pe mine ma uimesc astfel de persoane; asa cum spuneti si voi si mie imi trebuie mult timp pana sa capat increderea necesara sa vorbesc despre lucruri personale, probabil tocmai de aceea mi se par incantatori astfel de oameni care in cateva minute isi povestesc viata; dupa cateva fraze stii deja cati copii au, nume, fiecare pe unde este, ce mai fac parintii, ce lucreaza, cati frati are si fiecare pe unde e si parca la sfarsit cand trebuie sa te desparti de ei parca le pare rau, ar mai sta la o taclala; ceva gen cele 2 puscariase care dupa 20 de ani tot s-au mai oprit in poarta inchisorii sa povesteasca
probabil tine de caracter, de volubilitatea respectivului, de dorinta de a impartasi ceea ce li se intampla si o fac extrem de firesc si natural