Arhiva > Arhiva

Razboiul sexelor

<< < (2/389) > >>

micaela:
pai, Jani, tu promovezi aicea fix acest curent de familiarizare a mentalului colectiv cu "sexul fara granite". ca eu asta vad, o periculoasa promovare a ideii ca iubirea nu exista, ca "dragostea dureaza (doar) trei ani", ca fidelitatea e o utopie, ca sexu' fara corason e sanatos...etc... eu stiu daca e bine si mai ales daca asa este? se coboara iubirea prea mult in anatomic, se cultiva prea mult descatusarea neselectiva a tuturor instinctelor in detrimentul altor valori... sigur, n-am nimic cu ideea de libertate, ba chiar o sustin maxim, dar cred ca libertate nu inseamna sa ne manifestam numai animalul din noi...e calea minimului efort si a maximei placeri imediate...dar de ce nu cultivam libertatea de a incerca si edificii afective de un alt tip, muuult mai greu de realizat, e drept, dar cu profunzimi emotionale de alta natura decat cele adrenalinice, endorfinice, hormonale si mai stiu eu ce alti gargauni. nu pot sa intru in detalii si sa polemizez ingrozitor cu tine, janeta...nu acum, ca asa ma doare capul... da' ma fac eu fara durere de cap si ti-oi zice. Jul, suplineste-ma tu, da?

micaela:
ba da, Jul, si ei isi argumenteaza derapajele, le baga in normalitate, cu argumentul structurii lor de  alta natura. si-apoi o toarna pe aia "iubirea mea, -a fost nimic important; eu pe tine te iubesc". sa ma scuze cine are alta opinie, da' eu consder asta o minciuna fara granite.  :P  cred ca atunci cand iubesti cu adevarat, fie tu barbat fie tu femeie, nu ai chemarea a-ti potoli hormonii in alta parte. sigur, este doar opinia mea.  :D :P

micaela:
cert e ca eu, in astfel de situatie, ii trimit hormonu' la plimbare.  :D ;D

iulia17:
nu poci ca am febra musculara de la catarat pe munte si prin pesteri, dar:
1. ii dau dreptate jeanettei cu partea instinctuala si hormonala, ca n-avem cum sa nu tinem cont de asta
2. ii dau dreptate mihaelei cu partea ca pot si ei sa-si controleze si civilizeze instinctele ca doar au iesit din pestera, nu?

micaela:
serios, pe mine chiar ma uimeste fenomenul asta concertat de superficializare a iubirii, de reducere a ei la dimensiunea sa biologico-chimica, care exista, indubitabil. dar hai sa ne intoarcem la haite atunci si s-o dam dracu' de civilizatie... ce rost mai are sa intemeiezi o familie daca din start e "normal" ca dupa trei ani sotii nu se mai iubesc si isi cauta alti parteneri de sex? se inoculeaza in mentalul clectiv o normalitate nociva din multe puncte de vedere. instabilitatea emotionala e o arma foaaaarte buna de naucire a maselor. ;)

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă