Arhiva > Arhiva
Razboiul sexelor
micaela:
:-* hai, mai optimus, nu te enerva....are si el dreptatea lui, nu-i vorba....e tare greu sa lasi tot si sa te muti altundeva, nu numai langa un om iubit ci si langa familia lui, pe care nu ti-ai ales-o neaparat...
lasa, ca pot sati dau si eu exemple de egoism pur msculin, da' nu asta-i subjectu'.
adevarul e ca-i complicat....da' eu sunt mai romantica si indoctrinata cu basme :D....mi-ar parea rau sa se iroseasca o iubire...
balanta:
micaela, stii de fapt ce inteleg io din cele doua exemple?....ca la un moment dat dupa divort sau orice altceva ce survine in viata unor oameni de nu mai sunt impreuna....vine acel timp de acomodare cu noau asituatie...ok...incepi o alta viata...te acomodezi cu noua situatie...incepi sa iti formezi sau nu alti prieteni, tabieturi, libertati de decizie, dezvoltare personala daca apuci sau nu sau ai timp sau nu, o perioada chiar nu iti mai trebuie sex opus langa tine ( bine, asta si functie de ce fel de om esti), apoi vine momentul cand daca ai noroc te indragostesti...ok..la iunceput e doar sentimentul dar mai apoi cand trece putin furia sau pasiunea tot aia e, vine momentul cand vrei sa vezi daca poti asorta sentimentul cu viata alaturi de acel cineva...si bineinteles ca din noua ipostaza la care ti-a trebuit ceva timp sa te acomodezi , treci la o alta ipostaza in care ceea ce ai facut pana atunci din nou trebuie sa ajustezi...pt ca e aproape imposibil ca intr-o noua relatie in care cei doi vin cu "bagaje" din spate sa nu trebuiasca sa justezi ceva...chiar mai mult uneori...si uite ca vine momentul cand fiecare in sinea lui spera poate ca e cel care nu trebuie sa ajusteze prea mult si spera ca celalt sa dea mai mult...nu mai spun ca avem o varsta...sunt si boli, si regimuri detinut, si parinti ce nu trebuie neglijati si job si copii ce trebuie ajutati...si dintr-un simplu sentiment se ajunge la aproape o viata de modificat...poate exagerez...dar eu asa vad...
micaela:
asa e...e foarte complicat. ba chiar inclin sa cred ca o cnvietuire, in conditiile "bagajelor" de care zici (familie, tabieturi) e foarte dificila si frustranta, atat pentru cel care "vine" (lasandu-le pe ale sale, si adaptandu-se intr-o familie straina) cat si pentru cel "la care se vine" si care seafla in mijlocul tensiunilor dintre familia veche si noul venit. e stresant pentru ambii. cred ca o relatie fara stat impreuna (dar in apropere!) e cea mai buna, in situati asta...se practica mult in occident genul asta de relatie in care fiecare isi gestioneaza "bagajul", la casa lui,fara a se tensiona reciproc. nu stiu cat e de bine, dar pare mai confortabil... din pacate, in cazul prezentat, distanta e de 400 km, deci imposibil...
balanta:
uite ma uit la mine...sunt o fire independenta...am mai spus...vin cand vreau, plec cand vreau pt ca asa e munca mea si imi place ceea ce fac...imi place acasa la mine si nu m-as putea muta pt nimic in lume in alta parte...doar daca pot recrea identic locatia...am muncit 15 ani sa aduc apartamentul in stadiul in care eu sa ma simt in elementul meu...fiind "balanta" tot ce tine de estetic, confort, frumos, ordine, e vital pt mine...apoi am multi prieteni...si "fostii" sunt prieteni cu mine pt ca asta imi e firea, nu port ranchiuna nimanui....apoi imi place sa am timpul meu singura, am un blog si scriu la el, anul asta m-am apucat de foto si imi place si am de calatorit pt asta...imi place sa merg la sala, la innot, imi place sa am momentele mele singura cu copilul meu chiar daca are 24 de ani , suntem f. apropiati...deci din toate astea nu vreau sa renunt la nimic pt ca am ajuns aici dupa mai bine 2 ani de terapie in care a trebuit sa invat sa ma iubesc pe mine...nu vreau sa fac gospodarie, nu vreau sa mai fac sacrificii...nici macar compromisuri...dar vreau IUBIRE...si acum cu mana pe suflet spun ca in momentul de fata sunt egoista si mi-ar conveni iubirea asortata cu sacrificii minime sau mari din partea cealalta...asa ca ii dau dreptate lui optimius...vreau da vreau de-a gata , fara sa fac prea multe schimbari da in acelasi timp vreau si o iubire mare in care eu sa fiu centrul universului...asa ca io cumva m-am resemnat pt ca imi dau seama ca ce vreau se bate cap in cap ;D....si pe langa toate astea nici nu vreau sa ma opresc , vreau sa evoluez...si am 50 de ani...si nu cred ca ma voi opri...atunci ...ce iubire vine asa la mine, neconditonat?
balanta:
micaela, da stiu se practica in occident, chiar si pe la noi, dar mai rar , sau numai cat stiu eu...numai ca l anoi barbatii sunt "traditionalisti" adica ce-i aia ca fiecare sa stea in casa lui si sa ne vedem doar in wek sau concediu....mie cine imi gateste, cine imi spala, cine imi calca....cine imi pune farfuria in fata?
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă