Aici se discuta > Subiecte generale
Chat - aici putem discuta orice (aproape orice...) fara sa fim off topic
AndreiD:
Asta ca sa nu mentionez ca celalalte sporturi sunt total neglijate . Uite te exemplu de ani buni Oltchim nu lipseste din semifinalele Ligii Campionilor si totusi audienta sa este extrem de scazuta in comparatie cu echipele romanesti de fotbal care sunt ciuca batailor prin Europa
admin:
Recunosc ca am fost un fan al sportului, mai ales al disciplinelor in care romanii aveau rezultate: handbal masculin, tenis, gimnastica, semifond, tenis de masa, dar acum din lipsa de timp si rabdare ma multumesc doar sa citesc rezultatele. La fotbal nu ma mai uit de mult...cam de cand a apucat pe mana lui Dragomir si Sandu. Si ce ai mai putea vedea acum la fotbal? Niste obositi culesi de prin baruri care n-au nimic in comun cu ceea ce inseamna performanta si respectul fata de cei care stau in tribune. Bine cum nu exista nici invers, poate comportamentul jucatorilor este motivat...
Nu mai sunt bani pt sport, nu mai exista selectie prin scoli. In vremea mea, antrenori pasionati de la centrele de copii, bateau toata ziua terenurile si salile sa identifice copii cu potential. Asa am facut si eu sport, fiind gasit ca eram mai flexibil si capacitate mare de efort. Acum daca toti stau doar la teren sau la sala, de unde sa aiba posibili performeri? Copii daca nu sunt chemati, indrumati, rar ajung intr-o sala. Bat mingea, cel mult joaca un tenis, dar atat. Ce atletism, scrima, biatlon, sanie, sporturi la care altadata eram foarte buni?!
AndreiD:
Nici copii din ziua de astazi nu mai au bucuriile de alta data ... de a bate mingea in fata casei ... de a merge cativa km pe jos doar pentru a avea acces la un teren de sport . Comoditatea pune stapanire tot mai mult pe tinerele generatii , iar tehnologiile atrag mai mult aceste generatii ... in detrimentul sportului
admin:
Pe langa partea buna pe care a adus-o calculatorul in viata noastra, a creat si un mare necaz:dependenta de jocuri virtuale si de informatii "hot". Ne indesam mintea cu informatii in marea majoritate nefolositoare, iar copii isi exerseaza abilitatile intuitive,intr-o izolare si acaparare totala. Si fac ce vad la parinti. Urmaresc spectacolul asta duminical, cand o mare de masini umple parcarea mall-ului din apropierea mea si ma tot intreb: oare oamenii aia chiar nu au nimic de facut duminica dupa amiaza decat sa bata magazinele? Si atunci cum pot fi convinsi copiii sa iasa afara sa bata mingea, sa alerge, cand vad in parinti niste sedentari plictisiti si indiferenti fata de tot ce inseamna miscare. De ce nu-si iau copii sa-i duca macar intr-un parc, sau la un teren de joaca, asta nu pot sa o inteleg nici cum. Adevarul ca este mult mai simplu sa-i dai copilului un calculator si sa nu mai nevoit sa raspunzi la de ce-urile lui sau sa te joci cu el. El isi face joaca lui, tu te uiti la Bahmu sau la sport si uite asa este impacata si fericita toata familia. Dar cu ce pret? O sa-l vedem mai tarziu...
Saiuz:
Accident
Stimate domn,
Va scriu ca răspuns la solicitarea dvs. pentru informaţii suplimentare. În formularul numarul 3 de raportare a accidentului, am mentionat „incercand sa fac treaba singur”. Mi-ati cerut sa detaliez ce inseamna acest lucru si de aceea va raspund, cu speranta ca detaliile pe care vi le dau au sa fie suficiente pentru intelegerea situatiei.
Sunt zidar de meserie. În ziua accidentului, lucram singur pe acoperişul unei clădiri vechi cu sase etaje. Când mi-am analizat munca pe ziua respectiva, am descoperit că am de demontat aproximativ 500 de kilograme de tigla si de a le cobora in partea laterala a cladirii. Cum nu puteau fi aruncate de acolo, trebuia sa le cobor in brate, pe rand toate cele 500 kg. Dar cum efortul era prea mare, am decis sa folosesc un butoi legat cu franghie, pe care sa-l umplu cu tigla si sa-l cobor apoi cu ajutorul unui scripete de pe acoperis. Am montat scripetele pe partea laterala a cladirii, am coborat, am securizat coarda si am urcat si am umplut butoiul cu tigla. Am coborat din nou si am dezlegat franghia pe care o securizasem si am inclinat usor butoiul plin cu tigla, dand drumul apoi la coarda pe care o tineam in mana, putin cate putin. In formularul numarul 11 de raportare al accidentului veti gasi greutatea mea corporala: 100 kg. Cand am ajuns cu coborarea aproximativ la eatajul cinci, ceva mi-a distras atentia si am scapat coarda de sub control, producandu-se o smucitura. Brusc m-am trezit ridicat in sus, datorita diferentei de greutate dintre mine si butoiul gol. M-am intalnit cu el undeva pe la etajul 3, de aici capul spart si clavicula rupta mentionate in formularul numarul1. Am continuat sa urc, pana am ajuns la scripete. Cum ma tineam strans de coarda sa nu cad, degetele mi-au fost prinse in scripete si fracturate, mentiunea fiind in formularul 2. Necazul a fost ca in cadere fundul butoiului s-a desprins, lasand tiglele sa cada din el. Astfel greutatea lestului a devenit 50 kg, ceea ce a dus la un nou dezechilibru, de data aceasta in favoarea mea. Am inceput sa cad spre sol, tinand inca in ciuda durerii coarda stransa in maini.Pe la etajul 3 m-am intalnit din nou cu butoiul, de data aceasta lovindu-ma de jos in sus, fracturandu-mi un picior. Aterizand pe pamant mi-am rupt gleznele si doua coaste si am ramas gemand de durere intins pe jos. Priveam la butoiul care ramasese gol, sus langa scripete, cand am realizat ca dadusem drumul la coarda...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă