Singles Happy Travel. Club de socializare
Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: almi_gabi din Miercuri, 27 Iulie 2011, 09:00
-
Increderea este un izvor emotional care se bazeaza pe respectul de sine si pe simtul raspunderii. Sentimentul extraordinar al curajului pe care ni-l ofera increderea faptul ca oamenii au incredere in noi este unul dintre cele mai importante motoare in viata noastra.
Tuturor ni s-a intamplat sa ne fie zdruncinata increderea in ceilalti. Poate ne-am deschis sufletul in fata unui prieten si apoi am fost dezamagiti de reactia lui.
Le acordam celor din jur increderea noastra in momentul in care consideram ca acele persoane ne cunosc si ne inteleg . Daca ni se intampla ca acei oameni sa nu reactioneze asa cum consideram noi nu inseamna ca nu mai exista oameni demni de incredere.
Increderea este naturala, numai dupa cateva experiente de viata in care increderea ne-a fost inselata suntem nevoiti sa facem eforturi pentru a avea din nou incredere in cineva. In definitiv increderea este o alegere ; intotdeauna va fi insotita de risc. Vor exista mereu oameni care ne vor rani. In viata trebuie sa avem incredere incredere in noi si in ceilalati.
Ghandi spunea -Printre calitatile esentiale ale spiritului uman se afla increderea in tine insuti si increderea in semenii tai
Am avut si eu acest sentiment - ca increderea mi-a fost inselata si am fost dezamagita de comportamentul unor persoane din jurul meu - si mi-am pus intrebarea - sa mai cred data viitoare in ceilalti?
-
poate ca asa ar fi bine, sa invatam ceva din lectiile pe care le traim, dar eu recunosc ca nu prea am invatat din dezamagirile anterioare si am in continuare incredere in oameni. recunosc ca si platesc uneori pentru asta, dar asta e, poate ca merit
-
Cred ca nu exista om care sa nu fi fost dezamagit de macar o parte din oamenii in care si-a pus increderea la un moment dat indiferent ca a fost vorba de prieteni ori iubite. In urma unor astfel de experiente ai doua alternative sa devii neincrezator in oameni sau sa continuii sa crezi in ei chiar daca poate cu mai multa circumspectie. Sa-ti pierzi total increderea in oameni nu e insa o solutie, trista e viata aceea.
-
atunci si reciproca e perfect valabila: si noi la rindul nostru i-am dezamagit pe altii, intentionat sau nu, stiind sau nu, dorind sau nu
-
atunci si reciproca e perfect valabila: si noi la rindul nostru i-am dezamagit pe altii, intentionat sau nu, stiind sau nu, dorind sau nu
Absolut de acord.
-
Este cu neputinţă să iubeşti a doua oară ceva ce ai încetat cu adevărat să iubeşti. La Rochefoucauld
deci daca ti-ai pierdut increderea, pierduta ramine pe veci? pai si cu a doua sansa cum ramine
?!?
-
deci daca ti-ai pierdut increderea, pierduta ramine pe veci? pai si cu a doua sansa cum ramine �?!?
Dificil de luat hotararea de a acorda a doua sansa in astfel de situatii! Exista premise ca increderea sa-ti fie inselata si a doua oara. Sau poate nu?
-
A doua sansa se acorda in situatii exceptionale (asa ar trebui). Personal, increderea pierduta e pierduta pe veci.
-
stii cum e aia cu prezumtia de nevinovatie? ee, asa e la mine prezumtia de simpatie. pe care o aplic instantaneu tuturor oamenilor pe care-i intilnesc. si ii consider buni si simpatici si bine intentionati si cu inima deschisa. evident ca nu sunt toti asa, dar eu nu am cum sa stiu asta de la inceput.
cind imi dau seama ca unii nu merita, ii dau afara de la suflet sau ma tin departe. nu fac la fel ca ei, nu ma port miseleste, nu raspund la provocari, nu atac, ca nu sunt in stare. cred ca si pt astea iti trebuie tactica, tehnica, skills. e o masura elementara de protectie. pina acu n-am aflat daca rautatea se ia, dar mai stii ...
oricum daca as face asa, sa fiu la fel si sa ripostez, ar insemna sa ma chinui sa ma schimb, sa devin altcineva. si la ce bun? la final, nu tot eu as avea cel mai mult de suferit?
-
La mine se cheama doza de incredere. O acord cu toata inima de prima data. Si dupa aceea (in majoritatea cazurilor) incepe sa scada, in functie de cum se manifesta persoana respectiva. Cei (cativa) care nu m-au dezamagit niciodata, mi-au devenit prieteni in timp. Oameni pentru care as face orice. Neconditionat. Cam simplist (mi s-a reprosat deseori ca in viata, nu e totul in alb si negru, insa se pare ca n-o sa bag asta la cap niciodata) insa e OK pentru mine.
-
cam la fel se intampla si la mine cu doza de incredere...e un fel de prezumtie de nevinovatie...pana la proba contrarie. ;)
dar am invatat in timp sa nu mai fiu atat de dezamagita cand oamenii sunt cu totul altfel decat par la prima vedere, foarte putini mai sunt "oameni"...
fff multi isi ghideaza viata numai dupa interesul propriu si atat...daca pot sa obtina ceva de la tine e ok, daca nu...te dau laoparte...
atunci cand ai asteptari mari de la oameni risti sa fii dezamagit, mai bine aleg sa cunoasc o persoana in timp si sa ma surprinda placut...
-
ai dreptate. nu e vina altuia ca nu e asa cum imi inchipuiam eu ca este. stii cum se zice: daca nu vrei sa fii dezamagit, nu te amagi inainte
-
Toate bune si frumoase, exact cum ziceti voi dar ce te faci daca esti infectat (se intampla uneori) si ai -fara sa realizezi asta- o perceptie a realitatii cumplit de deformata si mai ales ai o perceptie total ireala, cu nuante rozalii pe alocuri, asupra unei alte persoane (care se face cumva vinovata de ce ti se intampla)? A, uitasem, virusul e dragostea. Pana cobori cu picioarele pe Terra, asta daca apuci sa o faci, vezi in omul respectiv ("vinovatul") ceea ce iti doresti si nu ceea ce e in realitate. Adica orice masura de prevedere si de acordare cu bun simt a increderii se cam duce...pe apa sambetei.
-
A, uitasem, virusul e dragostea. Pana cobori cu picioarele pe Terra, asta daca apuci sa o faci, vezi in omul respectiv ("vinovatul") ceea ce iti doresti si nu ceea ce e in realitate.
si eu am fost virusat si vedeam in persoana respectiva ceea ce imi doream sa vad, iar dupa ce ma "dezdragosteam" o vedeam exact asa cum era de fapt si-mi ziceam: ba! da' bou am fost >:( ea insa n-avea nicio vina. nu puteam s-o condamn pe ea pentru ca eu am vazut realitatea deformata; dadeam vina pe virus si mergeam mai departe. culmea era ca, devirusat fiind, o priveam printr-un binoclu intors si abia atunci vedeam realitatea.
-
Tru! ;D
-
not true!!
daca eu port tot timpul niste ochelari roz, e vina celuilalt ca eu il vad in culoarea asta?
-
categoric , nu .
numa` ca de multe ori ochelarii roz iti sunt daruiti taman de persoana doritoare ca tu sa-i porti si , pana cand te dumiresti tu si schimbi lentilele , incasezi cateva scatoalce ( metaforic vorbind ) nu tocmai roz .
cam asa se intampla pana cand inveti sa te temi a mai primi daruri de la greci ( "timeo danaos et dona ferentes" ).
-
Nu stiu ce sa spun... ai incredere si vezi ca oamenii te dezamagesc. Viata mi-a arata ca trebuie sa am incredere doar in mie insami!
Dragostea oricum nu exista :'(, viata in 2 e ceva de genul: "stau cu tine pt ca imi face placere sa stau cu tine. Si tu la fel!"
E doar placere, atat cat dureaza. Te-ai schimbat... din pacate a trebuit si eu sa ma schimb in consecinta!
Asta e viata, cel putin eu asa am vazut-o pana acum Sper ca cineva sa ma faca sa vad lucrurile altfel.
P.S. Aveti grija d-ne/d-re... barbatii sunt razbunatori 100%!
-
Nu e adevarat. Sau cel putin nu e chiar asa. In situatia in care a trecut suficient timp de la evenimentul care a declansat dorinta de razbunare, aceasta de estompeaza si eventual dispare de tot. Mai corect ar fi fost "barbatii nu suporta sa le fie inselata increderea si reactioneaza exagerat pe moment".
-
of, of, of ...
mai uita-te si tu la stirile de la ora 5
-
Nu e adevarat. Sau cel putin nu e chiar asa. In situatia in care a trecut suficient timp de la evenimentul care a declansat dorinta de razbunare, aceasta de estompeaza si eventual dispare de tot. Mai corect ar fi fost "barbatii nu suporta sa le fie inselata increderea si reactioneaza exagerat pe moment".
Este de la caz la caz. La modul concret vorbind, de doi ani mă torturează psihic un bărbat pe care l-am respins.
-
categoric , nu .
numa` ca de multe ori ochelarii roz iti sunt daruiti taman de persoana doritoare ca tu sa-i porti si , pana cand te dumiresti tu si schimbi lentilele , incasezi cateva scatoalce ( metaforic vorbind ) nu tocmai roz .
cam asa se intampla pana cand inveti sa te temi a mai primi daruri de la greci ( "timeo danaos et dona ferentes" ).
cred ca pierderea increderii in ceilalti este tocmai "moartea" relatiilor noastre cu multe persoane din jurul nostru - indiferent ca este o relatie de familie, de prietenie, de colegialitate sau chiar de afaceri - daca nu ai incredere in cel din fata ta degeaba faci tot felul de combinatii si "impletesti" lucrurile in toate felurile - pur si simplu nu mai merge - cel putin pana nu exista o explicatie, o lamurire care sa aduca inapoi increderea
-
Este de la caz la caz. La modul concret vorbind, de doi ani mă torturează psihic un bărbat pe care l-am respins.
In principiu, majoritatea barbatilor au comportament de vanator. Probabil ca respectivul merge pe premisa ca insistenta lui va da roade la un moment dat. Ce depaseste normele astea intra in domeniul patologicului si atunci chiar ai o problema (tu, caci individul poate deveni periculos). Cred ca ar trebui sa trasezi clar limita (e stiut faptul ca noi masculii suntem relativ habarnaci in ceea ce priveste nuantarea).
-
ea poate sa traseze clar limita, dar daca el n-o vede?!?
-
Pai eu ca mascul vad doua variante: 1. poate sa-l ia la scuturat asa cum n-a facut-o niciodata (pentru ca, fiind un mod de manifestare nou si deci diferit, automat va capta atentia individului -deci exista sansa ca el sa-si puna intrebari cu privire la ce poate obtine de la ea) sau 2. sa roage prietenul/iubitul (daca acesta nu exista, sa roage un prieten mascul sa joace rolul asta un pic) sa ii explice zimbrului ca doamna, din pacate, nu e disponibila si ca atare sa-si mute obiectul veneratiei, in caz contrar respectivul zimbru isi va pierde si coarnele si...va vorbi cu 3 octave mai sus!
-
si sa-i faca cadou un tricou...
(https://lh3.googleusercontent.com/-OwkbHaICcA0/TXU_JXhwSPI/AAAAAAAAAIQ/3m0FjtpPeYo/s1600/71139_201505403772_8249702_n.jpg)
-
Fiindca nu stiu unde anume sa scriu cele ce urmeaza, voi scrie chiar aici. Cand se stinge iubirea si de ce? Eu am fost indragostita fara limite de cineva timp cativa ani, patru la numar... A urmat o separare, au intervenit niste intamplari nu tocmai placute intre noi (el nu a fost sincer fata de mine, de multe ori spunea ceva si facea altceva). Totusi am tinut legatura cu el in calitate de simpli amici. El, dupa separare, imi declara sus si tare ca ma iubeste in continuare, ca ar fi bine sa ne casatorim. Insa eu nu-l mai iubeam. Murise ceva in mine, acel fior, acea emotie care imi dadea aripi. Eu nu puteam sa-i fiu decat amica. Nu stiu de ce nu l-am mai putut iubi, desi sincer vorbind, in gandurile mele el era prezent tot timpul.
-
lucia, poate era vorba de un soi de atasament si o durere surda a dezamagirii in care nu ai mai putut oferi ca atunci cand credeai cu adevarat in relatie?
-
Luci ... atasamentul de amintiri ...
pana nu scapam de amintiti, nu putem fi curati si onesti cu prezentul; insasi faptul ca vorbesti despre acest lucru, demonstreaza ca nu te-ai putut rupe ... cu cat reeditezi amintirea, cu atat o hranesti!
-
Nu stiu pentru altii cum o fi, dar pentru mine la temelia unei relatii sta increderea! Din ea deriva toate celelalte: respectul, dragostea si tot ce mentine o relatie la un moment dat! Daca partenerul mi-a dat, chiar si pentru o clipa, motive sa nu pot crede in el si in relatia noastra, restul, indiferent de ce ne leaga, moare putin cate putin! Se surpa tot ce am cladit chiar de la baza! Cum sa il mai cred, cand am fost inselata? As avea tot timpul sabia suspiciunii deasupra capului! Si asta sapa putin cate putin, precum picatura chinezeasca! Orice om merita o a doua sansa, dar nu daca a inselat increderea! Nu o lua ca pe o litera de lege: e doar umila mea parere!
-
lucia, poate era vorba de un soi de atasament si o durere surda a dezamagirii in care nu ai mai putut oferi ca atunci cand credeai cu adevarat in relatie?
Cred ca dezamagirea a fost prea dureroasă si nu am mai putut acorda nici un fel de credit fostului iubit.
-
asta cu increderea are mai multe nuante...eu una abia in mine am incredere...cred ca sunt anumite marje ale increderii...adica asa vad acum...nu mai sunt atat de intransigenta...
-
atunci cand ne cunoastem si stim ce vrem, avem intransigenta ... increderea;
atunci cand ne indoim de putereile pe care le avem, dar nu le folom, devenim transigenti ... sau neincrezatori?
ultima suflare a fiintei, inseamna putere! puterea de a da, de a simti, de a trai!
rasuflare ... fiecare priveste viata, dorinta ....
-
steliana, ma dau batuta....mi-ai ars neuronii !...prea profund pentru mine in dimineata asta! :o
-
CT! cum privesti increderea in neincredere?
care sunt modalitatile de a face neincrederea, incredere? cand, cum, de ce, devii increzator? care sunt marcajele care te pot face increzator ... sau neincrezator?
dar invers? exista reguli?
pana una-alta, viata si jocul cu "EA" ... ne face sa intelegem ca nu este "cacialma", decat atunci cand vrei sa "o" traiesti!
-
Increderea e de la sine inteleasa pana la proba contrarie! Prefer sa sufar pentru un adevar si o stare de fapt de la un moment dat, decat sa descopar ulterior o minciuna, chiar daca ea a fost spusa cu scopul de a ma proteja! Nimic nu e obligatoriu intr-o relatie, avem liberul arbitru sa actionam cum consideram de cuviinta si sa procedam conform cu principiile dupa care ne ghidam viata! Eu la inceput sunt increzatoare pana la naivitate, dar daca, din nefericire, descopar o minciuna cat de mica, ma fac arici! Pentru mine sensul "incredere-neincredere" e unic, nu merge si invers!
-
dragostea apare si dragostea dispare. comportamentul celui pe care il iubim determina schimbarile astea: il vedem in lumina roz sau ... verde.
-
problema se poate pune la un nivel mai interior de ce suntem dispusi sa trecem peste anumite lucruri chiar daca ne-a tradat increderea?
-
odata tradata, increderea capata alta denumire. un esec nu poate echivala cu o infrangere totala.
dintr-o speranta de neinfrant?
-
nu poate echivala cu o infrangere dar poate insemna o decadere totala a unei persoane in comparatie cu criteriile de selectie sau de apreciere a altei persoane.
-
exista variante.
resemnarea sau speranta infinita? ;)
-
personalitatea umana este complexa si variata
increderea este parca din ce in ce mai rara, dar eu am preferat (poate intro "speranta infinita" :) la care refuz sa renunt ) sa cred ca oamenii stiu ce este increderea
am renuntat insa sa mai astept - daca vreau sa acord incredere, sa construiesc ceva, sa ma entuziasmez pentru anumite lucruri o fac fara sa astept vreo recunoastere
increderea in tine si in ceilalti este un "motor" de a face lucrurile sa se miste, de a avea speranta si motivatie
-
toata lumea stie ce e incredrea....greau e sa ne "tinem" de ea!
-
stii ce-mi spunea odata un mos? "taica, eu nu am incredere in nimeni, pentru ca nici in mine nu am incredere. uite, aseara am vrut sa trag un vant si a iesit altceva :( deci nici in mine nu pot avea incredere."
-
sa cred ca oamenii stiu ce este increderea
din ce in ce mai putini oameni stiu ce reprezinta increderea si se asteapta ca altii sa aiba incredere in ei dar fafa a oferii sau fara a se gandi daca merita increderea altor persoane. Din pacate. :(
-
increderea?
valoare sau virtute? ;)
-
ar trebui sa separati puin lucrurile......increderea in propria persoana, sau increderea in ceilalti?
si aici as avea o observate de facut!
se pare ca atunci cand ai incredere in ceilalti, poti fi considerat foarte usor ca usor naiv.......sau mai mult dupa parerea ,,unora''
Treaba asta cu increderea poate fi usor confundata
Sa aveti spor!
-
din ce in ce mai putini oameni stiu ce reprezinta increderea si se asteapta ca altii sa aiba incredere in ei dar fafa a oferii sau fara a se gandi daca merita increderea altor persoane. Din pacate. :(
din pacate (in cazul meu) ... desi am simtul "mirosului" foarte dezvoltat, acord incredere si celor care miros a neincredere de la o posta. las loc si naivitatii si usoarei prostii pana la un punct limita. asa, este foarte usor sa-mi verific increderea in increderea mea.
-
"legile care nu pot fi modificate si/sau completate" functioneaza raportat la individ
-
" legile" pot fi modificate prin " ordonanta de urgenta " sau "ordin".
-
dar problema este de asa natura ca si daca sunt modificate si daca nu ele tot lasa o mica usa de care profita cineva sau poate interpreta cineva cum ii este pe plac ;)
-
" legile" pot fi modificate prin " ordonanta de urgenta " sau "ordin".
sa inteleg ca cine face asta isi asuma si raspunderea, desi in cazul legilor despre care vorbesc articolele si si normele de aplicare ne apartin
-
Gardurile (sau legile) sunt pentru catei... dulaii sar pe deasupra. 8)
-
am observat ca e foarte greu sa mai acorzi incredere dupa ce a fost tradata. nu tine numai de "tradator" care trebuie sa dovedeasca ca s-a schimbat, cred ca tine si de cel tradat sa lucreze cu el in a se arata din nou disponibil. daca vrea si daca merita.
-
Cel mai nasol moment dupa... este ca nu mai poti sa acorzi credit nici macar persoanelor care poate ar merita-o chiar mai mult decat celalalt! Cel putin o perioada. Se numeste teama de esec. E atunci cand te trezesti gandind "Da, face exact ca si el" sau "Asa am patit si atunci." Mie mi s-a intamplat, inconstient... cu toate eforturile mele constiente de a nu cadea in asemenea capcana... Dupa ce am devenit constienta de ce fac, am reusit sa ma abtin de la a mai gandi asa... si am constatat ca o simpla coincidenta de situatii sau de reactii nu inseamna aproape niciodata aceleasi consecinte, ba chiar unele pozitive!
-
Cel mai nasol moment dupa... este ca nu mai poti sa acorzi credit nici macar persoanelor care poate ar merita-o chiar mai mult decat celalalt! Cel putin o perioada. Se numeste teama de esec.
...sau proiectie.
Proiectez pe un altul (nevinovat sa zicem) ceea ce m-a afectat pe mine intr-o alta relatie.
Ceea ce nu am incheiat intr-o relatie anterioara, reiau sub o forma sau alta intr-o relatie prezenta/viitoare.
-
increderea si respectul merg impreuna - increderea sta la baza relatiilor noastre - lucrul in echipa nu se poate realiza fara a acorda incredere celorlalti, ne dorim sa avem in momentele de cumpana pe cineva in care se avem incredere - fie ca este un apropiat, un prieten, un cunoscut -si e mai rau sa nu ai incredere in cei apropiati decat sa fii inselat de ei
-
(...) e mai rau sa nu ai incredere in cei apropiati decat sa fii inselat de ei
Pai...n-ai incredere (indiferent in cine) tocmai ca te-a inselat sau ti-a inselat asteptarile. Adica mai corect spus: ti-ai facut iluzii despre persoana/evenimentul/locul respectiv.
Nu ne inseala nimeni, noi suntem cei care ne lasam inselati (de aparentele care de cele mai multe ori vorbesc in clar)...
-
Nu ne inseala nimeni, noi suntem cei care ne lasam inselati (de aparentele care de cele mai multe ori vorbesc in clar)...
Corect! Atunci cand, in loc sa ascultam de al saselea simt, ascultam de... ceea ce si-ar dori sa auda urechile noastre. Si unii tare bine se mai pricep sa ne "ghiceasca"... ^-^
-
Corect! Atunci cand, in loc sa ascultam de al saselea simt, ascultam de... ceea ce si-ar dori sa auda urechile noastre. Si unii tare bine se mai pricep sa ne "ghiceasca"... ^-^
am reusit sa depasesc stadiul asta, am observat ca atunci cand nu-mi ascult "al saselea simt" cum ii spui tu, o patesc de fiecare data, fara exceptie. Asa ca am facut pace cu "simtul" si e tare bine. In plus, chiar daca ce aud place urechilor, am filtrele proprii prin care "scanez" o persoana si daca primesc semnale ca ceva nu e in regula (chiar daca nu stiu atunci exact ce) de cele mai multe ori chiar asa e, insa certitudinile apar in timp.
-
Problema e urmatoarea: toate aceste semne, simturi, perceptii, ba chiar si avertismentele clar exprimate ale celor apropiati NU vor fi luate in seama, daca apare "pata"...stiu, stiu, pare adolescentin, insa toti avem momente de slabiciune (desi a fi vulnerabil si expus mi se pare relativ normal si profund uman, altminteri fie esti un nesimtit, fie o masina de calcul umana)...Toti am patit-o la un moment dat (am fost prinsi cu "garda" jos), nu? Daca cel (cea) care devine centrul atentiei tale, mai mult sau mai putin cu voia lui(ei), te va menaja (fie ca iti raspunde sentimentelor, fie ca nu; daca te refuza si o face cu blandete si eleganta (mda, a disparut de mult specia), increderea in oameni iti ramane relativ intacta. Te vaccinezi cu o doza de dezamagire dar mergi mai departe intreg. In situatia in care se profita de tine (de inocenta, naivitatea, eventual prostia ta -chiar, e prostie sa-ti placa cineva, dar nu oricum ci din cale afara, asa, relativ fara motiv?-) cum spuneam, cand se profita de tine si de sentimente, increderea (nu numai in respectiva persoana dar si in oameni, in general) iti va fi fost spulberata pentru suficient de mult timp, timp in care numai fiinta umana nu te mai poti numi. Asa ca eu zic ca exista o legatura directa intre sentimente si incredere, acordarea (investirea) incerderii mai precis, legatura care nu prea are nici o logica la baza. Asa ca "delegarea" unei anumite doze de incredere nu este un fapt intru totul rational. Interesant, nu?
-
chiar, e prostie sa-ti placa cineva, dar nu oricum ci din cale afara, asa, relativ fara motiv?
Nu este o prostie. :)
Prostia e alta: teama de neincredere, esec, dezamagire si traire plenara este un atavism. Reflexul care s-a format acum vreo 30.000 de ani, ne ferea de moarte. In zilele noastre, nimeni nu mai moare din asta, insa reflexul s-a pastrat intact, din pacate. Ne e mai teama de iubire decat de durerea unei muscaturi de caine... :-\
-
chiar fara niciun "motiv" nu cred ca poate sa-ti placa cineva din cale afara, doar poate daca te loveste o atractie fizica excesiva, precum rapidul de Brasov. ;D ;D ceva, ceva tot iti place la fiinta aceea, chiar daca restul nu justifica, in mod rational, pasiunea de te mana-n lupta, fara vreun orizont.
-
chiar fara niciun "motiv" nu cred ca poate sa-ti placa cineva din cale afara, doar poate daca te loveste o atractie fizica excesiva,
subscriu, treci peste multe aspecte negative ale cuiva cand exista atractie sexuala foarte mare....acolo dicteaza hormonii, da`pan` la urma a stiut ea, mama natura, de ce ne-a facut asa si nu altfel...cand esti langa un astfel de om (de care te simti atras ca de un magnet) te simti viu, parca toate simturile se ascut, sunt niste senzatii extraordinare ::)
-
Da, e biologic. Atunci nevoia de incredere (instinctul de autoaparare) cedeaza in fata instinctului de reproducere. Si natura trimite niste "stimulente" foarte persuasive in corpul nostru ca sa "uitam" sa ne autoconservam pentru o scurta perioada de timp. :)
-
(http://i41.tinypic.com/2hn19gh.jpg)
In 102, azi, la 9.30.
-
numa' cele care circula pe linia 102 dupa 12 noaptea :tickedoff:
-
([url]http://i41.tinypic.com/2hn19gh.jpg[/url])
In 102, azi, la 9.30.
Scrie is RO... o fi valabil exclusiv in Romania? :)
-
Doamna draga, va rugam sa nu extrapolati plecand de la detalii insignifiante... ;D (lucru valabil de asemenea si pentru remarca facuta de Gabi :oops: :tomato:)
-
Detaliile, argumentarea, demonstratia si extrapolarea fac parte din meseria (de fapt, meseriile) mele. Asa, ca defect profesional. :buck2: In exchange: am un breloc pe care scrie "Seful are intotdeauna dreptate." >:D
-
Despre increderea romanilor...
http://www.ziare.com/europa/uniunea-europeana/eurobarometru-increderea-romanilor-in-ue-a-ajuns-la-cel-mai-scazut-nivel-1159701 (http://www.ziare.com/europa/uniunea-europeana/eurobarometru-increderea-romanilor-in-ue-a-ajuns-la-cel-mai-scazut-nivel-1159701)
-
Despre increderea romanilor...
[url]http://www.ziare.com/europa/uniunea-europeana/eurobarometru-increderea-romanilor-in-ue-a-ajuns-la-cel-mai-scazut-nivel-1159701[/url] ([url]http://www.ziare.com/europa/uniunea-europeana/eurobarometru-increderea-romanilor-in-ue-a-ajuns-la-cel-mai-scazut-nivel-1159701[/url])
Increderea romanilor in UE provine din "intelepciunea" ziarelor si televiziunilor. Dupa ce ca suntem saraci, mai suntem si fuduli. Nu ne trebuie uniune cu Europa, poate o uniune cu Africa ar fi mai potrivita........... ;)
-
Increderea in ceilalti incepe cu increderea si stima de sine. Atata timp cat romanii, pe oriunde ar ajunge ei, prefera sa se declare orice altceva decat romani, vom ramane vesnic persona nongrata... in primul rand, in proprii ochi si, consecutiv, in ochii celorlalti. Sa nu ne lasam inselati de aroganta si fudulie. Psihologia spune ca, de cele mai multe ori, acestea sunt manifestari ale unui complex de inferioritate, si nu de superioritate.
-
Increderea in ceilalti incepe cu increderea si stima de sine.
de acord cu asta pana la un anumit punct !!
Atata timp cat romanii, pe oriunde ar ajunge ei, prefera sa se declare orice altceva decat romani, vom ramane vesnic persona nongrata... in primul rand, in proprii ochi si, consecutiv, in ochii celorlalti.
sa vezi ce distractiv este sa spui pe undeva ca esti roman si sa-ti pufneasca strainasu in fata a lehamite :whistle:
pana sa intram in UE ca tot s-a vorbit de asta pe aici erau standuri separate pentru viza pentru cei care nu erau in UE ( ca si romanii) si separat pentru cei din UE! grav rau :slap:
-
Discriminari au fost, sunt ina si vor fi intotdeauna. Pentru ca sta in natura umana sa faca discriminari, din pacate.
-
Da, dar discriminarea poti sa o faci si tu, la nivel individual, in sensul unei discriminari pozitive... Personal, am capatat primul job in Canada dupa nici o luna acolo pentru ca predecesoare mea pe post fusese romanca. Si mai cunosc multe alte cazuri... unul ducand chiar pana la casatorie, din partea unei persoane din Italia, care, cunoscand-o pe Ea, si-a schimbat radical parerea despre Romania. De elvetieni care sa plece din Romania cu 7 mostre de branzeturi romanesti la pachet sau de francezi care sa plece cu Murfatlar in valiza ati mai auzit? Eu am cunoscut cativa... :coolsmiley:
-
Nu ma refer la faptul ca noi am fost dezavantajati. Intotdeauna au existat natii care au facut asta cu ceilalti, indiferent cum s-au numit: romani, evrei, turci, germani, americani...
-
pana sa intram in UE ca tot s-a vorbit de asta pe aici erau standuri separate pentru viza pentru cei care nu erau in UE ( ca si romanii) si separat pentru cei din UE! grav rau :slap:
Gabi, daca asta ne incalzeste cu ceva, gandeste-te ca elvetienii intra si acum pe la standul non-UE. :giggle:
-
Da, si sunt asa de tristi si de amarati ca nu-s comunitari si n-au si ei criza europeana! Si someri europeni! Si dureri europene de cap, in general.
-
E aici mai jos, un test care va da si arata măsura asa numitului grad de anxietate socială. Este un chestionar de 24 de intrebari, care evalueaza doi parametri:
- gradul de disconfort pe care-l resimtiti intr-o anumita situatie
- gradul de evitare
Testul este in engleza si il puteti face pe website-ul: http://asp.cumc.columbia.edu/SAD/ (http://asp.cumc.columbia.edu/SAD/)
-
"Your Score: 34
Score 0-30 SAD unlikely
If performance in a particular situation, such as public speaking is impaired, could still meet criteria for a diagnosis.
Score 30-60 SAD probable
Scores in this range are typical of persons entering treatment for the non-generalized type of SAD."
Desi mi-a iesit aproape unlikely, dupa testul asta nu exista rezultat normal... de la punctajul cel mai mic (0-30) si pana la cel mai mare, toti avem nevoie de tratement. :o
-
L-am facut. Your Score: 59. Acuma nu stiu cat de obiectiva am putut sa fiu dar, da, stiu ca-s un pic (cam mult) asociala! Dar ma tratez! :D
Score 30-60 SAD probable
Scores in this range are typical of persons entering treatment for the non-generalized type of SAD.