Arhiva > Arhiva

Formalism religios

(1/4) > >>

admin:
Imi impusesem sa nu abordez teme sau subiecte care tin de religie si politica. Dar sambata am ajuns atat de revoltat acasa, incat nu m-am putut abtine sa nu scriu despre un nou obiecei cleric, ce bantuie prin lacasurile de cult din Romania: acela de formalism religios, de mimare a actului bisericesc.
 Intotdeauna am privit ocupatia de preot insotita neaparat de un har pe care acela care face legatura intre noi si Dumnezeu trebuie sa-l aiba. Ca nu este acelasi lucru sa slujesti pe Dumnezeu, cu a avea o ocupatie laica.
Sunt ortodox, n-as putea spune chiar practicant , mai degraba respect traditia religioasa in care m-am nascut. De fapt sunt un ecumenic pt ca nu m-am sfiit niciodata sa ma inchin intr-o biserica evenghelica, catolica sau sa intru intr-o moschee. Sunt foarte tolerant in ceea ce priveste orice cult religios, atata timp cat nu intervine brutal si modificator in sufletele oamenilor, denaturand ideea de credinta.
Am respectat toate sarbatorile crestine si am urmat toate datinile religiei ortodoxe. Nu
m-a interesat niciodata, sub aspectul participarii, alta religie. Deci pot spune ca sunt fidel aceleia in care m-am nascut, adica cea ortodoxa. Asta nu este o spovedanie, ci o introducere.
Nu merg la biserica decat cu ocaziile marilor momente ale vietii sau de sarbatori. In rest foarte rar si asta doar intamplator. Sambata am ajuns la Catedrala Sibiu, cu vreo cincisprezece minute inainte de ora la care era programat un ceremonial de amintire a tatalui sotiei mele, un om exceptional, de care ma leaga o placuta amintire. Patruns odata in lacas, totul s-a petrecut fulgerator si halucinant. Un asa zis preot, Streza (constat ca neamul asta a monopolizat Mitropolia lui Saguna), intr-o batjocora a actului bisericesc, a inceput ceremonialul asa ca de unul singur, bolborosind si inganand ceva care ar fi trebuit sa fie o slujba, cu grimase de om plictisit si grabit. Pana ca cei invitati la parastas sa soseasca, el deja isi si indesase in geanta pantecoasa colacii si vinul de pe masa, lasandu-ne pe toti, consternati in fata altarului. Din respect pentru amintirea socrului meu m-am abtinut sa nu-l opresc si sa-i recomand schimbarea profesiei. Pentru ca oameni din astia si care constat ca sunt tot mai multi in clerul ortodox, nu au ce cauta ca slujitori ai domnului, intr-o biserica.
Un alt individ parca pe calapodul preotului, cred ca era epitropul, ne zorea sa terminam cu impartitul colacilor si a colivei, pentru ca urmeaza un botez si trebuie eliberat coltul acela de la iesire. Catedrala era chiar goala, in afara de noi care eram vreo treizeci de persoane, doar o familie nevoiasa cu un copil ce plangea si cativa cersetori intrati de frig inauntru, mai erau in sala mare, de aceea nu prea intelegeam furia si isteria slugii zglobii. M-am dumirit apoi cand slujba de botez s-a tinut chiar in acel colt, la iesirea din Catedrala. De ce acolo, cand zona de altar era goala, era sambata, si nimeni in catedrala?  Simplu, pentru ca in mintea „slujitorului domnului” lacasul este impartit in cvartale functie de importanta sociala a enoriasilor. Iar familia aceea, neinsotita de nimeni era „clasificata si repartizata” in colt, de „fata bisericeasca”.
Pana am adunat cutiile si paharele ramase de la pomana se terminase si botezul, cu acelasi formalism si plictiseala a preotului. O fatza tampa, buhaita de pomeni si parastase, imobila pe toata perioada slujbei; dar cu un licar de om multumit atunci cand si-a strecurat banutii primiti pe sub poalele hainei...
Atata lehamite mi-a facut totul, incat mi-am promis o reevaluare a religiei pe care o am. Pentru ca nu este prima data cand sunt complet dezamagit: acum cateva luni mitropolitul, tot un „Streza”, se juca „de-a uite popa nu e popa”, starnind revolta satenilor din Sibiel, pana intracolo incat in disperare acestia au pus lacatul pe biserica. Si stiiti care a fost reactia unui lacheu al mitropolitului  atunci cand enoriasii au facut un apel pt readucerea parintelui Munteanu? Arogant, superior si sigur pe el, le-a recomandat satenilor sa deschida usile bisericii, sa primeasca preotul trimis de mitropolie, ca altfel vor trebui sa treaca cu totii la un alt cult...

Felicia:
Asa este din pacate in multe din biserici. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca preotii mai fac si politica. Dar sa stii ca sunt si locuri mai deosebite. Nu departe de Sibiu, la Sadinca, e un loc diferit mult de cel descris de tine si diferit chiar si de alte manastiri. E un loc unde Parintele iti refuza banii dati direct lui, chiar daca acestia sunt insotiti de un pomelnic (daca doresti sa donezi ceva o faci in 2 cutii plasate in interiorul manastirii). E un loc unde ti se impune tinuta si unde in timpul slujbei nu auzi forfota, murmur si unde oamenii sunt acolo pt a se ruga si nicidecum pt a vedea ce palarie si-a mai luat vecina sau ce haina si-a scos de la naftalina X.
E un loc deosebit si merita sa treci macar o data pe acolo. E foarte interesanta si istoria localitatii. Daca cautati pe Google -Parintele David, Sadinca gasiti cateva informatii despre localitate si cum s-a ajuns la constructia manastirii.

raskolnikov:
Ma bucura tema abordata de tine, pt ca mie, sincer, mi-a fost jena sa ma refer la ce am observat in zona Ardealului din punctul de vedere al religiei, al bisericii, al cultului. M-a frapat in primul rand ca in cele mai multe dintre sate bastinasii au aderat la diferite secte, "sambatari" sau "duminicari", cum li se spunea pe langa Sebes. Sunt sate intregi in care ortodocsii au ramas minoritari, un preot al acestui rit al nostru marturisindu-mi ca nu prea mai are in prezenta cui sa savarseasca sfanta slujba. Sper sa nu supar pe nimeni daca am observat ca mai toti cei care adera la respectivele secte sunt romani si tigani, ultimii chiar stramutati in zonele sudice ale Transilvaniei de catre coreligionarii lor, care, culmea, luasea legatura cu sasii plecati in Germania pt a le vinde/inchiria casele parasite in care s-au stabilit enoriasii unor culte fara capatai. Nu stiun daca ati fost la Iacobeni. Acolo fiinteaza de secole o biserica fortificata saseasca ce a fost preluata de ani buni de catre un escros ruso-german, daca retin bine, care a pus-o sub hramul unui anume Del Bosco, o panarama de sfant de pe la jumatatea secolului al XIX-lea, care zice-se ar fi fost protectorul vagabonzilor, al copiilor strazii. Am intalnit si sasi in respectiva localitate, ba chiar am incercat sa vorbesc cu ei in legatura cu cei care le-au preluat superba biserica, insa cu totii au refuzat speriati sa vorbeasca despre acest subiect. Repet, se intampla lucruri stranii in zona Ardealului, indeosebi prin mediul rural, cu tot soiul de asemenea secte care au ajuns sa faca din comunitatile ortodoxe niste entitati izolate. Stiti ceva, aveti vreo explicatie?

maria171:
eu am senzatia ca intre biserica ortodoxa si invatatura lui Iisus e o diferenta din ce in ce mai mare
sa vedeti ce se intampla cand e ziua cate unui sfant, ale carui moaste sunt scoase din biserica!
afacere in toata regula
si oamenii cotizeaza la greu, sperand ca li se vor indeplini dorintele daca cumpara tot felul de iconite sfintite si ating moastele sfantului
Iisus a spus odata in biblie: femeie, credinta ta te-a vindecat
deci nu moastele sau alte chestii vandute prin biserici
un preot spunea ca moastele se scot pt ca oamenii sa vada puterea credintei
si cu catedrala neamului problema e discutabila
Iisus si-a trimis ucenicii in lume, sa-i propovaduiasca invatatura cu ce aveau pe ei, fara nimic in traista
invatatura crestina se adreseaza sufletului, care nu are nevoie de aur, bani sau alte bogatii
eu asa cred si sunt si eu ortodoxa
 

admin:
Religia este un subiect sensibil, considerat de multi chiar tabu. Consider insa, ca atunci cand se discuta despre preoti, comportamentul lor, lacomia unora dintre ei, anumite exagerari ritualice, nu se aduce in nici un fel vreo atingere religiei si ideii de credinta. Si mai cred ca toate aceste lucruri trebuie spuse, spre binele bisericii ortodoxe. Sa auda cine trebuie si sa incerce sa gandeasca ceva nou, adaptat la ce ar trebui sa insemne azi biserica azi.
Imi repugna si mie obiceiul acela primitiv si tot spectacolul grotesc ce se naste la scoaterea sau aducerea unor moaste. Cand vad hoarda aceea dezlantuita, tropaind disperata sa atinga racla. ma ia un fior de sila fata de aceia care incurajeaza si creeaza cadrul unor asemenea monstruozitati. Este ceva subprimitiv, nu stiu cum se poate admite asa ceva, suntem in secolul 22 doar. Si ca spectacolul sa fie si mai jalnic, in jur o droaie de negutatori de asa zise obiecte religioase, kitchuri dezgustatoare, brrrr nici nu vreau sa ma mai gandesc.

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare