Ca sa ti se intample un lucru/eveniment, este nevoie sa il atragi catre tine. In limbajul obisnuit, sa il meriti. Adica sa produci acele constientizari in tine (ce imi doresc, de ce imi doresc, ce ma impiedica sa mi se intample ce doresc, ce am de facut ca sa mi se intample ce doresc, e bine pentru mine asta, dar pentru x, y, , etc). Odata facuta o schimbare in suflet, nu-n ratiune - desi adesea si ratiunea ajuta - atragi in jurul tau altceva azi, fata de ieri (nu stand cu maine in san, ci FACAND ceva sa se intample pe langa constientizarile respective).
In plus, ca sa ti se intample un lucru/eveniment, dupa ce ai facut niste schimbari in tine, mai trebuie si sa il provoci uneori, adica sa faci ceva in sensul dobandirii a ceea ce iti doresti. Sa spui, sa ceri, sa stii sa spui, sa stii sa ceri. Si pana sa stii, experimentezi, exersezi cu riscul de a gresi, de a fi refuzat (uneori in ciuda delicatetii tale, intr-un mod grosolan).
Despre a cere, a da si a fi refuzat, Adrian Nuta (care imi place foarte mult) vorbeste in cateva cuvinte clare si explicite in cartea Psihologia cuplului (pe care am mai mentionat-o aici, pe undeva). Principiul este acelasi si se aplica in orice domeniu, nu doar in cuplu. E vorba de atitudinea pe care o ai fata de tine, fata de un eveniment, fata de un altul de langa tine, indiferent de natura relatiei pe care o dezvolti cu celalalt. Ca celalalt este un om oarecare, un job, un salariu, un sistem sau un partener de viata, atitudinea de baza este una.