revazand aleea (cea fara borduri) care duce catre coltul nostru de rai, mi-am amintit de bety

pornise si ea la o plimbarica si ... dupa cateva sute de metri parcursi, se tot uita inapoi. imi auzea rasul si credea ca sunt in spatele ei

biata, s-a intors sa se convinga ca nu este o farsa, ca sunt acolo unde ma lasase ... si mi-a povestit totul intr-un suflet

desigur ca i-am mai dat o repriza
