Cum sa-ti faci un prieten

[silviu]

da, vin si se duc, le pierzi si le castigi, nu te fac mai tanar... dar nici nu tin de cald. dar eu sunt introvertit

[silviu]

Am cel mai mare dispret pentru acei care rad de sinuciderile din iubire, deoarece acestia nu inteleg ca o iubire ce nu se poate realiza este pentru cel ce iubeste o anulare a fiintei lui, o pierdere totala de sens, o imposibilitate de fiintare. Cand iubesti cu intreg continutul fiintei tale, cu totalitatea existentei tale subiective, o nesatisfacere a acestei iubiri nu poate aduce decat prabusirea intregii tale fiinte. Marile pasiuni, cand nu se pot realiza, duc mai repede la moarte decat marile deficiente. E. Cioran

[iulia17]

cioran era depresiv. talentat, minunat, dar... nu as lua drept reper parerile unuia cu un echilibru atit de instabil.

[silviu]

da, un depresiv genial.

[steliana]

"Cel care nu greseste nu se dezvolta." - Osho -

cine are iluzia sigurantei...?

[silviu]

iluzionistul?

[iulia17]

eu am certitudinea nesigurantei. nu stiu cine e mai avantajat.

[micaela]

depinde cum e certitudinea asta. Daca e aceea care merge mana in mana cu teama de a nu putea controla viitorul (incepand chiar cu ziua de maine), dintre doua rele, mai buna-i varianta autoiluzionarii.
Daca certitudinea nesigurantei e de manutza cu luciditatea si acceptarea faptului ca dintotdeauna si totul e (in) schimbare, ca nimic nu poate fi controlat cu adevarat ...si ca, la o adica, am putea privi schimbarea asta din multe unghiuri pozitive (experiente noi, invataminte, evolutie prin suferintza, sansa unui "mai bine", adrenalina chiar   ), mai buna-i varianta ta.
Nush' de ce e musai a asocia luciditatea cu disperarea sau chiar nebunia (.."nu cerceta aceste legi, ca esti nebun de le intelegi"...sau, ca tot e in lista de discutie,   luciditatea depresiva a lui Cioran... ). Poti fi lucid si sa accepti totul (si ceea ce numim conventional "bine" si ceea ce numim conventional "rau") cu echilibru, intelepciune, credinta (nu numai in sensul religios al termenului)...e drept ca e mult de lucrat la fiinta noastra, dar chiar de nu atingem absolutul in sensul asta, ceva, ceva, ba chiar foarte multe se poate face ca, urcand pe scara luciditatii, sa nu cazi in plasa disperarii. eh, o intreaga filozofie greu de zis in doua vorbe..

m-am aflat si eu in vorba. 

[micaela]

erata: ba chiar foarte multe se pot face. 

[silviu]

Am divorţat de 5 ani şi nu am găsit niciun partener. E sigur să mă întâlnesc cu bărbați cunoscuți pe net?

[almi_gabi]

Parerile despre intalnirile date prin intermediul internetului sunt impartite. Cunosc persoane care si-au construit viata si familia prin aceata metoda si persoane care exclud categoric acesta varianta.
Nu pot comenta parerea lor dar pot spune punctul meu de vedere.
Traim in secolul in care internetul face parte din viata noastra. Cautam informatii, comandam diverse lucruri, folosim facebook, e-mail, vizionam filme, downloadam programe, skype ~ si lista continua......si in culisele acestei "scene" se afla oameni cu sentimentele , cu opiniile, cu trairile lor.
Uite de exemplu Singles Camp - un proiect care foloseste internetul (pe langa alte medote de comunicare). Am cunoscut oamenii implicati in acest proiect intai prin intermediul internetului si abia apoi in viata reala. Am participat la intalniri si mi-am facut astfel o gramada de prieteni. 
Eu una cred ca e bine sa privin internetul ca pe o posibilitate in plus de a gasi priteni, de a comunica cu ei.

[iulia17]

 eu am destul de putini prieteni. prietenii leg usor cu multe persoane, dar sunt legate de activitati facute in comun sau interese/preocupari comune.
 vad ca cei mai multi considera ca prieteni ne sunt cei care ne ajuta. eu cred ca prieteni sunt cei pe care ii ajut eu. aceia sunt cei care conteaza.

[marcutza]

Un proverb romanesc spune ca neamurile si vecinii sunt dati de Dumnezeu, prietenii ti-i alegi singur. Dar, de cele mai multe ori, tocmai unde avem libertatea de a alege si de a decide, nu facem ce trebuie si, ori dezamagim, ori cei pe care ni-i alegem ne dezamagesc.

[almi_gabi]

incerc in ultima vreme sa iau oamenii asa cum sun sunt ~ sa nu mai incerc sa ii schimb ~ sa ii accept cu micile curiozitati si marile calitati ~ asa am ajuns la concluzia ca nu ma mai pot dezamagi.
chiar am citit undeva ca cel mai bun lucru este sa nu incerci sa-l schimb pe celalat ci sa vezi ce poti schimba la tine. poate e o cale de rezolvare ....

[iulia17]

Am o prietena veche cu care vorbesc doar o data la 2-3 luni, ne vedem 1-2 ori pe an si totusi timpul sau distanta nu au schimbat nimic.
Si am o colega=prietena pe care am vazut-o aproape zilnic in ultimii 10 ani, care s-a mutat cu serviciul acum ceva timp, dar nu am mai tinut legatura si cred ca nici nu o vom face.
Mi se pare mie sau sunt mai trainice legaturile cu cei cu care am legat prietenii in tinerete sau copilarie decat cu cei care au aparut mai tirziu linga noi ?