ulterior.
si de pierdut in viitor vei mai pierde, cu siguranta, caci viata nu e numai un sir de impliniri si victorii. cand accepti ca e normal sa mai si pierzi, te poti relaxa si chiar privi acele "pierderi" din unghiuri luminoase.
in privinta obsesiei legate de timp, n-am idei pozitive, ca sufar de aceeasi problema.
-
Daca obsesia legata de timp tine de imbatranire, nu cred ca exista cineva care sa nu o aiba... La un moment dat, cautam si eu raspunsuri si undeva era o idee interesanta:
Dupa o anumita varsta, incearca sa te obisnuiesti cu imaginea ta din oglinda din timp. Incearca sa iubesti dinainte acea imagine, astfel incat niciun fir de par alb si niciun rid sa nu mai fie o surpriza neplacuta, ci la fel de firesc precum faptul ca soarele rasare in fiecare zi. Ce ar insemna asta? Sa nu-ti blochezi mintea la imaginea ta din trecut si nici chiar dintr-un prezent fericit. Nu te ascunde, nu refuza sa vezi ridurile si pierderile, priveste inspre ceea ce au ocazionat acestea sa vina in continuare. Totul nu e decat o trecere. Nu cred, de exemplu, ca cineva ar refuza sa plece intr-o calatorie pe Luna numai ca sa nu piarda ce se petrece "aici si acum", in aceleasi conditii. - nu mai tin minte cine a scris (am parafrazat) sau unde am citit.
Dar incerc asta de vreo cativa ani, inainte de schimbarea prefixului... si rezultatul e ca acuma e chiar bine, cu exceptia faptului ca as prefera sa nu mai treaca. Trebuie sa fac o noua "proiectie" (cine, ce, cum, unde voi fi) pentru urmatoarea decada, adica urmatorul "prefix". Singura situatie in care mi se mai intampla sa intru in panica este doar atunci cand nu ma pot "vedea" nicicum in viitor... atunci stiu ca trebuie sa schimb ceva de pe-acum, la situatia de fapt. O sa-ncep de la 41. Anu-asta imi permit sa zabovesc putin pe-aici... :)
-
Nu tine, Caroline, de imbatranire, fiindca de aia putin imi pasa (deocamdata). Tine de faptul ca marele dusman nu ne iarta pe nici unul, faci ceva sau nu, traiesti sau nu, el oricum trece. Einstein zicea ca trece diferit, mai incet sau mai repede, depinde unde te afli :). Ma gandesc ca n-am decat un singur bilet (si ala doar "dus") si m-am trezit ca vreau sa fac asa de multe...si totusi vreau sa mai am si timp sa ma las prada ca pana acum lenei mele savante ;D (io-i spun contemplatie!). Nu stiu daca ma intelegi. Nu e nici frica de moarte, e doar un regret, realizand cat de efemer sunt. Cat de frumoasa-i viata (chiar si cand a fost trista si am suferit)si cat de mult ar trebui sa ma bucur de ea si totusi nu pot sa fac asta mereu...
-
Nu tine, Caroline, de imbatranire, fiindca de aia putin imi pasa (deocamdata). Tine de faptul ca marele dusman nu ne iarta pe nici unul, faci ceva sau nu, traiesti sau nu, el oricum trece. Einstein zicea ca trece diferit, mai incet sau mai repede, depinde unde te afli :). Ma gandesc ca n-am decat un singur bilet (si ala doar "dus") si m-am trezit ca vreau sa fac asa de multe...si totusi vreau sa mai am si timp sa ma las prada ca pana acum lenei mele savante ;D (io-i spun contemplatie!). Nu stiu daca ma intelegi. Nu e nici frica de moarte, e doar un regret, realizand cat de efemer sunt. Cat de frumoasa-i viata (chiar si cand a fost trista si am suferit)si cat de mult ar trebui sa ma bucur de ea si totusi nu pot sa fac asta mereu...
bitek, stii ce mi-e ciuda ca de fapt constientizam anumite lucruri si totusi avem derapari ... adevarat ca ar trebui sa ne bucuram de orice... dar acest orice uneori nu e suficient ... si de asta imi e ciuda ... ca insasi faptul ca nu avem situatii extreme cum altii ar trebui sa ne faca sa ne privim viata mai optimist... :( :)
-
bitek, stii ce mi-e ciuda ca de fapt constientizam anumite lucruri si totusi avem derapari ... adevarat ca ar trebui sa ne bucuram de orice... dar acest orice uneori nu e suficient ... si de asta imi e ciuda ... ca insasi faptul ca nu avem situatii extreme cum altii ar trebui sa ne faca sa ne privim viata mai optimist... :( :)
imi amintesc de un curs unde ne spunea trainerul ca oamenii nu-s niciodata multumiti (sau sunt multumiti doar o perioada foarte scurta de timp, de ex cand isi indeplinesc o dorinta, isi iau o masina/casa, etc) pentru ca nu traiesc in prezent. marea majoritate traiesc ori in trecut, blamandu-se pentru ce n-au reusit sa realizeze, ori in viitor, stabilindu-si tot felul de obiective, din care multe nu vor fi atinse daca nu exista motivatia necesara( si nu numai). Sfatul pe care l-am primit, n-a fost sa nu ne mai stabilim obiective (eu recunosc ca o fac mereu si am o satisfactie deosebita cand reusesc sa le ating) ci sa invatam sa ne bucuram de clipa prezenta si de drumul parcurs pana la indeplinirea acelui obiectiv.
-
Subscriu, Guesswho! Cred ca am mai scris pe undeva, pe la Maxima zilei, ce am citit si eu de la altii: important nu este sa faci doar ceea ce-ti place (sau sa visezi la asta, daca momentan nu poti), ci sa faci tot ceea ce ai de facut, acum si aici, cu placere.
Pe de alta parte, am impresia ca la noi, fiind single, intrebarea asta este si mai acuta, intrucat nu avem unde sau in cine ne "refugia". Multi dintre cei care au familie sau chiar numai monoparentali cu copii (persoanele de fata se exclud... altfel, n-ar fi aici ;) ), "evadeaza" din sine, traind numai pentru ceilalti oameni sau lucruri: pana ne luam casa, pana termina copilul liceul, pana imi gasesc un nou job (da' deocamdata e bine si casnica sau freelancer, ca are cine sa ma tina), pana mi se marita fata etc. Aceste persoane ajung, de obicei, atunci cand raman vaduve sau copiii pleaca la casele lor, cu "sindromul cuib gol", si nu-si imagineaza cu ce vor umple timpul ramas de-acum incolo... si asta pana la depresie si ganduri suicide, in cazurile extreme. Sincer, am dus o munca de negociere de 3 ani (de cand m-am intors in oraselul natal), nu numai cu mama mea, care se folosea de mine ca de un fel de substitut al fostului copil in lipsa unei supape reale de manifestare a afectivitatii, dar si cu fostii mei profesori (actuali colegi) sau colegi de clasa (actuali parinti ai elevilor), ca sa ma perceapa asa cum sunt, asa cum am devenit, in 25 de ani, si nu asa cum am fost. N-a fost usor, dar acum e ok... totusi eu tot prefer sa am nevoie ca ziua sa aiba 48 de ore decat sa ajung la acest sindrom.
Teoretic, viteza trecerii timpului ar fi corelata obiectiv cu intensitatea fortei gravitationale si subiectiv cu perceptia. Practic, cred ca nici daca am fi pe Luna nu ne-ar ajunge timpul. :) Si eu mi-am pus problema asta acum 3 ani, dar invers: O, Doamne, acum nu mai pot da vina pe nimeni ca nu fac ce-am vrut dintotdeauna, ci numai pe mine. In plus, n-aveam atunci decat 37 de ani... numai pana pensie mai sunt vreo 30, plus dupa, daca ajung. Cu ce sa-mi umplu tot acest timp, astfel incat sa nu traiesc degeaba?
Problema mea era atat de acuta (atunci, in criza de despartire de un alt mod de viata) incat ajunsesem sa gandesc ca nu mi-ar fi parut prea rau sa se intample ceva si totul sa se termine in acel punct, atat de panicata eram de viitor.
Precizez ca eu am preferat sa fac schimbarea cu totul si dintr-odata, ca o operatie "pe viu": odata cu divortul, am schimbat orasul, prietenii, cunostintele comune, mi-am inchis firma, am vandut tot ce mai ramasese si m-am intors "acasa" in invatamant, ca sa mai fac ceva si pentru suflet (dupa 10 ani de muncit exclusiv pentru bani), desi doar pe o jumatate de norma, pentru inceput. In timp, mi-am schimbat inclusiv look-ul si garderoba, numai ca totul sa fie "de la zero". *|*
Abia acum vreun an, dupa ce mi-am revenit, am problema inversa: ca nu-mi ajunge o viata de om pentru cate as mai face. Iata cateva dintre "regulile" pe care mi le-am stabilit - poate ajuta...
1. Ceea ce fac acum si aici nu e lipsit de importanta, anost, obositor si prost platit. Am incercat sa-mi vad meseria ca pe un hobby sau un fel de misionariat... sa ma duc acolo nu din obligatie ca sa ajung la sictir, ci reinventandu-ma in fiecare zi. Regula s-a verificat. Cu cat ma "joc"mai mult (ma joc aparent, fiindca asta inseamna ca ma si implic mai mult), cu atat rezultatele elevilor sunt mai bune si satisfactiile mele mai mari. Si-apoi... cine sunt eu sa postulez ce ar fi trebuit sa fie? Poate ca nimic nu e intamplator, poate ca chiar aici aveam nevoie sa fiu, intru ordinea universala, si pentru ei, dar si pentru mine. Unul din rezultate ar mai fi si faptul ca am invatat sa fiu copil asa cum poate n-am fost niciodata la acea varsta eu insami (ceva de "recuperat" din traumele trecutului, adica. Iar timpul pe care-l "pierzi" cu un hobby, nu e niciodata perceput ca timp pierdut. ;)
2. Bun-bun, hobby... da' atunci inseamna ca trebuie sa mai fac inca doua lucruri: unul pentru a castiga bani si unul pentru viitor, pentru dezvoltarea mea personala (fiindca la scoala trebuie sa "uit" tot ce-am stiut si sa "traduc" minimul necesar intr-un limbaj inteligibil lor, adica sa involuez). Pentru celelalte alte doua lucruri, mi-am facut mai intai o lista de asteptari si competente, gen - as putea sa fac asta sau asta. E ok pana la un punct, dar ar mai trebui sa invat asta si asta. Pe de alta parte, e ok sa fac asta acum, in contextul crizei sau sa mai astept? Sau unde ar trebui sa o fac, in Romania, dincolo, intr-un orasel sau intr-o metropola?
Dupa ce am facut analiza asta pentru fiecare competenta in parte (adica ce-as putea face, in mod realist, cu ceea ce stiu), le-am pus in ordinea prioritatilor, din doua puncte de vedere: ce m-ar motiva mai puternic si ce mi-ar aduce resursele materiale ca sa fac ceea ce ma motiveaza. Acum sunt la faza in care stiu ce vreau sa fac, da' trebuie sa mai caut vreo 3-5 ani resurse. Stiu de unde si stiu cum.
3. Am invatat sa deosebesc mijloacele de scopuri. Nu ma mai atasez emotional de chestiuni materiale, oricat de mult m-ar gadila la orgoliu sa visez ca undeva, candva voi avea un asemenea succes de casa si voi fi atat de bogata incat sa nu mai trebuiasca sa muncesc. Am de ce sa ma implic emotional si am la ce sa visez. Banii nu sunt decat mijloace aici, nu scopuri. Trebuie sa fac doar atat cat sa-mi asigur un trai decent + cheltuielile de indeplinit visuri. "Nu ma atasez" inseamna ca incerc planul A, daca iese bine, daca nu, nu, trec la planul B, apoi la C etc., fara resentimente si reprosuri pentru altii sau pentru mine insami. In fond, daca scopul este, de exemplu, sa curat vita-de-vie, putin importa ca fac asta cu un foarfece de gradina adevarat sau cu unul obisnuit sau chiar cu un simplu cutit de bucatarie. Rezultatul conteaza si scopul scuza mijloacele. :box:
4. M-am detasat de anumite scopuri (visuri) foarte dragi mie in ipostaza contemplatie, dar pe care, incercand sa le pun in practica, am constatat ca nu mi-ar aduce acea satisfactie la care visam si ca erau, de fapt, copilarii. Incerc si explorez in continuare... cine stie de unde sare iepurele. Poate ca sunt mai buna exact in acel scop care conta cel mai putin pentru mine pana acum.
5. In acest timp, nu ma opreste nimeni sa fac ce-mi place si "imi dau voie" sa fac acest lucru bine si cu placere, fie ca e vorba de "hobby"-ul de a fi profesor, fie si numai acela de a sta doua ore in balconul meu la soare vara, fara sa fac nimic special... doar sa constientizez linistea, caldura soarelui pe piele, aerul, pasarile... adica sa ma transform intr-un imens receptor, fara difuzor si fara constiinta. :angel:
6. In ce priveste timpul, n-am facut cursuri de Time Management, da' am luat-o empiric. In primul rand, in bugetul si planificarea oricarui proiect se pune minim un 10% de neprevazut... asta ca sa eviti sa ai cheltuieli de facut sau probleme colaterale de rezolvat, care sa-ti ia din timpul sau banii prevazuti pentru altceva. Eu am constatat ca, din prea mult entuziasm, ma supraestimez si intotdeauna imi trebuie de doua ori timpul pe care l-am prevazut. Un alt motiv ar fi ca am defectul de a fi atat de perfectionista, incat nu pot lucra eficient - adica sa rezolv lucrurile importante bine si pe celelalte sa le mai las si-asa - pana nu-mi iese cum vreau, nu trec la urmatorul. Asa ca imi pun un 50% neprevazut. In felul acesta, daca reusesc totusi sa rezolv lucrurile in timp util, imi mai ramane inca pe-atata timp liber la dispozitie... sa citesc, sa lenevesc etc. Mai mult, asta ma si motiveaza sa fiu mai eficienta, lucrez numai la ideea weekend-ului viitor, in care imi ramane sa fac ce vreau eu. In cei 50% de timp neprevazut ramane loc suficient chiar si pentru o relatie, daca mi se intampla. :laugh:
7. Evident ca de multe ori - asta e un alt defect - imi mai ramane cate-un proiect de rezolvat in ultimul moment - asta pentru ca ma stiu ca lucrez mai eficient sub presiune decat in timp si lenea mea "profita" de asta, subconstient. Totusi, lasand uneori ceea ce e important la sfarsit, reusesc sa rezolv pana atunci toate celelalte maruntisuri care m-ar perturba si sa ma concentrez linistita la ce am de facut, aici si acum. De exemplu, daca nu fac curatenie in toata casa, platesc toate facturile, fac aprovizionarea si am toate rufele spalate, nu ma pot apuca de invatat vara, pentru titlularizare, fiindca ma stiu ca, altfel, o sa gasesc mereu una sau alta din acele treburi ca pretexte ca sa "chiulesc" de la programul autoimpus. ;D Concluzia aici? Ma simt mult mai bine de cand nu-mi mai propun sa fiu superwoman si lucrez in ritmul meu, respectandu-mi si defectele, nu numai calitatile. Era undeva o maxima cu timpul: nici eu nu fug de el, da' nici el nu ma urmareste. :surrender:
Cam asta mi-a venit in minte momentan...
P.S. Ar mai fi ceva... Am renuntat de mult la "micile economii". Cand valoarea sumei nici nu te saraceste, nici nu te-mbogateste este inutil sa o pui deoparte, fiindca asta inseamna sa-ti consumi energia numai pe lucruri fara importanta si sa pierzi din vedere esentialul: acela de a te simti bine traind. Asa ca, la doua luni coafor, la o luna cosmetica, la 3 luni o excursie Singles Camp... pus cap la cap intr-un an as fi cheltuit oricum acei bani si n-as fi ramas cu nimic din ei. Banii nu se economisesc se castiga. Eu devin foarte creativa cand ajung sa ma apropii de fundul sacului si foarte lenesa daca sacul e plin. :giggle:
-
.... mai zi.... 8) .... esti buna de trainer.... O0....
-
Nu mi-am dat seama ca asta faceam (deformatie profesionala), altfel ma mutam pe topicul "Dezvoltare personala". ;D Lasand gluma la o parte, ar fi mai degraba pentru "Experiente de viata", ca raspuns la intrebarile unui single. Pentru un curs de training, trebuie sa "ies" din mine insami si sa incerc sa raspund pe cat posibil profilelor tuturor celor care ma asculta. :coolsmiley:
Da' uite ca mi-am mai amintit o regula de gestionare a timpului (pe asta am invatat-o la un curs):
Timpul cel mai important (si care este adesea neglijat de majoritatea) atunci cand iti pui in practica un proiect personal este acela de reflectie. Daca iti acorzi suficient timp pentru a reflecta la proiect pe toate partile, pentru a pune in balanta motivatiile si impedimentele, pentru a ierarhiza prioritatile in timp, timpul pentru a actiona devine floare la ureche si riscul sa lasi totul balta "din lipsa de tim" e mai mic. Ori suntem cu totii atat d e ocupati sa raspundem la telefoane in orice moment, sa permitem celor dragi sa nu ne lase nicio secunda pe zi cu noi insine, sa "evadam" la TV etc. incat uitam tocmai acest timp de reflectie... si lucram "la botul calului" (fr. sur mesure), pe principiul "daca nu curge, pica" sau "daca tine, tine". Timpul de reflectie ne obliga sa ne ridicam deasupra prozaicului si meschinului zilnic si sa vedem lucrurile in ansamblul lor.
Concret... De exemplu, eu aplic aceasta regula cand am de facut un proiect extrascolar. Sa zicem ca am un timp limitat la dispozitie. Cat imi trebuie sa tehnoredactez efectiv proiectul - o zi, maxim doua. Ca sa fac rost de hartiile necesare (adica birocratia) - tot asa. Daca am o luna la dispozitie, incep asa:
- doua saptamani "sap" dupa informatie: cum si unde incadrez proiectul, care sunt partenerii, ce fel de proiecte s-au mai facut in domeniu... Citind foarte mult, gasesc si informatii folositoare, dar capat in acelasi timp si obisnuinta de a folosi buzzwords - cuvinte care exista doar intr-un anumit "jargon", aici, al proiectelor, precum aquis european, dezvoltare durabila, valorizarea si diseminarea rezultatelor... un fel de limba straina, la inceput. :o
- alte doua saptamani discut (fara sa pun nimic definitiv pe hartie) cu oamenii din jur, cu partenerii sau cu cine apuc despre ce am putea face. Cam acum se produce revelatia... daca stii ce vrei sa faci, unde vrei sa ajungi, atunci obiectivele si activitatile (adica raspunsul la intrebarile cu cine, cum, unde si de ce) vine de la sine.
- in ultimele 2 - 3 zile pun totul pe hartie si fac dosarul - e usor, fiindca totul e deja foarte clar in cap, datorita... timpului de reflectie. :)
Inca ceva: Daca proiectul e important pentru tine, nu permite ca in timpul din perioada de reflectie sa fii distras de factori perturbatori. Daca pe moment te gandesti si-ti vine o idee, nu mai raspunde nici la mobil pana nu o vezi in clar (in cap sau pe hartie). Cu exceptia problemelor de viata si de moarte, orice "urgenta" poate fi rezolvata la fel de bine si o ora mai tarziu... uneori chiar si a doua zi.
Cam asa fac si cu proiectele personale. In general, eu ma uit la apelurile pierdute si sun eu inapoi, dupa ce-am terminat ce consideram mai important pentru mine. I-am invatat pana si pe unii incapatanati din jurul meu sa nu mai apeleze de 10 ori la rand, e suficient o data, ca daca nu raspund, sigur ii sun inapoi.
Balanta, despre training... nu acum, ca saptamana viitoare e "Scoala Altfel" si io-s in alea ultimele doua zile, cand am stabilit tot, da' trebuie sa-mi mai fac si hartiile. ;D
-
Cum te impaci cu tine, vazand cate ai ratat, cate ai de recuperat, cate mai poti recupera din ele (cate vei pierde, cu siguranta, fiindca nu vei putea atinge totul; cum alegi la ce renunti?) cand simti din ce din ce mai mult apasarea timpului ? - asta e pentru mine (probabil ca de-aia ma apuca dracii cand dorm mult, e un posibil efect colateral).
cate intrebari !!
ma impac bine cu mine, sunt persoana care ma accept 100% asa cum sunt si asta nu pretind de la nimeni altcineva :);
apoi cand o usa se inchide, in alta parte se deschide alta usa asa ca nu cred ca poti numi ratat ci doar faptul ca ai luat-o pe un drum in loc de altul;
iar apasarea timpului - o simt de la cativa ani cand nu aveam timp sa ma joc atat cat imi doream; acum nu am timp pentru multe alte lucruri dar exista lucruri pe care mi le doresc mai mult decat pe altele si asa apare lista de "prioritati" si pentru ceea ce este important intotdeauna exista timp (http://i41.tinypic.com/347wx2r.gif)
-
ma impac bine cu mine, sunt persoana care ma accept 100% asa cum sunt si asta nu pretind de la nimeni altcineva :);
Felicitari, nu cred ca sunt multi cei care pot spune asta. Intrebare: se aplica pe timp indefinit?
In general, se stie care este ratiunea de a fi a unei mame, de exemplu. Eu vad insa in fata mea un fel de vid de viitor... Uneori am impresia ca traiesc o cursa cu obstacole si singura mea ratiune de a fi este sa trec de urmatorul... fara sa stiu cand si cum va fi cel care urmeaza dupa el.
In alte cuvinte, am sens atata timp cat am un target sau un deadline de atins (personal, profesional, nu conteaza). Pe urma, trebuie sa-mi caut alt sens de a fi. Nu-mi iese (desi tare mi-as dori uneori) sa traiesc pur si simplu: adica sa ma "vad" trezindu-ma in fiecare zi la aceeasi ora, avand acelasi serviciu, aceleasi tabieturi alimentare, acelasi stil vestimentar, aceleasi griji si aceleasi bucurii cu aceleasi ocazii, sarbatorind mereu in acelasi fel si cu aceeasi oameni etc. o viata intreaga. Si ma oftic... :'(
Intrebare: Care sunt sau ar trebui sa fie posibilele ratiuni de a fi ale unui single?
-
Viata. Asa cum e. Cu bune si rele. Si o doza mai mare de curaj. Pentru ca e nevoie cand esti singur.
-
Intrebare: Care sunt sau ar trebui sa fie posibilele ratiuni de a fi ale unui single?
Grea intrebare, Caro.
Teoretic ratiunea vietii noastre trebuie sa fie independenta de ceilalti... am vrut sa-ti spun asta, dar apoi mi-am zis ca as fi ipocrita. recunosc ca ratiunea mea de a fi principala este in copii, in dorinta mea de a-i creste oameni frumosi si de a-i vedea pe un drum al lor. insa va veni o zi cand isi vor lua zborul si, la ritmul in care trece timpul, ziua aceea nu e foarte departe. care va fi ratiunea mea de a fi atunci? o vreme vor mai fi targeturile profesionale, dar si acelea se vor sfarsi. alt sens? pai as zice ca a face ce-ti place e un mod de a trai cu sens, fara a avea "un sens" (catre niste obiective anume). :) Eu ma gandesc ca voi picta, de exemplu, dar cine stie ce va fi peste doua decenii si jumatate...
Tot un soi de ratiune a vietuirii este speranta si curiozitatea de a trai viitorul, povestea lui cu surprize (frumoase). Se poate intampla intr-un an cat intr-o viata. Poti intalni, in cel mai neasteptat mod, omul potrivit cu care sa ai si copii (ai vostri sau ai lui)... cine stie ce sens va capata viata ta, a mea, a oricui. :)
as mai cugeta, dar trebuie sa ma culc. maine ma scol f. de dimi si plec din Bucuresti 2 zile. n-am terminat nici bagajul...
-
Tot un soi de ratiune a vietuirii este speranta si curiozitatea de a trai viitorul, povestea lui cu surprize (frumoase). Se poate intampla intr-un an cat intr-o viata.
Frumos spus, Mica. :thumbup:
-
multumesc, bit. iti doresc si tie, cu tot dragul, o poveste a viitorului asa cum iti doresti. :)
-
Bre Mica, io-mi doresc ca viitoru`sa se-ntample numa`. Ca oricum fac ce ma taie capul. ;D
L.E. (ca sa fiu cinstit, ca nu mi-a trecut din prima prin cap) : Ca orice mascul care se respecta. ;D
-
bine, atunci sa ti se-ntample viitorul cum te taie capul. da' pot sa-ti urez sa te taie cat mai bine? ca prostii mai mari decat fac uneori oamenii destepti nu "se" exista. ;D :P
-
... ca prostii mai mari decat fac uneori oamenii destepti nu "se" exista. ;D :P
:kissing: Ca mare adevar graisi! ;D
-
:kissing: Ca mare adevar graisi! ;D
pai nu? experienta isi spune cuvantul. ;D
auzi, da' eu oi fi mascul, ca_cam obisnuiesc sa fac ce ma taie capul ? ;D
-
S-ar putea, io stiu... Mama-baiat, cum suna? :D
Da`orisicum ai fi (si ce-ai fi), fratili tot esti! :yeah:
-
nuuuu, mama-baiat nu-mi place, ca ma si vad masculinizata "nashpa". da' o mama ca un tata mi se-ntampla sa fiu, ca asa mi-a zis fi-mea cand m-a vazut cu bormasina in mana. ;D
fratili da, sunt, mai ales ca unul dintre regretele vietii mele e ca n-am avut si eu o sora sau un frate. :( :kissing:
-
Mde. Mama-baiata iti suna mai bine, mai nemasculin? Ca lucram la dictionar daca-i cazu`...
Cat despre fratili al micu` (care numa` mic nu-i; e ca si cum ai spune ca panda poate face balet, ca-i mai ursulet ;D), care :kissing: si el pi tini, da`acu`pe moment si-o ia-n cap si-ti zice ca daca nu te hodini mintenas (mai ales ca maine bati coclauri)... :fight: !
-
da, ma duc sa termin bagaju' si ma culc, ca ma scol inainte de spartu' soarelui. ;D
noapte buna, fratili. :kissing:
-
....
In alte cuvinte, am sens atata timp cat am un target sau un deadline de atins (personal, profesional, nu conteaza). Pe urma, trebuie sa-mi caut alt sens de a fi. Nu-mi iese (desi tare mi-as dori uneori) sa traiesc pur si simplu: adica sa ma "vad" trezindu-ma in fiecare zi la aceeasi ora, avand acelasi serviciu, aceleasi tabieturi alimentare, acelasi stil vestimentar, aceleasi griji si aceleasi bucurii cu aceleasi ocazii, sarbatorind mereu in acelasi fel si cu aceeasi oameni etc. o viata intreaga. Si ma oftic... :'(
daca ar fi pe o perioada de timp prea mare probabil ca m-as plictisi si mi s-ar parea anost sa fie totul in acelasi ton, fara variatie dar asta nu inseamna ca nu imi acord zile in care singurul target este de a lenevi, de a ma relaxa, de a nu face nimic, de a pierde timpul, poate parea ciudat dar nu consider ca astfel de zile sunt pierdute ci sunt felul meu de a-mi reincarca bateriile
Intrebare: Care sunt sau ar trebui sa fie posibilele ratiuni de a fi ale unui single?
aceeea de a trai frumos :)
-
daca ar fi pe o perioada de timp prea mare probabil ca m-as plictisi si mi s-ar parea anost sa fie totul in acelasi ton, fara variatie dar asta nu inseamna ca nu imi acord zile in care singurul target este de a lenevi, de a ma relaxa, de a nu face nimic, de a pierde timpul, poate parea ciudat dar nu consider ca astfel de zile sunt pierdute ci sunt felul meu de a-mi reincarca bateriile
Contemplatie se cheama starea. Si este necesara felinelor, face parte din modul lor de viata. :) Chiar daca-s ele mai micute.
-
raspunsul la muzica :dance:
-
Eu vorbeam foarte serios (de data asta). OK, am bagat la cap ce-ati spus voi. Da' la suflet tot nu intra...
Mica, ce ti-ai raspunde la aceasta intrebare daca copilul tau n-ar exista?
Mai mult, ce si-ar raspunde cei care mai au si un sot/consoarta daca acesta/aceasta n-ar exista?
Deci, sa recapitulam... Viata cu bunele si relele ei sunt in stare s-o traiesc. Acum, aici. Dar nu for ever la fel. De ce? Habar n-am, pur si simplu nu ma "vad" in stare. (Si ma incapatanez sa cred ca asta e un handicap serios.)
Nici eu nu consider pierdute zilele de leneveala exclusiv pentru mine, desi nu-s felina (zic astrele, da' io mai stiu?! cineva ma asemana odata cu o pisica...). Sa traiesc frumos si eu as vrea. TOTUSI, inca nu simt la fel despre un viitor acelasi cu prezentul, desi in prezent traiesc... destul de frumos, as zice eu. Tot lipseste ceva. Ce? O doaga, cred, trimiteti-ma la psiholog... :strambatura:
-
Pai daca crezi ca exista (sau trebuie sa existe) o directie in viata, un nord dupa care sa-ti orientezi faptele si la care sa te raportezi (si nordul ala poate fi o familie a ta, un copil sau mai multi, realizare personala sau orice altceva-ti trece prin cap), si daca stai sa analizezi mai atent si pui lupa pe nord...s-ar putea sa vezi ca de fapt nu e asa de nord. Ca e un punct cardinal ca oricare altul. Eu traiesc cu cnvingerea ferma ca viata in sine, luata la modul intrinsec, nu are nici un sens. Sensurile si directiile le cream noi, prin ceea ce facem (sau nu facem) prin modul in care ne miscam in viata asta, "starnind undele", la fel ca pietricica aruncata in apa. De ce sa facem asta, ei, asta e alta socoteala, nu se amesteca.
Cat dspre lipsurile de la mansarda, io-ti zic (din partea mea!) "welcome in the club" :)
-
bitek ...like, like, like....si sensurile :slap: si cu punctele cardinale :slap:, da mai ales cu mansarda... :yeah:
-
Welcome in the club?! :'( Si io care speram ca mai e fro speranta... ;D
Imi place foarte mult ce-ai scris si-s de acord. :thumbup: Totusi, acel totusi intrinsec cred ca tine numai de mine (sau de fiecare dintre noi). Sper sa il descopar... pana atunci, astept cu nerabdare si curiozitate alte pareri despre care ar putea fi ratiunea de a fi a unui single. De fapt... a unui OM. Pentru ca, in pofida intersectarilor aleatorii, ne nastem, gandim, mancam, dormim si murim singuri.
Cine stie de unde sare revelatia? :D
-
"Omul are nevoie de un vis ca sa suporte realitatea" Freud
-
azi impart like... sunt darnica ... adda ... :applause:
-
ratiunea de a fi a unui single e ratiunea de a fi propriul tau "stapan"
-
azi impart like... sunt darnica ... adda ... :applause:
multumesc la fel balanta :)
-
ratiunea de a fi a unui single e ratiunea de a fi propriul tau "stapan"
Si daca eu am fost propriul meu stapan, contrar aparentelor, si cat nu am fost single?
-
... tu esti o exceptie ...:-)) ... ma refeream "stapan" inclusiv la partea scriptica din petecul de hartie ! :thumbup:... sau ratiunea d a fi a unui single e de a avea un "stapan"... asa merge?
-
Acu' chiar m'ai convins ca sun o exceptie... nefasta. Cum spuneam, eu am fost propriul meu stapan - si, in sens modern (nu de "sef" de Romania) nu mi-am dorit niciodata sa fiu manager. Acuma parca m-am saturat si mai abitir sa fiu manager numa' eu cu cu mine. Am "experimentat" de prea outin ori expresia "tu stii mai bine". Zau ca mi-ar place sa existe cineva care sa stie mai bine decat mine... da' chiar sa stie, nu sa pretinda doar. :angel:
-
am auzit atat de des ideea asta ca un single este propriul lui stapan dar spusa, culmea mai des de cei care nu sunt single, si mai mult sub forma de "acuza" cum ca ei (cei single) nu au obligatii familiale, ca nu trebuie sa intretina o familie si ca de fapt sunt niste trantori ( greieri ) iar ceilalti (furnicute harnice) sunt de fapt cei care duc greul lumii pe umeri lor
-
Da, Gabitz, iar tu puteai sa le spui ca s-au insurat ca s-au saturat sa-si spele singuri sosetele. Sau se maritara fiindca le e teama de viata! Sa taca si sa-nvete! Nu fac bravada insa io ma bat cu viata singur. Si tu la fel. Si NOI la fel, de fapt, toti cei de aici.
-
deobicei nu intru in astfel de polemici, asta cred ca ii macina cel mai mult;
si culmea nu imi spuneau mie, stiau ca nu au succes :dance:
dar ma enerveaza atitudinea asta de oameni "impovarati" cu probleme grave si nemaipomenite de parca noi am trai intr-o perpetua vacanta si nu tot in eterna si fascinanta romanie
-
deobicei nu intru in astfel de polemici, asta cred ca ii macina cel mai mult;
si culmea nu imi spuneau mie, stiau ca nu au succes :dance:
dar ma enerveaza atitudinea asta de oameni "impovarati" cu probleme grave si nemaipomenite de parca noi am trai intr-o perpetua vacanta si nu tot in eterna si fascinanta romanie
Mie-mi esti teribil de simpatica cand te enervezi. Ca se-ntampla rar de tot ;D.
-
nu cred ca m-ai vazut vreodata nervoasa cu nervi ; ce sa fac mai am si defecte :applause:
-
Nu, asa-i. Da`am imaginatie. ;D Si raman la chestia de sus. Esti haioasa grav, sunt convins. Numa`trista sa nu fii.
-
dar ma enerveaza atitudinea asta de oameni "impovarati" cu probleme grave si nemaipomenite de parca noi am trai intr-o perpetua vacanta si nu tot in eterna si fascinanta romanie
Pai ce-ar fi sa ne si simtim intr-o perpetua vacanta?
-
Ar fi bine. Ar fi si mai bine daca chiar am fi intr-o vacanta...seculara. ;D. Cred c-as bate cioara la speranta de viata!
-
Ar ajunge sa ne imaginam. Acum, pana nu trebuie sa tinem cont de ce-si imagineaza doua persoane una despre cealalta. :angel:
-
Ratiunea de a fi , de a exista ,de a avea sens , este ratiunea fiintei, fie ea single sau nu.Singur pt. mine este o stare,am fost in cuplu si am simtit singuratatea la modul cel mai dureros.azi fiind singura paradoxal ma simt mai putin singura.Pt mine SINGURATATEA IN DOI a fost lectie !.Sunt si eu de aceiasi parere ca viata nu are nici un sens decat sensul pe care il dam fiecare.
-
Da, cred ca si tu ai dreptate... Nu putem descoperi ce are sens decat dupa ce da la o parte ceea ce nu are. O0
-
De fapt, nici acuma nu suntem singuri., un gand si suntem impreuna. NOAPTE BUNA TUTUROR!
-
Noapte buna! spun si eu.
-
credeti ca un single trebuie sa fie mai puternic ( si nu ma refer la forta fizica ) decat alti oameni?
-
Daca nu este, devine. Are mai putine "supape" de evadare din calea responsabilitatilor si a dilemelor existentiale.
-
credeti ca un single trebuie sa fie mai puternic ( si nu ma refer la forta fizica ) decat alti oameni?
Un single ar trebui sa fie puternic si înţelept, este o arta de supravieţuire. Ar trebui sa stie bine in ce relatii se afla cu cei din jurul lui, ce poate primi de la ei şi ce le-a dat. De multe ori, cel care este un single nu poate duce o viata de huzur. Si as mai adauga faptul că, de cele mai multe ori, este un bun observator, cunoaste bine lumea (sau asa crede) si o apreciaza mult. E responsabil, luptator si manifesta un interes amplificat fata de informatiile si lucrurile utile. Si ar trebui sa ia in considerare faptul că o noua experienta, o noua informatie dobandită poate deschide porţi nebănuite...
-
Si ar trebui sa ia in considerare faptul că o noua experienta, o noua informatie dobandită poate deschide porţi nebănuite...
Si ar mai trebui si sa nu se teama de asta.
-
daca e suficient de destupat la minte, daca si-a invatat lectiile din trecut, nu se va teme.
daca nu, va sufla si-n iaurt :-\
-
eh, guess, o chestie interesanta ai spus tu ca single-si ar fi tentati sa sufle si in iaurt dupa ce au trecut prin experiente mai mult sau mai putin neplacute (http://i41.tinypic.com/25s226b.gif)
-
gabi, lasand modestia deoparte, am spus io multe chestii interesante :2funny:
dar depinde de la caz la caz, nu mi se pare corect sa generalizez, daca am avut ghinion o data, s-a intamplat, daca tiparul se repeta si-a doua si-a treia oara, e clar ca e ceva in neregula cu mine. si-mi iau timp pt mine si imi fac temele, inteleg de ce am tras in viata mea un anumit tipar de barbat, de ce experientele sunt identice dar cu protagonisti diferiti, incerc sa vad ce convingeri limitative am ( gen "toti barbatii sunt porci/ barbatii nu cauta decat sex/barbatii te folosesc si te inlocuiesc) si sa le inlocuiesc cu unele pozitive si tot ce cred ca mi-ar fi de folos sa schimb tiparul de barbat pe care il atrag. munca intotdeauna e la noi, nu la altii. noi suntem responsabili pentru ce traim, pentru situatiile din viata noastra, pentru partenerii pe care ii atragem. fiecare vine sa ne invete o lectie, iar daca n-o invatam tiparul se repeta la infinit.
-
Ce e dragut: faptul ca nu realizezi ca (cu toata pregatirea si programarea si tehnica de atragere a fatului-frumos) EXISTA POSIBILITATEA REALA (factorul intamplare, pe care tu te chinui sa o scoti din ecuatie cu...chestiile- ca nu stiu cum sa le spun altfel- de care ziceam mai devreme, tehnicile iscusite) sa te indragostesti de un nemernic (care trateaza femeile cum spuneai tu). Asa ca io as fi un pic atent si la acest amanunt, e posibil sa...asta ca sa ma leg de suflatul in iaurt. Da, io zic ca-i un lucru bun,sa fii mai circumspect, tinand cont de faptul ca esti patit. Se cheama ca ai invatat ceva.
-
daca ajungi sa fii mai circumspect si cu cine nu trebuie?
-
Ce e dragut: faptul ca nu realizezi ca (cu toata pregatirea si programarea si tehnica de atragere a fatului-frumos) EXISTA POSIBILITATEA REALA (factorul intamplare, pe care tu te chinui sa o scoti din ecuatie cu...chestiile- ca nu stiu cum sa le spun altfel- de care ziceam mai devreme, tehnicile iscusite) sa te indragostesti de un nemernic (care trateaza femeile cum spuneai tu). Asa ca io as fi un pic atent si la acest amanunt, e posibil sa...asta ca sa ma leg de suflatul in iaurt. Da, io zic ca-i un lucru bun,sa fii mai circumspect, tinand cont de faptul ca esti patit. Se cheama ca ai invatat ceva.
factorul intamplare nu-l scot din ecuatie, pentru ca nu pot si nici n-as vrea sa programez totul in viata mea. eu fac doar ce tine de mine mental, fizic, spiritual si stiu clar ce fel de om vreau sa am alaturi. mai departe las destinul sa-si spuna cuvantul: cand, unde, cum s-o intampla sa ne intalnim.
cat despre a atrage un astfel de exemplar, nicio sansa. nu eu. pentru ca stiu ce vreau si pentru ca, privind in urma, observ ca desi am avut un tipar bun de barbat pe care l-am atras, am reusit sa-l perfectionez in ultimul timp foarte mult doar prin munca cu mine.
(ca o paranteza, ceea ce am scris mai sus era o exprimare la modul general, nu ma refeream la mine ca as avea astfel de credinte, ci dadeam un exemplu de femeie care atrage ceea ce gandeste.
stiu ca tu ai alta viziune si nu incerc sa conving pe nimeni de nimic, e doar punctul meu de vedere, probat pe mine si care vad ca da rezultate. :) )
-
daca ajungi sa fii mai circumspect si cu cine nu trebuie?
asta inseamna sa nu-ti fi invatat lectia, ajungi sa pedepsesti la modul inconstient, desigur, un om care nu ti-a gresit cu nimic si care plateste pentru greselile celui dinaintea lui.
-
Ei, uite asta asteptam, intelepciunea ardeleneasca! :thumbup: (foarte serios vorbesc, Adda, nu incerc sa te iau peste picior, ai cuvantul meu). Da, asta-i reversul medaliei, poti rata jumatatea vietii tale fiindca ai fost aricos. Asa ca un om inteligent stie (ma rog, ar trebui sa) cum sa contrabalanseze acest aspect.
(Bine, io zic ca mai depinde si de cat de "proaspat" e evenimentul care te-a facut sa sufli-n iaurt :) )
-
nooo...stii cum e cu ardelenii...gandesc mai incet...si pana sa aleaga...nu mai au ce... :thumbup: ;)
glumesc....
teoretic stim toti...practica ne omoara...
-
Pai nu asta-i diferenta? a sti drumul si a pasi pe el (ca-n Matrix, ca deacolo am furat replica ;D)
-
si daca mai pasesti si pe drumuri necunoscute ce are?
-
cred ca mi-ar fi de folos sa schimb tiparul de barbat pe care il atrag. munca intotdeauna e la noi, nu la altii. noi suntem responsabili pentru ce traim, pentru situatiile din viata noastra, pentru partenerii pe care ii atragem. fiecare vine sa ne invete o lectie, iar daca n-o invatam tiparul se repeta la infinit.
Cand afli si cum poti sa schimbi asta (la modul concret, nu teoretic), spune-mi si mie, te rog... Nu glumesc si nu fac misto.
-
si daca mai pasesti si pe drumuri necunoscute ce are?
Cu atat mai bine. denota curaj. Numa` ca posibilitatea asta nu era luata in calcul in discutia respectiva.
-
luam in calcul acum si posibilitatea asta :)
chiar daca nu sunt eu cea mai curajoasa persoana...uneori merita incercat...nu se stie niciodata...
-
Asa-i,Adda. Si daca n-oi fi curajoasa, macar iute. :blush:
-
stii vorba aia..."grabeste-te incet!" ;D
-
Right! Bine ca simtul umorului nu ti-e ardelenesc... :2funny:
-
pai curajoasa nu...iute nu...macar simtul umorului sa-l am ;D
sa fac haz de necaz :dance:
-
Aci esti romanca la fel ca noi toti. :) Romanu-i campion mondial la facut misto cand e-n belea. Chit ca uneori n-ar trebui. Numa` ca de! astia suntem.
-
Cand afli si cum poti sa schimbi asta (la modul concret, nu teoretic), spune-mi si mie, te rog... Nu glumesc si nu fac misto.
Caroline, daca ar exista o reteta valabila pentru toti oamenii, ar fi simplu. am sa-ti spun ce am facut eu, in speranta ca iti va fi de folos. am citit o carte care mi-a deschis ochii, ti-o recomand, o gasesti gratis pe scribd, "femei care iubesc prea mult" de robin norwood. cartea asta m-a facut constienta de ce am ales intr-un fel si nu in altul, e plina de exemple concrete, dar si ce poti aplica pentru a-ti schimba viata. asta a fost primul pas. eu citesc foarte mult, urmaresc filme si mai nou, particip la seminarii de dezvoltare personala. toate m-au ajutat, fara partea teoretica nu as fi stiut ce am de facut. important e sa si aplici ceea ce citesti (si consideri ca ti s-ar potrivi).
sunt multe de spus, dar nu pe forum, ma deranjeaza ca n-am posibilitatea sa-ti pot scrie un mesaj privat. :-\
citeste cartea, eu cred ca iti va fi de folos in limpezirea ideilor. :)
-
Aci esti romanca la fel ca noi toti. :) Romanu-i campion mondial la facut misto cand e-n belea. Chit ca uneori n-ar trebui. Numa` ca de! astia suntem.
desi nu-mi place spiritul de turma...sunt romanca si eu...ce sa fac? :giggle:
-
Corect. Mai are dreptate si tembelu` de Badea, faptul ca ne nascuram aci ne mananca tot timpul ;D
-
daaa...cam asa ceva. stie el ce zice.
-
sunt multe de spus, dar nu pe forum, ma deranjeaza ca n-am posibilitatea sa-ti pot scrie un mesaj privat. :-\
citeste cartea, eu cred ca iti va fi de folos in limpezirea ideilor. :)
O sa o caut. Poti sa-mi scrii pe mail: cornelia.ioana08@gmail.com. ;)
In alta ordine de idei...
Bitek, nu prea inteleg ce ai cu ardelenii... Io-s jumate ardeleanca si o stiu si pe Adda, care e get-beget, si noi tot nu vorbim cu atatia de io, numa, is, doamne-feri, multam ca tine, cel putin in scris. ::)
-
Pai io am ceva cu toata lumea, incepand cu mine ;D. Iar tu acu` esti ardeleanca serioasa, jumatea a serioasa. :)
-
jumatea a serioasa.
No, ma, da' tu chiar graiesti ardeleneste cumsacade. Da' de-a cui esti ?! :happy:
-
Pai bre, o s-o ntreb pe mama cate excursii in Ardeal facu ea acu...ceva ani. Si vaz io ce-mi miroase. Da` nu prea creca sa iasa ceva. (Nici Mitic pur nu-s. De fapt, is cam Mitic, asa, prin adoptie, ca am acte si muncesc aci, in rest...ba :))
-
.. Io-s jumate ardeleanca si o stiu si pe Adda, care e get-beget, si noi tot nu vorbim cu atatia de io, numa, is, doamne-feri, multam ca tine, cel putin in scris. ::)
culmea ca eu sunt bucuresteanca get-beget si tot folosesc cuvinte ardelenesti si in scris si chiar atunci cand vorbesc, le-am preluat din limbajul celor din ardeal pentru ca mi-au placut, parca suna mai fain (http://i43.tinypic.com/2ewe0m0.gif) decat vorba noastra urbana
cat despre ce citim, ce stim teoretic si ce facem cand ne vedem pusi in fata unei situatii concrete de viata aici e mare diferenta
teoretic toti stam bine la capitolul ce ar trebui sa facem, fie ca am auzit anumite lucruri de la cei mai batrani sau le-am urmarit pe la vreo conferinta, sau le-am citit, problema se pune cand ne vedem in situatia de a aplica practic ceea ce teoria ne spune si atunci constatam ca obisnuintele, deprinderile, ceea ce este imprimat in subconstientul nostru ne face sa actionam altfel
-
Bitek, nu prea inteleg ce ai cu ardelenii... Io-s jumate ardeleanca si o stiu si pe Adda, care e get-beget, si noi tot nu vorbim cu atatia de io, numa, is, doamne-feri, multam ca tine, cel putin in scris. ::)
asa-i place lui sa tachineze lumea.... ;D
e adevarat ca noi nu vorbim "ardeleneste" tot timpul, pe noi ne da de gol accentul ardelenesc sau unele cuvinte din zona noastra, nu neaparat cele uzuale... :) ;)
ioi, da' pe mine nu ma deranjeaza, poate sa zica ce vrea despre noi, eu chiar sunt mandra ca sunt ardeleanca :dance: *|*
-
Si pe mine ma da accentul de gol. In scris :). Io (de unde o fi zis ea ca si asta-i ardelenesc :slap:...bre oamenilor, asta-i forma arhaica si oarecum vulgara a pron pers la a I a nominativ, peste tot in tara asta! :rtfm:) asa scriu, cat pot de prescurtat si cu cat mai putine litere posibil. As desena, daca as putea. Asa, ceva abstract cu maxim doo linii si alea cat mai scurte. Numa`sa se-nteleaga ceva. Acu`nu veniti sa-mi ziceti ca si forma asta acuta de lene e tot ardeleneasca... :faint:
-
O sa o caut. Poti sa-mi scrii pe mail: cornelia.ioana08@gmail.com. ;)
Caroline, iti scriu dupa ce ma intorc, pe saptamana viitoare :)
-
Si pe mine ma da accentul de gol. In scris :). Io (de unde o fi zis ea ca si asta-i ardelenesc :slap:...bre oamenilor, asta-i forma arhaica si oarecum vulgara a pron pers la a I a nominativ, peste tot in tara asta! :rtfm:) asa scriu, cat pot de prescurtat si cu cat mai putine litere posibil. As desena, daca as putea. Asa, ceva abstract cu maxim doo linii si alea cat mai scurte. Numa`sa se-nteleaga ceva. Acu`nu veniti sa-mi ziceti ca si forma asta acuta de lene e tot ardeleneasca... :faint:
;D ;D
:giggle: sa fim on topic : intrebare pt un single ;)...conteaza cum scriem sau cum vorbim atata timp cat ne intelegem? :)
-
No ase! :kissing: :flori:
-
:):thumbup:
-
intrebare pt un single ;)...conteaza cum scriem sau cum vorbim atata timp cat ne intelegem? :)
cred ca nu are importanta cum scriem sau vorbim atata timp cat o facem civilizat
ce ne facem cu cei care inteleg numai ce vor ei ;)
-
important nu este sa faci doar ceea ce-ti place (sau sa visezi la asta, daca momentan nu poti), ci sa faci tot ceea ce ai de facut, acum si aici, cu placere.
Am si io o nelamurire: cum poti sa faci ceea ce ai de facut cu placere daca ceea ce ai de facut nu se numara printre ceea ce-ti place sa faci? :-\
-
Sa dezvolti strategii mentale astfel incat sa cauti si sa gasesti placere in ceea ce faci. Altfel spus, cica fericirea sau nefericirea sunt doar chestie de perceptie si de atitudine personala vis-a-vis de perceptie, ca in fond viata e aceeasi pentru toti.
-
cica fericirea sau nefericirea sunt doar chestie de perceptie si de atitudine personala vis-a-vis de perceptie
cred totusi ca e mult mai mult decat o "chestie de perceptie",factorii implicati fiind numerosi,influenteaza atitudinea personala a fiecaruia.
-
Adevarat, dar ideea pe care o citam eu era ca si atitudinea influenteaza factorii, chiar mai mult decat invers. Sunt oameni care traiesc obiectiv absolut la fel, dar subiectiv se simt foarte diferit in aceeasi situatie/experienta de viata. Sau, chiar si la aceeasi persoana... Uite, concret, la mine, de exemplu, se intampla ceva ciudat. Acum 3 ani cand am divortat si am revenit in invatamant, eram foarte fericita cu ceea ce aveam, si aveam (profesional si financiar vorbind) mult mai putin decat acum. Obiectiv, nu s-a schimbat nimic de-atunci sau chiar s-a schimbat in bine. Deci, din pacate, nu pot "da vina" pe situatie... trebuie sa ma straduiesc eu sa ma "joc" de-a viata atunci cand n-am chef sau nu-mi place ceva. :-\ Uneori imi si iese. ;)
-
cica fericirea sau nefericirea sunt doar chestie de perceptie si de atitudine personala vis-a-vis de perceptie
Nu se limiteaza numai la perceptie iar omul are o limita de modificare a perceptiei. Ca sa dau un exemplu brut: nu poti pecepe un pumn luat in figura ca pe o mingiiere oricit te-ai stradui. Pe de alta parte, poti sa zici ceva de genul: "bine ca dat cu pumnul si nu cu cutitul" ;D
Sunt relative si perceptiile astea... :box:
-
Ce zici atunci de propunerea lui Frankl de a percepe mizeriile si bataile zilnice dintr-un lagar nazist ca pe o oportunitate de dezvoltare personala (in acest caz, a ambitiei de a supravietui)? :o
-
Am o întrebare și, mi s-a părut că asta e topicul în care aș putea să o lansez. Dacă am gresit - rog moderatorii să actioneze în consecinta :).
De fapt, cred ca am o suită de întrebări pentru singles. Nu pentru orice fel de singles, ci pentru cei din comunitatea SC:
Cand faci o rezervare, în prima parte a anului, pentru actiuni SC din a doua parte a anului nu e ca și cum te-ai ...angaja că îți vei menține statutul? Atat de mult ne-am obișnuit cu atat statut încat nici nu mai luăm în calcul posibilitatatea unei schimbari?
E adevarat că, în unele cazuri, te poti baza pe datele oferite de experiența concreta și să estimezi obiectiv probabilitatea spre zero.
Dar, tot nu ma pot abtine să nu mă întreb daca nu e un soi de...profetie autorealizatoare?
:crazy2:
-
Am si io o nelamurire: cum poti sa faci ceea ce ai de facut cu placere daca ceea ce ai de facut nu se numara printre ceea ce-ti place sa faci? :-\
exista si lucruri pe care trebuie sa le faci chiar daca nu-ti plac ! daca totul ar fi roz in viata noastra unde ar mai fi distractia :D
de obicei in astfel de situatii ai 2 variante: 1 ceea ce faci nu este atat de urgent si aplici regula pauzele lungi si dese cheia marilor succese (http://i43.tinypic.com/2ewe0m0.gif)
sau 2. daca este totusi necesar sa faci acel lucru incerci sa cauti o motivatie pozitiva (precis exista una pentru care faci acel lucru)ceva gen daa fac acest lucru mai tarziu sa am anumite beneficii sau daca termin mai repede voi avea apoi mai mult timp sa fac ceea ce imi place sau tacand acest lucrru care nu-mi place stiu ca voi bucura pe cineva sau va beneficia de pe urma lui etc
-
Am o întrebare și, mi s-a părut că asta e topicul în care aș putea să o lansez. Dacă am gresit - rog moderatorii să actioneze în consecinta :).
De fapt, cred ca am o suită de întrebări pentru singles. Nu pentru orice fel de singles, ci pentru cei din comunitatea SC:
Cand faci o rezervare, în prima parte a anului, pentru actiuni SC din a doua parte a anului nu e ca și cum te-ai ...angaja că îți vei menține statutul? Atat de mult ne-am obișnuit cu atat statut încat nici nu mai luăm în calcul posibilitatatea unei schimbari?
E adevarat că, în unele cazuri, te poti baza pe datele oferite de experiența concreta și să estimezi obiectiv probabilitatea spre zero.
Dar, tot nu ma pot abtine să nu mă întreb daca nu e un soi de...profetie autorealizatoare?
:crazy2:
depinde de fiecare
eu am incetat de mult sa mai fac vreun fel de profetie in ceea ce priveste lucrurile si situatiile din viata, exista prea multe variabile si in mod cert nu suntem capabili sa le controlam atunci cand ele nu depind de noi ci de destin, de intamplare sau de conjunctura sau cum vrei sa le spui
-
De acord cu Gabi. Trebuie sa te bucuri de ceea ce ai acum. Si zau daca eu (cel putin eu) ma bucur mai putin decat daca mi-as face alte planuri. So... eu mi-am facut inscrierile pe SC pana la Revelionul 2013 inclusiv. Pentru ca ar trebui sa se intample ceva intr-adevar extraordinar ca sa trebuiasca sa le anulez datorita statutului (si, sa fim seriosi, rezervarile se fac oricum cu maxim o luna inainte, deci orice schimbare de statut e "la liber"). Nu in ultimul rand, nu mai accept jumatati de masura. E prea ok sa traiesc acum si aici ca sa traiesc in virtutea unor utopii viitoare.... pardon, adica sa nu traiesc in virtutea... etc.
-
Almi_gabi, uneori depinde si de atitudinea mentală, ori sufletească. De ceva din interiorul tau care te ține într-o stare pe care nu poti, nu știi cum, nu ai motivație să o schimbi. Sau, conjunctura, norocul, întamplarea nu te motivează să o faci.
Caroline, sigur, sunt de acord cu tine, nu poti sa nu traiesti....
Am pus întrebarea și pentru mine, nu doar pentru ceilalți. Caut și eu un răspuns la ea. Și nu voiam să îi dau o notă tragică sau prea serioasă.
Seară bună, tuturor!
-
Dar, tot nu ma pot abtine să nu mă întreb daca nu e un soi de...profetie autorealizatoare?
inclin sa cred ca da, e ca si cum te-ai programa mental pentru acest statut in urmatoarele cateva luni :-\
Caroline, sigur, sunt de acord cu tine, nu poti sa nu traiesti....
traiesti, nu zice nimeni ca nu traiesti in acest timp, dar oricat ai vrea, nu e ca si cand ai fi cu el/ea...unele lucruri le poti face singur si sa te simti implinit, bucuros, fericit, dar altele, pur si simplu, nu au farmec decat cand le faci in doi.
-
Almi_gabi, uneori depinde si de atitudinea mentală, ori sufletească. De ceva din interiorul tau care te ține într-o stare pe care nu poti, nu știi cum, nu ai motivație să o schimbi. Sau, conjunctura, norocul, întamplarea nu te motivează să o faci.
....
cauta sa iei viata asa cum vine, fiecare lucru la timpul sau, cauta compania persoanelor care iti schimba in bine starea starea sufleteasca si in timp motivarea va vei si ea, permite-ti sa te bucuri de ce e frumos si iti place :)
-
cauta sa iei viata asa cum vine, fiecare lucru la timpul sau, cauta compania persoanelor care iti schimba in bine starea starea sufleteasca si in timp motivarea va vei si ea, permite-ti sa te bucuri de ce e frumos si iti place :)
Multumesc, almi_gabi. Poate ar fi bine sa mai scriu cate ceva in topicul de prezentare a noilor veniti. Eu sunt impacata cu viața mea și cu tot ce imi ofera sau nu imi ofera ea. Era mai curand o curiozitate...intelectuală, ca sa zic asa, decat expresia unei framantari sufletesti.
Guesswho are dreptate - e un fel de programare. Sau poate fi si un fel de acceptare a lucrurilor concrete pe care te poti baza, lasand o usă deschisă și un ochi atent spre posibile schimbari.
Parca as fi in bancul cu rabinul: si tu ai dreptate....si tu ai dreptate...Dar, la urma urmei, asa e - fiecare e liber să aibă dreptatea și perspectiva lui asupra unei situații.
-
Cand faci o rezervare, în prima parte a anului, pentru actiuni SC din a doua parte a anului nu e ca și cum te-ai ...angaja că îți vei menține statutul? Atat de mult ne-am obișnuit cu atat statut încat nici nu mai luăm în calcul posibilitatatea unei schimbari?
inclin sa cred ca da, e ca si cum te-ai programa mental pentru acest statut in urmatoarele cateva luni :-\
Oh da, si pe mine m-a speriat rau ideea. Doar ca eu nu sunt single de prea mult timp, nu m-am obisnuit cu asta. Mi-e bine singura, nu ma plang (prea tare :) ), apreciez foarte mult independenta, dar nu-mi doresc sa raman asa. Eu personal nu am de gand sa renunt sa sper si sa ma resemnez doar pentru ca mi-am programat ceva excursii singura.
Apoi oricum intr-o relatie fiecare are nevoie si de spatiul propriu, deci daca se schimba ceva in statutul meu pana la urmatoarea excursie, nu o sa renunt la ea, o sa vin si o sa o consider timpul meu pentru mine. Nu e OK asa ?
-
E ok să îți asiguri o doză sănătoasă de flexibilitate. Dar am vazut ca regula e să te retragi din SC. Doar daca este permisa o interpretare extinsă, de genul fără partener în excursie. Că uneori, partenerul e în mod real prea ocupat, sau în retragere, ori în evitarea angajamentelor sau poate lucrează în strainatate, posibilitatile sunt nenumarate.
-
:flori:
-
Scuze, n-am fost foarte clara, cand am zis "daca se schimba ceva in statutul meu pana la urmatoarea excursie" m-am gandit la cazul in care tocmai as fi cunoscut pe cineva cu care mi-as dori o relatie, cu care as fi in faza de inceput cand inca nu am putea considera ca suntem parteneri cu adevarat. Atunci n-as renunta la planurile mele personale un timp, pana cand lucrurile n-ar fi clare, pentru ca de fapt m-as considera inca single.
De fapt m-am invatat minte si n-as mai renunta la planurile mele personale nici cand relatia ar fi inchegata, dar atunci n-as mai fi in SC.
-
Da, din păcate multe dintre noi am primit lecția asta ca pe o învățătură de minte.
-
Atentie la diferenta majora intre "invatatura de minte" si proiectia asupra urmatorului a tuturor relelor de care era vinovat precedentul, in mintea noastra. Mie mi s-a intamplat deja... :'(
-
Adica sufland in iaurt poti sa ratezi partida vietii... :). Cine a spus ca viata nu are simtul umorului? (negru)
-
Tocma' era sa scriu ca bitek a devenit suspect de serios de la o vreme incoace... culmea coincidentei. ;D
-
Pai serios am fost intoteauna. :). Si facand abstractie de asta, nu poti spune ca n-am dreptate, chiar daca exprimarea mea lasa loc de joaca.
-
Crezi ca mi-as fi permis eu sa zic ca nu ai dreptate? ^-^
-
Culmea ironiei, chiar eram serios :giggle: Vreau sa spun ca am avut o experienta similara si am trait o perioada de timp...exact cum am spus, cu teama ca s-ar putea sa-mi ratez jumatatea, fiind ocupat sa ridic ziduri in juru-mi.
-
Cred ca toti am trecut prin asta... unii inca mai trec. Eu, de pilda, nu-s sigura c-am scapat inca.
-
Hai să dărâmăm zidurile!
Ce se poate întâmpla decât să suferim din nou? (daca spun ca asta e o întrebare pentru singles, sunt on-topic, nu?)
Dau si un răspuns - Să fim fericiti, împliniți, bucuroși, sau măcar într-o stare de bine!
Zi frumoasa si o îmbrătisare!
-
Intrebare -test psihologic - pentru singles și nu numai. Poate fi formulat și la genul masculin. Eu il scriu asa cum l-am preluat.
CINE TE FACE PE TINE CU ADEVARAT FERICITA?
Ai 4 variante de raspuns:
1) Iubitul ma face fericita si implinita !
2) Nimeni nu reuseste! Ma simt nefericita!
3) Alte persoane ma fac fericita !
4) Eu singura ma fac zilnic extraordinar de fericita!
Daca ai raspuns la aceasta intrebare cu 1), 2) sau 3)
atunci esti dependenta emotional de cineva si fericirea ta e
trecatoare, pentru ca de fapt... NU ESTE A TA!
http://www.stilultau.com/blog/] [url]http://www.stilultau.com/blog/ (http://[url)[/url] (simtul etic mă obligă să menționez sursa, nu e vreun promo 8))
-
..
Daca ai raspuns la aceasta intrebare cu 1), 2) sau 3) atunci esti dependenta emotional de cineva si fericirea ta e trecatoare, pentru ca de fapt... NU ESTE A TA!
[url]http://www.stilultau.com[/url]
se poate sa ai dreptate (sau cea care a facut testul!) dar am o nelamurire - poti fi intradevar fericit daca nu ai cu cine sa impartasesti fericirea TA - partener, prieteni, cunoscuti, cei din jurul tau etc?
-
Cred că ideea este să Nu arunci în spatele celorlalti responsabilitatatea sau...cauzalitatea fericirii tale.
A emotiilor noastre, în general.
-
se poate sa ai dreptate (sau cea care a facut testul!) dar am o nelamurire - poti fi intradevar fericit daca nu ai cu cine sa impartasesti fericirea TA - partener, prieteni, cunoscuti, cei din jurul tau etc?
[/b]
io zic ca da, fericirea e o stare interioara, nu depinde (sau n-ar fi indicat sa depinda) de circumstante exterioare
-
Dpmv,fericirea este o stare interioara dar esential este de a avea cu cine sa o impartasesc.Scopul nu este ca prietenii , partenerul sau altcineva sa ma faca fericita, dar starea mea de fericire trebuie sa rezoneze cu cei din jurul meu.
-
Dpmv,fericirea este o stare interioara dar esential este de a avea cu cine sa o impartasesc.Scopul nu este ca prietenii , partenerul sau altcineva sa ma faca fericita, dar starea mea de fericire trebuie sa rezoneze cu cei din jurul meu.
Nu vreau sa transform intr un face book dar .....LIKE!
-
Dpmv,fericirea este o stare interioara dar esential este de a avea cu cine sa o impartasesc.Scopul nu este ca prietenii , partenerul sau altcineva sa ma faca fericita, dar starea mea de fericire trebuie sa rezoneze cu cei din jurul meu.
ma bucur Emi ca ai inteles ce am spus eu O0
-
Povestea singuraticului !
Despartirea de iubita lui a fost un eveniment marcant pentru personajul care a inceput sa-si spuna "Singuraticul". A fost pe punctul de a se sinucide, dar a trecut peste toate printr-o metoda inedita
Jeff Ragsdale, actor si comediant in New York, a fost atat de depresiv dupa despartirea de prietena lui incat a ajuns in pragul disperarii. Asa ca a decis sa ia masuri drastice.
"Daca cineva vrea sa vorbeasca despre orice sa ma sune . Jeff, un tip singuratic", asa sunau anunturile cu care el a impanzit New York-ul. Raspunsurile au fost cu mult peste asteptari.
"Imediat, am inceput sa fiu sunat de un numar enorm de mare de oameni si dupa prima saptamana, cand anuntul a ajuns pe internet, eram contactat de oameni din toata lumea", relateaza Jeff.
In prima zi a primit 100 de telefoane si SMS-uri. O saptamana mai tarziu cifra lor a ajuns la o mie. In total, pana acum, peste 70.000 de oameni l-au contactat pe Jeff din tari ca Marea Britanie, Arabia Saudita sau Vietnam.
Jeff Ragsdale, in varsta de 40 de ani, a mentionat ca a fost contactat de oameni foarte diferiti, de la prizonieri ai inchisorilor pana la brokeri de pe Wall Street. El a precizat ca se afla in relatii foarte apropiate cu aproximativ 20 dintre ei, cu care vorbeste zilnic.
Multi l-au sunat sa-i spuna ca nu este singur, altii l-au incurajat, unii i-au dat sfaturi, altii au primit sfaturi de la el.
A fost atat de marcat de experienta incat s-a hotarat sa scrie o carte despre toate evenimentele de cand a postat anunturile.Impreuna cu alti doi colaboratori, el a strans toate apelurile si mesajele pe care le-a primit si le-a introdus in carte.
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=pV-JPevQ330# (http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=pV-JPevQ330#)
Mi-a placut mult reportajul si mesajul lui ca intr-un oras ca New York, cu peste opt milioane de locuitori, te poti simti cel mai singur om daca nu iei atitudine !!!!
Nu a pornit de la ideea de dating ci de la a cunoaste noi oameni si prin discutiile purtate cu ei a gasit si raspunsuri la unele intrebari pe care le avea vizavi de statutul de single in care viata il adusese.
-
disperarea a adus curajul; curajul, triumful...
-
E si asta un mod de a-ti rezolva problemele...
-
Geniala idee! Oamenii - cunoscuti sau nu - imi vorbesc de obicei. Cred ca as putea sa transform ideea intr-un job. oO
-
Adevarul e ca el a facut asta in New York, nu stiu cine ar avea curajul ( ca sa nu zic "nebunia") sa faca asa ceva in Romania avand in vedere cum ar fi perceput!! :coolsmiley:
-
Eu! :yeah:
-
Eu! :yeah:
exaltarea ne face vulnerabili la depresii... ;) dar cand avem unidirectionalitate...
-
foarte interesanta discutie, cu exemple si idei extrem de pertinente. Eu pot spune din proprie experienta ca e aproape inutil sa fugi de riscuri. Am trait 30 de ani singura itr-o relatie, am riscat zi de luptand sa o tin vie, cu tot felul de argumente si justificari.
Acum sunt singura si e cert ca daca te cunosti cu adevarat pe tine, valorile esentiale care iti dau putere si energie - nu ai cum sa mai gresesti.
-
Stateam si ma gandeam de ce esueaza inceputurile de relatii. Adica: cunosti pe cineva, iti place, iesi o data, de doua si dupa aia incepi cu nodul din papura. Ca e slab, ca e gras. Ca plescaie, ca nu vorbeste. Ca vorbeste prea mult, ca e inchis in el. Ca e asa si pe dincolo si nu se potriveste cu mine. Pe dracu`! Hai sa fim seriosi: ne e teama. Sa investim suflet si timp in oameni. Am vrea ca cineva-ul ala sa transpire grav, sa se plieze pe toate tabieturile noastre mai mult sau mai putin ciudate, sa-i si placa (ca altfel e pa!) si sa zambeasca dupa ce a inghitit tona de tampenii pe care i-o servim. De fapt, imping oamenii departe de mine ca sa-i testez. Sa vad daca-s intr-adevar interesati. Da`n-ar fi mai cinstit daca am da la o parte toate ambalajele astea si i-am zice: mai nea, iote aci un test grila, vezi daca il treci. Daaaa, stiu, unde e romantismul. Pai tocmai l-ai ucis. Cu rahatul ala de calcul: daca rabda, daca sta, daca face, daca, daca...
-
Altfel spus, cand cuiva nu ii esti de ajuns, acel cineva nu e de-ajuns pentru tine. Si viceversa. De acord, cu o singura exceptie: toate acele "daca" sunt valabile numai in cazul in care nu ni s-a pus pata... ca "scuza". ;)
La extrema cealalta: unii care, cand ii intebi ce le place la tine, raspund ceva de genul: totul (exclus sa fie adevarat) si completeaza: am ajuns si noi la o varsta, ce altceva sa mai tot astepti. :faint:
-
Nu, Carol, ce voiam eu sa zic e ca noi impingem oamenii departe. Sub diverse pretexte. Pe masura ce trece timpul, nu vrem sa mai coboram din turn (cu exceptia petei, cum bine ai zis).
-
AI dreptate ca uneori indepartam oamenii de noi , ca mod inconstient de a ne proteja mai ales daca iesi dintr-o relatie unde dai totul dptv.si iesi;varza;dar nu cred ca suntem chiar atat de egoisti incat sa asteptam ca persoana de linga noi sa se plieze la toate dorintele noastre Daca exista acea chimie a atractiei, modul de a percepe lucrurile rezoneza cu noi in mare masura cred ca celelalte criterii nu mai conteaza.Cel putin in cazul meu ar fi un inceput de relatie.
-
Bun. Hai sa mai calcam in picioare inca un cliseu nesimtit: "NU REGRET NIMIC DIN CE S-A INTAMPLAT!" Serios? Adica a doua oara ai lua-o de la capat si ai face aceleasi prostii/ai suferi din nou, stiind ca poti sa eviti asta? Bre, asta-i prostie, zau! Ei uite, io regret multe, multe cate mi s-au intamplat. Si a doua oara m-as intoarce cu fundul la anumiti...si as evita sa-i cunosc...si mi-as vedea de treaba, in loc sa zgandar io diverse, phiiii, da`stii cum? Asa, fara nici cea mai mica intarziere!
Da, io cred in "da-i Doamne romanului, mintea de pe urma". Macar la final. Si cred ca daca ar fi sa ma iert pentru multe, ar trebui sa incep sa nu ma mai mint intai. Da, regret. Multe.
-
Stateam si ma gandeam de ce esueaza inceputurile de relatii. Adica: cunosti pe cineva, iti place, iesi o data, de doua si dupa aia incepi cu nodul din papura. Ca e slab, ca e gras. Ca plescaie, ca nu vorbeste. Ca vorbeste prea mult, ca e inchis in el. Ca e asa si pe dincolo si nu se potriveste cu mine. Pe dracu`! Hai sa fim seriosi: ne e teama. Sa investim suflet si timp in oameni. Am vrea ca cineva-ul ala sa transpire grav, sa se plieze pe toate tabieturile noastre mai mult sau mai putin ciudate, sa-i si placa (ca altfel e pa!) si sa zambeasca dupa ce a inghitit tona de tampenii pe care i-o servim. De fapt, imping oamenii departe de mine ca sa-i testez. Sa vad daca-s intr-adevar interesati. Da`n-ar fi mai cinstit daca am da la o parte toate ambalajele astea si i-am zice: mai nea, iote aci un test grila, vezi daca il treci. Daaaa, stiu, unde e romantismul. Pai tocmai l-ai ucis. Cu rahatul ala de calcul: daca rabda, daca sta, daca face, daca, daca...
teama, dusmanul din umbra! ca bine le zici bitek. pe de o parte; pe de alta, lenea; sau indiferenta; si chiar daca acel cineva ar face tot ce spui tu acolo, ar fi inca un motiv pentru a-l respinge. la drept vorbind, personal, nu mi-ar placea asa ceva, sa fac pe cineva sa se plieze dupa tabieturile mele si sa-mi cante-n struna tot timpul, m-ar enerva si m-ar indeparta de la bun inceput. am observat un lucru, in cateva ocazii de cand sunt singur, am participat la cateva evenimente de grup. din pacate numarul barbatilor este de obicei mai mic decat al femeilor. poate si din aceasta cauza, sunt multe femei care se straduiesc mult, prea mult -as zice- sa atraga atentia unui barbat, tot ce spune el este litera de lege, este admirat, adulat, i se zambeste cu bunavointa si intelegere. empatie la maxim! poate sa fie acolo o alta femeie sau mai multe, interesante, cu o gramada de lucruri faine de spus, ele sunt ignorate de catre suratele lor sau chiar date la o parte, privite de sus, cu condescenta, cu ironie. o femeie poate sa accepte o platitudine oarecare de la un barbat, numai pentru " privilegiul" de a fi in preajma lui, dar nu accepta nimic nimicut de la o alta femeie. sincer, nu am inteles niciodata concurenta asta dintre femei.
nu stiu ce sa zic, chestia cu testatul, de ce sa testam pe ceilalti? eu zic ca la un moment dat suntem destul de maturi ca sa ne dam seama de la bun inceput cu cine avem de-a face si sa facem alegerea pe loc.
-
Eu regret multe din cate-am facut, dar mai ales din cate n-am facut. Tocmai regretele astea sunt cel mai greu de digerat si de acceptat. Dar n-am cum sa dau timpul inapoi, si nici sa fiu prea mult timp trista nu-mi permit. Momentan inca mai sper ca pentru mine cartile inca nu s-au taiat; dar daca e sa fie asa, mi-ar placea sa stiu ca sa-mi refac planurile.
-
Femeile sunt mult mai apasate de singuratate. Un amestec de rusine- nu stiu de ce, dar asa e- cu dorinta acuta de-a avea copii, cu senzatia ca le trece "faina prin traista"...si cumva, asa si e. un barbat singur are de n ori mai multe sanse sa-si gaseasca pe cineva potrivit decat o femeie singura. si cu cat trece timpul e mai rau.
-
Bun. Hai sa mai calcam in picioare inca un cliseu nesimtit: "NU REGRET NIMIC DIN CE S-A INTAMPLAT!" Serios? Adica a doua oara ai lua-o de la capat si ai face aceleasi prostii/ai suferi din nou, stiind ca poti sa eviti asta? Bre, asta-i prostie, zau! Ei uite, io regret multe, multe cate mi s-au intamplat. Si a doua oara m-as intoarce cu fundul la anumiti...si as evita sa-i cunosc...si mi-as vedea de treaba, in loc sa zgandar io diverse, phiiii, da`stii cum? Asa, fara nici cea mai mica intarziere!
Da, io cred in "da-i Doamne romanului, mintea de pe urma". Macar la final. Si cred ca daca ar fi sa ma iert pentru multe, ar trebui sa incep sa nu ma mai mint intai. Da, regret. Multe.
na, diferente intre femei si barbati, ce vrei....io chiar nu regret nimic din ce am trait, chiar si experientele cele mai rele, greu de depasit le-am luat ca lectii de viata din care am avut cel mai mult de invatat. a doua oara, tocmai pt ca mi-am invatat lectia, clar n-o sa repet greseala. consider ca erau necesare acele lectii ca sa pot deveni omul care sunt azi. :)
poate si din aceasta cauza, sunt multe femei care se straduiesc mult, prea mult -as zice- sa atraga atentia unui barbat, tot ce spune el este litera de lege, este admirat, adulat, i se zambeste cu bunavointa si intelegere. empatie la maxim!
nu stiu ce sa zic, chestia cu testatul, de ce sa testam pe ceilalti? eu zic ca la un moment dat suntem destul de maturi ca sa ne dam seama de la bun inceput cu cine avem de-a face si sa facem alegerea pe loc.
Matei, alea sunt femeile disperate. se cunosc de la distanta. dar sa stii ca exista si reversul medaliei, barbatii disperati :thumbdown:
despre testat, te felicit daca ai ajuns la acest grad de maturitate incat sa iti dai seama din prima cu ce fel de om ai de-a face. eu prefer sa-i las timp omului (cam intr-o luna, sa zicem), dupa care iau o decizie in ceea ce-l priveste. asta o spun cu privire la cineva cu potential si care ma atrage. cand e clar ca n-am nimic in comun cu omul, evident ca nu mai exista a doua intalnire.
Perioada de cunoastere e foarte frumoasa si interesanta, dar in acelasi timp necesara, abia dupa un timp iti dai seama daca poti merge pe acelasi drum cu un posibil partener sau nu. Parerea mea...
-
teama, dusmanul din umbra! ca bine le zici bitek. pe de o parte; pe de alta, lenea; sau indiferenta; si chiar daca acel cineva ar face tot ce spui tu acolo, ar fi inca un motiv pentru a-l respinge. la drept vorbind, personal, nu mi-ar placea asa ceva, sa fac pe cineva sa se plieze dupa tabieturile mele si sa-mi cante-n struna tot timpul, m-ar enerva si m-ar indeparta de la bun inceput. am observat un lucru, in cateva ocazii de cand sunt singur, am participat la cateva evenimente de grup. din pacate numarul barbatilor este de obicei mai mic decat al femeilor. poate si din aceasta cauza, sunt multe femei care se straduiesc mult, prea mult -as zice- sa atraga atentia unui barbat, tot ce spune el este litera de lege, este admirat, adulat, i se zambeste cu bunavointa si intelegere. empatie la maxim! poate sa fie acolo o alta femeie sau mai multe, interesante, cu o gramada de lucruri faine de spus, ele sunt ignorate de catre suratele lor sau chiar date la o parte, privite de sus, cu condescenta, cu ironie. o femeie poate sa accepte o platitudine oarecare de la un barbat, numai pentru " privilegiul" de a fi in preajma lui, dar nu accepta nimic nimicut de la o alta femeie. sincer, nu am inteles niciodata concurenta asta dintre femei.
nu stiu ce sa zic, chestia cu testatul, de ce sa testam pe ceilalti? eu zic ca la un moment dat suntem destul de maturi ca sa ne dam seama de la bun inceput cu cine avem de-a face si sa facem alegerea pe loc.
Pai nu cred ca ai cum sa intelegi (spiritul competitional inter-gen feminin -moooaaama, ce-am debitat aci! :idiot2:-). E o chestie nativa, specifica doar lor, femeilor. Poate ne explica ele, desi as cam pune pariu ca nu, pentru ca majoritatea neaga cu indarjire ca ar exista asa ceva. De ce neaga? Iarasi o alta ciudatenie de-a lor. Probabil ca sa arate ca-s marinimoase. Desi e bine stiut faptul ca ele au mult mai putine scrupule decat noi. (de-aia si regreta mai mult decat noi ulterior >:D). Iar la faza cu debitatul platitudinilor, io cred e o alta insusire tot a fiintelor acestea ciudate: e vorba de nivelul de toleranta. Care e mult mai mare decat in cazul nostru. De fapt, de capacitatea de indura, mai bine spus. Numa`daca ne gandim la bataturile date de incaltari...De-aia cred io ca un barbat inteligent (nu ca io m-as numara printre aia) observa la timp cand o femeie il place sau doar il tolereaza si ia masuri in consecinta.
Si iti dau dreptate, da, am observat si eu, ele se straduie foarte mult. In aproape orice. Sa fie mai frumoase, sa fie mai bune, sa fie...sa faca...creca tot o urmare (atenuata cumva) a spiritului de competitie e si asta. Numai ca aici, in majoritatea situatiilor as spune, e o treaba pozitiva. Pentru ca le determina sa se autodepaseasca ;) (hi hi, d-aia parem noi puturosi in ochii lor, acu-mi dau seama ;D).
-
na, diferente intre femei si barbati, ce vrei....io chiar nu regret nimic din ce am trait, chiar si experientele cele mai rele, greu de depasit le-am luat ca lectii de viata din care am avut cel mai mult de invatat. a doua oara, tocmai pt ca mi-am invatat lectia, clar n-o sa repet greseala. consider ca erau necesare acele lectii ca sa pot deveni omul care sunt azi. :)
sofisme educationale
-
Eu regret multe din cate-am facut, dar mai ales din cate n-am facut. Tocmai regretele astea sunt cel mai greu de digerat si de acceptat. Dar n-am cum sa dau timpul inapoi, si nici sa fiu prea mult timp trista nu-mi permit. Momentan inca mai sper ca pentru mine cartile inca nu s-au taiat; dar daca e sa fie asa, mi-ar placea sa stiu ca sa-mi refac planurile.
Uite, d-aia va admir eu. Pentru capacitatea asta (uimitoare!) de regenerare si pentru adaptabilitate. Aci iar ne dati clasa :bow:.
Si ca sa-ti raspund si la post-ul urmator, sa stii ca nu e chiar asa. O femeie alege, de obicei.
Si nu e usor nici pentru noi. Si da, cu trecerea timplului parca e mai dificil. De fapt, cred ca noi insine (barbati, femei, nu conteaza) devenim mai dificili.
-
na, diferente intre femei si barbati, ce vrei....io chiar nu regret nimic din ce am trait, chiar si experientele cele mai rele, greu de depasit le-am luat ca lectii de viata din care am avut cel mai mult de invatat. a doua oara, tocmai pt ca mi-am invatat lectia, clar n-o sa repet greseala. consider ca erau necesare acele lectii ca sa pot deveni omul care sunt azi. :)
sunt absolut de acord. si fara niciun fel de sofism, bit.
Toate experientele de viata isi au rostul ?or, te invata ceva, iti deschid orizontul interior intr-un fel... si nu o data s-a dovedit ca ceea ce la un moment dat parea a fi fost o greseala regretabila s-a dovedit ulterior a fi premisa unui "altceva" interesant, benefic...
bit, invata (odata! :)) sa nu regreti ceea ce a fost. este inutil. nu poti schimba nimic din trecut si nu faci decat sa te incarci in prezent si viitor cu balastul unor trairi negative. Pare greu, chiar imposibil sa-ti schimbi perspectiva asupra unor lucruri dar nu e chiar asa.
Cum Dumnezeu sa te fac io pe tine, fratili meu, sa privesti frumos TOT ce este in viata ta?! :) :kissing:
-
Femeile sunt mult mai apasate de singuratate. Un amestec de rusine- nu stiu de ce, dar asa e- cu dorinta acuta de-a avea copii, cu senzatia ca le trece "faina prin traista"...si cumva, asa si e. un barbat singur are de n ori mai multe sanse sa-si gaseasca pe cineva potrivit decat o femeie singura. si cu cat trece timpul e mai rau.
nu mi-am propus sa fiu contra, da vad ca-mi iese cu brio azi... ;)
eu sunt single de ceva timp, dar nu ma simt apasata de singuratate. am un copil, calatoresc, am prieteni, ma descurc foarte bine si singura, dar dorinta de a intalni omul potrivit vine din placerea de a imparti anumite trairi, sentimente, experiente.
ce-am bolduit imi suna a credinta negativa si daca o asimilezi va deveni realitatea pe care o vei trai (sau pe care o traiesti deja).
dupa divort eram o femeie singura cu un copil mic, dar am avut incredere in mine si nici nu mi-a trecut prin cap ca n-o sa gasesc omul potrivit. si l-am gasit, chiar daca pt un timp limitat!
esti ceea ce gandesti :)
-
sunt absolut de acord. si fara niciun fel de sofism, bit.
Toate experientele de viata isi au rostul ?or, te invata ceva, iti deschid orizontul interior intr-un fel... si nu o data s-a dovedit ca ceea ce la un moment dat parea a fi fost o greseala regretabila s-a dovedit ulterior a fi premisa unui "altceva" interesant, benefic...
bit, invata (odata! :)) sa nu regreti ceea ce a fost. este inutil. nu poti schimba nimic din trecut si nu faci decat sa te incarci in prezent si viitor cu balastul unor trairi negative. Pare greu, chiar imposibil sa-ti schimbi perspectiva asupra unor lucruri dar nu e chiar asa.
Cum Dumnezeu sa te fac io pe tine, fratili meu, sa privesti frumos TOT ce este in viata ta?! :) :kissing:
exact, mica, am avut o astfel de experienta care mi-a parut iadul in viata mea. atunci n-am vazut nimic bun, desi se spune (si chiar asa si e!) ca in fiecare experienta negativa exista si o parte buna. dupa un timp, am realizat ca acea experienta negativa mi-a deschis 2-3 drumuri catre oportunitati extraordinare.
trecutul nu poate fi schimbat, iar ceea ce conteaza e clipa prezenta de care nu se poate bucura cel care traieste in trecut. cred ca pentru fiecare exista un moment al trezirii, aceasta informatie o asimileaza fiecare atunci cand e pregatit. o veni si momentul lui bitek ;) :)
-
Pai nu cred ca ai cum sa intelegi (spiritul competitional inter-gen feminin -moooaaama, ce-am debitat aci! :idiot2:-). E o chestie nativa, specifica doar lor, femeilor.
he, he. chiar crezi ce spui? creca n-ai remarcat cum se zbarleste masculinu'gelos din voi, barbatii, cand o femeie face aprecieri elogioase la adresa unui alt barbat. mama, mama... si n-am vazut asta la unul singur, ci la majoritatea. parca le pici ceara incinsa (de epilat ;D) pe podoaba atavica a epidermei lor darwiniste. ;D
cat despre competitia dintre femei...hm., nu o neg, insa trebuie spus ca de la un anumit nivel in sus chiar si femeile pot aprecia si chiar se pot bucura de calitatile unei surate. ceea ce povesteste acolo matei este o realitate destul de raspandita, e drept, insa o femeie de calitate nu-si va ignora "colegele de sex" numai fiindca e un masculin prin preajma, pe care ele il pot aseza in postura de öbiect al concurentei". chiar si o femeie poate fi fair-play, obiectiva si binevoitoare in raport cu alte femei.
nu mai absolutizati atata perspectiva voastra uracioasa, trolleri ce sunteti. ;D :strambatura:
-
trecutul nu poate fi schimbat, iar ceea ce conteaza e clipa prezenta de care nu se poate bucura cel care traieste in trecut. cred ca pentru fiecare exista un moment al trezirii, aceasta informatie o asimileaza fiecare atunci cand e pregatit. o veni si momentul lui bitek ;) :)
Vai, cat iti urasc condescendenta!
Normal ca stiu ca nu pot schimba trecutul!!! Daca s-ar fi putut face, as fi facut-o de mult! Si lasati-ma pe mine in "adormirea" mea. Desi nu stiu care dintre noi vede viata mai bine. Si nu stiu care ar face fata mai bine unei deceptii, daca stau sa ma gandesc un pic. Hai, va rog io, nu ma provocati sa fiu rautacios! Io-mi traiesc viata incercand sa invat din experientele prin care trec si prin care le vad la alti oameni, nu din sistematizari si teoretizari mai mult sau mai putin trendy. Na, uite ca devin si veninos.
-
he, he. chiar crezi ce spui? creca n-ai remarcat cum se zbarleste masculinu'gelos din voi, barbatii, cand o femeie face aprecieri elogioase la adresa unui alt barbat. mama, mama... si n-am vazut asta la unul singur, ci la majoritatea. parca le pici ceara incinsa (de epilat ;D) pe podoaba atavica a epidermei lor darwiniste. ;D
Bre, slava Domnului ca nu-s invidios. Pe cuvant. Adica chiar nu ma misca. Ba chiar consider ca e de cascat ochii si de bagat la cap in situatii de genul.
-
Vai, urasc condescendenta!
Normal ca stiu ca nu pot schimba trecutul!!! Daca s-ar fi putut face, as fi facut-o de mult! Si lasati-ma pe mine in "adormirea" mea. Desi nu stiu care dintre noi vede viata mai bine. Si nu stiu care ar face fata mai bine unei deceptii, daca stau sa ma gandesc un pic. Hai va rog io, nu ma provocati sau fiu rautacios!
iubire mica, unde vezi toi condescendenta? :o :P
si da, uite na, te provocam! fii uracios, fii uracios! :box:
adica ce, n-avem toti deceptii? da' de ce sa (mai) regreti?!! priveste in fata, ca acolo sunt gropile in care poti sa mai calci. ;D
-
exact, mica, am avut o astfel de experienta care mi-a parut iadul in viata mea. atunci n-am vazut nimic bun, desi se spune (si chiar asa si e!) ca in fiecare experienta negativa exista si o parte buna. dupa un timp, am realizat ca acea experienta negativa mi-a deschis 2-3 drumuri catre oportunitati extraordinare.
trecutul nu poate fi schimbat, iar ceea ce conteaza e clipa prezenta de care nu se poate bucura cel care traieste in trecut. cred ca pentru fiecare exista un moment al trezirii, aceasta informatie o asimileaza fiecare atunci cand e pregatit. o veni si momentul lui bitek ;) :)
pai asta astept si eu cu nerbdare: sa-i vina momentu' lui bit ;D, ca e inteligent si tre' sa ajunga acolo repejor, da' numai daca il arunca pe "nu" din bratele-i apucacioase. ;D
sa vezi acum jet de venin. ;D
-
pai asta astept si eu cu nerbdare: sa-i vina momentu' lui bit ;D, ca e inteligent si tre' sa ajunga acolo repejor, da' numai daca il arunca pe "nu" din bratele-i apucacioase. ;D
sa vezi acum jet de venin. ;D
Iote: :kissing:
-
adica ce, n-avem toti deceptii? da' de ce sa (mai) regreti?!! priveste in fata, ca acolo sunt gropile in care poti sa mai calci. ;D
Bre fratili, nicidata n-am afirmat ca am pus monopolul pe deceptii. Si nici nu mi-a placut vreodata sa ma vad (sau sa fiu vazut) ca o fiinta demna de mila. Neah, mai bine al >:D!. Orice, numai mila nu! Si nici voi fi vreodata asa, indiferent cat de jos -si de tavalit- voi fi fost.
Io am vrut sa spun doar ca-s sincer. Si ca recunosc ca regret. Atat. De ca sa n-am voie?
-
Bre fratili, nicidata n-am afirmat ca am pus monopolul pe deceptii. Si nici nu mi-a placut vreodata sa ma vad (sau sa fiu vazut) ca o fiinta demna de mila. Neah, mai bine al >:D!. Orice, numai mila nu! Si nici voi fi vreodata asa, indiferent cat de jos -si de tavalit- voi fi fost.
Io am vrut sa spun doar ca-s sincer. Si ca recunosc ca regret. Atat. De ca sa n-am voie?
deocamdata ai voie. :) da'dupa ce o sa te prinzi cum e cu neregretatu', singur o sa'-ti schimbi discursu'. :)
-
pai asta astept si eu cu nerbdare: sa-i vina momentu' lui bit ;D, ca e inteligent si tre' sa ajunga acolo repejor, da' numai daca il arunca pe "nu" din bratele-i apucacioase. ;D
sa vezi acum jet de venin. ;D
transformarea nu poate fi instantanee. cand putem spune da, sau nu, fluctuatiile emotionale se pierd in puterea de a ne dicta comportamentul; exercitarea liberului arbitru - cat mai pregnant - ne da puterea sa transformam tot ceea ce este necesar de transformat. alegerile sunt posibile si prin da si prin nu - dar sunt profund eliberatoare ...
-
...da'dupa ce o sa te prinzi cum e cu neregretatu', singur o sa'-ti schimbi discursu'. :)
Sau nu.
:P :P ;D
-
lesiiin... :2funny: ;D
-
lesiiin... :2funny: ;D
sezi bland. saruriiiiileeee! ;D
-
da da, nu nu... da, prefer inversarea atitudinii :applause:
-
nu mi-am propus sa fiu contra, da vad ca-mi iese cu brio azi... ;)
eu sunt single de ceva timp, dar nu ma simt apasata de singuratate. am un copil, calatoresc, am prieteni, ma descurc foarte bine si singura, dar dorinta de a intalni omul potrivit vine din placerea de a imparti anumite trairi, sentimente, experiente.
ce-am bolduit imi suna a credinta negativa si daca o asimilezi va deveni realitatea pe care o vei trai (sau pe care o traiesti deja).
dupa divort eram o femeie singura cu un copil mic, dar am avut incredere in mine si nici nu mi-a trecut prin cap ca n-o sa gasesc omul potrivit. si l-am gasit, chiar daca pt un timp limitat!
esti ceea ce gandesti :)
vorbeam in general. n-am suficienta imaginatie sa-ti descriu cate femei superbe si pe interior si pe exterior sunt langa barbati fara nimic. simplu- fara nimic. sa nu zici ca-i alegerea lor. sunt insa atat de singure..mie mi-e ok, ce-i al meu o sa fie cand va fi.
-
Eu personal am un regret dar fara suferinta intiala.Regret ca nu am avut intelepciunea, de-a vedea relatia in ansamblu si mai ales ca nu am fost capabila sa iert cu adevarat decat dupa multi ani.Separarea a fost benefica,dar in momentul in care am iertat si m-am iertat am simtit ca sunt cu adevarat libera.Schimbarea adevarata in cazul meu a fost atunci cand am privit fosta relatie cu mai multa toleranta.
-
noi, cei din vechile generatii, devenim intelepti cand deja tineretea s-a cam dus...
sunt perspective spirituale care ar trebui daruite copiilor, din timp, astfel incat sa-si poata trai de la inceput viata altfel decat rigid si ingradit in convingeri limitate, asa cum am facut-o noi. Viata trebuie traita (cat) mai frumos, ca este atat de scurta...
ma bucur sa vad ca generatia tanara - copiii mei- parca s-au nascut fara "defectul" judecarii intransigente a celorlalti. invata destul de usor si lectia "äcceptarii". mi-as dori o lume mai libera, mai creativa si mai luminoasa pentru ei (stiu... :offtopic:)
-
Eu personal am un regret dar fara suferinta intiala.Regret ca nu am avut intelepciunea, de-a vedea relatia in ansamblu si mai ales ca nu am fost capabila sa iert cu adevarat decat dupa multi ani.Separarea a fost benefica,dar in momentul in care am iertat si m-am iertat am simtit ca sunt cu adevarat libera.Schimbarea adevarata in cazul meu a fost atunci cand am privit fosta relatie cu mai multa toleranta.
a regreta sau a nu regreta. si eu am regrete. regrete pentru ca stiu ca oricand as fi putut face mult mai mult decat am facut; am avut o relatie foarte frumoasa dar asta nu inseamna ca nu am avut si noi momentele noastre de dificultate. la inceput de drum, banii nu ajung chiar pentru toate dorintele noastre, apoi uneori unul vine obosit din cauza pacientilor, celalat din cauza unui client caruia nu i-a placut scriptul sau toata campania in general. mai apoi copilul care se imbolnaveste, etc. regreti cand iti dai seama de neinsemnatatea supararilor si ca ai fi putut sa faci mai mult ca sa nu te lasi coplesit de anumite imprejurari. pentru cei dintre voi, care doriti sa va refaceti viata, sa stiti ca nu exista decat o cale: respectul total fata de partener si dorinta de a face cat mai mult, dorinta care trebuie tradusa in actiune. lasand la o parte teama despre care ne vorbea bitek. cine este pregatit sa faca acest lucru, cu siguranta va gasi calea de a nu mai fi singur! daca asta doreste.
-
vorbeam in general. n-am suficienta imaginatie sa-ti descriu cate femei superbe si pe interior si pe exterior sunt langa barbati fara nimic. simplu- fara nimic. sa nu zici ca-i alegerea lor. sunt insa atat de singure..mie mi-e ok, ce-i al meu o sa fie cand va fi.
clasicul "femeia bine aranjata, imbracata la patru ace, el in bascheti si sort?!" sau la ce se refera acel nimic? daca te-ai impacat cu singuratatea ta, e de bine! :)
-
nu am fost capabila sa iert cu adevarat decat dupa multi ani Schimbarea adevarata in cazul meu a fost atunci cand am privit fosta relatie cu mai multa toleranta.
am iertat in aceeasi clipa; am fost judecata si condamnata: slaba; si totusi am dat iertare ofensei ...
cineva spunea:cand binele iubitului tau insemna mai mult decat propriul tau bine, atunci esti cu adevarat indragostita.
am incercat asta, mi-a iesit, m-am eliberat!
schimbarea ... vine odata cu ea! :)
-
am iertat in aceeasi clipa; am fost judecata si condamnata: slaba; si totusi am dat iertare ofensei ...
cineva spunea:cand binele iubitului tau insemna mai mult decat propriul tau bine, atunci esti cu adevarat indragostita.
am incercat asta, mi-a iesit, m-am eliberat!
schimbarea ... vine odata cu ea! :)
doar iertarea si acceptarea te fac liber cu adevarat, asa este.
-
pentru guesswho:
disperate, disperate, de acord cu tine. dar asa de mult incat sa nu vada ridicolul care le paste? de fapt am observat ca unora dintre confratii mei le place sa li se dea multa atentie si se simt chiar foarte mandri de ei.
barbati disperati nu stiu daca am cunoscut, poate disperati dupa sex... ;)
-
vorbeam in general. n-am suficienta imaginatie sa-ti descriu cate femei superbe si pe interior si pe exterior sunt langa barbati fara nimic. simplu- fara nimic. sa nu zici ca-i alegerea lor. sunt insa atat de singure..mie mi-e ok, ce-i al meu o sa fie cand va fi.
ma indoiesc sincer de "superbul" lor interior daca stau alaturi de barbati fara nimic (si nu ma refer la partea materiala). daca s-ar pretui cat de cat ca persoane ar alege ce e mai bine pentru ele. eu decat sa traiesc o frumoasa singuratate in doi aleg sa traiesc frumos de una singura, asa macar nu suport toanele nimanui ;D
intr-o relatie intri de bunavoie si iesi daca nu te multumeste, nu te tine nimeni cu forta. cu siguranta ca e alegerea lor sa ramana in acele relatii.
motivele pentru care stau unele/unii in relati sunt scuze ca sa nu-si ia viata in maini, crede-ma. si n-o spun din carti, ci din experienta proprie.
ma bucur sa aud ca esti ok :)
-
pentru guesswho:
disperate, disperate, de acord cu tine. dar asa de mult incat sa nu vada ridicolul care le paste? de fapt am observat ca unora dintre confratii mei le place sa li se dea multa atentie si se simt chiar foarte mandri de ei.
barbati disperati nu stiu daca am cunoscut, poate disperati dupa sex... ;)
unora nu le pasa de ridicol, iar a intra in gratii domnului potent financiar la bratul caruia se afiseaza e mai important pt ele decat stima de sine.
altele o fac din dorinta disperata de a avea un partener, oricare ar fi el.
altele cad in ridicol pt ca.....asa-s ele.
am intalnit barbati disperati, au acel "ceva" care te pune in garda imediat. sunt cei dornici de a avea o relatie cu orice pret, cu oricine, numai "in randul lumii" sa se vada, de parca daca e single e paria....
cealalta categorie de care spui e in libertate si la discretie. si-s gratis... ;D
-
am iertat in aceeasi clipa; am fost judecata si condamnata: slaba; si totusi am dat iertare ofensei ...
cineva spunea:cand binele iubitului tau insemna mai mult decat propriul tau bine, atunci esti cu adevarat indragostita.
am incercat asta, mi-a iesit, m-am eliberat!
schimbarea ... vine odata cu ea! :)
Iertarea nu cred ca este un act de vointa,iertarea din suflet Eu am dorit sa iert dar nu a fost suficient, a trebuit sa trec prin multa suferinta ,,probabil ca a fost lectia mea de viata.iMa bucur pt. tine ca ai reusit pt binele tau.
-
Iertarea nu cred ca este un act de vointa,iertarea din suflet Eu am dorit sa iert dar nu a fost suficient, a trebuit sa trec prin multa suferinta ,,probabil ca a fost lectia mea de viata.iMa bucur pt. tine ca ai reusit pt binele tau.
la baza oricarui bine, se afla o mare suferinta :)
-
esti ceea ce gandesti :)
nimic mai adevarat! cumplit de adevarat!
"tot ceea ce ce suntem este rezultatul a ceea ce gandim." - Buddha
la ce se refera acel nimic?
"aici este barca; acolo, pe taramul opus se aflta tinta voastra. nu credeti cuvintele mele despre ceea ce veti gasi acolo; duceti-va si descoperiti singuri." - Buddha
am descoperit ca ceea ce pentru "toti" inseamna nimic, pentru mine inseamna totul!
exteriorul, reflecta interiorul; cum poate un om frumos sa existe langa nimic? doar daca "nimic", nu spune nimic, altora...
-
clasicul "femeia bine aranjata, imbracata la patru ace, el in bascheti si sort?!" sau la ce se refera acel nimic? daca te-ai impacat cu singuratatea ta, e de bine! :)
Matei, a fi singur nu-i cea mai mare problema din lume. Cand nu-mi pica bine- si de multe ori nu-mi pica- tratez cu umor si autoironie. Mi-ar placea sa fie altcumva, da' daca nu-i, asta e. Am scris mai sus: anii nu-i pot intoarce si nici viata nu se traieste cu amanare. Cat priveste acel nimic...sti la ce ma refer, nu la tenisii verzi asortati la maiou cu gaurele. Daca tii musai, dezvolt.
-
Matei, a fi singur nu-i cea mai mare problema din lume. Cand nu-mi pica bine- si de multe ori nu-mi pica- tratez cu umor si autoironie. Mi-ar placea sa fie altcumva, da' daca nu-i, asta e. Am scris mai sus: anii nu-i pot intoarce si nici viata nu se traieste cu amanare. Cat priveste acel nimic...sti la ce ma refer, nu la tenisii verzi asortati la maiou cu gaurele. Daca tii musai, dezvolt.
am inteles, nu e nevoie sa mai dezvolti. si eu urmez acelasi "tratament" cand e nevoie. :)
-
unora nu le pasa de ridicol, iar a intra in gratii domnului potent financiar la bratul caruia se afiseaza e mai important pt ele decat stima de sine.
altele o fac din dorinta disperata de a avea un partener, oricare ar fi el.
altele cad in ridicol pt ca.....asa-s ele.
trist, doamna trist, dincolo era mai vesel! :)
-
nimic mai adevarat! cumplit de adevarat!
"tot ceea ce ce suntem este rezultatul a ceea ce gandim." - Buddha
"aici este barca; acolo, pe taramul opus se aflta tinta voastra. nu credeti cuvintele mele despre ceea ce veti gasi acolo; duceti-va si descoperiti singuri." - Buddha
am descoperit ca ceea ce pentru "toti" inseamna nimic, pentru mine inseamna totul!
exteriorul, reflecta interiorul; cum poate un om frumos sa existe langa nimic? doar daca "nimic", nu spune nimic, altora...
foarte frumos punct de vedere asupra nimicului... da, asa este, de multe ori este suficient doar sa meditezi un pic mai mult si sa vezi lucrurile si din "cealalta perspectiva"; felicitari, steliana.
-
la baza oricarui bine, se afla o mare suferinta :)
Subscriu. O0 Dintre toate, mie asta mi se pare cea mai adevarata. Poate ca e ar fi timpul sa ne autoeducam sa percepem durerea ca pe un binevenit semnal de alarma ca ceva nu e bine, decat ca pe un disconfort de "anesteziat". Asa este si din punct de vedere biologic. Si cred ca nimic nu ni s-a dat degeaba in aceasta viata... nici macar durerea. ;)
-
foarte frumos punct de vedere asupra nimicului... da, asa este, de multe ori este suficient doar sa meditezi un pic mai mult si sa vezi lucrurile si din "cealalta perspectiva"; felicitari, steliana.
multumesc, pentru apreciere. mi-ar fi placut sa vorbesc dpdv al meditatiei ...
atata timp cat am putut vedea totul in "nimicul" meu , ma intreb ... exista mai mult ca "nimic"? ;D
cand vreau, totul e posibil!
-
Subscriu. O0 Dintre toate, mie asta mi se pare cea mai adevarata.
da, alt adevar extraordinar!
exact ca acela despre care am mai spus: tot ce urca ... si coboara.
indiferent de moment, trebuie sa constientizam ca ne apartine doar atat cat il traim pana la epuizare.
-
ma indoiesc sincer de "superbul" lor interior daca stau alaturi de barbati fara nimic (si nu ma refer la partea materiala). daca s-ar pretui cat de cat ca persoane ar alege ce e mai bine pentru ele. eu decat sa traiesc o frumoasa singuratate in doi aleg sa traiesc frumos de una singura, asa macar nu suport toanele nimanui ;D
intr-o relatie intri de bunavoie si iesi daca nu te multumeste, nu te tine nimeni cu forta. cu siguranta ca e alegerea lor sa ramana in acele relatii.
motivele pentru care stau unele/unii in relati sunt scuze ca sa nu-si ia viata in maini, crede-ma. si n-o spun din carti, ci din experienta proprie.
ma bucur sa aud ca esti ok :)
draga mea, nu-i chiar asa de simplu, nu toate-s in alb si negru. relatiile sunt parca din ce in ce mai complicate, nu-i chiar corect sa pun eticheta cuiva pana nu traiesc in papucii ei(lui). p'afara-i vopsit gardu'...sa sti ca nu-i chiar la indemana oricum sa-si ia viata in maini: tu esti norocoasa care si-a permis asta, eu sunt norocoasa care si-a permis asta..
-
Subscriu. O0 Dintre toate, mie asta mi se pare cea mai adevarata. Poate ca e ar fi timpul sa ne autoeducam sa percepem durerea ca pe un binevenit semnal de alarma ca ceva nu e bine, decat ca pe un disconfort de "anesteziat". Asa este si din punct de vedere biologic. Si cred ca nimic nu ni s-a dat degeaba in aceasta viata... nici macar durerea. ;)
eu mai cred ca repetam aceeasi greseala pana invatam ceva din ea. draga mea, daca as avea atatea colturi pentru cate locuri de dat cu capu' mi-ar trebui..
-
...sa sti ca nu-i chiar la indemana oricum sa-si ia viata in maini
Uite, eu inca nu-s sigura ca fac asta, desi ma intretin singura...
-
Uite, eu inca nu-s sigura ca fac asta, desi ma intretin singura...
Caroline, fiecare traieste cum vrea, dar mai ales cum poate. Asta am citit-o intr-o carte a Ilenei Vulpescu. Mi-a ramas asta: "cum poate". Cat adevar. Si cat de crud.
-
la baza oricarui bine, se afla o mare suferinta :)
cum adica sa se afle suferinta la baza oricarui bine? poate nu am inteles eu despre ce este vorba. dar atunci cand fac bine cuiva, acel bine se reflecta si asupra mea.
-
draga mea, nu-i chiar asa de simplu, nu toate-s in alb si negru. relatiile sunt parca din ce in ce mai complicate, nu-i chiar corect sa pun eticheta cuiva pana nu traiesc in papucii ei(lui). p'afara-i vopsit gardu'...sa sti ca nu-i chiar la indemana oricum sa-si ia viata in maini: tu esti norocoasa care si-a permis asta, eu sunt norocoasa care si-a permis asta..
asa-i, Lili, relatiile sunt din ce in ce mai complicate sau complicam noi lucrurile simple cu tot felul de asteptari.... nu stiu...
daca-i simplu sau nu, alb sau negru, cred ca mai putin conteaza, ceea ce am exprimat reprezinta doar parerea mea vis-avis de subiect. nu judec pe nimeni ca nu-i treaba mea, fiecare e liber sa traiasca asa cum vrea. nush cat de norocoasa sunt, dar realista si cu capul pe umeri sigur ca sunt. :)
-
draga mea, nu-i chiar asa de simplu, nu toate-s in alb si negru. relatiile sunt parca din ce in ce mai complicate, nu-i chiar corect sa pun eticheta cuiva pana nu traiesc in papucii ei(lui). p'afara-i vopsit gardu'...sa sti ca nu-i chiar la indemana oricum sa-si ia viata in maini: tu esti norocoasa care si-a permis asta, eu sunt norocoasa care si-a permis asta..
mda, din pacate...sunt situatii in care ea, sau chiar si el, raman captivi intr-un cuplu frustrant pentru ca nu au posibilitatea sa-si ia viata in maini, sau cel putin aparentele asa arata. De fapt, daca esti hotarat intr-o directie, apar cu timpul si solutiile, insa uneori iti trebuie un enorm curaj sa te arunci in necunoscut cu minuscule sanse de bine...
-
Poti foarte bine sa ramai captiv si in relatia cu tine insuti, nu numai intr-un cuplu... cel mai trist este ca atunci chiar nu mai ai pe cine sa dai vina...
-
Poti foarte bine sa ramai captiv si in relatia cu tine insuti, nu numai intr-un cuplu... cel mai trist este ca atunci chiar nu mai ai pe cine sa dai vina...
cred ca eu sunt intr-o astfel de relatie pe moment dar mi-e bine asa. in plus nu m-ar ajuta cu nimic sa am pe cine sa dau vina. de ce ar trebui sa dam vina pe altcineva? dupa umila mea parere, responsabilitatea este cam in aceesi masura a amandurora. cinstit este sa nu dai vina pe celalalt, incepe cu tine in primul rand, la modul general vorbesc. daca acum, in loc sa ma duc si termin proiectul acela care tot asteapta, eu stau si o ard pe-aici, nu inseamna ca forumul este vinovat cu ceva. I put the blame on me, pentru ca eu sunt cel care tot amana sa se apuce de treaba. si daca mai devreme am fost sa fumez o tigara, in relatia mea cu tigara, nu ea este vinovata, ea statea frumos in pachet, eu am luat-o la plimbare, tot ca sa mai treaca ceva timp pana ma afund in lucru.
-
De acord. Chestia cu datul vinei nu am scris-o decat ca sa subliniez faptul ca tuturor ne e greu sa acceptam ca fiecare are "vina" lui pentru propria viata, dar atunci cand esti singur este inevitabil. Nu mai exista pretextul "trebuie/nu pot sa fac asta pentru celalalt". Trebuie sa accepti ca trebuie sa fac asta/nu pot sa fac doar pentru ca vreau/nu vreau.
-
draga mea, nu-i chiar asa de simplu, nu toate-s in alb si negru. relatiile sunt parca din ce in ce mai complicate, nu-i chiar corect sa pun eticheta cuiva pana nu traiesc in papucii ei(lui). p'afara-i vopsit gardu'...sa sti ca nu-i chiar la indemana oricum sa-si ia viata in maini: tu esti norocoasa care si-a permis asta, eu sunt norocoasa care si-a permis asta..
Lili,ai dreptate ca relatiile sunt din ce in ce mai complicate cel putin in aparenta,dar ati lua viata;in maini; nu tine de noroc,tine de responsabilitatea pe care o ai fata de tine, stima de sine ,fata de copii tai,etc.din pacate frica si paralizia vointei sunt adevaratela piedici si nu problemele materiale.Noi toti care discutam pe forum avem ideie despre autocunoastere indiferent ca am urmat o consiliere pshiologica sau am citit etc dar avem informatii cat de cat. Ce vreau sa spun ca din pacate foarte multi nu au sansa sa invete sa se autocunoasca,si raman ;la norocul vietii;Poate, noi fiecare ar trebui sa cautam sa ajutam constructiv prin experienta noastra, pt. ca in fond noi toti de aici asta demonstram ca SE POATE.
-
Lili,ai dreptate ca relatiile sunt din ce in ce mai complicate cel putin in aparenta,dar ati lua viata;in maini; nu tine de noroc,tine de responsabilitatea pe care o ai fata de tine, stima de sine ,fata de copii tai,etc.din pacate frica si paralizia vointei sunt adevaratela piedici si nu problemele materiale.Noi toti care discutam pe forum avem ideie despre autocunoastere indiferent ca am urmat o consiliere pshiologica sau am citit etc dar avem informatii cat de cat. Ce vreau sa spun ca din pacate foarte multi nu au sansa sa invete sa se autocunoasca,si raman ;la norocul vietii;Poate, noi fiecare ar trebui sa cautam sa ajutam constructiv prin experienta noastra, pt. ca in fond noi toti de aici asta demonstram ca SE POATE.
frica si paralizia vointei, exact, ai spus-o cum nu se poate mai bine. piedica mare e teama de necunoscut. o cunostinta a divortat de curand. un divort dorit, spunea ca nu mai e nimic de facut. am intrebat-o cum ii e. mi-a raspuns "inca n-am intrat in depresie, dar stiu ca urmeaza". ce vreau sa spun: simtim diferit, experienta mea nu-i totuna cu a ta, sau a altora, chiar daca la prima vedere pare ca am batut aceleasi carari.
-
Din fericire ca nu simtim la fel,dar cred ca prin impartasirea a ceea ce simtim cu adevarat ne putem ajuta uni pe alti. Fiecare experienta este unica cum suntem si noi ,dar la univel mai profunt suntem totusi UNU.Va doresc o zi minunata.Eu merg la munte unde nu am internet.
-
mai exista un fel de captivitate, in afara celui generat preponderent de frica; captivitatea in confortul dat de iubirea celuilalt si obisnuinte.
In cazul meu nu teama a fost motivul nr.1 (desi a existat si aceea, desigur) pentru care nu m-am desprins, poate la timp, dintr-un cuplu nepotrivit ci faptul ca iubirea si disponibilitatea lui imi dadeau un mare confort, o mare siguranta, si atunci balansam permanent intre frustrarea marii nepotriviri si confortul acesta. stiu ca pare straniu, dar asa a fost. Nu reuseam sa "aleg", sa ma hotarasc, mai ales ca atunci cand simtea ca sunt pe punctul de a pleca, facea ce facea si-mi rasturna hotararea. Nu divortam pentru ca nu aveam un "motiv" din acelea "clasice" (e betiv, e afemeiat, o bate) desi "nepotrivirea de caracter" este mult mai grava decat s-ar putea crede; te poate ucide lent si tacut, pana cand devii un mare gol interior.
este greu de exprimat cat de mult m-am eliberat facand pasul nebunesc (asa l-au considerat cei din jur care vedeau doar aparentele unei familii perfecte). Sigur ca am trecut la inceput printr-o perioada teribil de grea, mai ales ca s-a suprapus si cu alte situatii de viata dificile, si pentru ca totusi tineam la el si imi parea rau de toata suferinta rupturii, pe care ne-o provocasem si mie si lui, insa acum mi-e mult, mult mai bine, ma simt mult mai impacata cu mine. Spun asta pentru cei/cele care sunt acum in prima etapa, aceea a suferintei. :)
-
Din fericire ca nu simtim la fel,dar cred ca prin impartasirea a ceea ce simtim cu adevarat ne putem ajuta uni pe alti. Fiecare experienta este unica cum suntem si noi ,dar la univel mai profunt suntem totusi UNU.Va doresc o zi minunata.Eu merg la munte unde nu am internet.
meditatie placuta acolo, la muntele fara internet, Emi :)
-
ar fi fain daca ar exista un spatiu fizic, asemanator acestui forum, unde oamenii sa mearga atunci cand simt nevoia de a schimba o vorba doua. sa fie un fel de meeting point SC, permanent, asa cum este acest spatiu virtual.
-
ar fi insa e greu de faptuit o "infrastructura" speciala daca exista inca o "masa critica" de singlesi atat de mica dornica sa iasa si sa socializeze in real. Suntem incredibil de putini , totusi, la nivelul unui oras ca Bucurestiul.... in cazul asta "permanenta" nu poate fi rentabilizata, cred.
ma gandeam mai demult ca cineva ar fi putut avea initiativa infiintarii unui bar/club pentru singlesi, insa ar fi destul de complicat de controlat posibila "infiltrare" a tot felul de neaveniti, chiar escroci... tre buie si un "filtru", asa cum este Gigi (ma scuzi, Gigi :))
-
mi-a trecut prin cap chestia asta vazand ca sunt inregistrati peste o mie de membri si banuiesc ca majoritatea este din bucuresti si imprejurimi. da, ideea cu barul este excelenta si nu este imposibila. :)
-
din pacate, din foarte multii membri inscrisi din Bucuresti, doar vreo 15 maxim 20 iesim, din cand in cand. e foarte putin si nu prea inteleg de ce fiindca e clar ca sunt foarte multi oameni singuri. nici nu stiu ce pierd. :)
-
din pacate, din foarte multii membri inscrisi din Bucuresti, doar vreo 15 maxim 20 iesim, din cand in cand. e foarte putin si nu prea inteleg de ce fiindca e clar ca sunt foarte multi oameni singuri. nici nu stiu ce pierd. :)
din pacate sunt foarte multi oameni singuri :( , iar daca nu sti sa o getionezi foarte bine te poate duce pe cai gresite
-
Din pacate e si lenea mare. (vorbesc din experienta, am doua doctorate-n lene :D)
-
Asta se intampla pentru ca marea majoritate a oamenilor singuri nu vor nici macar sa-si recunoasca lor insile ca sunt singuri, darmite sa mai caute si rezolvari. In general, acestia isi petrec timpul liber alergand dupa relatii cu orice pret, refuland in cariera si goana dupa bani, sacrificandu-se pentru rude, lamentandu-se ca sunt singuri oricui vrea sa-i asculte sau autoizolandu-se rusinati, ca niste paria ce se simt. Ca sa rezolvi o problema trebuie in primul rand sa recunosti ca ai o problema, si in al doilea, sa incetezi sa te mai justifici si sa faci ceva in acest sens. Eu cred ca suntem atat de putini aici, pentru ca suntem tocmai acea diferenta "mare majoritate" care face ceva. Sau cel putin, incearca sau isi doreste sa faca ceva.
P.S. Eu as propune altceva, in loc de bar: o "camera" virtuala de discutii audio-video, cum ar fi de exemplu conferinta pe Skype. Ca sa fie "deschis non-stop", ar trebui sa se asigure permanenta prin rotatie, ca intr-un call center.
-
Mda nush...in principiu nu zici rau. Da`tot nu se compara cu talking-ul nas in nas.
-
Asta se intampla pentru ca marea majoritate a oamenilor singuri nu vor nici macar sa-si recunoasca lor insile ca sunt singuri, darmite sa mai caute si rezolvari. In general, acestia isi petrec timpul liber alergand dupa relatii cu orice pret, refuland in cariera si goana dupa bani, sacrificandu-se pentru rude, lamentandu-se ca sunt singuri oricui vrea sa-i asculte sau autoizolandu-se rusinati, ca niste paria ce se simt. Ca sa rezolvi o problema trebuie in primul rand sa recunosti ca ai o problema, si in al doilea, sa incetezi sa te mai justifici si sa faci ceva in acest sens. Eu cred ca suntem atat de putini aici, pentru ca suntem tocmai acea diferenta "mare majoritate" care face ceva. Sau cel putin, incearca sau isi doreste sa faca ceva.
P.S. Eu as propune altceva, in loc de bar: o "camera" virtuala de discutii audio-video, cum ar fi de exemplu conferinta pe Skype. Ca sa fie "deschis non-stop", ar trebui sa se asigure permanenta prin rotatie, ca intr-un call center.
vezi, aia cu alergatul este contra productiv, poate de aceea nici nu se leaga nimic. daca in loc de a alerga dupa relatii cu orice pret, am lasa lucrurile sa vina in mod normal, fara ca nici o nota sa nu fie fortata, poate ca si relatiile acelea atat de dorite ar veni de la sine.
Mda nush...in principiu nu zici rau. Da`tot nu se compara cu talking-ul nas in nas.
de acord ca F2F este mai eficient. aici vad un dar, oamenii nu au curaj sa faca pasul spre realitate din mai multe motive. le e teama ca nu vor fi acceptati asa cum sunt, ca ceilalti nu vor arata destula toleranta fata de ei si umanitatea lor, pentru ca sunt prea inalti, prea mici, prea grasi, prea slabi, prea etc. sau pentru ca au idei diferite, ceea ce este mare pacat. va dau un exemplu, o postare de-a mea sau mai multe pe topicul acela cu politica, a declansat niste reactii foarte puternice care pur si simplu m-au dezamagit si chiar speriat intr-o anume masura. si nu ma sperii chiar asa de usor :) de aceea m-am si indepartat un timp cu gandul nici sa nu mai apar pe-aici. m-am gandit ca daca intr-un spatiu virtual mi se raspunde cu atata inflexibilitate si duritate, fara pic de intelegere si acceptare a punctului meu de vedere, pai mi-am zis, in realitate, daca ne-am vedea, as fi pur si simplu linsat, lapidat, crucificat.
-
Da`tot nu se compara cu talking-ul nas in nas.
De acord. Asta era varianta fara costuri de infrastructura. Pentru infrastructura, cred ca s-ar putea imagina un proiect pe fonduri UE pentru clubul "categoriei defavorizate" oameni singuri, cu mai multe ramuri: consiliere familii monoparentale, dezvoltare personala, comunicare, clubbing, entertainement si turism. Cu un centru la Bucuresti si puncte de lucru in tara.
-
Asta se intampla pentru ca marea majoritate a oamenilor singuri nu vor nici macar sa-si recunoasca lor insile ca sunt singuri, darmite sa mai caute si rezolvari. In general, acestia isi petrec timpul liber alergand dupa relatii cu orice pret, refuland in cariera si goana dupa bani, sacrificandu-se pentru rude, lamentandu-se ca sunt singuri oricui vrea sa-i asculte sau autoizolandu-se rusinati, ca niste paria ce se simt. Ca sa rezolvi o problema trebuie in primul rand sa recunosti ca ai o problema, si in al doilea, sa incetezi sa te mai justifici si sa faci ceva in acest sens. Eu cred ca suntem atat de putini aici, pentru ca suntem tocmai acea diferenta "mare majoritate" care face ceva. Sau cel putin, incearca sau isi doreste sa faca ceva.
P.S. Eu as propune altceva, in loc de bar: o "camera" virtuala de discutii audio-video, cum ar fi de exemplu conferinta pe Skype. Ca sa fie "deschis non-stop", ar trebui sa se asigure permanenta prin rotatie, ca intr-un call center.
nu stiu de ce "a fi single" trebuie neaparat privita cu a fi "o problema" care trebuie rezolvata prin ceva, neaparat. Este, intr-adevar, atunci cand starea de single te frustreaza, cand iti doresti un partener... dar nici atuncea n-as numi-o "o problema". :) dar exista si situatii, mai bine zis perioade, cand starea de "single" poate sa-ti fie confortabila si n-ai a o "combate". asa ma simt eu acum. nu inseamna ca peste o luna, un an, un deceniu (Doamne fere ;D) n-o sa doresc altceva si starea de "single" sa devina o situatie "de rezolvat".
-
... m-am si indepartat un timp cu gandul nici sa nu mai apar pe-aici. m-am gandit ca daca intr-un spatiu virtual mi se raspunde cu atata inflexibilitate si duritate, fara pic de intelegere si acceptare a punctului meu de vedere, pai mi-am zis, in realitate, daca ne-am vedea, as fi pur si simplu linsat, lapidat, crucificat.
Am observat, da' nu stiam de la ce... ;) Sfat (de la una care a fost si F2F in SC de mai multe ori): in realitate, oamenii sunt mult mai putin virulenti, pentru ca in general, cine vine in tabere, isi lasa problemele si gandurile serioase acasa. Daca chiar se intampla sa existe si discutii aprinse in contradictoriu - si-mi amintesc ca la Rasnov a existat asa ceva, pe teme de religie - sunt discutii de principiu si oamenii raman prieteni, fiecare cu parerea lui. Parol! :)
-
de acord ca F2F este mai eficient. aici vad un dar, oamenii nu au curaj sa faca pasul spre realitate din mai multe motive. le e teama ca nu vor fi acceptati asa cum sunt, ca ceilalti nu vor arata destula toleranta fata de ei si umanitatea lor, pentru ca sunt prea inalti, prea mici, prea grasi, prea slabi, prea etc. sau pentru ca au idei diferite, ceea ce este mare pacat. va dau un exemplu, o postare de-a mea sau mai multe pe topicul acela cu politica, a declansat niste reactii foarte puternice care pur si simplu m-au dezamagit si chiar speriat intr-o anume masura. si nu ma sperii chiar asa de usor :) de aceea m-am si indepartat un timp cu gandul nici sa nu mai apar pe-aici. m-am gandit ca daca intr-un spatiu virtual mi se raspunde cu atata inflexibilitate si duritate, fara pic de intelegere si acceptare a punctului meu de vedere, pai mi-am zis, in realitate, daca ne-am vedea, as fi pur si simplu linsat, lapidat, crucificat.
regret daca postarile mele ti s-au parut dure. recunosc ca in chestiuni de politica mi se intampla sa devin usor patimasa, dar never-ever agresiva. si pe mine m-a dezamagit pozitia ta, dar asta nu inseamna ca n-o accept. mi-am exprimat niste convingeri cu oarece revolta interioara fiindca pur si simplu nu inteleg cum o gascuta de oameni se pot juca asa cu situatia unei tari, fara sa le pese de consecinte (etc. nu mai reiau ca deja ma indispune acest subiect).
"fara pic de intelegere si acceptare" e o perceptie gresita. intr-o anumita masura inteleg si argumentele "partii adverse", accept pozitia ei (mai ales cand e dezinteresata), insa mi-e greu sa inteleg cand vad oameni inteligenti ne"balansand"/cantarind cele doua variante, pe criterii relevante (unul fiind acela: care face mai mult rau si mai putina treaba? Da, Basescu poate fi perceput de unii ca fiind "o pneumonie", dar mi-e ciuda sa vad ca unii vor sa capatam un cancer de toata frumusetea numai ca sa scape de el, care oricum va pleca f. curand din politica).
insa te asigur ca in real-life nu sunt deloc agresiva, nici fizic, nici verbal, nici some-how altfel ;D . ii poti intreba pe cei de aici. mi-ar parea rau ca din cauza reprezentarii de "bau-bau" pe care o ai despre mine ;D sa ratezi niste intalniri si excursii care sunt agreabile ba chiar, deseori, super-agreabile, de-a dreptul vindecatoare. In mod curios, in SC s-au adunat multi oameni de calitate, agreabili, simpatici si, nu in ultimul rand, inteligenti. Experimenteaza aceasta comunitate facand abstractie de mine. :)
-
P.S. Ai o perceptie gresita in ce ma priveste. Banuiesc ca si reprezentarea mea despre tine e usor eronata. :)
-
mai exista un fel de captivitate, in afara celui generat preponderent de frica; captivitatea in confortul dat de iubirea celuilalt si obisnuinte.
In cazul meu nu teama a fost motivul nr.1 (desi a existat si aceea, desigur) pentru care nu m-am desprins, poate la timp, dintr-un cuplu nepotrivit ci faptul ca iubirea si disponibilitatea lui imi dadeau un mare confort, o mare siguranta, si atunci balansam permanent intre frustrarea marii nepotriviri si confortul acesta. stiu ca pare straniu, dar asa a fost. Nu reuseam sa "aleg", sa ma hotarasc, mai ales ca atunci cand simtea ca sunt pe punctul de a pleca, facea ce facea si-mi rasturna hotararea. Nu divortam pentru ca nu aveam un "motiv" din acelea "clasice" (e betiv, e afemeiat, o bate) desi "nepotrivirea de caracter" este mult mai grava decat s-ar putea crede; te poate ucide lent si tacut, pana cand devii un mare gol interior.
este greu de exprimat cat de mult m-am eliberat facand pasul nebunesc (asa l-au considerat cei din jur care vedeau doar aparentele unei familii perfecte). Sigur ca am trecut la inceput printr-o perioada teribil de grea, mai ales ca s-a suprapus si cu alte situatii de viata dificile, si pentru ca totusi tineam la el si imi parea rau de toata suferinta rupturii, pe care ne-o provocasem si mie si lui, insa acum mi-e mult, mult mai bine, ma simt mult mai impacata cu mine. Spun asta pentru cei/cele care sunt acum in prima etapa, aceea a suferintei. :)
printr-o situatie asemanatoare a trecut o vara de-a mea, la un moment dat "i s-a urat cu binele", cum spune chiar ea acum, la vreo 10 ani dupa, si a vrut sa gaseasca ceva mai bun. ca nepotrivirea de caracter, ca vezi doamne chimia nu mai functioneaza, si tot asa pana cand a cerut divortul. anii au trecut, a incercat o relatie pe ici alta pe colo and she did not find better! nu a gasit nimic mai bun. acum, ca a trecut prin mai multe suferinte, pentru ca viata nu prea a crutat-o, spune oricui vrea s-o asculte ca a gresit, ca-si da seama ca doar EL era adevaratul EL. care EL si-a refacut viata si are si doi copii. de-abia acum isi da seama si-i pare rau ca ar fi putut sa mearga la un psiholog, sa caute consiliere, sa nu renunte la o relatie asa de usor. in fine, fiecare doarme cum isi asterne.
intrebare: ce inseamna pentru voi nepotrivirea de caracter?
-
P.S. Ai o perceptie gresita in ce ma priveste. Banuiesc ca si reprezentarea mea despre tine e usor eronata. :)
noi sa fim sanatosi.
-
printr-o situatie asemanatoare a trecut o vara de-a mea, la un moment dat "i s-a urat cu binele", cum spune chiar ea acum, la vreo 10 ani dupa, si a vrut sa gaseasca ceva mai bun. ca nepotrivirea de caracter, ca vezi doamne chimia nu mai functioneaza, si tot asa pana cand a cerut divortul. anii au trecut, a incercat o relatie pe ici alta pe colo and she did not find better! nu a gasit nimic mai bun. acum, ca a trecut prin mai multe suferinte, pentru ca viata nu prea a crutat-o, spune oricui vrea s-o asculte ca a gresit, ca-si da seama ca doar EL era adevaratul EL. care EL si-a refacut viata si are si doi copii. de-abia acum isi da seama si-i pare rau ca ar fi putut sa mearga la un psiholog, sa caute consiliere, sa nu renunte la o relatie asa de usor. in fine, fiecare doarme cum isi asterne.
intrebare: ce inseamna pentru voi nepotrivirea de caracter?
da, exista si situatii dinacestea cand, in momente de criza, unul aleaga sa plece. m-am gandit si eu, deseori, daca nu mi s-a intamplat acest lucru, dar nu... timpul si mai binele de acum mi-au dovedit ca nu a fost o "criza nedepasita", eventual cu ajutorul psihologului (si el mi-a spus asta, ca, poate, daca am fi avut un ajutor, n-as fi ales sa plec). Nu. situatia a fost alta. acea chimie n-a existat niciodata, in ce ma privea... m-am casatorit cu el, ca un copil prost ce eram, fiindca el ma iubea si asta ma facea sa am acel "confort" de care spuneam, pentru ca era un om cu anumite calitati pe care le apreciam, pentru ca, fiind prieteni, tineam la el....insa nu e deloc de ajuns. am crezut ca timpul va aduce si dragostea, insa nu s-a intamplat asa. marile diferente dintre noi s-au adancit...
"nepotrivire de caracter" poate fi: diferente de "privire" asupra lumii (gusturi, opinii, idei..), o imensa lipsa de comunicare (e teribil sa traiesti cu un om ermetic), diferente de temperament, diferente de nivel intelectual (si asta poate sapa adanc), incompatibilitate fizica etc.
M-am temut ca si in cazul nostru a fost o "middle-age" crisis la mijloc, insa nu... hotararea a fost la apogeul unei frustrari care a crescut timp de 17 ani. Verificarea corectitudinii deciziei este faptul ca si acum, dupa 4 ani, mai am acel "recul" interior atunci cand ne intalnim, desi mi-a ramas drag ca un frate.
-
printr-o situatie asemanatoare a trecut o vara de-a mea, la un moment dat "i s-a urat cu binele", cum spune chiar ea acum, la vreo 10 ani dupa, si a vrut sa gaseasca ceva mai bun. ca nepotrivirea de caracter, ca vezi doamne chimia nu mai functioneaza, si tot asa pana cand a cerut divortul. anii au trecut, a incercat o relatie pe ici alta pe colo and she did not find better! nu a gasit nimic mai bun. acum, ca a trecut prin mai multe suferinte, pentru ca viata nu prea a crutat-o, spune oricui vrea s-o asculte ca a gresit, ca-si da seama ca doar EL era adevaratul EL. care EL si-a refacut viata si are si doi copii. de-abia acum isi da seama si-i pare rau ca ar fi putut sa mearga la un psiholog, sa caute consiliere, sa nu renunte la o relatie asa de usor. in fine, fiecare doarme cum isi asterne.
Poate ca asa vede lucrurile acum, prin prisma suferintelor ulterioare, insa nu inseamna ca daca nu a gasit acel "better", El era cu adevarat ceea ce "trebuia". Ceva a facut-o totusi sa renunte. Sigur ca, in anumite momente ale vietii exista crize ale cuplului, dar si crize personale (acea criza "de mijlocul vietii" nu e tocmai o gogorita) cand tulburarea interioara e atat de mare incat ratiunea se voaleaza. Atunci omul acela trebuie ajutat, nu condamnat... Acel "fiecare doarme cum isi asterne" pare o condamnare dura, in urma unei judecati la fel de dure. Chiar daca ea a gresit atunci (desi eu inclin sa cred ca nu e asa, in ciuda opiniei ei de acum), nu trebuie judecata. Se judeca ea destul. O vorba buna i-ar fi de mai mult folos.
-
Poate ca asa vede lucrurile acum, prin prisma suferintelor ulterioare, insa nu inseamna ca daca nu agasit acel "better", El era cu adevarat ceea ce "trebuia". Ceva a facut-o totusi sa renunte. Sigur ca, in anumite momente ale vietii exista crize ale cuplului dar si crize personale (acea crisza de mijlocul vietii nu e tocmai o gogorita) cand tulburarea interioara e atat de mare incat ratiunea se voaleaza. Atunci omul acela trebuie ajutat, nu condamnat... Acel "fiecare doarme cum isi asterne" pare o condamnare dura, in urma unei judecati la fel de dure. Chiar daca ea a gresit atunci (desi eu inclin sa cred ca nu e asa, in ciuda opiniei ei de acum), nu trebuie judecata. Se judeca ea destul. O vorba buna i-ar fi de mai mult folos.
here we go again! nu este o condamnare dura, de unde-ai scos asta? e adevarat, fiecare doarme cum isi asterne, este o expresie si-atat, nu incerca sa cauti alte mesaje in ea decat ceea ce vrea sa spuna. tot ceea ce traim sunt consecinte ale unor intamplari, actiuni, alegeri, pe care le-am trait sau facut la un moment dat. era doar o constatare. si nu o judec, nu fac asta cu nimeni. in plus i-am spus mai mult de-o vorba buna, si eu si ceilalti din jurul ei. merge de catva timp la psiholoaga pe care i-am recomandat-o chiar eu si care psiholoaga pe mine personal m-a ajutat foarte mult.
-
here we go again! nu este o condamnare dura, de unde-ai scos asta? e adevarat, fiecare doarme cum isi asterne, este o expresie si-atat, nu incerca sa cauti alte mesaje in ea decat ceea ce vrea sa spuna. tot ceea ce traim sunt consecinte ale unor intamplari, actiuni, alegeri, pe care le-am trait sau facut la un moment dat. era doar o constatare. si nu o judec, nu fac asta cu nimeni. in plus i-am spus mai mult de-o vorba buna, si eu si ceilalti din jurul ei. merge de catva timp la psiholoaga pe care i-am recomandat-o chiar eu si care psiholoaga pe mine personal m-a ajutat foarte mult.
asa pare... e un fel de "asa-i trebuie, daca a gresit". ;)
eu cred ca ea vede astfel lucrurile pentru ca acum ii e (mult) mai rau ca atunci, insa ideea ca "el" era "omul", doar din acest motiv, este eronata. S-ar mai linisti daca ar intelege ca, desi acum ii e rau, decizia de atunci nu a fost o mare greseala. Eu chiar nu cred ca i "s-a urat cu binele". in interiorul ei, ceva, pe care poate nu-l constientizeaza f. bine, i-a "aratat" ca nu e pe un drum bun....
e o opinie, nu dau cu barda. :buck2:
-
Din fericire ca nu simtim la fel,dar cred ca prin impartasirea a ceea ce simtim cu adevarat ne putem ajuta uni pe alti. Fiecare experienta este unica cum suntem si noi ,dar la univel mai profunt suntem totusi UNU.Va doresc o zi minunata.Eu merg la munte unde nu am internet.
iti doresc sa ai vreme buna si sa profiti la maxim de excursie. nu pierzi nimic daca nu ai internet la munte, crede-ma. ;)
-
Am observat, da' nu stiam de la ce... ;) Sfat (de la una care a fost si F2F in SC de mai multe ori): in realitate, oamenii sunt mult mai putin virulenti, pentru ca in general, cine vine in tabere, isi lasa problemele si gandurile serioase acasa. Daca chiar se intampla sa existe si discutii aprinse in contradictoriu - si-mi amintesc ca la Rasnov a existat asa ceva, pe teme de religie - sunt discutii de principiu si oamenii raman prieteni, fiecare cu parerea lui. Parol! :)
pai nici pe net nu vad rostul pentru care tre` sa ne manifestam virulent. e firesc ca fiecare sa aiba parerea proprie pe care si-o exprima; asta nu inseamna ca o impune altcuiva. sunt doar niste discutii....nu e nicio miza.
-
Am observat, da' nu stiam de la ce... ;) Sfat (de la una care a fost si F2F in SC de mai multe ori): in realitate, oamenii sunt mult mai putin virulenti, pentru ca in general, cine vine in tabere, isi lasa problemele si gandurile serioase acasa. Daca chiar se intampla sa existe si discutii aprinse in contradictoriu - si-mi amintesc ca la Rasnov a existat asa ceva, pe teme de religie - sunt discutii de principiu si oamenii raman prieteni, fiecare cu parerea lui. Parol! :)
multumesc pentru sfat, caroline. poate ca nu sunt (em) virulenti nici aici, de multe totul este in capul nostru, depinde cum citim si ce interpretare dam. e frumos daca zici ca oamenii au ramas prieteni si dupa discutii mai aprinse. dar si guesswho are dreptate cand zice ce zice in postarea urmatoare
pai nici pe net nu vad rostul pentru care tre` sa ne manifestam virulent. e firesc ca fiecare sa aiba parerea proprie pe care si-o exprima; asta nu inseamna ca o impune altcuiva. sunt doar niste discutii....nu e nicio miza.
exact, personal eu nu vreau sa impun nimic, imi dau si eu cu parerea. si nu vreau sa conving pe nimeni de nimic.
-
exact, personal eu nu vreau sa impun nimic, imi dau si eu cu parerea. si nu vreau sa conving pe nimeni de nimic.
da tu cu pareri ca are cine sa te convinga :)
-
multumesc pentru sfat, caroline. poate ca nu sunt (em) virulenti nici aici, de multe totul este in capul nostru, depinde cum citim si ce interpretare dam. e frumos daca zici ca oamenii au ramas prieteni si dupa discutii mai aprinse. dar si guesswho are dreptate cand zice ce zice in postarea urmatoare
exact, personal eu nu vreau sa impun nimic, imi dau si eu cu parerea. si nu vreau sa conving pe nimeni de nimic.
My name is ebolaaaaa! :D
-
"nepotrivire de caracter" poate fi: diferente de "privire" asupra lumii (gusturi, opinii, idei..), o imensa lipsa de comunicare (e teribil sa traiesti cu un om ermetic), diferente de temperament, diferente de nivel intelectual (si asta poate sapa adanc), incompatibilitate fizica etc.
Stai putin... Pai daca exista toate aceste nepotriviri de la inceput, te casatoresti?! :o
-
Stai putin... Pai daca exista toate aceste nepotriviri de la inceput, te casatoresti?! :o
Daca esti destept, nu. :) Daca esti tanar si cunosti viata doar din carti, poti crede ca, daca omul acela are multe calitati pe care le apreciezi si le-ai gasit cu greu la altii, nepotrivirile (care nu par atat de grave la inceput) vor fi rezolvate de timp... e o premisa foarte gresita, dar pe atunci nu stiam. Citisem romane care vorbeau despre iubirea care vine cu timpul langa un om bun. Si exista si varianta asta, cu conditia sa fie chimie. Partea hilara e ca, din cauza lipsei de experienta, gaseam chiar si lipsei de chimie cu totul alte explicatii. Deci, pe scurt, cu naivitate si un dram de prostie, da, te poti casatori ???...si-apoi, nepotrivirile nu sunt atat de suparatoare la inceput, dar devin instrumente de tortura, cu timpul. De exemplu, ceea ce la inceput parea echilibru, calm si o capacitate interesanta de a-l asculta pe celalalt, in timp a devenit defectul unui ermetism care il impinge pe partener in acea singuratate in doi de care se tot vorbeste, si care e mai chinuitare decat singuratatea "de unul singur". O vreme te poti simti bine fiind ascultat cu interes si cu privire iubitoare, dar cu timpul incepe sa-ti tiue urechile de atata tacere din partea cealalta...etc. etc.
Pe scurt, aveam premisele unei prietenii, necum ale unei casatorii, insa eu le-am confundat si am rationat gresit.
Stiu, pare stupid, dar se intampla pe vremea noastra, cand invatam orice la scoala geografie, istorie, mate, fizica insa nu invatam sa ne cunoastem pe noi si pe ceilalti...
nu pot sa dorm...
-
P.S. Mai trebuie spus insa ca nu regret nimic. Au existat si parti bune intr-un cuplu de oameni (zic eu) ok, luati separat. Nu e intelept sa cauti neaparat "un vinovat" atunci cand un cuplu nu functioneaza, chiar daca, intr-un fel, eu am fost cea care a gresit luand decizia initiala. Insa poate ca asa a fost sa fie si, cel mai important, din intalnirea noastra au rezultat ceea ce e cel mai important pe lumea asta, pentru fiecare dintre noi: doi copii minunati. :)
asadar...uneori se poate si fara regrete. :) mai tinem unul la altul (desi el m-a urat, o vreme) si eu, cel putin, ii doresc tot binele din lume.
-
Daca esti destept, nu. :) Daca esti tanar si cunosti viata doar din carti,
...mmm... ::) daca ti-a scapat persoana lui, si te-ai ghidat dupa concepte, ti-a scapat ceva extrem de important, de pretios ... tocmai ceea ce il facea unic; realitatea! imi place sa privesc in omul de langa mine, tocmai ceea ce nu se vede, arata. cred ca prin asta gasesc vibratia diferita, in ciuda tuturaor asemanarilor. abia acum iti dai seama de ceea ce a fost realitate, pentru ca ai trait relatia ca pe o experienta directa.
si mai e ceva - cel putin pentru mine; niciodata nu voi inlocui dorinta cu preferinta! :)
-
...mmm... ::) daca ti-a scapat persoana lui, si te-ai ghidat dupa concepte, ti-a scapat ceva extrem de important, de pretios ... tocmai ceea ce il facea unic; realitatea! imi place sa privesc in omul de langa mine, tocmai ceea ce nu se vede, arata. cred ca prin asta gasesc vibratia diferita, in ciuda tuturaor asemanarilor. abia acum iti dai seama de ceea ce a fost realitate, pentru ca ai trait relatia ca pe o experienta directa.
si mai e ceva - cel putin pentru mine; niciodata nu voi inlocui dorinta cu preferinta! :)
da, stiu. am rationat mai mult decat m-am "ascultat" pe mine. imi asum imaturitatea de atunci.
si, da, foarte frumos spus; "niciodata nu voi inlocui dorinta cu preferinta". exact asta am facut. il "preferam" celorlalti, pentru toate calitatile lui.
dar spune si tu, Stel, daca la varsta aia ai fi renuntat asa usor la un om bun, de incredere, foarte iubitor, inalt, frumos si ...cu mustata? ;D
-
da, stiu. am rationat mai mult decat m-am "ascultat" pe mine. imi asum imaturitatea de atunci.
si, da, foarte frumos spus; "niciodata nu voi inlocui dorinta cu preferinta". exact asta am facut. il "preferam" celorlalti, pentru toate calitatile lui.
dar spune si tu, Stel, daca la varsta aia ai fi renuntat asa usor la un om bun, de incredere, foarte iubitor, inalt, frumos si ...cu mustata? ;D
pe mine s-au razbunat experientele neacumulate. cand trebuia sa fim singuri, sa ne traim nebunia varstei si sa acumulam- poate suna intr-un fel, dar asa e- eram casatoriti. cand trebuie sa fim casatoriti, suntem singuri. daca as fi atat de desteapta sa inteleg toate lectiile care mi-au fost date, as fi mai fericita. din pacate pentru mine, inca nu pot sa iau lucrurile asa cum vin si cum sunt.
-
My name is ebolaaaaa! :D
Hi, EBO! ;)
-
draga mea... stii ca nu-mi place sa ma destainui, desi cu voi am facut-o de multe ori ... offf...pai ... din tot ce spui aici, carui element ai dat valoare - vorbesc de valoarea in sine? acel om - pentru mine - oricat de frumos si cu mustata ar fi fost, daca intr-o zi s-ar fi schimbat din oricare cauza - s-a accidentat la barbierit si si si-a taiat o parte din buza cu tot cu nustata - pentru mine ar fi fost acelasi... el, ar fi doar el! adevarat, experientele placute fac viata agreabila; cele dureroase in schimb, scot din noi la iveala ceea ce ne-a scapat...
vorbind despre dorinta ... ai fi fericita daca unele dintre ele ar fi fost indeplinite? in ce ar consta implinirea?
aici, nu vad pasiunea! sa revin la valoarea in sine? :)
sa nu-mi zici ca sunt berbeaca, chiar daca sunt!
-
draga mea... stii ca nu-mi place sa ma destainui, desi cu voi am facut-o de multe ori ... offf...pai ... din tot ce spui aici, carui element ai dat valoare - vorbesc de valoarea in sine? acel om - pentru mine - oricat de frumos si cu mustata ar fi fost, daca intr-o zi s-ar fi schimbat din oricare cauza - s-a accidentat la barbierit si si si-a taiat o parte din buza cu tot cu nustata - pentru mine ar fi fost acelasi... el, ar fi doar el! adevarat, experientele placute fac viata agreabila; cele dureroase in schimb, scot din noi la iveala ceea ce ne-a scapat...
vorbind despre dorinta ... ai fi fericita daca unele dintre ele ar fi fost indeplinite? in ce ar consta implinirea?
aici, nu vad pasiunea! sa revin la valoarea in sine? :)
sa nu-mi zici ca sunt berbeaca, chiar daca sunt!
glumeam. frumusetea a avut un cuvant prea mic de spus. am subliniat faptul ca avea mustata (si-a ras-o cand am divortat; n-o mai are) pentru ca stiam ca ai o preferinta pentru ;D
pai asta am spus: nu a existat pasiune deloc, desi mi-era foarte drag...insa ca un frate. muuult mai tarziu am inteles ce ar fi trebuit sa fie.
nu-ti spun ca esti berbeaca ;D si, oricum, n-ar fi niciun defect. dimpotriva. :)
-
pe mine s-au razbunat experientele neacumulate. cand trebuia sa fim singuri, sa ne traim nebunia varstei si sa acumulam- poate suna intr-un fel, dar asa e- eram casatoriti. cand trebuie sa fim casatoriti, suntem singuri. daca as fi atat de desteapta sa inteleg toate lectiile care mi-au fost date, as fi mai fericita. din pacate pentru mine, inca nu pot sa iau lucrurile asa cum vin si cum sunt.
mai incearca. o sa reusesti. cand o sa inveti acceptarea o sa-ti fie bine. :)
-
dar spune si tu, Stel, daca la varsta aia ai fi renuntat asa usor la un om bun, de incredere, foarte iubitor, inalt, frumos si ...cu mustata? ;D
te bat - mi-ai rascolit amintirile - ... cu un raspuns! ei, afla ca da! am renuntat la un astfel de om - exact cum il descrii - tocmai pentru ca nu l-am putut face unic.
-
mai incearca. o sa reusesti. cand o sa inveti acceptarea o sa-ti fie bine. :)
nu ma plang. imi este bine. doar ca uneori ma intreb "ce-ar fi fost daca...". complet aiurea si inutil. cred sincer ca singuratatea in 2 este infinit mai nociva decat singuratatea in 1..sa-i zicem. saptamana trecuta am facut o razie prin carturesti, am stat cat am avut chef, cam 1 ora jumate- m-am jurat ca nu-mi mai tine nimeni contoar ever- si pe urma am intrat la un restaurant sa mananc. singura, de capu' meu. m-am uitat la 2 cupluri, mese diferite, luau masa: nu vorbeau, da' deloc, una fuma absent, ailalalta nu's ce facea, in timp ce legitimii butonau telefoanele. la un moment dat aud unu zicandu-i nevestei: nu-ti lua desert, te-ai facut cat malu'...eu mi-am luat desert, ca am grija sa nu ma fac cat malu'.. ^-^
-
nu ma plang. imi este bine. doar ca uneori ma intreb "ce-ar fi fost daca...". complet aiurea si inutil. cred sincer ca singuratatea in 2 este infinit mai nociva decat singuratatea in 1..sa-i zicem. saptamana trecuta am facut o razie prin carturesti, am stat cat am avut chef, cam 1 ora jumate- m-am jurat ca nu-mi mai tine nimeni contoar ever- si pe urma am intrat la un restaurant sa mananc. singura, de capu' meu. m-am uitat la 2 cupluri, mese diferite, luau masa: nu vorbeau, da' deloc, una fuma absent, ailalalta nu's ce facea, in timp ce legitimii butonau telefoanele. la un moment dat aud unu zicandu-i nevestei: nu-ti lua desert, te-ai facut cat malu'...eu mi-am luat desert, ca am grija sa nu ma fac cat malu'.. ^-^
;D voila, priveste lucrurile din acest unghi si-o sa vezi cum ti se lumineaza orizontu' tot mai mult. :) mai cugeta si vei descoperi cate alte avantaje sunt...
si-apoi... pentru momentele cand te simti foarte singura... exista excursiile si forumul SC. ajuta foarte. :)
-
cand trebuie sa fim casatoriti, suntem singuri.
ei, uite pe-asta n-o pricep. de ce ar trebui sa fim casatoriti?
daca ar fi sa vad un must dinacesta, creca l-as plasa in tineretea cu crescutul copiilor.
nu e o disfunctie sa fii single. e o stare care trebuie privita ca o normalitate alternativa normalitatii de cuplu. intelegand lucrurile asa , frustrarea se diminueaza considerabil. acest must pe care-l avem noi, in capsorul nostru, ne impovareaza inutil.
daca exista un must in viata asta, acela e IUBIREA. daca ea nu e....nimic nu e...
e pareru' meu.
-
si a lui Marin Preda :strambatura: ;D
-
ei, uite pe-asta n-o pricep. de ce ar trebui sa fim casatoriti?
daca ar fi sa vad un must dinacesta, creca l-as plasa in tineretea cu crescutul copiilor.
nu e o disfunctie sa fii single. e o stare care trebuie privita ca o normalitate alternativa normalitatii de cuplu. intelegand lucrurile asa , frustrarea se diminueaza considerabil. acest must pe care-l avem noi, in capsorul nostru, ne impovareaza inutil.
daca exista un must in viata asta, acela e IUBIREA. daca ea nu e....nimic nu e...
e pareru' meu.
ma rog, mi-a iesit casatoriti, zii in cuplu. nicio stare nu-i un "must". da cine-a zis ca disfuctie sa fi singur?? draga mea, sunt lucrurile muuult mai rele pe lume!!!
-
suntem absolut de acord. :)
-
si a lui Marin Preda :strambatura: ;D
da, da. ziceam ca-i parerea mea tot paragrafu' cu toate consideratiile lui adanci ;D :strambatura:
-
te bat - mi-ai rascolit amintirile - ... cu un raspuns! ei, afla ca da! am renuntat la un astfel de om - exact cum il descrii - tocmai pentru ca nu l-am putut face unic.
am descoperit acest mare adevar "dupa" si, din pacate, am indreptat greseala mult mai tarziu.
-
si a lui Marin Preda :strambatura: ;D
Epistola catre Corinteni este the first care-a enuntat filosofia zicerii :buck2:
-
Daca esti destept, nu. :) Daca esti tanar si cunosti viata doar din carti, poti crede ca, daca omul acela are multe calitati pe care le apreciezi si le-ai gasit cu greu la altii, nepotrivirile (care nu par atat de grave la inceput) vor fi rezolvate de timp... e o premisa foarte gresita, dar pe atunci nu stiam.
Mda... exact la fel de "desteapta" am fost si eu, din exact aceleasi motive (apropos de 10-le la literatura)... cu o singura exceptie: "chimia" a fost ok pana in ultimul moment si tot ce a ramas dupa ce toate celelalte "calitati" s-au evaporat. :-\ Da' ai dreptate, nici eu nu regret nimic. Daca nu invatam despre asta inainte, macar invatam dupa... Ba da, cred ca ar fi un singur lucru de regretat. Cum bine zice Steliana, am iubit din principiu si am neglijat omul in sine. Adica n-am iubit in adevar. Abia dupa toata povestea asta am invatat ca fiecare dintre noi ar fi meritat sa fie iubit pentru nici mai mult, nici mai putin decat ceea ce este, asa cum este... de catre altcineva mai potrivit. D "Nepotrivire de caracter" inseamna doua sisteme de valori diferite. Niciunul nu e mai bun sau mai rau decat celalalt. Si cred ca a avea acelasi sistem de valori (aceleasi idei despre familie, despre copii, despre munca, despre bani, aceleasi nevoi de comunicare, de de dependenta sau independenta, de prieteni sau solitudine, de mancare picanta sau muraturi etc.) e chiar o premisa mai importanta decat iubirea.
-
Mda... exact la fel de "desteapta" am fost si eu, din exact aceleasi motive (apropos de 10-le la literatura)... cu o singura exceptie: "chimia" a fost ok pana in ultimul moment si tot ce a ramas dupa ce toate celelalte "calitati" s-au evaporat. :-\ Da' ai dreptate, nici eu nu regret nimic. Daca nu invatam despre asta inainte, macar invatam dupa... Ba da, cred ca ar fi un singur lucru de regretat. Cum bine zice Steliana, am iubit din principiu si am neglijat omul in sine. Adica n-am iubit in adevar. Abia dupa toata povestea asta am invatat ca fiecare dintre noi ar fi meritat sa fie iubit pentru nici mai mult, nici mai putin decat ceea ce este, asa cum este... de catre altcineva mai potrivit. D "Nepotrivire de caracter" inseamna doua sisteme de valori diferite. Niciunul nu e mai bun sau mai rau decat celalalt. Si cred ca a avea acelasi sistem de valori (aceleasi idei despre familie, despre copii, despre munca, despre bani, aceleasi nevoi de comunicare, de de dependenta sau independenta, de prieteni sau solitudine, de mancare picanta sau muraturi etc.) e chiar o premisa mai importanta decat iubirea.
mda, prea multa carte poate sa strice. ;D
eu am luat doar 9,95 la matematica, la intrarea la facultate (habar n-am de ce mi-au scazut cele 5 sutimi), asa ca nu sunt profa de nota 10. ;)
asa m-am gandit si i-am spus si eu. este un om care merita sa fie iubit profund. numai ca el ajunsese sa fie multumit doar iubindu-ma, fara sa primeasca inapoi atat sentiment cat ar fi meritat. acum e iubit si el nu "raspunde"... complicata viata...
eu o tin pe-a mea. ;D poti trai fara iubire multi, multi ani, dar vine si momentul cand simti ca te usuci, ca esti, asa cum spuneam, un mare gol. eu mizez (si) pe IUBIRE. :)
-
. D "Nepotrivire de caracter" inseamna doua sisteme de valori diferite. Niciunul nu e mai bun sau mai rau decat celalalt. Si cred ca a avea acelasi sistem de valori (aceleasi idei despre familie, despre copii, despre munca, despre bani, aceleasi nevoi de comunicare, de de dependenta sau independenta, de prieteni sau solitudine, de mancare picanta sau muraturi etc.) e chiar o premisa mai importanta decat iubirea.
[/quote]
draga mea, ai pus un mare punct pe un mare i. sunt atatea nuante despre iubire, fiecare intelege ce vrea sau nimic. intr-o relatie, ca place sau nu, intr-o faza encipienta este doar atractie (ca daca atractie nu e, mai bine lipsa). si atractia asta dureaza cu intensitate cat dureaza- "specialistii" zic 2-3 ani. cred ca d'aia se si zice ca dragostea-i oarba. ce ramane dupa...asta-i de fapt povestea si durerea.
-
Eu una am invatat sa mizez pe IUBIRE, Mica, abia dupa ce am invatat ce NU este iubire.
Toata durerea se intampla pentru ca traim cu ideea preconceputa ca iubirea este egal relatie. De fapt, e exact cum zice Saturnianul: Iubirea e o stare de gratie, casatoria (cuplul in general) un contract. Eu nu vad nimic peiorativ in "contract", ci un mare adevar. Si mai zicea cineva ceva adevarat: cand alegi pe cineva pentru o viata, trebuie sa alegi si cu inima, dar si cu mintea... ca daca nu-i cap, e vai de picioare, cu toata iubirea din lume.
-
si atractia asta dureaza cu intensitate cat dureaza- "specialistii" zic 2-3 ani. cred ca d'aia se si zice ca dragostea-i oarba. ce ramane dupa...asta-i de fapt povestea si durerea.
specialistii ... excepteaza notiunea "a vrea". adica dupa ce nu mai esti "orb", nu mai vrei? cred ca nu trebuie sa vrei, ci pur si simplu traiesti sau nu.
-
Eu una am invatat sa mizez pe IUBIRE, Mica, abia dupa ce am invatat ce NU este iubire.
Toata durerea se intampla pentru ca traim cu ideea preconceputa ca iubirea este egal relatie. De fapt, e exact cum zice Saturnianul: Iubirea e o stare de gratie, casatoria (cuplul in general) un contract. Eu nu vad nimic peiorativ in "contract", ci un mare adevar. Si mai zicea cineva ceva adevarat: cand alegi pe cineva pentru o viata, trebuie sa alegi si cu inima, dar si cu mintea... ca daca nu-i cap, e vai de picioare, cu toata iubirea din lume.
eu mizez pe iubire, insa uneori mi-e greu sa mai cred in ea, sa mai cred ca O mai pot eu... eh, cred ca de la atata ras mi se trage. dupa o prea mare bucurie, hopa si tristezu'.
-
" daca vrei sa-ti cunosti partenerul- sau sa nu-l mai cunosti- desparte-te de el". (am citat aproximativ). va intreb: si la voi a fost tot asa? (cand a fost, daca a fost..)
-
" daca vrei sa-ti cunosti partenerul- sau sa nu-l mai cunosti- desparte-te de el". (am citat aproximativ). va intreb: si la voi a fost tot asa? (cand a fost, daca a fost..)
perfect valabil in ambele cazuri. cand nu il mai ai , vezi ce ti-a scapat ... si ajungi sa cunosti; cand ai cunoscut tot, ajungi sa-l cunosti doar daca vrei sa-l recunosti ...
-
si atractia asta dureaza cu intensitate cat dureaza- "specialistii" zic 2-3 ani. cred ca d'aia se si zice ca dragostea-i oarba. ce ramane dupa...asta-i de fapt povestea si durerea.
daca n-ai nimic in comun cu omu`, ce sa mai ramana dupa ce trece atractia fizica si se potolesc hormonii? pentru unii durerea (ca n-au deschis ochii cand trebuia si l-au investit pe celalalt cu calitati pe care nu le avea), pt altii indiferenta.....io zic nici nu ai la ce spera de la o astfel de relatie (vb in general, nu ma refer la tine) ::) e o relatie fizica si cam atat.
specialistii ... excepteaza notiunea "a vrea". adica dupa ce nu mai esti "orb", nu mai vrei? cred ca nu trebuie sa vrei, ci pur si simplu traiesti sau nu.
daca vezi din capul locului ca omul nu-i potrivit, dar exista o mare atractie fizica, ai de ales: sa vrei sa te lasi atrasa in acea relatie care sigur nu-ti aduce nimic bun sau sa constientizezi ca nu e omul potrivit pt tine si sa renunti de la inceput, cat timp nu te-ai legat emotional de el.
aaa, daca vrei sa traiesti la modul instinctual inseamna ca-ti asumi si consecintele, inclusiv durerea de care spune Lili. parerea mea. ::)
-
perfect valabil in ambele cazuri. cand nu il mai ai , vezi ce ti-a scapat ... si ajungi sa cunosti; cand ai cunoscut tot, ajungi sa-l cunosti doar daca vrei sa-l recunosti ...
perfect adevarat; acum nu stiu cum sa-mi fac lobotomie. uneori n-am suficiente colturi pentru cate locuri de dat cu capu mi-a trebui. nu stiu ce draq am zilele astea, ca de regula privesc lucrurile mai in roz.
-
daca n-ai nimic in comun cu omu`, ce sa mai ramana dupa ce trece atractia fizica si se potolesc hormonii? pentru unii durerea (ca n-au deschis ochii cand trebuia si l-au investit pe celalalt cu calitati pe care nu le avea), pt altii indiferenta.....io zic nici nu ai la ce spera de la o astfel de relatie (vb in general, nu ma refer la tine) ::) e o relatie fizica si cam atat.
daca vezi din capul locului ca omul nu-i potrivit, dar exista o mare atractie fizica, ai de ales: sa vrei sa te lasi atrasa in acea relatie care sigur nu-ti aduce nimic bun sau sa constientizezi ca nu e omul potrivit pt tine si sa renunti de la inceput, cat timp nu te-ai legat emotional de el.
aaa, daca vrei sa traiesti la modul instinctual inseamna ca-ti asumi si consecintele, inclusiv durerea de care spune Lili. parerea mea. ::)
daca-i sex nu'i musai sa fie si iubire, si invers. fericiti ce-i ce le au pe amandoua. oricum, e musai sa fie cu chimie.
-
daca dragoste nu e... facem!
-
" daca vrei sa-ti cunosti partenerul- sau sa nu-l mai cunosti- desparte-te de el". (am citat aproximativ). va intreb: si la voi a fost tot asa? (cand a fost, daca a fost..)
Corect si in cazul meu!
-
daca-i sex nu'i musai sa fie si iubire, si invers. fericiti ce-i ce le au pe amandoua. oricum, e musai sa fie cu chimie.
exact, Lili O0
daca-i sex, nu-i musai sa fie iubire, ci doar atractie.
daca e iubire (si nu e din aia platonica) e si sex. ;)
neaparat cu chimie! :dance:
-
Sex fara iubire ... se cunoaste, se stie, uneori se vorbeste in acest context chiar de sanatate, igiena etc. Dragoste fara sex!? :idiot2:
Adica platonica? Pai de ce sa fie platonica?
-
cateodata mai trebuie si platonica. cea mai sigura varianta de-ati trece parjolu' de cineva e sa amesteci sexu in ecuatie. abia la "tampla sura" am inteles ce ne zicea diriginta la scoala, mai ales fetelor "luati viata cu lingurita, nu cu polonicu'". din pacate, acum nu mai mai timp de lingurite...abia am timp sa-mi vopsesc "tampla sura". luna asta negru cu tenta violet... 8)
-
Cum sa nu ai timp de lingurite?
Spune te rog, desertul tau preferat il mananci cu polonicul?
Vorbim de calitate sau de cantitate? De infruptare sau de savurare?
Cu polonic sau lingurita, asambleaza cum vrei, fi artizanul propriei vieti dar nu fi nefericita!
-
Cum sa nu ai timp de lingurite?
Spune te rog, desertul tau preferat il mananci cu polonicul?
Vorbim de calitate sau de cantitate? De infruptare sau de savurare?
Cu polonic sau lingurita, asambleaza cum vrei, fi artizanul propriei vieti dar nu fi nefericita!
nu mai am serviciu de lingurite, l-am lasat mostenire. iar desert nu consum din pricina de silueta...glumesc, le-ai luat prea mot-a-mot. Iar cantitate n-am consumat nici la 20 de ani, asa ca....Ziceam ca timpul nu-mi mai apartine, parca traiesc cu 200 la ora, insuficient de altfel, din pacate in primul rand pentru mine. Si pe de alta parte, n-am privit relatiile ca pe-un desert, ci mai degraba ca fel de baza.
-
Cred cu tarie ca e esential sa sti ce doresti, sa te cunosti si sa tinzi sa fi in armonie cu tine. Single? So what! Evident sunt momente in care singuratatea ne apasa, momente in care intrebarile si atitudinea celor din jur fata de statutul de single, mai mult sau mai putin voalate, deranjeaza. Dar dupa un timp, cu antrenament si la asta devii imun.Pentru cei care sunt total nemultumiti cu acest statut, probabil e util sa se canalizeze spre ce-si doresc. Scop, plan, actiune! Si perseverenta. Fiecare avem multe de daruit si doar ca suntem single nu inseamna ca nu daruim! Tine atat de mult de noi sa ne bucuram de multe in viata! La orice varsta si aproape in orice situatie de viata ( recomand cartea Marti cu Morri,Mitch Albom). A fi single nu inseamna a fi singur. Single e un statut intamplator sau ales, asumat sau nu,temporar sau nu, dar in niciun caz un stigmat. Singuratatea in schimb .... e altceva! Oricum ne putem bucura de aceasta comunitate, de proiectul SC.
-
Singuratatea in schimb .... e altceva!
singuratatea tanjeste dupa oameni, solitudinea te face sa te bucuri de tine insuti.
-
Solitar - esti solidar cu tine! Omul e insa fiinta sociala. Da, in singuratatea omul tanjeste, singuratatea doare!
Sunt noua in aceasta comunitate. M-am prezentat "sunt x, sunt singura". Acum ma gandesc, nimeni nu e singur pe pamant.
deci care ar fi alternativele mai aproape de esenta?
Sunt x si sunt solitar? - Nu, poti trai in cuplu si sa fi solitar!
Aveti propuneri de prezentare?
-
singuratatea tanjeste dupa oameni, solitudinea te face sa te bucuri de tine insuti.
asadar, un single e o sinusoida intre singuratate si solitudine. :)
-
Solitar - esti solidar cu tine! Omul e insa fiinta sociala. Da, in singuratatea omul tanjeste, singuratatea doare!
Sunt noua in aceasta comunitate. M-am prezentat "sunt x, sunt singura". Acum ma gandesc, nimeni nu e singur pe pamant.
deci care ar fi alternativele mai aproape de esenta?
Sunt x si sunt solitar? - Nu, poti trai in cuplu si sa fi solitar!
Aveti propuneri de prezentare?
la ora asta vii cu intrebari atat de profunde? ;D glumesc. ;)
-
Deh, bioritmul! Poate cugeta fiecare conform bioritmului. Oricum, in viata reala nimeni nu se prezinta "sunt x si sunt maritata/ divortata etc.
Cel mult esti intrebat:
Casatorit - nu
Singur - eu am sa raspund: par eu a fi atat de infatuata incat sa ma consider singura pe planeta? :)
-
Eu zic ca-s de capul meu. Deci exista si avantaje.
-
cea mai sigura varianta de-ati trece parjolu' de cineva e sa amesteci sexu in ecuatie.
Azi sunt lurker. oO Da' tot nu ma pot abtine: in consens, in principiu, cu exceptia frazei de mai sus... nu cred ca trece.
-
parjolu' mai trece, "simturili" se mai domolesc. la un moment dat citeam tot felul de articole pline de invataminte: cum sa mentii pasiunea vie si dupa 100 de ani de relatie, cum sa fi mereu sexicioasa, si bla, si bla. Poate nu erau chiar bla si bla, dar ma gandeam la sfaturile astea mai ales dupa 12 ore de munca, cand eram atat de stresata si de sfarsita ca nu-mi doream decat sa ma intind pe jos sa mor, veneam acas' si-l gaseam pe 'mnealui cu fulgi in par, jucandu-se pe net. Aveam atunci o dorinta de pasiune :yeah: ......sora cu crima.
-
veneam acas' si-l gaseam pe 'mnealui cu fulgi in par, jucandu-se pe net.
se batea cu pernele si p'orma sa juca pe net? cu cine? ???
-
parjolu' mai trece, "simturili" se mai domolesc.
Io cre'ca-i exact invers... :strambatura:
-
Io cre'ca-i exact invers... :strambatura:
si eu! adica ala mare vine, alelalte se indracesc :strambatura:
cum o dai, barbat sa fi :D
-
Vorbe de femei...
-
Vorbe de femei...
stiam ca asa va zice macar unul dintre voi ;D
-
se batea cu pernele si p'orma sa juca pe net? cu cine? ???
... :oops:...uite ca la asta nu m-am gandit..
-
Vorbe de femei...
... femei care-s "10% barbati, dupa cum gandesc" - vorba unui confrate misogin. Asa se explica de ce si cum zicala "Femeile trebuie sa se indragosteasca ca sa vrea sex, iar barbatii trebuie sa faca sex ca sa se indragosteasca." se poate aplica in anumite procente si invers. :P
-
"Nice catch today" zise Gicu pescaru`... ;D
-
sau Gica Pescaru' :happy:
-
Voi cum credeti , tehnologia din ziua de azi ( internet, telefoane, skype, retele socializare etc) ii ajuta pe oameni sa nu se mai simta singuri sau le accentueaza acest sentiment?
-
Pai depinde cum privesti lucrurile: daca vorbesti de noi, cei
mai in varsta nascuti mai devreme, astea nu-s decat un instrument prin care ne gasim si ne transmitem idei, atunci cand (din varii motive) nu ne putem vedea in spatiul real. Daca privesti cum procedeaza pustii de azi, atunci da, poate fi o problema. Pentru ca am vazut ca unii se insingureaza, preferand sa tina contactul cu cunoscutii exclusiv prin mijloacele pe care le-ai enumerat., refuzand realitatea.
-
Gabi, ce coincidenta... Tocmai azi am vizionat un film pe History despre noile modele de roboti interactivi creati de asiatici, un fel de papusi "vii" care reproduc vocea cuiva drag cand le tii in brate si chiar pot mima expresii si sentimente empatice "citindu-ti gandurile" (de fapt, sunt conectate printr-o casca care raspunde la diferite drecvente ale undelor cerebrale). Primul prototip valoreaza 1 milion de dolari, dar se pare ca variante mai accesibile vor scoase pe pe piata in masa in urmatorii 5 ani. Se spune ca aceasta noua tehnologie va revolutiona comunicarea, facand posibila chiar si comunicare prin Internet doar prin comanda mentala. Tehnic, e o performanta uimitoare. Personal, cred ca nu e decat unul din raspunsurile gen cerere-oferta la apogeul crizei de comunicare face-to-face in care se afla o lume intreaga... :oops:
-
Uite ceva ce e (inca) fictiune. Insa realitatea bate la usa. Alta e intebarea aici: ce ne face sa fim oameni? (ce ne da dreptul la numele asta?) Faptul ca ne nastem oameni sau...ceea ce simtim si ceea ce facem zi de zi?
Quantic Dream's Kara (http://www.youtube.com/watch?v=-8Dhpaaz-VQ#ws)
-
Of course, asa a fost creata femeia... :worthy:
Defineste "oameni", atunci. :)
-
Hai bre, io chiar vorbeam serios! Ce te face pe tine, ca om (nu ca femeie! :strambatura:) sa-ti pretinzi apartenenta la umanitate? Cum te justifici din punctul asta de vedere? (aci voiam sa ajung, nu ca femeia e exploatata pana si in stadiul de cyborg si alte idei crete din aceasta categorie)
-
Glumeam. ;) Altfel e chiar o intrebare usoara, la care am raspuns de enspe ori la orele de anatomie :P , desi copiii o fomuleaza putin altfel, cand vad ca anatomia e aproape la fel pentru animale si om: "Dar sufletul unde este in corp?" oO
Sufletul e viata. Diferenta dintre biologie si necrologie (sau robotica). Si filmuletul acela e destul de sugestiv: "I want to live." nu cadreaza... dar asa mai "scapam" si noi uneori cu viata. :whistle:
Uite-aici chestii care nu mai sunt SF:
Most Human Like Robot Ever (http://www.youtube.com/watch?v=zIuF5DcsbKU#)
Creepily realistic robot can hold conversations and answer questions (http://www.youtube.com/watch?v=IhVu2hxm07E#)
http://sciencelinks.jp/content/view/812/241/ (http://sciencelinks.jp/content/view/812/241/)
-
Wrong! Faptul ca te nasti nu-ti da dreptul sa te numesti fiinta umana! Si uite de ce: Nero, Torquemada, Cromwell, Ivan cel Groaznic, Stalin, Hitler, Pol Pot...mai continui? Istoria e plina de exemple. Eu zic ca diferenta o face constiinta (Si constienta, da` ma rog, ridicam standardul prea sus). Si mult nu mai e pana masinile vor trece testul Turing. Atunci sa vad io umanitatea! Sa nu ma intelegi gresit, nu-s anti-uman, doamne feri! insa de scarbit, sunt scarbit maxim de ce au facut
semenii nostri (prea mult, aia nu-s semenii mei) cei din acelasi rasa cu mine. Asa ca dau o sansa si altora.
-
Eu zic ca diferenta o face constiinta (Si constienta, da` ma rog, ridicam standardul prea sus).
Exact asta raspund si eu (oficial) la scoala.
Si mult nu mai e pana masinile vor trece testul Turing.
Gresit. Masinile nu pot fi mai presus de interesele si lacunele oamenilor atata timp cat au fost create de acestia.
Neoficial... Faptul ca te nasti iti da dreptul doar sa fii catalogat ca mamifer. :)
Cred ca, in pofida arogantei noastre (fie si numai ca Dumnezei ai tehnologiei), suntem o prea mica parte a unui intreg pe care nu avem capacitatea sa-l intelegem ca sa ne raspundem la aceasta intrebare. Si, de fapt, nici nu trebuie sa ne punem intrebarea, trebuie doar sa facem ce trebuie in acest intreg... ca sa fie bine si prin "partile" noastre. Iar tehnologia nu este raspunsul corect aici. Vezi filmul de la almi_gabi... ;)
-
Ba io zic ca e. Unul dintre raspunsuri. (daca prin tehnologie includem si genetica si in general orice alta forma de augmentare). Putem evolua.
-
Neoficial... Faptul ca te nasti iti da dreptul doar sa fii catalogat ca mamifer. :)
........... Si, de fapt, nici nu trebuie sa ne punem intrebarea, trebuie doar sa facem ce trebuie in acest intreg... ca sa fie bine si prin "partile" noastre.
si care-ar fi acel "ce trebuie"?
Ba io zic ca e. Unul dintre raspunsuri. (daca prin tehnologie includem si genetica si in general orice alta forma de augmentare). Putem evolua.
putem evolua, cum?
P.S. dure intrebari pentru un single! ;)
-
Pai si imbunatatirea la nivel fizic (genetic vorbind) poate fi o evolutie. Care poate determina, la randul ei, salturi evolutive la alte niveluri.
-
Pentru mine conteaza mai mult la nivel spiritual. Nu ca restul n-ar fi importante, dar de obicei, tot restul vine de la sine cand incepe de la cap. :) Parerea mea. Nu vreau sa conving pe nimeni.
-
Cat de departe ati dus discutia, deja androizi si chestiunea de unamitate!
Desi nu sunt impotriva constructiei, cercetarii, imbunatatiri si folosirii robotilor nu cred ca asta e solutia de viitor, acesti roboti pana la urma pot fi invatati sa execute tot felul de lucruri dar nu cred ca pot compensa nevoia omului de a fi "uman", de a-si gasi un scop/ sens in viata. Sunt prea perfecti si oamenii nu rezista perfectiunii. Oameni isi pot dori la un moment dat in viata sa fie perfecti dar nu asta e motorul care ii duce mai departe, ci dorinta sa evolueze psihic, mental, emotional, spiritual.
-
Subscriu! O0 Si mai e ceva. Eu, una, m-as plictisi ca cineva sa fie atat de previzibil sa-mi raspunda intotdeauna perfect la tot ceea ce spun/simt. :P
-
Bre fetilor! Ufff, femeile...da`daca am putea fi sanatosi, fara sa ne mai imbolnavim, daca am trai mai mult, daca am avea capacitatea de a memora mai multe, daca am vedea mai bine (si de auzit, de mirosit chiar, la fel!)...ha? Asta nu-i bun, no? Tre`sa va duceti voi cu mintea hat pan`la Cucuietii din Deal! Hai bre, fiti un pic mai pamantene, ganditi-va la "upgrade"-uri mici care ne-ar face viata mai...nu stiu daca mai usoara (mai buna poate?), nu impingeti limitele fanteziei prea sus, asta voiam sa zic.
-
.....Hai bre, fiti un pic mai pamantene, ganditi-va la "upgrade"-uri mici care ne-ar face viata mai...nu stiu daca mai usoara (mai buna poate?)...
uff, voi barbatii astia , repede va fuge mintea la "upgrade-uri" ( apropo' se numeste "tunate" !!! :D )
ce face netul asta din voi !! :slap:
si degeaba "upgrade-uri" si aud la 80 de ani ca la 30 si vad ca la 20 daca nu mai exista spontaneitatea si entuziasmul de la tinerete.
mai vedeam zilele trecute prin nu's ce ziar pe mama lui Stallone la 90 de ani aratand ca la 40, doar ca nu mai are discernamantul unde sa se opreasca si avea o fata diforma cu niste buze imense si arata groaznic, pacat de corp care era "upgradat" incredibil! :whistle:
-
Bre, io vreau sa vad tuning-ul (cum ii zici tu) ala pe mine, nu pe altcineva! Si nu-i vorba de silicoane si botox! :strambatura: Ba chiar cred ca ma paste un soi de "tuning" cat de curand. "Ochelari" se cheama (nu de alta, da` ocserv de ceva timp ca ma zgaiesc cam mult ca sa disting diverse detalii). Nu ma-ncanta deloc :-[ ba chiar sper sa ma-nsel si sa fie doar o oboseala cronica si foarte pronuntata la oachile mele.
Si acum revin la ce spuneam mai sus, nu era bine sa nu am problema asta deloc?
-
Subscriu! O0 Si mai e ceva. Eu, una, m-as plictisi ca cineva sa fie atat de previzibil sa-mi raspunda intotdeauna perfect la tot ceea ce spun/simt. :P
il programezi in asa fel incat sa nu mai fie previzibil!
Bre fetilor! Ufff, femeile...da`daca am putea fi sanatosi, fara sa ne mai imbolnavim, daca am trai mai mult, daca am avea capacitatea de a memora mai multe, daca am vedea mai bine (si de auzit, de mirosit chiar, la fel!)...ha? Asta nu-i bun, no? Tre`sa va duceti voi cu mintea hat pan`la Cucuietii din Deal! Hai bre, fiti un pic mai pamantene, ganditi-va la "upgrade"-uri mici care ne-ar face viata mai...nu stiu daca mai usoara (mai buna poate?), nu impingeti limitele fanteziei prea sus, asta voiam sa zic.
de acord cu upgradarea din pdv sanatate: nu v-ati bucura sa nu mai mergeti la dentist? cine nu s-ar bucura sa-i ramana podoaba capilara intacta?
-
si degeaba "upgrade-uri" si aud la 80 de ani ca la 30 si vad ca la 20 daca nu mai exista spontaneitatea si entuziasmul de la tinerete.
nu stiu de ce ar trebui sa dispara entuziasmul si spontaneitatea dupa anumita varsta... dar daca asa s-ar intampla, am avea posibilitatea sa le setam si pe ele, sa mearga de mana cu auzul si vederea de la 20! :)
-
Si acum revin la ce spuneam mai sus, nu era bine sa nu am problema asta deloc?
Ca de obicei, raspunsul se afla in intrebare. Ba da. Da' Gabi, fiind moderator, tre' sa taifuneze un pic spiritele pe-aici. Si bine face! O0
Doua puncte de vedere aici:
1. Niciun fel de upgrade nu e posibil, daca nu vine din interior (intai ca vointa si pe urma ca putinta). Eu cred ca avem tot ce ne trebuie. Doar ca nu mai stim sa utilizam decat vreo 10% din ce avem. Raspunsul nu e sa inventam altceva decat suntem, ci sa fim. 100%. Restul e detalii... cum ar fi, de exemplu, ca in mod absolut aleatoriu, mie imi plac barbatii cu chelie. :P
2. Io recunosc ca barbatii sunt mai pragmatici, asa ca nu ma supar deloc daca procentul barbatilor cercetatori si inventatori e mult mai mare decat al femeilor. In toate exista o compensatie... Sa-i lasam pe ei sa faca o lume mai buna, ca atunci cand or vedea ca nu le iese cu roboteii sau tratamentele miraculoase, tot la mama natura vin. :strambatura:
-
Da' Gabi, fiind moderator...
la avatar scrie ca e hero member... asta inseamna ca e moderator ???
-
De ce n-o lasi pe ea sa raspunda, Silviu, daca gresesc?
-
asta-i tot o intrebare: la avatar scrie ca e hero member... asta inseamna ca e moderator ???
-
la avatar scrie ca e hero member... asta inseamna ca e moderator ???
Nu.
-
Ca de obicei, raspunsul se afla in intrebare. Ba da. Da' Gabi, fiind moderator, tre' sa taifuneze un pic spiritele pe-aici. ....
N-aveam idée ca postarile mele sunt privite in acest mod; departe de mine intentia de a face polemica sau "sa taifunez" spiritele pe-aici :o oricum asta e tare !!! :slap:
Se pare ca am fost prea ingaduitoare si toleranta in momente in care trebuia sa ripostez (tot in ideea ca sa fie liniste si sa fie toata lumea multumita) se pare ca am gresit si este incredibil ca dupa 7 luni mai sunt discutii pe aceasta tema! :( :hammer:
Ma intreb oare daca ma rezum doar la citit ce o sa mai spuneti ca va spionez" !!???/ |o :(
Cum spunea cineva pe aici nici o fapta buna nu ramane nepedepsita !! :faint:
De ce n-o lasi pe ea sa raspunda, Silviu, daca gresesc?
Nu cred ca e cazul sa dau vreun raspuns la asa ceva, poti sa citesti si singura!!! :rtfm:
Mi se pare incredibila o astfel de replica Cornelia, nu suntem la scoala aici, nici la pretul corect sau vrei sa fii milionar sau mai stiu eu ce emisiuni de intrebari si raspunsuri. :hammer:
Pfoai, ai reusit sa ma intristezi de n-ai idée si sa nu spui ceva de genul ca glumeam sau ca erai intro stare mai stare ca nu mi se pare deloc distractiv :-\ : ar fi bine sa mai filtrati si voi ceeea ce scrieti inainte de a apasa butonul posteaza pentru ca eu personal chiar m-am saturat de postari care duc la discutarea persoanelor in locul ideilor. |o :hammer: :slap: :tickedoff:
-
Gabi, imi pare rau ca te-am suparat. Eu traiam cu impresia (nu stiu de unde) ca esti unul din moderatorii forumului. Pe bune si fara nimic peiorativ in asta. Daca termenul "taifuneaza" te-a deranjat, nu am zis-o cu repros, ci cu admiratie, fiindca imi place maniera ta de a pune probleme in discutie, la asta ma refeream.
In alta ordine de idei, daca am mai gresit altadata, trebuia sa-mi spui, nu iau lucrurile personal si nu ma supar sa recunosc ca altcineva are dreptate si nu eu. Nu stiu daca am pentru ce sa-mi cer scuze, nu pot sa spun decat ca imi pare sincer rau ca a iesit asa.
-
>:D Catfight! >:D
-
bit, nu fii rau. :box:
gabitzule, cred ca a fost o eroare de perceptie. mie neologismul ;D (ce-mi plac cuvintele inventate!) "taifuneze" imi sugera ideea de a "anima" si de a face "brainstorming". Va rog eu frumos, nu va lasati spiritele voastre frumoasa sa se aprinda din nimic. Absenta "tonului" si a limbajulului nonverbal in postari face ca una sa spuna emitatorul si alta sa "auda" receptorul, ca tot se vorbea de comunicare...
si daca se mai ivesc polemici, absolut firesti intre oameni diferiti, nu inseamna ca ne certam, atata timp cat raman in limitele bunului simt.
ia sa va caut eu o canteca. :)
...si-o clipa am uitat sa iubim trandafirii....
Florin Bogardo (http://www.youtube.com/watch?v=zzx93DeVnKs#)
-
Bine, bre :tomato:...sorry!
>:D catfight! >:D
-
>:D catfight! >:D
Bitek, n-ai dreptate... eu nu ma bat cu nimeni, ca n-am de ce.
Mica, multumesc, da' nu vreau "avocati", asta ar inseamna sa prelungim o problema care nu exista.
-
erata: nu fi, cu un i :magic:
-
Bitek, n-ai dreptate... eu nu ma bat cu nimeni...
Ioi :-\ too bad! Mai iesea un pic de animatie...ca zici ca-s la sanatoriu. Creca si clampaneala pe taste se face-n soapta de ceva timp...
hai bre, sigur nu va razganditi? ???
-
Eu, nu! Si asta nu numai ca sa nu dau satisfactie unora (tertze persoane) care parca alta treaba n-au decat sa vaneze greseli prin postari erijandu-se in "avocati" (pro- sau contra-), pentru care le multumesc. >:D ... da' chiar nu as avea motiv. Sau as avea "motivul" pentru care de peste doua ore nervii ma "detruneaza" de la ceea ce am de facut azi (altceva decat sa vanez greseli fara miza, evident). I have the right to be wrong. I am human.
-
asa-mi trebuie daca ma bag sa aplanez false-tensiuni. da'-i ultima data.
-
asa-mi trebuie daca ma bag sa aplanez false-tensiuni. da'-i ultima data.
"dar decat sa ne certam, mai bine un cantec vesel sa cantam"... :dance:..
-
Incep io:
Intarata-i drace...
-
Ei, si uite-asa a ajuns situatia la normal. Pai prea era toata lumea zen cand atmosfera clocotea de estrogen!
-
asa-mi trebuie daca ma bag sa aplanez false-tensiuni. da'-i ultima data.
Mica, nu era vorba de tine. Parol.
Io nu mai zic nimic, ca vad ca tot in bara o dau... lurker scrie pe mine, de-acu' incolo.
-
nush' de ce, dar io am impresia ca azi e o zi nefasta tare... e ceva in aer sau in astre. banuiesc un marte in exaltare, aspectat beligerant precum ii e si felul, si un mercur retrograd si f. f. prost aspectat, ca prea se interpreteaza aiurea tot. io zic sa tacem azi si sa radem maine. deal? :)
bit, zici ca ai problem' cu estrogenu'? ;D
-
Pai da. Ca ma imboldesc emotiile rau. Si sunt intr-o nefireasca dispozitie pentru estetisme. D`aia zisei: mult estrogen in atmosfera aci si ma contaminai si io un pic (bine, mai e si mos Aghiuta din mine care mai da cate-un corn ;D). Da`in general mie mi-e mai ok sa fie conflict si sa se sparga decat sa pudram frumos bubu si sa zicem ca-i totu`bine (chiar daca exista izbucniri aiurea, ca azi. Ma rog, io vorbesc de la umbra -ca sa nu fiu magar de tot- adica nu fusei implicat decat pe post de galerie :D). Anyway, good game, ladies, good game!
-
da, zau ca azi iti da nenumitu' cu cornu'. tu vezi bubu pudrate unde nu-s. n-avea ce sa se sparga. e mercur retrograd, mai mult ca sigur, de se-ntamplara neintelegeri. nu fi uracios! :P mai zgandari mult? nush' ce ai si tu, azi. :tomato:
-
Mai fratili, de ce nu vezi `talica, e doar o chestie de optica: tu-l vezi cu aripioare, io-l vad cu cornitze. Pan`la coada, tot acelasi drac e. Cat despre mine...cine :angel: io? Da`ce-am facu`?
-
>:D Catfight! >:D
ca sa vezi !!
..Da`in general mie mi-e mai ok sa fie conflict si sa se sparga decat sa pudram frumos bubu si sa zicem ca-i totu`bine (chiar daca exista izbucniri aiurea, ca azi. Ma rog, io vorbesc de la umbra -ca sa nu fiu magar de tot- adica nu fusei implicat decat pe post de galerie :D). Anyway, good game, ladies, good game!
pe tine ce te mai nedumereste de zici asa ceva !!??
-
citind ce s-a dialogat pe-aici in ultimile zile, m-a cam uimit, drept sa spun.
din intamplare citeam astazi o postare de pe blogu' lui otrava care se potriveste foarte bine aici:
"ne zbatem pentru toate prostiile, ne lansam in lupte inutile, ne agitam in fiecare zi, ne macinam pentru toate detaliile"...
http://bloguluotrava.ro/ne-zbatem-pentru-toate-prostiile/ (http://bloguluotrava.ro/ne-zbatem-pentru-toate-prostiile/)
intrebarea pentru singles: oare se merita?
-
in loc sa "ne zbatem pentru toate prostiile, ne lansam in lupte inutile, ne agitam in fiecare zi, ne macinam pentru toate detaliile" dupa cum zice otrava, ce-ar fi sa punem energia si creativitatea noastra in slujba a ceva mai frumos si mai bun?
este o intrebare pentru singles, BTW! :)
uite ce fac altii in alte parti!
http://thechive.com/2012/05/26/choreographing-a-lip-dub-marriage-proposal-with-everyone-you-know-takes-guts-video/ (http://thechive.com/2012/05/26/choreographing-a-lip-dub-marriage-proposal-with-everyone-you-know-takes-guts-video/)
-
nu dati in spectatori... eu m-am echipat oricum :food:
-
Sunt prea perfecti si oamenii nu rezista perfectiunii. Oameni isi pot dori la un moment dat in viata sa fie perfecti dar nu asta e motorul care ii duce mai departe, ci dorinta sa evolueze psihic, mental, emotional, spiritual.
intotdeauna exista variante care pot fi luate ca solutii, chiar daca sunt de moment :)
-
nu dati in spectatori... eu m-am echipat oricum :food:
D'pai atunci bine ai venit !
Ai nimerit la un moment "cool" dar ne revenim ca deh si Nietzsche s-a certat cu Wagner, Brancusi cu Rodin, Cioran cu Eliade, etc.
intotdeauna exista variante care pot fi luate ca solutii, chiar daca sunt de moment :)
stiu! si stii ca stiu ca stii (http://i41.tinypic.com/25s226b.gif)
-
uite ce fac altii in alte parti!
;D O0
-
D'pai atunci bine ai venit !
Ai nimerit la un moment "cool" dar ne revenim ca deh si Nietzsche s-a certat cu Wagner, Brancusi cu Rodin, Cioran cu Eliade, etc.
stiu! si stii ca stiu ca stii ([url]http://i41.tinypic.com/25s226b.gif[/url])
da. si stan cu bran, si pic cu poc. ;D
-
;D O0
tks sis! :)
btw, frumoasa poza ai la avatar ;) , imi amintesc ca mi-a placut tabloul acela pe care l-ai postat la un moment dat pe undeva pe-aici.
-
Welcome, bro'. :)
-
da. si stan cu bran, si pic cu poc. ;D
pfoai si astia !!?? :magic:
-
ce-ar fi sa punem energia si creativitatea noastra in slujba a ceva mai frumos si mai bun?
I've just did it. Feels good!
Daca-mi trece proiectul de selectia pe lista scurta, luni va trimit link sa il votati.
Nota bene: eu personal nu castig niciun ban de-aici.
-
I've just did it. Feels good!
Daca-mi trece proiectul de selectia pe lista scurta, luni va trimit link sa il votati.
Nota bene: eu personal nu castig niciun ban de-aici.
felicitari, deci se poate! si ce daca iesea si un banut? atata timp cat toata lumea e multumita, nu vad nici un rau in asta.
asa ca, vreau sa merg la vot! DA, eu votez! ;D
si eu am incercat sa fiu creativ in bine sambata trecuta: am luat una bucata fiica din dotare plus patru copii (varste intre 5 si 15) ai unor cunoscuti din satul meu si am organizat o excursie: in loc de slanic prahova, unde vroiam sa ajungem initial, din cauza traficului am renuntat si am ocolit un pic pana la vulcanii noroiosi: incantarea micutilor a fost fara margini, s-au distrat foarte tare, au alergat peste tot. apropo, va recomand locul, este foarte frumos si are un farmec special, ulima data cand am fost acolo, a fost intr-o excursie cand eram eu insumi un elev de liceu.
-
Ei, si uite-asa a ajuns situatia la normal. Pai prea era toata lumea zen cand atmosfera clocotea de estrogen!
Estrogeni? testosteron?! cearta? Ei as, suntem doar LOST IN COMMUNICATION! Si cand te pierzi in COMMUNICATION in loc de TRANSLATION, si mai ai si ghinionul sa aluneci pe un teren cu denivelari cauzate de orgolii, pretentii, intoleranta, lipsa de empatie, nu-ti mai trebuie altceva!
si ca sa iesim de pe campul astfel minat, poate ar fi o solutie sa punem la treaba cele 8 cuvinte ale lu' otrava:
ghilimele :): OMENÍE = Complex de calități alese, proprii unei persoane; purtare blândă, înțelegătoare; atitudine cuviincioasă, respectuoasă. binevoitor, afabil, cu bunăvoință; (în mod) cinstit, corect.
SINCERITÁTE = 1. Însușirea de a fi sincer (1); lipsă de prefăcătorie sau de viclenie; franchețe, loialitate.
BUNĂTÁTE = 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe.
CÍNSTE = Onestitate, probitate, corectitudine.
RESPÉCT =Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva; deferență, venerație.
SIMPLITÁTE = Însușirea de a fi simplu; lipsă de formalitate, de complicații. Însușire a unei persoane de a se purta natural, liber, firesc; naturalețe.
ALTRUÍSM = Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine.
GENEROZITÁTE = Calitatea omului generos; mărinimie; dărnicie.
ghilimele :)
Daca fiecare dintre noi le-ar pune in practica in viata de zi cu zi, in tot locul si la tot pasul (si bineinteles ca si pe acest forum), poate lumea ar deveni ceva mai buna, sau macar lumea de langa noi.
-
Neah....ecuatie cu 8 necunoscute...rezolvarea iese cu prea putine solutii naturale...
-
Neah....ecuatie cu 8 necunoscute...rezolvarea iese cu prea putine solutii naturale...
din pacate cele 8 cuvinte magice au ajuns sa fie necunoscute pentru foarte multi dintre noi. nu-mi place ca sunt 8 cand ar fi putut sa fie mai multe sau mai putine. ;)
-
@matei...vrei sa salvezi balenele? lumea? :)
daca am face ce spui tu, unde ar mai fi distractia? ce haz ar mai avea o lume anosta, incolora, insipida, inodora?
-
@matei...vrei sa salvezi balenele? lumea? :)
iti sugera un "miss universe", nu? ;D
daca am face ce spui tu, unde ar mai fi distractia? ce haz ar mai avea o lume anosta, incolora, insipida, inodora?
poate fi fun si culoare respectand si cele 8 puncte.
-
poate fi fun si culoare respectand si cele 8 puncte.
poate intr-o lume a femeilor, desi nu cred... :kissing:
-
poate intr-o lume a femeilor, desi nu cred... :kissing:
in orice lume. poate fi foarte fun si-n perimetrul valorilor "lui matei".
nu crede. cerceteaza.
-
in orice lume. poate fi foarte fun si-n perimetrul valorilor "lui matei".
nu crede. cerceteaza.
micaela draga...niste valori ca sa fie considerate valori, trebuie sa fie raportate la nonvalori...cand dispare nonvaloarea cu ce raportezi valoarea? cum ar arata o lume unde exista doar binele? cum ai stii atunci ca binele este bine daca nu-l raportezi la ceva "rau" ? eu prefer lumea total imperfecta in care traim, pentru ca o valoare este cu atat mai "valoare" cu cat este mai greu de gasit intr-un ocean de nonvaloare
dixit
-
Bingo! Exact aceleasi motive ma fac sa cred ca ipoteza Raiului nu e viabila.
Daca toate sarcinile + (materie) si non-materie (-) s-ar contopi, sinusoida ar reveni in punctul 0, dinainte de Bing-Bang. ;)
-
nope. cand se produce contopeala, se face un kboom, de nici big si nici bang nu-i mai gasesti in vecii vecilor. Asa ca las`asa, fara 8, 9, 10, 20 de valori, lasati-i sa fie. Uite cam asa (ca tot am io pata majora pe asta these days):
Whoever is unjust let him be unjust still
Whoever is righteous let him be righteous still
Whoever is filthy let him be filthy still
-
Mai simplu spus, nimic nu e intamplator si totul are un rost.
-
@matei...vrei sa salvezi balenele? lumea? :)
daca am face ce spui tu, unde ar mai fi distractia? ce haz ar mai avea o lume anosta, incolora, insipida, inodora?
Ť sauve qui peut ť cum bine zicea guvernanta mea, cand venea vorba despre lume si despre balene ;)
cand dispare nonvaloarea cu ce raportezi valoarea? cum ar arata o lume unde exista doar binele? dixit
Magister dixit, fii linistit, nu cred ca non valorile vor disparea vreaodata, in plus romania e din ce in ce mai plina de valoare (Ť tu esti valoarea mea, eu sunt valoarea ta ť
va spune asta ceva ? sau nu despre o astfel de valoare era vorba ?!).
in orice lume. poate fi foarte fun si-n perimetrul valorilor "lui matei".
valorile lu otrava, pls, ca sa respectam dreptul de autor! :) acele valori ii apartin lui, eu l-am citat doar, cu ghilimelele de rigoare.
-
valorile lu otrava, pls, ca sa respectam dreptul de autor! :) acele valori ii apartin lui, eu l-am citat doar, cu ghilimelele de rigoare.
ah, v-am confundat. :giggle:
-
Magister dixit, fii linistit, nu cred ca non valorile vor disparea vreaodata, in plus romania e din ce in ce mai plina de valoare (Ť tu esti valoarea mea, eu sunt valoarea ta ť
va spune asta ceva ? sau nu despre o astfel de valoare era vorba ?!).
valorile lu otrava, pls, ca sa respectam dreptul de autor! :) acele valori ii apartin lui, eu l-am citat doar, cu ghilimelele de rigoare.
magister dixit cine este? este si el cineva ? :D
asta cu valoarea mea esti tu si blablabla, nu stiu ce ar trebui sa-mi spuna dar miroase a manea si daca tu o dai in manele, incep sa te confund cu Salam. :slap:
otrava nu stiu cine este nici el, dar vad ca este asa, ca un Guru pentru tine... :box:
Absentem lćdit, qui cum ebrio litigat.
-
exceptand sau nu absenta, ma intrebam (?) ... cine este cineva? cineva, suntem cu totii!
(asteptati sa citesc totul ...) dar imi mentin parerea. :)
-
cineva, suntem cu totii!
ma indoiesc. Non omnia possumus omnes.
How are you, John Doe?
-
ma indoiesc. Non omnia possumus omnes.
How are you, John Doe?
sa-ncercam o varianta autohtona: Cine facetzi matalutza, Ion Popescu? ;D
-
erata: Ce faceti...
-
azi, ca niciodata si intotdeauna: nu ma imprumut! :)
mentin pe cineva din fiecare!