Arhiva > Arhiva
Razboiul sexelor
fortuna777:
stii care cred eu ca e cea mai mare problema a barbatilor?...ca nu stiu sa-si asculte partenera...orice remarca, orice observatie vine din partea ei, nu-i atinge in niciun fel >:(...Ei, dar alta rezonanta are daca aceeasi remarca vine din partea altei persoane ...chestia asta am observat-o si la baiatul meu :(...cel mai adesea nu retine o iota din ce ii spun, dar e cu tottul altceva daca ii spune o persoana straina :o....oare e vorba de puterea obisnuintei sau ce se intampla...de ce cuvintele tale puse in gura altei persoane capata o alta credibilitate ???
micaela:
nush...asta nu am observat, sa-ti spun drept...
dar da, nu stiu sa asculte. nu vor sa asculte... percep nemultumirile partenerei ca pe reprosuri (le e frica de asta), necum ca pe incercari de rezolvare....
cate conflicte mocnite s-ar stinge, cate neintelegeri s-ar lamuri, cate interpretari s-ar evita daca barbatii ar invata sa poarte dialoguri clarificatoare si constructive cu partenerele lor femei....
micaela:
orice remarca, orice observatie vine din partea ei, nu-i atinge in niciun fel
asta e ciudat...nu cred...poate ca unii (din caposenie) nu vor sa arate ca sunt atinsi...zicea pe undeva pe aici optimus ceva de "cocosenii". asta o fi? :D nu cumva sa asculte ce cotcodaceste "gaina"? ar fi pacat, caci e un orgoliu de sorginte rurala care nu mai are ce cauta in lumea de azi cand suntem, totusi, daca nu la fel, macar parteneri egali intr-un cuplu...
fortuna777:
asa este...imi amintesc, cu fostul meu sot, obisnuiam sa-i scriu scrisori, pentru ca in felul asta aveam garantie ca ma fac auzita...ori de cate ori incercam sa vorbesc cu el, o chestie care ma nemultumea, imi intorcea spatele si pleca...era ingrozitor de frustrant pentru ca nu vroiam altceva decat sa ajungem la un numitor comun...nu-mi doream sa-mi impun punctul de vedere, nu faceam istericale...vroiam doar sa discutam si sa lamurim problemele care apareau intre noi...
daca nu reuseam cu vorba...incercam cu scrisul...pacat ca nici citind nu a inteles nimic...sau poate nici nu citea ce ii scriam :o :o
micaela:
--- Citat din: fortuna777 din Joi, 09 Iunie 2011, 22:36 --- asa este...imi amintesc, cu fostul meu sot, obisnuiam sa-i scriu scrisori, pentru ca in felul asta aveam garantie ca ma fac auzita...ori de cate ori incercam sa vorbesc cu el, o chestie care ma nemultumea, imi intorcea spatele si pleca...era ingrozitor de frustrant pentru ca nu vroiam altceva decat sa ajungem la un numitor comun...nu-mi doream sa-mi impun punctul de vedere, nu faceam istericale...vroiam doar sa discutam si sa lamurim problemele care apareau intre noi...
daca nu reuseam cu vorba...incercam cu scrisul...pacat ca nici citind nu a inteles nimic...sau poate nici nu citea ce ii scriam :o :o
--- Terminare citat ---
:D fix asa prcedam si eu cu cel pe care l-am iubit o vreme....fugea de discutii ca de dracu'. vroia sa auda numai enunturi frumoase, idilice :D...si facea destule lucruri nelalocul lor ca sa fie trecute cu vederea la nesfarsit....fiindca fugea de lamuriri, ii scriam. :D o parte din ce i-am spus a inteles si cred ca a realizat ca aveam dreptate caci, intr-o anumita masura, a facut eforturi... insa erau si probleme de "structura" care nu pot fi corectate prin discutii si argumente de bun simt.....asa ca am capitulat. :(
or fi si femei care vor sa-si impuna punctul de vedere, sa domine, nimic de zis....dar sunt destule care nu au deloc intentia asta...uneori orgoliul masculin e prostesc... :P
poate nici noi nu stim sa punem problema cu destula "delicatete" incat sa le protejam "cocosenia" de sorginte rurala :D
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă