Scrise de noi > Articolele noastre
Nevoia de culoare
admin:
Forma contureaza si sugereaza. Spatialitatea da masura si confirma. Culoarea insa este ceva fin, rafinat, o chimie a placerii vizuale...
Atras mult de pictura, mi-a placut sa privesc, sa inteleg si sa ma autoeduc pentru a putea avea si ...pareri. Admir talentul si fatezia cu care este insufletita panza sub magia pensulei. Sunt lucrari care imi opresc pasii, in fata carora incerc o admiratie si o revelatie a formei si culorii. Extraordinar cum sensibilitatea, inspiratia si mestesugul pot transforma o simpla bucata de panza si niste culori in tub, in ceva atat de frumos!
De multe ori, privind un tablou ai senzatia unei usurinte in a-l copia in a-l reproduce. Chiar o tentatie. Dar luati o pensula si incercati. O sa vedeti ca si macar reproducerea este un lucru aproape imposibil. Pe langa ca este si un act nedrept. Un tablou reprezinta o clipa din viata artistului, un moment in care si-a deschis sufletul, in care ne-a lasat sa-i intelegem sentimentele si senzatiile. Copierea chiar ea si perfecta nu poate sa insufleteasca pictura. Viul sta doar in original. A copia inseamna a si fura ceva din sufletul artistului.
Am incercat si eu sentimentul intinderii constiente a culorii pe panza. Este cu adevarat extrordinar. Faza acea de combinare fizica in care obtii nuanta dorita, tonul pe care-l identifici mental, in care ochiul accepta ce face mana, este unic. Ai de multe ori imboldul de a lua culoarea cu mana si de a o pregati in palma; apoi sa o intinzi. Senzatia si necesitatea asta vine probabil din nevoia de a fi mai aproape de panza, de a simti textura ei. Crezi ca pensula nu o poate face asa de bine...
Culoarea nu este insa doar cea care insufleteste un tablou. Totul in jurul nostru este culoare. Intamplatoare sau nu.
Am creat fiecare dintre noi un cod al nuantelor care ne plac. Daca suntem intrebati de ce ne place mai mult negrul sau rosu, turcoazul sau oranjul, n-am putea da o explicatie motivata. Ne place si atat. Fara argumente. Asta pentru ca creierul nostru percepe diferit nuantele. Nu este obligatoriu ca tuturor sa ne placa rosu corail cum nu tuturor le place albul. Nevoia de stridenta a culorii a unora dintre noi, vine tot din creier, din necesitatea unei echilibrari mentale. Fiecare dintre noi este caracterizat si personalizat de o culoare. Ca este potrivita sau nu, asta este o alta discutie. Ca si combinatiile de culoare.
Stiinta de a folosi mai multe culori si a le alatura pe cele potrivite vine dintr-o anumita educatie, dar si dintr-o perceptie mai buna. Sunt oameni care se nasc cu abilitatea de a potrivi culorile. Sunt altii insa, care desi cu educatie, nu o sa reuseasca niciodata sa o faca. Mintea lor nu este setata pentru identificarea combinatiilor optime, pentru lego-ul culorilor.
Cel mai bun artist, cel care a gasit cele mai frumoase nuante, cel care le-a pus in valoare cel mai bine, este fara indoiala, natura. Pentru ca tot ce ofera ea cromatic, este firesc. Verdele este langa albastru, bejul langa maro, griul langa galben. Ce spectacol de culoare ofera o miriste acoperita de flori de camp! Si ce risipa de nuante fericite de galben si maro face natura, toamna, in padurile de fag si de artar...
Doar noi oamenii intervenim in minunatul festival de nuante al naturii: uneori fericit, alteori de-a dreptul dezastruos. Stridenta agasanta a unor monumente ale prostiei si nesimtirii, rodul unor criminali ai frumosului, nu face decat sa anuleze si estompeze placutul din jur.Din pacate inca n-am stiut sa facem o institutie si o lege a frumosului, care sa pedepseasca pe cei care-l distrug...
admin:
Te-am vazut misunand prin forum, Capsuna...
capsuna:
Misun, dau un pic de culoare...
admin:
Sa fie pale, in ton cu vremea...
capsuna:
Hai sa zicem un pic de roz, in curand am sa ma coc si voi adauga rosu.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă