Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Circuit ADRIATICA 16 - 26 august 2011 (Croatia - Slovenia - Venetia)
admin:
Ahhh Janet, daca te-ar auzi madam Fanache, profesoara mea de romana! Nu i-ar veni sa creada! Am fost cred cel mai contradictoriu personaj pe care l-a avut in banci vreodata. Cand intra in clasa isi rotea privirea, se oprea la mine tintindu-ma pret de cateva secunde. N-am stiut niciodata daca femeia aceea m-a apreciat sau m-a considerat un boem imposibil de incarcerat in regulile ei de Pestalozzi feminin. Odata ma punea sa citesc clasei cate o analiza la lecturile pe care ni le dadea, incantata si exaziata, retinandu-si insa orice pornire de apreciere si ma trezeam cu cate un 9 sau un 10, altadata ma dadea afara din clasa, doar ca veneam imbracat neadecvat la ore. Neadecvat insemna sau o cravata rosie in loc de cea regulamentara albastra, sau o camasa alba in loc de cea bleu ciel, sau un carliont cazut pe spranceana, sau cizme.... ascutite. Si eliminarea din clasa se lasa si cu cate o intrebare la care nu-mi lasa timp de raspuns, deja scria 4 in catalog. Ma cam simteam haituit de ea in liceu si alternanta notelor demonstra o anumita atitudine a ei fata de mine. Notele mele la romana aratau cam asa 10, 4, 4, 9, 4. Am avut intr-un trimestru 4, 4, 4, 10. Deci nu exista 5, nu 6, nu 7, nu 8. Nimic de mijloc, sau foarte bine, sau rau. Noua si zece dadea extrem de rar, doar eu ma bucuram de notele astea si 2 preferate de-ale ei, eleve supersilitoare, tocilare chiar. Pe care insa nu m-au impresionat niciodata ca si cunostiinte la romana. Se limitau la alectura doar ce ne dadea madam si cam atat. Statea bine cu recitatu' si asa cum am spus cu tocitu'. Una era innebunita dupa Eminescu, iar eu facusem o parodie dupa una dintre poeziile lui si o citisem intr-o pauza in rasetele colegilor. Ea a plans, a plans si mi-a reprosat apoi infamia. Degeaba am incercat sa-i explic ca e vorba doar de o gluma, a tinut-o una si buna ca cu Eminescu nu se glumeste. Intr-un fel m-am simtit vinovat fata de ea si am continuat zilele urmatoare sa mai dreg busuiocul. Desi era o fire inchisa, a inceput sa-mi povesteasca atunci mai multe, sa-mi explice cum e cu sensibilitatea ei la Eminescu. Pana incercand sa epateze si sa creeze o imagine asa mai sensibila, mi-a spus: "Placerea mea este sa stau cu EL. Cu EMINESCU. Sa stang lumina si sa-i citesc poezile!" Nu m-am putut abtine si am ras infundat, dar evident de lipsa logicii fizice a lucrurilor: cum putea sa citeasca cu lumina stinsa? Ca doar nu era mata? M-am dumirit ca este o visatoare incurabila, dar si ca vrea sa creeze o aura de astfel de personaj in care sa stea ascunsa...
Cam asta eram eu la romana.....
janeta:
madam Fanache asta a ta era un soi de Domnisoara Cucu , iar tu ...ia stai putin...carliontz cazut pe frunte ? in fine... :D
in orice caz , madam Fanache stia ea ce stia si , daca te amenda cu notele alea proaste , o facea conform dogmei comuniste de atunci care spunea ca stimularea trebuia asociata neaparat cu nemultumirea .
oricum acum ar fi mandra de tine :D
admin:
Nu stiu cine este domnisoara Cucu, o fi din vreo carte care mi-a dat-o s-o citesc si am preferat sa bat mingea in timpul acela? - nu stiu dar madam Fanache avea un stil mai mult decat sever si foarte-foarte distant. Fusese presedinta sau cum se numea atunci secretara cu probleme de patrimoniu si multi s-au plans de faptul ca era un zbir si pe-acolo. Multi ani dupa aceea, directorul nostru Flax, cel care de aproape 60 de ani, zi de zi merge la liceu, la Gh. Lazar, imi spunea ca a fost un om care nu s-a bucurat nici de aprecierea colegilor de cancelarie. Intra, lasa un catalog, il lua pe altul, il frunzarea, manca un mar si pleca la clasa. Fara sa ridice capul. Sotul ei era, nu stiu daca mai traieste, de aceea folosesc timpul trecut, un tip jovial, fusese un medic si un balneolog renumit in zona noastra. Nu stiu cum a putut supravietui cu femeia aceea acra si tepoasa ca un mar nealtoit.
Eu i-am surprins insa de cateva ori un licar de bucurie in priviri si de interes cand citeam clasei si poate am judecat-o de aceea un pic subiectiv si cu speranta ca ceea ce arata este doar o masca. Asa cum spuneam era inexpugnabila, nu puteai sa intelegi daca ceea ce faci e bine sau rau, pana la sfarsit, cand te nota. Avea doar o strangere a buzelor, isi verifica permanent cum ii cadea fusta peste genunchi si da, am uitat de tinuta. Era tot timpul dreapta si teapana ca un stalp, ziceai ca nimic nu o poate incovoia. Mica de statura, slaba si cracanata, toc - toc o vedeai cum strabate in goana coridorul lung din fata claselor si odata te trezeai cu ea in clasa. Si fereasca sfantu' sa nu fi fost in banca, sa fi intarziat pe la geam, sau pe la alt coleg, erai automat in picioare si asupra ta se abatea o ploaie de intrebari care erau in asa fel puse incat parca nu aveau raspuns. Si "stai jos, 4". Eu am fost campion la chestia asta, pt ca naiba stie cum faceam tot mereu ma gaseam sa fac ceva inainte de intra ea in clasa si-mi uitam de mine.
II port insa o mare recunostinta, pt ca in felul ei mai dur si mai sever, poate chiar exagerat, a reusit sa ma determine la a judeca lucrurile mai in profunzime decat eram obisnuit pana atunci. Imi amintesc ca lectiile ei, intr-o perioada in care predarea se facea prin monolog, era era interactiva si te forta la intelegerea deplina a personajului, la a descoperi mesajul scriitorului, la a pricepe textul, nu doar a-l parcurge sau a-l memora. Era singura profesoara de romana de care am auzit ca nu forta la invatarea pe de rost a poeziilor, dar era jale mare daca nu veneai la lectie cu cartelele facute. Avea un sistem de analiza secventiala a fiecarei opere, folosea pt asta cartele, pe care trebuia sa le completezi printr-o analiza personala. Daca foloseai texte din Calinescu, sau Ibraileanu, sau orice alt critic erai taxat cu 4, ca si cand nu ti-ai fi facut tema. Avea ea pe ale ei, dar cred ca mi-a prins bine ce m-a invatat. De aici recunostinta mea.
janeta:
sigur sti cine a fost domnisoara Cucu , Gigi , doar ca nu ti-a venit pe moment in minte . "Steaua fara nume" este imposibil sa nu-ti fi placut .
cat despre madam Fanache cred ca e tare multumita acolo unde e stiind ca a semanat ceva valoros in sufletele elevilor ei , chiar daca nu a fost prea apreciata la vremea ei .
nebanuite sunt caile domnului...
Mari_a:
--- Citat din: admin din Joi, 27 Octombrie 2011, 15:52 ---"Placerea mea este sa stau cu EL. Cu EMINESCU. Sa stang lumina si sa-i citesc poezile!" Nu m-am putut abtine si am ras infundat, dar evident de lipsa logicii fizice a lucrurilor: cum putea sa citeasca cu lumina stinsa? Ca doar nu era mata? M-am dumirit ca este o visatoare incurabila, dar si ca vrea sa creeze o aura de astfel de personaj in care sa stea ascunsa...
--- Terminare citat ---
Pai si eu stingeam lumina si citeam. Uneori si cu plapuma-n cap! ::) Ca ai mei aveau un fix: sa nu pierzi noptile, noaptea-i facuta sa dormim. Mama si acum imi mai zice Hai, culca-te, ca s-a facut noapte! Imi luasem o veioza de carte (pentru ingineri - explicatie cu cuvintele mele: o palariuta neagra de ebonita, fixata cu un cadru de sarma zincata pe un beculet E14 de 25W, un fasung pus pe un carlig ca de rufe dar mai maricel, un cablu cu intrerupator pe el, terminat cu un stecher - daca nu s-a inteles, o sa-i fac o poza sa o pun aici. Ca o mai am si acum!). Dar poate fata citea la lumanare, ca e mai romantic!
Oooof, inginerii astia ! Atat de prozaici ! :P
Mai zicea o inginera p-aici ca ea picta cu rigla si cu compasul ! :o
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă