personal, draga caro, mi se pare cel mai usor sa intocmesc o lista cu momentele cand am fost fericit, foarte fericit. ciudat, nici unul din criteriile enumerate de tine nu ar intra pe aceasta lista: nu am fost fericit cand mi-au marit salariul sau cand din simplu scrib am fot promovat... au fost evenimente placute, m-am simtit multumit dar fericirea este mult mai mult, din pdv-ul meu 
sa simti comuniunea dintre tine si persoana iubita, sa strangi in brate primul tau copil, sa-l auzi cand iti spune tata pentru prima data, acestea mi se par momente de fericire deplina.
Matei, vorbesti doar de fericiri depline, pe care viata ti le daruieste uneori. Cred insa ca important este sa traiesti micile fericiri, sa stii sa le observi si sa te bucuri de ele. Nu stiu ce simte un tata, dar atunci cand mi-am tinut primul copil in brate eu am simtit uimire , iubirea a venit dupa aceea...prin urmare nu poti generaliza. Sigur ca existenta copiilor mei m-a facut fericita, dar nu pot sa nu-mi amintesc si alte momente, unele ridicole, care fac insa parte din viata mea.
De exemplu, pe vremea lui Ceausescu, am reusit cu mare greutate, sa cumpar o bucata de branza, fapt care m-a facut sa traiesc o stare de extaz de-a dreptul, de la magazin pana acasa, unde brusc m-am trezit. Iar in restul zilei nu am facut decat sa rad de obiectul fericirii mele si de mine insami, dar cu indulgenta, ca doar trebuia sa mai si mananc. Au trecut atatia ani, insa eu inca imi mai amintesc aceea zi, o zi in care m-am simtit bine ca inca mai puteam sa rad si ca nu ma tampisem de tot.
Cred ca fiecare traieste mici bucurii, chiar fericiri; o apreciere, un zambet, o reintalnire cu cineva drag... trebuie doar sa le constientizezi, astfel incat, daca te uiti in urma, sa poti spune ca au fost momente cand ai fost fericit.
