nu cred ca doi oameni care se cunosc prea mult ajung sa se desparta...decat daca ceea ce ajungi sa cunosti la celalalt nu-ti place...altele sunt motivele pentru care doi oameni se despartcred acelasi lucru, fortuna. daca doi oameni ajung sa se cunoasca foarte bine, cu bunele si cu relele, in toata splendoarea lor, si daca
inca se pot place si afectiona, inseamna ca au capatat
intimitate, adica acel ceva care face ca dragostea sa fie autentica, sa fie iubire pentru omul "tuns" (cum ii zice Jeannette

) nu pentru omul perceput prin prisma hormonului si dorintelor proprii. aceea incepe sa fie cu adevarat iubire si are si toate sansele sa dureze...
Jeane, ai foarte mare dreptate cu acel "iarta-ma'...in loc sa negam sau sa aruncam vina pe celalalt cel mai cinstit si sanatos e sa ne asumam greselile, ca doar oameni suntem. Asta iseamna pentru mine "barbatie". de aceea nu pot admira un barbat care minte...pentru ca e un semn de "nebarbatie", de neasumare a ceea ce este, a ceea ce face si greseste, de ce nu?
incepe sa fie o problema cand acest "iarta-ma" este acceptat de prea multe ori pentru acelasi tip de "greseala"...

ca si Dumnezeu se satura la un moment dat si te trazneste daca greseala repetata devine pacat.
