Arhiva > Arhiva
Cum sa-ti faci un prieten
rocky:
--- Citat din: micaela din Luni, 20 Februarie 2012, 23:04 ---sigur n-ai vrut sa spui "minciuna isi are LOCUL ei in lumea contemporana". ce mereu in varful podiumului. :D
--- Terminare citat ---
gindeste-te la servici de ex, sau la oameni siciitori de care vrei sa scapi rapid fara sa-ti faca capul calendar ... chiar e utila in unele cazuri, dar NU intr-o relatie - aici trebuie sa-l accepti pe celalalt cu bune si cu rele la fel cum te accepta si el pe tine; daca ti-e peste mina sa faci asta, inseamna ca nu e persoana potrivita
bit:
Ai grija ca minciunica aia mica de la serviciu sau spusa celor apropiati ca sa scapi repede dintr-o situatie jenanta sau prietenilor, ca sa nu fii mai prejos, odata repetata, incepe sa se "lipeasca" de personalitate. Si atunci...iti dai seama. In partea cealalta a baricadei, daca spui adevarul (fiindca, de! asa e normal si asa ai facut mereu), unii vor fi suparati si-ti vei face inamici (de fapt, cu siguranta se va intampla asa). Personal, prefer sa fiu evitat si nesuferit dar cu constiinta curata.
Caroline:
Foarte interesante discutii weekend-ul acesta... :)
Pentru ca am fost exact in acea situatie "stil Danielle Steel", pot sa confirm ca asa ceva exista... Mai pot sa confirm si ce spunea Balanta, fiindca asta se intampla dupa divort, dupa 15 ani de casnicie, in care, aidoma povestii anterioare, nu am calcat stramb nici macar odata. In schimb, am "iertat" de atatea ori, micaela, ca mi s-a acrit... si nu vorbesc doar de infidelitati cu o alta femeie, ci si de parasiri in interes de serviciu. Bitek, nu se "lipise" minciuna intre noi. De fiecare data ajungea sa-mi povesteasca chiar el...
Daca se poate sa iubesti doi barbati? Da... chiar si mai multi. Dar ca barbat doar unul singur - parerea mea. Astfel, pe ceilalti nu-i poti "iubi" decat matern, prieteneste, amical, sau ca pe un mentor profesional etc. Dar daca nu exista latura "barbat" in niciunul din ei (si nu ma refer numai la pat... asta poate fi chiar ok, ce; putin ca si sport, si cu sotul), aceasta latura va incepe sa-ti lipseasca, oricata prietenie si afectiune ar fi la mijloc. NU e iubire. Si abia cand ajungi sa recunosti ce anume lipseste dintr-o relatie, ai curajul sa iei o decizie... si sa ierti... iar sufletul re-devine permisibil. ;)
In povestea de mai sus - dac-am zis-o, sa zic tot, na >:D - se intampla exact ceea ce zicea balanta - eram prea prieteni ca sa ne mai iubim si ca barbat si femeie. Devenise un fel de iubire copil - mama surogat. Despartirea e mult mai dureroasa in acest caz, fiindca implica mai multe aspecte practice si dependente decat iubirea normala intre doi soti. Nici acum, dupa 3 ani, n-as suporta sa aud ca i s-a intamplat ceva rau... Si cu toate astea, nu e iubire, ci doar afectiune: prea prieteni pentru a ne mai putea iubi. Sunt convinsa ca 90% dintre cupluri ajung aici dupa un numar de ani. Poate unora le e mai bine asa... fiecare cum ii place si cum isi alege.
Ca sa nu fiu off-topic in continuare, revin in concluzie la ideea de la care am inceput polemica:
Cred ca, daca ne dorim iubire, ar trebui sa o reinvatam de fiecare data, cu fiecare partener in parte. Discutii despre ideal poate purta oricine, asa, la nivel pur teoretic. Practic, constat ca prietenia nu numai ca nu e de-ajuns intre soti, dar uneori chiar poate dauna... :-\
micaela:
Caroline, de la caz la caz. :) pentru mine prietenia e esentiala in cuplu; altfel n-am confort interior. :)
balanta:
Dap...de la caz la caz ....depinde de prietenie ... depinde de hormoni ! ::)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă