O tanara se indragosteste si, dupa cum se intampla in general, urmeaza sa se casatoreasca. Dar, fiind foarte bogata si educata la cele mai bune scoli, fata pune o conditie.
“Ma voi casatori cu tine, insa trebuie sa-mi promiti un lucru…”
Tanarul ii spune :”Orice imi vei cere eu ma voi supune – pentru ca nu pot trai fara tine…”
Fata continua: “Mai intai asculta-mi conditia si apoi mai gandeste-te. Nu este ceva obisnuit. Nu ma voi marita cu tine decat daca-mi promiti ca nu vom locui impreuna. Stii foarte bine ca detin un domeniu foarte mare, un lac foarte frumos inconjurat de copaci si gradini minunate. Dupa ce ne vom casatori iti voi construi o casa pe malul celalalt al lacului si as dori ca tu sa locuiesti acolo.”
“Dar atunci care mai e rostul casatoriei ?” intreaba tanarul nedumerit.
Ea ii raspunde :”Mariajul nu inseamna distrugere reciproca. Asa cum eu am propriul meu spatiu, la fel vreau sa ai si tu. Uneori, cand ne vom plimba prin gradina, ne vom intalni. Sau, cine stie, poate ca ne vom intalni in timp ce facem o plimbare cu barca, pe lac, si atunci te voi invita la un ceai, sau poate ca ma vei invita tu.”
“Dar este o idee absurda” se revolta tanarul.
Atunci fata ii spune :”In cazul asta, uita complet de casatorie. Aceasta este singura idee corecta – altminteri, iubirea noastra nu va putea creste, nu se va putea inalta. Numai asa vom putea ramane permanent proaspeti si noi. Doar daca nu vom locui impreuna vom fi capabili sa nu ne privim ca pe niste bunuri care ni se cuvin. Eu vreau sa-mi pastrez libertatea de a-ti refuza oricand invitatiile, asa cum si tu trebuie sa ai aceeasi libertate, pentru ca numai intre doua libertati totale se deschide minunata floare a iubirii.”
Bineinteles, tanarul nu a inteles mesajul fetei si, in cele din urma, a renuntat la ideea de a se mai casatori cu ea.
Osho povestind nuvela Akhari Kavita -“Ultimul Poem” de Rabindranath Tagore.
