Arhiva > Arhiva
Tentatia primitivismului
almi_gabi:
Scriitorul polonez Jan Gross, in cartea sa "Vecini" (2001) relateaza urmatoarele:
< Dupa semnarea pactului Ribbentrop-Molotov ( 1939), prin care Rusia si Germania isi anexau cate o jumatate din Polonia, Jedwabne (un orasel de 3000 locuitori in Polonia centrala) a cazut exact la mijloc, in fasia -tampon dintre cele 2 teritorii ocupate. Nici la rusi, nici la nemti. In orasel traia, de cateva secole, o comunitate evreiasca puternica, de circa 1600 de suflete, intro pasnica simbioza cu polonezii. Impreuna munceau, impreuna isi sarbatoreau datinile si isi dadeau fiii si ficele in csatorie unii altora.
La 22 iunie 1941, Hitler a declarat razboi Rusiei si a navalit in teritoruil polonez ocupat de rusi. La numai 10 zile dupa ce nazistii au intrat in Jedwabne, s-a intamplat inimaginabilul: polonezii din localitate i-au masacrat pe toti cei 1600 de evrei intro singura zi. Cei care au scapat de topoare si furci au fost manati intr-un hambar si li s-a dat foc. N-a ramas niciunul. Cum a fost posibil asa ceva?
Raspunsul dat a fost : nemtii le-au spus polonezilor doar atat : "Puteti sa le faceti orice ...". Si pentru ca le-au poftit fermele, uneltele, casele si cate mai aveau evreii, bunii lor vecini si-au slobozit pornirile naturale, atat de "umane". >
janeta:
am multumit in fiecare zi lui Dumnezeu ca nu am trait in vreme de razboi .
am fost pusa o data intro situatie limita si mi-am dat seama in acel moment ca asi fi in stare sa ucid ( la propriu si la rece ) pentru a-i proteja pe ai mei . nu am fost deloc mandra de mine vazand ca intro astfel de situatie iese la suprafata o alta latura a personalitatii mele , necunoscuta pana atunci .
cred ca este usor sa fi bun , tolerant , amabil si generos cu cei din jurul tau atat timp cat iti duci existenta intre limite normale , firesti . razboiul insa , cred eu , rastoarna cam toate punctele de sprijin pe care ne construim esafodajul unei vieti decente dpdv
comportamental si , din pacate , trezeste fiara din sufletul multora .
iulia17:
Asta ma face sa ma gindesc ca de fapt nu stim ce zace in noi si toate astea ies la iveala doar in situatii disperate.
janeta:
perfect adevarat , iulia . nu te poti cunoaste decat prin experimentare . e adevarat , insa , ca sunt experimente pe care chiar nu vroi sa le traiesc si nici sa-mi arate de ce sunt in stare ( sau nu ) .
almi_gabi:
citesc cand am ocazia despre cronicile de razboi (indiferent ca sunt de cucerire, religioase, de guerila, civile etc) si am constatat ca doar faptul ca esti in razboi cu dusmanul iti da pretextul sa faci (ca armata) atrocitati dintre cele mai incredibile -si culmea de cele mai multe ori fata de civilii din tabara adversa!
si am ajuns la concluzia ca razboaiele nu rezolva problemele -ci pactele si tratatele care se incheie la terminarea lor si care puteau foarte bine sa fie discutate de diplomati inainte de a incepe razboiul.
cat despre situatiile limita despre care spui janeta - se mai intampla - ceea ce ne deosebeste de criminali este tocmai morala si constiinta noastra dupa care ne ghidam.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă