Insa, uite, ma-nspaimanta intunericul de veci,
Nentreruperea acestei linisti impietrite, reci:
Sa nu mai revin in viata niciodata?... Niciodata?...
E grozava vorba asta!... Limba nemaidezghetata,
Huma, nemaiincalzita de simtiri si de idei!
Nu de moarte ma cutremur, ci de vesnicia ei.
(Vlahuta)