Arhiva > Arhiva

Esente

(1/28) > >>

admin:
      Tendinta si nevoia permanenta de a inveli samburele, de a-l feri de priviri si atingeri, vine  din teama si neincrederea fata de cei din jur. Interiorizarea, crearea unui mic univers intim, stabilirea unui spatiu de siguranta, sunt actiuni declansate inconstient, determinate de o exagerata precautie in comunicare. Rezultatul acestora este ruperea contactului cu viul inteligent, ma refer la cel real. In spatiul virtual insa, lipsa de disponibilitate de a comunica se estompeaza, creand spatii largi, conversationale. Acolo nuditatea sufleteasca este acceptata mult mai usor, pentru ca perceptia celui caruia te deschizi este a cea a unei persoane iamginare, ireale. Asa cum multi indivizi se sfatuiesc si se confeseaza unui prieten imaginar, la fel se intampla si in plan virtual: perceptia unei fictivitati a partenerului de dialog, usureaza comunicarea prin aparitia unei sigurante in mentinerea intimitatii. Este adevarat ca acest spatiu si aceasta forma ajuta mult persoanele singure, interiorizate, dar fac sa se adanceasca si mai mult prapastia care le separa de socializarea in vector real. Toti avem nevoie de a comunica, de a ne destainui, de a ne sfatui cu cineva. Tinem la secretul samburelui nostru, nu dorim sa se cunoasca cum suntem cu adevarat, simtim insa in anumite momente nevoia de a-l arata. De aici necesitatea de a te deschide, de a acorda incredere unui prieten, de a-i incredinta esenta ta. Cu tot ce cuprinde si inseamna chimia ei.

marcutza:
Am gasit un articol fff interesant vizavi de esenta / forma

" In filozofie si in religie… totul a inceput si s-a terminat cu Antichitatea, tot ceea ce a urmat sunt palide copii sau derivatii ale acelor idei. Dintotdeauna a existat o Esenta si o Forma, esenta e ceea care se pastreaza mereu si nu poate fi schimbata, Forma e schimbatoare de la era la era, de la interes la interes.
Esentele sunt fie putine, fie sunt putine cele pe care le putem percepe. La ora actuala, atat in religie, cat si in filozofie, exista o minoritate de Esente, multitudinea fiind data de Forme. Societatea umana e prea mult Forma si prea putin Esenta.
Cutitul, un obiect banal si cotidian, unii oameni il folosesc sa taie painea, altii sa isi curete mizeria de pe talpi, altii sa ameninte sau sa ucida.
Insa in ce consta problema? In Forma sau in Esenta? Nu exista ideologie complet gresita, asa cum nu exista ideologie complet corecta. Nu exista zei, doar buni, nu exista zei, doar rai. Nu exista oameni care gresesc si oameni care nu gresesc.
Multa lume face confuzie intre Forma si Esenta, multa lume face confuzie intre dorinta si speranta, intre ei si altii.
Individualitate si libertate de gandire si alegere… probabil ca asta ar fi modalitatea optima de corectare a problemei. Dar nu poti spune ca ai libertate de alegere, cata vreme nu stii in ce constau alegerile pe care alegi le faci sau trebuie sa le faci.
De abia in clipa in care constientizezi alegerea facuta sau evitata, de abia in clipa in care iti asumi responsabilitatea si consecintele actiunii sau non-actiunii tale… de abia atunci esti liber!
Zeii sunt limitati, demodati si involuati! Cata vreme zeii aleg sau au ales cu mii de ani in urma, principiile conform carora iti vei trai viata, nu esti si nici nu o sa fii vreodata liber.
Zeii cunoscuti de Om in teorie, sunt limitati la insasi Esenta lor, la Bine si la Rau, dar in profida acestui fapt, Forma lor e mereu alta.
Lumea actuala ne bombardeaza cu Idei si Adevaruri, sau mai bine zis cu Formele lor. Omul si-a construit un adevarat Disneyland din aceste Forme, iar Esentele care i-au servit drept model, sunt dincolo de gardurile acestui parc de distractii. Aceasta problema e indicata si de Platon in alegoria sa “Pestera”.
Crestinismul si celelalte religii globale, dar si opusii lor religiosi si filozofici sunt simple simple zdrente ce ne acopera ochii, urechile si gura. Zdrente care ne impiedica pe noi sa vedem Adevarul si pe altii sa ni-l arate, zdrente care ne impiedica sa simtim raceala lantului datorita caruia inca ne invartim in jurul cotetului in care ne-am nascut, crezand ca suntem liberi.
Vorbeam mai devreme de un cutit, cu acel cutit, ca Forma si ca Esenta, ne putem elibera de franghii si de carpe, dar un cutit nu poate taia lanturi. E usor sa scapi de carpe,unele chiar putrezesc pe masura ce trece timpul, dar de lucrul care e cel mai evident si cel mai prezent in viata ta, lucrul care a fost atasat fiintei tale inca de la nastere, adica lantul, nu e asa usor sa scapi, nu e usor nici macar sa fii constient de el.
Forma cutitului nu poate taia lanturi, dar Esenta sa? Daca cunoastem Esenta, putem schimba Forma?! Daca invatam sa adaptam Forma Esentei ori de cate ori e nevoie, asa cum fac cei care ne tin in lanturi? Daca aflam cum sa ii dam Forma de pila acum, iar ma incolo de sabie si de de scut ?
Daca invatam sa folosim Esenta in favoarea noastra, asemenea celor care o folosesc impotriva noastra, din interes sau din ignoranta, ori de cate ori situatia o cere?
Asta e problema care trebuie rezolvata, problema celor care citesc aceste randuri si raman sau pleaca, problema celor care intra si observa din anonimat fara sa se expuna.
Existenta Formei si inexistenta Esentei, cu totii avem o forma, o imagine, dar lipsurile sunt de continut, de esenta. Suntem straini fata de noi insine, asteptam o schimbare, o viata noua, o schimbare radicala a prezentului. Ratacim prin acest ocean de Forme, si le insusim pe rand sau toate odata, dar ceea ce vrem cu adevarat e o Esenta, esenta noastra.
Ne dorim o identitate numai a noastra si nu putem gasi atat de usor. Forma poate fi doar copiata, Esenta poate fi transformata in ceva nou, individual, original si revolutionar, daca nu la nivelul grupului, cel putin la nivelul individului.
Daca nu o sa invatam sa trecem de Formele din jurul nostru, daca nu o sa reusim sa vedem si Esentele, o sa devenim si noi la randul nostru o forma oarecare, o forma a altei Forme."

sursa

maria171:
2 istorioare

Exista o istorioara despre un grup de europeni care au plecat in expeditie prin Tibet, impreuna cu un serpas. Hotarati sa ajunga intr-o singura zi la tabara unde erau asteptati, au tot grabit urcusul, indemnandu-si insotitorul sa mearga mai repede si refuzand orice propunere de a face un popas. Dupa multe ore de drum, tibetanul s-a oprit fara un cuvant, s-a asezat pe o piatra si a inchis ochii. Cercetatorii l-au intrebat ce face, i-au vorbit, l-au rugat, l-au amenintat ca nu-i mai dau nici o plata, daca nu se ridica imediat sa-i conduca la locul dorit. Calauza a ramas neclintita. Dupa o ora si ceva a deschis ochii, s-a ridicat scuturandu-si un pic vesmintele si a pornit cu pas linistit, chemandu-i pe oameni sa continue drumul. Acestia au venit, muti de uimire. Dupa o vreme, cineva a rupt tacerea si l-a intrebat ce l-a facut sa se opreasca in felul in care o facuse si ce l-a induplecat, pana la urma, sa reia urcusul.

Serpasul a spus: „Trupurile noastre s-au zorit prea mult. Trebuia sa ne oprim si sa asteptam pana ne ajung din urma sufletele, altfel calatoria noastra n-ar fi avut sorti de izbanda.“


Povestea aceasta aminteste de o alta. Tot despre un tibetan.
El nu insotea pe nimeni, ci plecase de unul singur, spre o manastire ridicata in varf de munte. Pe drum l-a prins o ploaie cu fulgere si tunete.
Omul a gasit un han unde sa se adaposteasca, abia dupa ce s-a lasat intunericul. A schimbat cateva vorbe cu stapanul locului, a mancat ceva si s-a dus la culcare. Dar nici nu s-a luminat bine de ziua si calatorul era gata de plecare. Hangiul s-a uitat pe fereastra, a vazut cum toarna cu galeata si a spus: „Unde te duci, omule, pe vremea asta? E prapad, n-o sa apuci sa ajungi nici pana la urmatorul han, daramite sus, la manastire!“ Drumetul a deschis usa si i-a raspuns din prag: „Nu-ti face griji. Sufletul meu a ajuns demult acolo, asa ca picioarelor mele le este usor sa-l urmeze.“


Foarte probabil ca istorioarele nu au fost nascute deodata, ca gemenii, de acelasi povestitor. Dar daca le afli pe amandoua, nu ai cum sa nu te intrebi ce inseamna a fi cu adevarat in ritm cu propriul suflet. Sa nu-i ingadui trupului sa goneasca orbeste, indemnat de urgente care te rup de sensul adanc al vietii si iti bareaza chiar drumul spre culmea la care aspiri? Dar sa lasi sufletul sa se desprinda de celelalte invelisuri mai incete ale fiintei, sa-si ia avant pentru a marca locul unde vor ajunge si ele, puse in miscare de energia lui colosala? Si de ce tocmai sufletul sa fie inainte-mergator, si nu ratiunea sau vointa? De ce tocmai sufletul sa fie calauza noastra prin lume. Ce il face pe el sa detina cunoasterea care ii trebuie, pentru a ne conduce la capatul noptii?

La intrebarea aceasta primim raspuns atunci cand intalnim oameni in care sufletul vibreaza fara masura. Ceea ce spun ei este adevarat. Au usurinta de a lasa o amprenta in viata noastra, chiar si atunci cand nu-si propun sa transmita ceva. Totusi, ceva se comunica chiar prin simpla lor prezenta. Au o intelegere calda a lucrurilor, un fel natural de a fi, care face ca tot ceea ce este unic in fiinta lor sa intersecteze cu ceva universal.
Cei care au suflet se bucura sa-i aprecieze pe cei din jur, sa participe viu la frumusetea pe care o presimt in ei, chiar si atunci cand acestia nu-si cunosc si nu-si onoreaza frumusetea interioara

steliana:
Esenţa... este vibraţia sufletului.
Revin.

Catherinna:

--- Citat din: admin din Duminică, 28 Februarie 2010, 07:58 --- Toti avem nevoie de a comunica, de a ne destainui, de a ne sfatui cu cineva. Tinem la secretul samburelui nostru, nu dorim sa se cunoasca cum suntem cu adevarat, simtim insa in anumite momente nevoia de a-l arata. De aici necesitatea de a te deschide, de a acorda incredere unui prieten, de a-i incredinta esenta ta. Cu tot ce cuprinde si inseamna chimia ei.

--- Terminare citat ---


Imi place sa cred despre mine, ca reusesc sa tin esenta bine ambalata (nedestainuita). Am trecut in tinerete prin cateva experiente neplacute, care mi-au ascutit vigilenta. Incerc sa tin garda sus permanent, cat timp stau in fata "  invadatorilor".
Tin foarte mult la " esenta "  mea .
Sper din suflet ca atunci cand imi va obosi " mana " si voi lasa garda jos, sa nu am in fata mea o persoana total nepotrivita  :-\

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare