Daca am facut referire la "stil" este pentru ca sint convins ca Liiceanu ar putea sa scrie si o mojicie, o prostie, o stupizenie...cu stil.
Sunt perfect de acord. Ar face-o cu mare inteligenta si stil.
) numai ca ori e teribil de abil, ori eu n-am sesizat, insa pana acum nu l-am vazut niciodata, nici in scris, nici in discutii televizate, sa scape vreo rautate sau mojicie evidenta. Din multe parti am auzit critici la adresa lui, eu insa nu-l judec / evaluez decat strict din ceea ce pot eu sa percep... si vad multa inteligenta, logica si eleganta a exprimarii gandurilor. atat. ca in realitate este altceva decat pare in scrierile lui.... e foarte posibil. chiar eu mi-am exprimat, pe undeva pe aici, uimirea ca anumiti creatori de frumos, de toate felurile - scriere, pictura, muzica- pot fi, in realitate, niste indivizi groslani si agresivi (uite, un exemplu cunoscut e Chilian, care are o muzica atat de sensibila, el fiind un personaj arogant si agresiv). totusi, in privinta lui Liiceanu nu vreau sa cred ca e atat de dedublat. ar fi o mare dezamagire, mai putin moderata decat pentru tine.
Cum reusesc sa rezist in fata uratului si raului? pai sa-ti spun, ca intrebarea asta mi-a pus-o si cea mai buna prietena a mea, care mi-a zis o data ca parca stau intr-un clopot de cristal prin care nu trece mizeria.
ba trece, dar numai uneori, si pentru scurt timp. Cand ma enervez, cand ma revolt, cand raspund cu furie, cand se intampla sa gandesc urat, imi deschid si eu portile sufletului catre urat si rau. Secretul e ca niciodata nu le las sa poposeasca acolo, sa prinda radacini. fac imediat curatenie; incerc sa ma detasez de trairile si gandurile urate, ma cramponez de bine si frumos, ma chinui, uneori cu mare efort, sa ma reconectez la Lumina. Daca lasi sa dospeasca in tine uratul si raul, daca continui sa le hranesti cu ganduri rele, cu resentimente, frici etc., acelea prind radacini, cresc... si pot sa creasca atat de mult incat sa devina
Tu, sa te posede. devin felul tau de a simti si a gandi. E alegerea fiecaruia cat lasa uratul si raul in sine. de aceea spun ca noi insine suntem singurii responsabili de ceea ce suntem in fiecare moment al vietii.
inclin sa cred ca nimic nu e definitiv pierdut, atunci cand mai e o frantura de bine in cineva si cand doreste sincer sa devina mai bun. e o munca grea cu sine, e un drum lung, dar cred ca se poate... asa vreau eu sa cred
Jul, naivitatea este si o valorizare (gresit) peiorativa a curateniei sufletesti intr-un context nu la fel de curat . un om curat, bun, cinstit, este automat perceput ca "naiv" de catre ceilalti pentru ca nu e suficient de "jmecher", adica "destept", in opinia lor gresita. un om curat nici macar nu-si poate imagina pana unde poate merge rautatea si necinstea celor din jur. doar timpul, adanca observatie si experienta ii pot dezvolta sistemul de aparare caci el nu are in sine rautatile celorlalti, deci pur si simplu nu le poate intelege de la inceput. stiu ca si eu sunt deseori perceputa gresit ca fiind naiva, dar nu-i bai.
nici nu vreau sa fiu altfel. stii bine, Jul, ca inteligenta poate compensa deficitul de "jmecherie" care-l poate face vulnerabil pe un om curat.
