n-aveam de gand sa intervin, ca nu am timp de razboaie acum, dar piticul meu negru incepe sa se agite la postarile lui optimus.
ia spune, prietene, ce intelegi tu prin emanciparea femeii si ce ai cu evolutia omenirii?
zau ca ma jeneaza perpetua trimitere la cratita.
si ma bucura faptul ca femeile si-au capatat anumite "drepturi"; dreptul de a invata oricat de mult doresc, de a lucra, daca asta isi doresc (deseori mai bine decat o fac chiar barbatii), de a nu mai fi dependente material de barbat si astfel tinute intr-o sclavie fara sfarsit, nevoite sa inghita orice si oricat de la acesta, din lipsa alternativei.
ma bucur ca in felul asta femeile si-au recastigat demnitatea de fiinta egala barbatului... din pacate, pentru orice castig exista un pret, pe care-l platim toti: si femei si barbati. mi-ar trebui o zi sa detaliez, deci n-am s-o fac.
"masculinizarea" femeilor nu e nicidecum o dorinta a lor. o data iesite din inchisoarea caminului in care odinioara erau gospdine si femei in casa, au descoperit o lume exterioara croita numai si numai pentru barbati...o lume salbatica in care, daca au voit a se descurca, au trebuit sa invete sa "lupte'. sa devina mai "puternice", mai bataioase... din pacate, spun. eu una nu mi-am dorit niciodata "evolutia" asta dar am trait-o, pana la un punct... sistemul in care functionam e destinat atributelor masculine: duritate, competitie, agresivitate, si nu celor feminine: blandete, bunatate, toleranta etc. Tentatia a fost mare, pentru multe femei, sa "reuseasca" adoptand atributele masculine sau poate chiar cultivandu-si-le e cele pe care le aveau dintotdeauna dar care fusesera minimizate in vechile formule social-culturale.
Asta gasesc eu trist, declinul atributelor feminine si o prea mare cultivare a celor masculine...da' n-as generaliza si nici exagera fenomenul. mie-mi pare ca dupa un trend agresiv, acum exista un contracurent de echilibrare...femeile isi recultiva feminitatea, in mare masura. cel putin unele.
iar daca tu iti imaginezi ca in trecut femeile erau toate niste printesute fragile, blande si supuse....te inseli. natura umana e cam aceeasi...si atunci femeile aveau agresivitati, tendinte de dominare, orgolii...doar ca le erau tinute in frau, in oarecare masura, prin statutul de dependenta si conditionare pe care il aveau. desi si-ar fi "corectat" cu pliciul de muste sotul betiv, curvar si poate si prost pe deasupra, scrasneau din dinti, strangeau din pumni, acumulau frustrari imense, si-i puneau ciorba in fata (si nu in cap
), cu gratie. Oare aceea era fericire? poate pentru barbat.
acum exista varianta salvatoare pentru femeie: divortul. statutul de single nu mai e o anatema ingrozitoare...femeia nu mai e silita sa stea intr-o relatie care o face profund nefericita, langa un sot care nu i se potriveste, sau care o umileste sau care nu stie sa o pretuiasca. o fi mai bine? o fi mai rau?
barbatii nu stiu daca devin mai feminini...inclin sa cred ca sunt, de fapt, la fel ca in trecut, numai ca in noul context, in care a iesit la iveala capacitatea reala a femeilor (si inteligenta, si stiinta si putiinta de a gestiona lucrurile), in mod paradoxal, au iesit la lumina slabiciunile unor/multor barbati. In noul tablou ei nu mai par la fel de puternici si destepti....nu se mai pot cococsi dupa plac in fata femeii "proaste" care nu stie altceva decat cratita, dereticatul, calcatul, spalatul si cusutul...acum femeia stie la fel de multe si are (poate din pacate) alt referential de judecare a lucrurilor si oamenilor...il vad pe barbat asa cum e cu adevarat si uneori nu le place ce vad... expectantele create de povestile copilariei - feti frumosi puternici si cinstiti, tandri, buni si de incredere- nu-si gasesc implinire in realitate...
eh, cate ar fi de spus...am putea face tratate intregi, vreo trei lucrari de doctorat, asa ca nu insist. si am si treaba.
P.S. Opti, ce-ar fi sa-ti faci clatite singur?
