Aici se discuta > Subiecte generale
Chat - aici putem discuta orice (aproape orice...) fara sa fim off topic
george40:
A fost odata o primavara in Apuseni,dar 1Mai va mai fi in Apuseni?
noiembrie:
jurnal de primavara
Mangaierea unei raze de soare,trecand printre faldurile perdelelor.
Mangaierea unei sperante prin aducerea in echipa de aparare strategica
a specialistilor din teatrele de operatii.
Oamenii trec granita pe jos in tara pe care candva au parasit-o,uitand adeseori de batrani,de copii
de frumusetea firului ierbii,de mirosul de brad,de susurul izvoarelor noastre,de mangaierea mainii
batatorite de munca pamantului,a mamei.
Eram oare atat de saraci?
Jurnal de front
Prima linie aproape epuizata,cu planuri de lupta schimbate de la zi la zi
cei mai multi izolati in cazarme,departe de familii si de frumusetea implinirii muncii lor.
Exista efective in asteptare,pregatite sa intre strategic in episodul 2,de varf.
Dincolo de disciplina militara au nevoie de sprijinul tuturor.
Daruiti pentru ei un cuvant,o floare,o mangaiere...
Valentin2016:
Bun.Nu am mai intrat de ceva timp și uite, ca prin aceasta pauza mondiala,găsim timp sa facem mii de lucruri și în tihna.Asta dacă ești sănătos, căci dacă nu ești sănătos sau dacă din întâmplare ai luat virusul nu mai poți fi asa liniștit.
Am citit aceasta de Marquez, aceasta nu om știam. Acest scriitor mie mi se pare foarte adânc și foarte greu în ceea ce scrie.De multe ori m am întrebat cum de poate gândi un om asa de complicat.As putea spune ca am citit ceva și a trebuit sa mai recitesc și recitesc, doar cu ochii dar de multe ori și cu creionul în mana , doar sa deslușesc. El insista foarte mult pe apropierea dintre oameni și pe caracterul sau aspectul social al omului sau omenirii.
Da, uneori mai intru pe aici, încă de când am fost în câteva dintre excursii, mi am spus ca situația se va schimba și nu mai este nevoie sa merg în vacante cu single. Dar, se pare ca în ciuda tuturor eforturilor mele, nu reușesc.
Este luna plina, înseamna ca maine iar va fi soare.
noiembrie:
Buna ziua,dragi tineri tacuti!
Azi e ziua tinerilor si a celor tineri cu sufletul...
La "Aventura urbana" am revazut Braila,pe ghidul nostru Gabi Lala,strazile cu ulmi si umbrele colorate,
Dunarea si balta mica cu nestiutele canale.Mi-am amintit aventura noastra pe canale,ciuruiti de tantari,curajosi,
cautand printre noi pe cei cu inima mare,dispusi sa ne salveze in caz de" naufragiu".
Doar o singura barca a iesit din canale,ceilalti ne-am intors,calauziti de rangeri.
Reuniti pe vaporul restaurant plutitor am savurat cele mai bune icre,cea mai rece bere,cel mai dragut grup .
Azi stam prin casele noastre,unii foarte disciplinati,altii rasvratiti spre extreme...
Unii ne odihnim la marginea" transeelor",savurand soarele si linistea,constienti si rabdatori,cu gandul la traseele si petrecerile noastre...de altadata.
admin:
Imi propusesem sa scriu mai mult pe forum in aceste zile, am si inceput la un moment dat sa o fac. Am preferat insa, sa-mi folosesc inspiratia, linistea si timpul pentru a lucra la carte. Multi din cei de aici, de asemenea o groaza de prieteni si colegi, m-au incurajat sa dezvolt subiectele despre care mai scriu, si sa astern totul pe hartie. Ideea de a scrie o carte in care sa-mi povestesc emotiile, trairile si experientele din calatorii, toate astea in contextul Singles Camp, mi-a incoltit de multa vreme...Nu am avut insa nici ragazul si nici rabdarea. Mereu au fost alte lucruri de facut, mereu eram presat de ceva. Acum, chiar daca exista problemele legate de solutionarea excursiilor ce nu se pot desfasura, am ceva mai mult timp si pot sa ma focusez mai bine.
Cartea este aproape structurata, exista deja capitole scrise si pana acum merge bine cu scrisul. Imi doresc mult ca pana in toamna sa o finalizez. Urmeaza apoi lucrurile pe care nu le cunosc: copertare, editare, gasirea cuiva care doreste sa o publice. E un domeniu nou pt mine, dar cum am facut atatea in viata, nimic nu ma sperie si descurajeaza. Asa ca merg inainte...
Din pacate nu o sa ne revedem prea curand. Eu prefer sa raman izolat inca doua luni, nu de teama ci din responsabilitate. Sunt 3 parinti de peste 80 de ani care au nevoie de ajutor si pe care nu vrem sa-i expunem, apoi sunt destul de multe lucruri de rezolvat in SC care tin si depind direct de noi. Prefer sa nu risc...Mi-am facut acasa un mic paradis floral, am mult de lucru si afara si inauntru. Asa ca nu simt atat de adanc izolarea. Ma pastrez calm si incerc sa-mi depasesc nerabdarea de a calatori...Mi-e tare dor de petrecerile cu voi, imi e tare dor sa vedem lumea impreuna. Nu este noapte sa nu ma visez ba la volan, ba in avion, ba in autocar...Culmea este ca peste tot am probleme, cate ceva se intampla si asta ma face sa ma trezesc speriat...Dar imediat adorm la loc, inchipuindu-mi ca sunt in Azore, sau in Faroe, sau in Islanda, sau in Maroc...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă