@carmentoma, inainte de toate, mersi mult pentru bancuri, stiu ca sunt off topic dar acum s-a potrivit. sunt faine de tot, am citit si am ras, sar'mana.
in legatura cu adaugirea la "cum devii comunicativ", ceva intelesesem eu ca ar fi vorba de un caz mai concret, din lumea concreta; dar nu ca s-ar referi la cineva de aici de pe forum. este un spatiu public totusi, zic si eu... Si chiar daca vrei sa te intalnesti cu altii de pe forum, nu vad care ar fi problema. nu inteleg nici care este problema cu firea ta. ar trebui sa ne acceptam asa cum suntem, asa mi se pare normal. fara invidii, fara gelozii, cu bunatate, cu dragoste fata de persoanele cu care ajungem in contact, fara ironii, fara sa jignim, fara sa ranim, cu multa delicatete. si atunci cand gresim - pentru ca sigur, fiecare dintre noi o face- nu trebuie sa dam cu piatra (asta mi-a adus aminte de un banc dar o sa-l spun la rubrica adecvata) si sa credem ca detinem adevarul absolut. nimeni nu-l detine. si tu ai dreptatea ta, si el, si ea, si eu... dar discutam frumos si ajungem la un numitor comun. fie in real fie in virtual. si fiindca ma ajuns aici, eu am o problema foarte mare de comunicare... am trait mai mult de jumatate din viata in alta tara. fara sa vrei adopti alte obiceiuri, chiar mentalitatea ajunge sa ti se schimbe. plus ca vorbind atatia ani in alta limba, ti se prind chiar anumite expresii pe care le traduci uneori fara sa vrei in limba materna. ai chiar anumite ezitari in exprimare, ca oamenii se uita la tine cam ciudat. si toate astea nu sunt fite. asa ca mai mi se intampla uneori sa spun ceva care acolo insemna ceva si nu era de rau, aici poate fi interpretat altfel. iar daca mai comunici si pe net, e si mai naspa, pentru ca exprimarea unuia poate fi perceputa cu totul mai rece sau mai aspru decat persoana de la capatul celalalt al dialogului. de aici nevoia de o anume toleranta, unii fata de altii, pentru ca suntem diversi (ce fericire), fiecare avem bagajelul nostru de trairi, de sentimente, fiecare cu inimioara lui. de asta mi-e teama de foarte multe ori ca scriind ceva sau intr-un fel anume s-ar putea sa deranjez pe cineva si nu asta este intentia mea. "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", "nu fa altcuiva ceva ce tie nu ti-ar placea", prietenii mei focolari aplica acest principiu in viata de zi cu zi, secunda cu secunda si sigur fac lumea un pic mai buna. daca si noi ne-am gandi mai mult la acest lucru, sigur viata ar fi un loc mult mai placut de trait. ce-ar fi daca de maine de exemplu, toti bucurestenii ar iesi din case cu aceste ganduri in inima? oau! hai, ca nu vreau sa ma departez prea tare... in concluzie, draga carmentoma, sus inima si sa nu fii trista si nu-ti fie teama sa gresesti. Errare humanum est, a gresi este omeneste, a ierta este divin!
si mai ne plangem de singuratate...