Aici se discuta > Subiecte generale
Impresii de vacanta
silviu:
--- Citat din: admin ---Ma gandeam la Mazare cu samba lui dezarticulata si mai mult harlechina - ar putea fi un ambasador al turismului romanesc.
--- Terminare citat ---
wow! sper ca e o gluma. e drept, cam macabra :(
dian:
Bine ai revenit, Gigi! Cu talentul tau ai putea scrie un jurnal de vacanta.
admin:
Evident ca era o gluma, Silviu... desi cred ca unii l-ar gasi potrivit. Uita-te putin cine ne reprezinta la Parlamentul European si o sa ai imaginea a ceea ce poata sa produca masochismul in forma acuta. Sa nu ne mire vreodata ca un astfel de personaj ar fi numit sa reprezinte imaginea tarii afara, s-a pierdut orice urma de normalitate a selectiei.
Multumesc Dian, daca te-ar auzi profesoara mea de romana din liceu, d-na Fanache, cred ca n-ar mai fi in stare sa manance vreo doua zile. Am fost haituit de ea 4 ani de liceu, avea o placere nebuna sa ma prinda ca nu stiu lectia si sa-mi mai ofere cate un 4. Din pacate m-a indepartat de materia aceasta (uneori se vede nu-i asa?), desi la inceput imi placea tare mult. Avea o figura care ingheta clasa iar cand incepea sa treaca degetele prin catalog, se lasa o liniste de mormant. O singura intrebare plutea prin clasa: "Cine va fi cel ascultat si chinuit?". Si cand rostea un nume, vedeai ceva livid si lipsit de expresivitate cum se ridica, asteptand osanda, in timp ce restul clasei rasufla usurata. Cred ca am fost singurul caruia nu-i era teama, simteam ca desi era intr-un permanent razboi cu mine si asta nu doar din cauza lectiilor, mai era fumatul, mai era prietenia cu Samiza - care efectiv o scotea din minti, mai era "neuniformizarea mea cu ceilalti": cizmele ascutite, cravata in carouri, camasa alba, sacoul cu nasturi metalici, chica pe care o purtam peste reverul hainei, avea totusi o slabiciune pentru mine. O surprinsesem odata cand mi-a dat un zece, nota pe care o acorda extrem de rar, cum s-a intors spre catedra zambind. Nu ma laudase, nu-mi spusese decat : "zece". Si acum tin minte, ne daduse ca lectura suplimentara, lucru obisnuit de altfel la ea, Moliere. Si nu ma limitasem doar la o analiza literara (cam asta se facea atunci la romana - acum vad ca totul a evoluat si pretentiile sunt mult mai sus) ci ma lansasem intr-o adevarata peroratie despre avari, despre lacomie si nu stiu cum dar tot ce citisem inainte si cuprindea astfel de personaje, parca mi se derula in fata in timp ce dezbateam infocat. Simtisem ca si clasa era atenta si destul de mirata de ceea ce faceam in fata si asta imi dadea si mai mult apa la moara. Dupa 20 de minute am incheiat si am plecat spre banca. Rostise nota in acelasi moment in care imi terminasem monologul si am avut inainte de a ma intoarce in clasa sa-i vad zambetul. Ea care nu radea niciodata, care nu participase la nici un banchet de absolvire...Si atunci trasesem concluzia pe care nimic nu mi-o putea clatina, ca ma...place. Si chestia asta mi-a dat alt tonus fata de ceilalti. Stiam ca vanatoarea ei, era in cazul meu doar o incercare de a ma indrepta, de a ma determina sa arat ce pot, nu semana deloc cu ce li se intampla celorlalti pe care nu-i scotea din analfabeti, gagauti, primitivi, nedezvolati. Pe mine doar ma dojenea, clatinand din cap nemultumita si inghesuind inca un 4 printre ceilalti. Stia ca lectiile urmatoare am sa explodez din nou cu ceva si ca o sa ma recompenseze pentru asta. Asa eram eu la scoala si asta nu doar la romana: sau 4 sau 10, pt mine nu exista 5, 6, 7 sau 8. Rar mai luam si 9. Dar si 3. Acum ma amuz, dar atunci de multe ori aveam insomnii de grija carnetului care trebuia semnat de unul dintre parinti. Cam asta era regula la Gheorghe Lazar: uniforma, numar pe brat, chipiu, fara absente, carnet de note semnat de parinti. Cand luam nota mica ma tot codeam sa dau carnetul la semnat cand tata ajungea de la servici si tot amanam pana se facea sera tarziu. Apoi noapte. Dimineata imi puneam ceasul sa sune la 5.30 adica inainte de a se trezi parintii sa plece la servici. Si nici atunci n-aveam curajul: stateam in pat nemiscat, cu respiratia marita, pana cand simteam ca sunt pe plecare. Atunci tasneam din camera mea si le intindeam carnetul cu promisiunea unei note bune. Tata se incrunta, semna si pleca la servici. Gata emotiile: cu carnetul semnat puteam intra la ore, asa ca nu mai aveam de ce sa-mi fac griji. Griji? Dar ce acelea erau griji?
steliana:
exceptand prima fraza ...
pot spune doar ... F E R I C I T U L E!
din toate punctele de vedere!
asa parinti, asa profesoara, asa iubire, asa nostalgii, asa povestiri ...
mai povesteste!
silviu:
--- Citat din: admin ---Evident ca era o gluma, Silviu... desi cred ca unii l-ar gasi potrivit. Uita-te putin cine ne reprezinta la Parlamentul European si o sa ai imaginea a ceea ce poata sa produca masochismul in forma acuta.
--- Terminare citat ---
macar cei din PE sunt alesi de electorat si se spune ca poporul si-i merita :(
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă